Validare poprire. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 176/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.176 R
Ședința publică din data de 05.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: P. A. R.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta terț poprit DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE și de recurentul debitor P. S. 5 împotriva deciziei civile nr.919A/03.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul creditor O. I., cauza având ca obiect „validare poprire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul debitor P. S. 5 prin consilier juridic O. M., cu delegație de reprezentare la fila 31 dosar recurs, și intimatul creditor O. I., prin mandatar Stamo V. C., cu procură la fila 179 dosar fond, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul intimatului creditor O. I. depune la dosar un proces-verbal și o adresă privind plata sumelor și apreciază că reprezintă o modificare a câtimii obiectului cererii, dar nu este un motiv de amânare a cauzei, având în vedere și faptul că a fost comunicată părții adverse.
Reprezentantul recurentului debitor P. S. 5 precizează că are cunoștință de această actualizare, fiind făcută la solicitarea Poliției Locale, întrucât se fac demersuri pentru achitarea întregului debit. La interpelarea instanței, apreciază că reprezintă o cerere nouă în recurs.
Curtea, după deliberare, constată că în recurs, cale extraordinară de atac ce presupune verificarea hotărârii pronunțate de către instanța de apel exclusiv pentru motive de nelegalitate, nu este posibilă majorarea pretențiilor, mai ales în cadrul unei acțiuni având ca obiect validare de poprire care, prin ipoteză, presupune o adresă de înființare a popririi pentru un anumit cuantum care nu a fost executat de către terțul poprit. Prin urmare, fără a se pronunța asupra dreptului la reactualizare la zi a creanței, Curtea constată că nu pot fi primite, ca cerere de majorare a sumei pentru care s-a validat poprirea, respectivele procese-verbale, astfel că respinge această probă. Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursuri.
Reprezentantul recurentului debitor P. S. 5 solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii, ca neîntemeiată, pentru motivele învederate prin motivele de recurs.
Mandatarul intimatului creditor O. I. solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, conform motivelor invocate prin întâmpinare, apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 81,60 lei, conform înscrisurilor pe care le depune la dosar, reprezentând bonuri fiscale pentru efectuarea de copii xerox.
Reprezentatul recurentului debitor solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 864/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. 5 București, în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de debitorul P. S. 5, a fost admisă în parte cererea de validare a popririi formulată de către creditorul O. I., în contradictoriu cu debitorul Primarului S. 5 și cu terțul poprit T. S. 5 București, a fost obligat terțul poprit T. S. 5 București să achite creditorului O. I. suma de 172.301,83 lei, a fost respinsă cererea debitorului O. ion de obligare a terțului poprit T. S. 5 București la plata sumei de 18.237,19 lei, ca rămasă fără obiect și au fost obligați debitorul, respectiv terțul poprit la plata către creditor a sumei totale de 118,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Judecătoria a reținut în esență, că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, că titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 99/2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. D416/31.05.2011 a Curții de Apel București, că cererea de executare formulată de creditorul O. I. a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc după încuviințarea executării silite prin încheierea din data de 01.02.2011 pronunțată de Judecătoria S. 5 București în dosar nr._/302/2010 și că debitorul cu privire la care a fost înființată poprirea are conturi la terțul poprit care nu a procedat în termen la indisponibilizarea întregii sume cuvenite creditorului potrivit titlului executoriu.
Prin decizia civilă nr. 919/3/03.07.2014 au fost respinse apelurile declarate de P. S. 5 București și terțul poprit T. S. 5 București ca nefondate împotriva sentinței civile nr. 864/2014.
În motivarea deciziei, s-a reținut, în principal, că în cadrul soluționării cererii de validare a popririi se analizează exclusiv măsura în care terțul poprit și-a îndeplinit obligația legală, fără a se analiza raporturile juridice dintre creditor și debitor care pot face obiectul unei contestații la executare.
În privința cadrului procesual, tribunalul a arătat că acesta rezultă din dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă, care dovedesc și faptul că cererea nu este prematură, fiind formulată în cadrul termenului de 3 luni.
Tribunalul a considerat că părțile care au căzut în pretenții au fost obligate în mod corect la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs Direcția G. Regională a finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației S. 5 a Finanțelor Publice (T. S. 5 București) și P. S. 5 București.
Ambele recursuri au fost declarate în termen și au fost legal timbrate.
Intimatul creditor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost administrate probe noi. Curtea a respins cererea creditorului de a i se încuviința proba cu înscrisuri.
Creditorul a depus la dosar un proces verbal din data de 13.01.2015 care conține actualizarea la zi a creanței care a făcut obiectul popririi. După cum rezultă din practicaua prezentei decizii,
Curtea a respins motivat cererea creditorului prin care a solicitat majorarea sumei care face obiectul validării de poprire.
Creditorul nu a declarat recurs, astfel că instanța nu putea să analizeze situația recurenților în propria lor cale de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Ambii recurenți susțin incidența în cauză a dispozițiilor OUIG nr. 71/2009 și consideră că executarea silită este suspendată de drept.
Deși tribunalul a arătat corect că eventualele cauze de suspendare a executării silite trebuie invocate în cadrul contestației la executare și nu în cadrul procedurii speciale a validării popririi, Curtea precizează, la fel ca prima instanță, că în speță nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 71/2009, deoarece titlul executoriu nu are în vedere ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale. În aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 Curtea constituțională a arătat (decizia nr. 355/22.03.2011) că „ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar obținute prin legi speciale nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale obținute prin legi speciale”.
Persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale, ca urmare a concedierii nelegale, așa cum este cazul în speță (art. 78 din Legea nr. 53/2003) se află în altă situație juridică decât cea vizată de OUG nr. 75/2008 și de OUG nr. 71/2009.
Prin urmare, Curtea constată că al doilea motiv din recursul terțului poprit și ultimul motiv din recursul Primarului S. 5 București sunt nefondate.
Susținerile terțului poprit conform cărora cererea ar fi prematur introdusă, deoarece nu ar fi expirat termenul de 3 luni de la data de 22.01.2013, când a fost înființată poprirea și până la data solicitării validării popririi, au fost analizate de către instanțele de fond care au arătat în mod corect că cererea de validare a popririi trebuie formulată în cadrul termenului de 3 luni, și nu după expirarea acestuia, astfel cum rezultă expres din interpretarea literală a dispozițiilor art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora sesizarea instanței de executare în vederea validării popririi se face în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
Prin urmare, Curtea constată că primul motiv din recursul terțului poprit este vădit nefondat.
Susținerile recurentului terț poprit conform cărora, dispozițiile OUG nr. 22/2002 împiedică activitatea de trezorerie și contabilitate publică să opereze plăți din conturi fără o dispoziție expresă din partea ordonatorilor de credite nu pot fi primite, deoarece prin acestea se arată că terțul poprit nu poate plăti decât cu aprobarea debitorului urmărit, ceea ce nu poate fi acceptat pentru că ar contraveni întregii reglementări a instituției popririi.
Curtea constată că invocarea dispozițiilor OUG nr. 22/2002 pentru ipoteza lipsei fondurilor instituției publice nu este relevantă în cauză, din moment ce chiar terțul poprit recunoaște că Primăria S. 5 deținea conturi la trezorerie.
Susținerile recurentei debitoare Primăria S. 5 conform cărora nu ar avea calitate procesuală pasivă sunt vădit nefondate, din moment ce contravin celor statuate cu putere de lucru judecat prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 99/2010.
În cadrul dreptului execuțional, calitățile de creditor, respectiv debitor își au temeiul în titlul executoriu care se execută silit.
Față de toate cele arătate anterior, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Curtea va respinge cererea intimatului creditor de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, deoarece bonurile fiscale (în număr de 4) aflate la fila 37 dosar, nu dovedesc prin ele însele legătura de cauzalitate între sumele atestate (total 118,40 lei) și cheltuielile efectuate de către intimat în cadrul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației S. 5 a Finanțelor Publice și de recurentul debitor P. S. 5 împotriva deciziei civile nr. 919A/03.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul creditor O. I..
Respinge cererea intimatului creditor cu privire la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G. D. M. M. A. M. P. A. R.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. GC 2 ex
17.02.2015
Jud. apel F. L.
M. S.
| ← Succesiune. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 754/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
