Uzucapiune. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 27337/302/2012
Dosar nr._
(269/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.523
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți D. E. L. și P. I., împotriva deciziei civile nr. 1773 A din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I. G. B. și cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul C. D., în calitate de reprezentant al recurenților reclamanți D. E. L. și P. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 5 din dosar și consilierul juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimatul reclamant D. I. G. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că recurenții reclamanți au depus la dosar, prin serviciul registratură, chitanța CEC în sumă de 3450 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă și timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs, cu mențiunea de a se preciza de către recurenții reclamanți, motivele de nelegalitate în care se încadrează criticile formulate.
Apărătorul recurenților reclamanți învederează că recursul se întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menționează că primul motiv de recurs se referă la suprafața terenului uzucapat de 1517 mp, aspect ce rezultă din probele aflate la dosar, precum și la diferența în plus de teren care are destinație de grădină de legume, aspect constatat de expertul N. A. și martorii P. și Donica.
De asemenea, arată că terenul nu se află în administrarea nici unei alte persoane și, acest lucru rezultă din adresele emise de Primăria Sectorului 5 București și Primăria Municipiului București. În plus, pe teren se află edificate construcții, fapt constatat prin expertiza în construcții aflată la dosar.
În ceea ce privește susținerea instanței de apel, în sensul că martorii nu au indicat suprafața posedată de reclamanți, apreciază că este nelegală, întrucât martorii nu erau în măsură să indice suprafața posedată de reclamanți; acest lucru rezultă din expertiza în care s-au realizat măsurătorile; a dovedit cu martori doar posesia în ceea ce privește terenul. O altă critică adusă instanței de apel referitoare la faptul că nu s-a făcut dovada plății către bugetul local, solicită a se avea în vedere că, la dosar, se află extrasul de rol fiscal și adresele din care rezultă acest lucru. Chiar dacă nu ar fi existat acest dubiu în ceea ce privește suprafața de la 1619 mp, constatată în prima expertiză și suprafața de 1517 mp din cea dea doua expertiză, în subsidiar, instanța trebuia să constate că, cel puțin pentru suprafața de 667 mp care rezultă din actele depuse la dosar de la primărie și pentru care s-a plătit impozit mai mult de 30 de ani, ar fi intervenit uzucapiunea .
În ceea ce privește adresa poștală a terenului, arată că, prin motivele de recurs a indicat toate dovezile din care rezultă că numărul poștal actual este 17-19 și, prin urmare, nu există nici o confuzie și nici o suprapunere, existând și avizul favorabil de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
În concluzie, reclamanții nu doresc o suprafață de teren în plus, nu au alte litigii pe rol, ci doresc să obțină un titlu de proprietate pentru a folosi în mod util terenul pe care au edificat construcții; reclamanții nu pot obține autorizație de construcție deoarece nu au un titlu de proprietate cu privire la teren.
La interpelarea instanței, de a preciza dacă criticile dezvoltate în scris se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă, apărătorul recurenților reclamanți apreciază că se încadrează în dispozițiile art.304 din Codul de procedură civilă, având în vedere că au fost încălcate dispozițiile legale în materia uzucapiunii, în condițiile în care s-a făcut dovada cu martori în ceea ce privește posesia și dovada cu acte de la Administrația Financiară în ceea ce privește plata impozitelor.
Reprezentantul intimatului pârât solicită să se constate nul recursul, în situația în care se consideră că motivele de recurs nu se încadrează în criticile prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă.
În măsura în care se apreciază că există critici de nelegalitate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, având în vedere că s-a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor prevăzute de art.1847-1890 din Codul civil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2009, reclamantul D. C. a chemat in judecata pe pârâții Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. București prin Primarul General, D. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: 1. să constate că defuncții D. G. și D. S. au devenit proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului situat în București, sector 5, ..27, 2. să constate că defuncții D. G. și D. S. au devenit proprietari prin accesiune asupra construcției edificate pe terenul situat în București, sector 5, .. 27, 3. să constate că reclamantul, împreună cu D. I., în calitate de moștenitori legali ai defuncților D. G. și D. S., au dobândit fiecare un drept de proprietate asupra unei cote indivize de câte ½ din terenul și construcția edificată pe acesta din București, sector 5, .. 27.
Reclamantul a evaluat terenul și construcția, în vederea stabilirii taxă judiciară de timbru, la suma de 11.508 lei, reprezentând valoarea de impunere.
Prin cererea modificatoare depusă la data de 08.04.2009, în ședință publică, reclamantul a indicat ca reclamant și pe D. I. și ca pârâtă și pe M. E., întrucât aceasta a vândut la data de 02.10.1967, tatălui reclamanților, cu chitanță de mână.
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2009, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei M. E..
Prin cererea depusă la data de 09.12.2009, reclamanții au precizat cadrul procesual indicând ca pârâți pe Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și M. București, prin Primarul General, motivat de faptul că din relațiile comunicate la dosar rezultă că pârâta M. (fostă M.) E. este decedată și că aceasta nu are moștenitori, considerând că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 477, 652, 680 Cod civil, în sensul că moștenirile vacante sunt dobândite de stat.
Prin încheierea de ședință din data de 10.03.2010, ca urmare a depunerii convenției de vânzare-cumpărare a dreptului litigios autentificată sub nr. 340/22.02.2010 de notarul public Conf. Univ. Dr. M. M., instanța a constatat că în cauză au calitate de reclamanți D. I. G. B., P. I. și D. E. L..
La data de 21.04.2010, s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu formulată de către S. T. și S. T., prin care s-a solicitat: 1. să se constate că defuncții D. G. și D. S. au devenit proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului situat în București, sector 5, .. 27; 2. să se constate că defuncții D. G. și D. S. au devenit proprietari prin accesiune asupra construcției edificate pe terenul situat în București, sector 5, .. 27; 3. să se constate că intervenienții, împreună cu P. I., D. E. L. și D. I., au dobândit fiecare un drept de proprietate asupra unor cote indivize din terenul situat în București, sector 5, .. 27, astfel: S. T. – cota de 3/32; S. T. – cota de 1/32; P. I. și D. E.-L. – cota de 7/16; D. I. – cota de 7/16.
În motivarea cererii, intervenienții au arătat că S. E. este fiica naturală a lui D. G., având o cotă de moștenire, în calitate de fiică, de ¼, respectiv de 1/8 din terenul și construcția edificată pe acesta, împreună cu ceilalți moștenitori: D. S., D. C. și D. I..
Mai arată intervenienții că S. E. a decedat la data de 21.09.1989, moștenirea fiind transmisă către S. T., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ din moștenire (1/32 din terenul și construcția în cauză), și către S. T., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din moștenire (3/32 din terenul și construcția în cauză).
La data de 26.05.2010, reclamanții au depus cerere precizatoare solicitând să se constate că P. I., D. E.-L., D. I., S. T. și S. T., au devenit proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unor cote indivize din terenul situat în București, sector 5, .. 27, și prin accesiune asupra construcției edificate pe acesta, astfel: P. I. și D. E. L. – cota de 7/16, D. I. – cota de 7/16, S. T. – cota de 3/32, S. T. – cota de 1/32.
Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2010, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de S. T. și S. T..
Sub aspectul probatoriului, în cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, proba cu martori, fiind audiați martorii P. E. și Donica A. (f. 209, 210), și expertiză tehnică topografie fiind depus raportul de expertiză efectuat de exp. N. A. (f. 112-122) și expertiză tehnică construcții, fiind depus raportul de expertiză efectuat de exp. Hintea E. (f. 127 -146).
Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2010, instanța a invocat din oficiu, excepția lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea vacanței succesorale după defuncta M. E. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Prin sentința civilă nr.7722/18 noiembrie 2010, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive, a respins capătul de cerere din cererea principală și din cererea de intervenție având ca obiect constatare vacanță succesorală ca lipsită de interes, a respins capetele de cerere din cererea principală formulată de reclamanții D. I. G. B., P. I. și D. E. L., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, M. București, prin Primarul General, și din cererea de intervenție formulată de intervenienții S. T. și S. T., având ca obiect uzucapiune și accesiune asupra imobilului situat în București, sector 5, .. 27, ca fiind formulate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect dezbatere succesiune după D. G. și D. S.; a anulat cererea introdusă în contradictoriu cu pârâta M. E. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Prin decizia civilă nr.84 A Tribunalul București a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți.
Prin decizia civilă nr.1567R Curtea de Apel București a admis recursul formulat de recurenții-reclamanți, a modificat decizia în sensul admiterii apelului formulat, a desființat sentința civilă în parte și a trimis spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Sectorului 5 București, capătul de cerere din cererea principală și cererea de intervenție privind uzucapiunea și accesiunea imobiliară în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General.
S-au administrat probele cu înscrisuri, proba testimonială cu martora P. A. și martorul C. G. și s-a readministrat proba cu expertiză tehnică topografică.
Prin sentința civilă nr._/30.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 5, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea introdusă de reclamanți.
În considerente s-a arătat că, potrivit relatărilor reclamantului D. C., părinții acestuia, D. G. și D. S., au stăpânit fără titlu, mai mult de 30 de ani, o suprafață de teren situată în București, .. 27, sector 5, pe care au efectuat o construcție, în care au locuit și gospodărit tot timpul vieții, iar după decesul acestora posesia a fost exercitată până în prezent de către moștenitori, reclamantul și D. I., în calitate de fii, intervenind joncțiunea posesiilor prevăzută de art. 1860 Cod civil.
La data de 27.07.1986 a decedat D. G., moștenitorii săi fiind D. S., D. C., D. I. – în prezent moștenitori ai celor doi defuncți fiind D. C. și D. I., fiecare cu o cotă indiviză de ½ din moștenire, succesiunea fiind acceptată voluntar tacit.
Prin Decizia civilă nr.1567R a Curții de Apel București a fost stabilită calitatea procesuală pasivă a Municipiului București prin primarul General.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care formulează critici arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de constatare privind uzucapiunea, reținându-se în considerente că terenul nu poate fi identificat cu exactitate prin raportare la numărul poștal, sub acest aspect nefiind avute în vedere probele existente la dosar din care rezultă că terenul care face obiectul uzucapiunii este situat în București, .. 17-19, sector 5, aceasta fiind adresa actuală a terenului.
Potrivit unei alte critici, se arată că, față de dovezile administrate în cauză, suprafața terenului uzucapat este de 1517 mp, iar în subsidiar instanța de fond trebuia să constate intervenită uzucapiunea cel puțin pentru suprafața de 667 mp, așa cum a fost delimitată de prima expertiză topometrică.
Prin decizia civilă nr. 1773A/17.11.2014 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți D. E. L. și P. I., împotriva sentinței civile nr._/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și intimatul-reclamant D. I. GHEORGEH B..
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea de față s-a solicitat de către reclamanți că instanța să constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului situat în București, ..27, sector 5 și prin accesiune în privința construcțiilor ce au fost edificate pe teren.
Este îndeobște cunoscut faptul că uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate în privința unui bun imobil ca urmare a posesiei neîntrerupte exercitate asupra terenului în intervalul de timp prevăzut de lege, astfel că prescripția achizitivă este privită ca o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent care, dând dovadă de o atitudine pasivă, a permis ca bunul său să fie stăpânit de către o altă persoană o perioadă mare de timp.
În ceea ce privește uzucapiunea de 30 de ani, invocată de reclamanți în speță, se impune ca potrivit art.1890 Cod civil, posesia să se exercite asupra bunului imobil pe durata mai sus menționată, totodată posesia trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 1847 Cod civil, respectiv să fie o posesie utilă, neviciată.
În cauza de față, în ambele cicluri procesuale, instanțele de judecată, dând dovadă de rol activ, au administrat la cererea părților probe cu înscrisuri, martori, expertiză topometrică, ulterior refăcută și au solicitat relații de la organele și instituțiile abilitate conform legii.
Așa după cum s-a reținut în considerente, reclamanții nu au indicat în cererea de chemare în judecată suprafața terenului referitor la care au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, însă au depus la dosarul cauzei un înscris datat 02.10.1967, în care se menționează că D. G. a cumpărat pe bază de act sub semnătură privată un loc de casă în suprafață de 350 mp, situat în .. 17, de la numita M. E. care nu era de altfel proprietară a acestui teren și care ulterior a decedat fără a lăsa moștenitori.
Raportul de expertiză topometrică ce a fost refăcut în cel de-al doilea ciclu procesual stabilește că imobilul ce este posedat de către reclamanți are în prezent o suprafață de 1517 mp, cu 100 mp mai puțin față de momentul la care s-a întocmit primul raport de expertiză, terenul fiind în cea mai mare parte împrejmuit cu gard.
Se arată în raportul întocmit de expert că terenul din .. 17-19 are suprafața de 667 mp, iar terenul ocupat în plus de către reclamanți, de 850 mp este situat în prelungirea către nord-est a terenului în suprafață de 667 mp.
Tribunalul a constatat că prin intermediul probatoriilor administrare în cauză, inclusiv declarațiile martorilor audiați în proces, reclamanții nu au reușit să dovedească fără echivoc ce suprafețe de teren au intrat în posesia autorilor lor, precum și data la care a început exercitarea acestei posesii, astfel încât să se poată stabili cu certitudine în sensul că stăpânirea bunului imobil s-a realizat în intervalul de timp prevăzut de dispozițiile art. 1890 Cod civil.
Pe de altă parte nu s-a dovedit în cauză faptul că posesia asupra terenului în privința căruia se solicită constatarea uzucapiunii s-a exercitat de către antecesorii reclamanților sub nume de proprietar, cum prevede art. 1847 Cod civil, atâta vreme cât nu s-a probat de către apelanți plata taxelor și impozitelor aferente către stat.
Corect s-a reținut în considerentele hotărârii atacate și faptul că terenul pentru care s-a solicitat uzucapiunea nu poate fi identificat cu exactitate prin raportare la numărul poștal, precum și împrejurarea că acesta și-a schimbat în timp limitele de proprietate, chiar în ultimii 3 ani, iar în prezent o parte din teren nu este împrejmuită, așa încât urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate criticile formulate în cererea de apel pe acest aspect.
Prin recursul declarat împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanții au susținut că, situația de fapt în cauză, a fost stabilită în mod greșit deoarece, din actele dosarului, rezultă că reclamanții și antecesorii acestora au stăpânit suprafața de 1517 mp; diferența de teren de 667 mp a fost folosită neîntrerupt drept grădină de legume iar restul de teren este ocupat de construcții.
Suprafața unui teren nu se dovedește numai prin proba cu martori, așa cum greșit reține instanța de fond, ci și cu alte mijloace de probă; recurenții afirmă că prin expertiza topo au fost în măsură să demonstreze că împreună cu autorii lor, au stăpânit de peste 30 de ani imobilul din litigiu.
Instanța de fond a constatat existența unei diferențe în minus de teren între prima și a doua expertiză efectuate în cauză și, pornind de la această constatare, a apreciat că terenul nu poate fi uzucapat deoarece acesta și-a schimbat în timp limitele de proprietate.
Chiar dacă, pe latura de sud s-a constatat o diferență în minus de 102 mp instanța trebuia să constate intervenită uzucapiunea pe suprafața mai mică de_ mp în loc de 1619 mp, în condițiile în care delimitarea este făcută cu stâlpi din țeavă metalică; de altfel, atât în concluziile scrise cât și prin concluziile orale, reclamanții au solicitat instanței să constate intervenită uzucapiunea, cel puțin, pentru suprafața de 667 mp delimitată de punctele 1-6-7-4 din prima expertiză topo.
Chiar și cu privire la adresa poștală a terenului, instanța a demonstrat că nu a stabilit corect situația de fapt deoarece terenul este situat în București . nr. 17-19 potrivit probelor administrate în cauză, iar cota de teren ce aparține recurenților reclamanți este de 9/16 potrivit cu cele două contracte de vânzare a dreptului litigios încheiate cu D. C., S. T. și S. T..
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la încadrarea în drept a recursului, Curtea a apreciat că excepția nulității recursului, din această perspectivă, nu se impune a fi primită.
Astfel, deși nu toate criticile de mai sus se pot încadra în motivul de nelegalitate indicat de recurenți, (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă), multe dintre acestea făcând trimitere la modul de stabilire a situației de fapt și la interpretarea probelor în cauză, Curtea apreciază că singurele critici care pot fi, într-adevăr, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, sunt cele care vizează greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1890-1847 din Codul civil respectiv, cele ale art. 1169-1206 din Codul civil și ale art. 167-241 din Codul de procedură civilă.
Din această perspectivă, analizând aceste critici, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat.
Aprecierea probelor constă în operațiunea materială pe care o va face instanța pentru a determina puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor probelor împreună; niciuna din probe nu are o valoare supremă, mai dinainte stabilită.
Acțiunea pendinte a fost respinsă în totalitate, deși reclamanții și-au restrâns pretențiile, în funcție de concluziile care au rezultat în urma administrării probelor, până la momentul închiderii dezbaterilor în fața instanței de apel, și, în maniera redată, fondul litigiului nu a fost rezolvat. Reclamanții au solicitat instanței să constate intervenită uzucapiunea în privința terenului de 667 mp teren, și fără a se raporta și la această solicitare, instanța a respins acțiunea pentru întreaga suprafață de teren de 1517 mp, fără a se administra dovezi lămuritoare în privința întinderii dreptului de proprietate care se pretinde. Proba cu martori nu este singura dovadă care putea conduce la stabilirea dreptului de proprietate al recurenților iar prin supraaprecierea valorii probatorii a dovezii în discuție, instanța a lăsa necercetat fondul cauzei; reclamanții au susținut că schimbarea limitelor proprietății, doar pe o latură, nu poate înlătura susținerea acestora potrivit cu care, cererea este întemeiată pentru o suprafață de teren mai mică ce a fost stăpânită în mod netulburat și public timp de 30 de ani. Aceste susțineri nu au fost verificate și nici nu rezultă argumentul pentru care nu au fost primite.
În contextul în care, a reținut existența neconcordanțelor menționate în considerentele deciziei, instanța avea posibilitatea de a suplimenta probatoriul, inclusiv cu o nouă expertiză tehnică, ce urma să lămurească și cauza acelor neconcordanțe între cele două lucrări de specialitate, administrate la fond și în apel, avându-se în vedere, în acest sens, caracterul devolutiv al apelului.
Curtea reține că situația de fapt nu a fost stabilită deplin în cauză, și, pe cale de consecință, dispozițiile legale mai sus enunțate nu au fost corect aplicate; soluționarea cauzei, direct în calea de atac a recursului, înfrânge principiului dublului grad de jurisdicție. De aceea, pentru o judecată unitară a cauzei, din perspectiva cererilor formulate, subordonate principiului disponibilității procesului civil, se impune trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se administra probe în sensul celor de mai sus cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1847 din Codul civil și la întinderea dreptului de proprietate care se pretinde a fi dobândit pe calea prevederilor enunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. E. L. și P. I., împotriva deciziei civile nr.1773 A din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I. G. B. și cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.M.
Tehnored.D.M./cs
Ex.2/20.05.2015
T.B.Secția a III-a Civilă – C.T.
- Ș.Ț.
Jud.sector 5 București - D.D.S.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Fond funciar. Decizia nr. 497/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
