Acţiune în constatare. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 73/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 73 R
Ședința publică din data de 16.01.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta pârâtă A. R. DOINIȚA împotriva deciziei civile nr.239A/ 11.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. V. E., M. O., cauza având, ca obiect, „acțiune în constatare; partaj judiciar; pretenții; revendicare imobiliară”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.01.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.09.2008, reclamanta Revesz E. a chemat în judecata pe pârâta A. R. D., solicitând instanței sa dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului din București, ., sector 1, compus din teren in suprafața de 150 mp si construcție aflata pe acesta, compusa din 4 camere, 2 bucătarii, 2 bai, un hol, un WC si pivnița cu doua intrări, partajarea in natura a acestui imobil, in sensul atribuirii catre reclamanta a variantei I din schița anexa la prezenta acțiune si a variantei II către parata, precum si obligarea paratei la plata cu titlu de despăgubiri a lipsei de folosința de care a fost privata, aferenta cotei sale indivize, in ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca, urmare a decesului lui B. N., survenit la data de 21.09.1980, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 18/08.01.1991 prin care se atesta cota sa indiviza de ½ din terenul si construcția din București, ., sector 1, cealaltă cota de ½ revenind lui B. M. in calitate de soție supraviețuitoare. A mai învederat reclamanta ca in anul 1993 a fost acționata in judecata de parata, care a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 18/08.01.1991, insa acțiunea a fost respinsă în mod definitiv si irevocabil de Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința nr. 5960/23.05.1996. Reclamanta a susținut ca imobilul poate fi comod partajat in natura, acesta având doua intrări separate, doua bucătarii si doua bai. A mai precizat ca in prezent, dar si in trecut, parata nu i-a permis accesul in locuința, nepermițându-i sa locuiască sau sa viziteze imobilul.
In drept, a invocat dispozițiile art. 728 C.civ.
Parata a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, atribuirea către aceasta a imobilului din București, ., sector 1, respingerea capătului de cerere privitor la plata cu titlu de despăgubiri a lipsei de folosința aferenta cotei indivize a reclamantei-parate, constatarea ca bun propriu a imobilului construcție reprezentând doua camere, bucătărie, baie, hol si WC, varianta I conform schiței reclamantei-parate, precum si a tuturor utilităților, ca urmare a faptului ca au fost edificate de parata-reclamanta, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secția notariat sub nr._/27.08.1934, soții B. M. si N. au cumpărat de la soții M. imobilul situat in București, ., sector 1, compus din teren in suprafața de 150 mp si construcție compusa din una camera cu sala de zid, una magazie de scânduri, precum si toate micile magazii de scânduri ce sunt fixe, cu apa introdusa si curtea împrejmuita, astfel cum se găsește astăzi in ființa, susținând ca masa partajabila se compune din cele menționate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/27.08.1934. Parata a mai învederat ca bunul imobil nu este comod partajabil in natura, motivat de faptul ca o parte din imobil are caracterul unui bun propriu, ca urmare a edificării unor construcții pe el, si, mai mult decât atât, în condițiile in care bunul imobil este folosit de parata si membrii familiei sale, a edificat construcții, a făcut lucrări de întreținere, a făcut îmbunătățiri, solicitând ca acest imobil sa ii fie atribuit acesteia. In ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosința, parata a arătat ca, de cate ori a dorit sa intre in imobil, reclamanta a putut sa facă acest lucru, iar faptul ca nu a dorit sa intre in imobil nu înseamnă ca a fost lipsita de folosința bunului, mai ales ca nu exista nicio dovada in sensul împiedicării folosinței.
In drept, a invocat dispozițiile art. 728 C.civ, art. 673 ind. 1-14 C.pr.civ.
La termenul de judecata din 11.11.2009, instanța a luat act ca reclamanta Revesz E. a decedat la data de 26.03.2009 și a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia S. V. E. și M. O..
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce, proba cu expertiza tehnica specialitatea construcții si expertiza tehnica specialitatea topografie, iar pentru reclamanți și proba testimoniala (fiind audiați martorii S. C., Grosoiu M.).
La data de 30.08.2010 a fost depus la dosar, prin Serviciul Registratura, raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expertul topo A. M. și anexele la acesta și la data de 16.09.2010 a fost depus raportul de expertiza efectuat de expert construcții B. M. si anexele la acesta.
La termenul de judecata din 17.11.2010, instanța a încuviințat solicitarea reclamanților de a se efectuat o noua expertiza specialitatea construcții si o noua expertiza specialitatea topografie.
La data de 08.02.2011 a fost depus la dosar, prin Serviciul Registratura, raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expertul topo F. L. și anexele la acesta și la data de 06.04.2011 a fost depus raportul de expertiza efectuat de expert construcții M. V. si anexele la acesta.
La termenul de judecata din 29.06.2011, parata a invocat oral excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivată de faptul că bunul imobil nu este menționat în certificatul de moștenitor, iar instanța a unit excepția invocată cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr._/13.07.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorul 1 București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta Revesz E., în prezent decedată și continuată de moștenitorii acesteia S. V. E. și M. O., în contradictoriu cu pârâta A. R. D.; a admis in parte cererea reconvenționala; a constatat că părțile au calitatea de coproprietari ai imobilului situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 154 mp și două corpuri de construcție cu destinația de locuință, cotele cuvenite fiecărei părții fiind: ¼ pentru reclamanta S. V. E., ¼ pentru reclamantul M. O. și ½ pentru pârâta-reclamantă A. R. D.; a constatat ca pârâta-reclamantă A. R. D. a realizat îmbunătățiri in valoare de 51.300 lei la acest imobil; a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei-reclamante la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință, ca neîntemeiată; a dispus ieșirea părților din indiviziune; a atribuit pârâtei-reclamante A. R. D. in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul situat in București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 154 mp și două corpuri de construcție cu destinația de locuință, în valoare totală de 340.377 lei; a obligat pârâta-reclamantă A. R. D. sa plătească reclamanților S. V. E. și M. O. sulte pentru cotele ce le reveneau acestora, în sumă de 85.094,25 lei pentru fiecare, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabila a hotărârii și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel parata A. R. D., înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civila, la data de 12.12.2011, sub același număr.
Prin decizia civilă nr. 239 A/11.03.2013 Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de apelanta A. R. D. împotriva sentinței civile nr._/13.07.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din certificatul de mostenitor nr. 61/28.04.2009, eliberat de BNP M. Ciobanca că intimatii Surdila V. E. si M. O. sunt mostenitorii legali ai defunctei Resvez E., decedata la data de 26.03.2009.Aceasta din urma dobandise, in calitate de legatara a defunctului B. N., conform certificatului de mostenitor nr._, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucuresti, cota de ½ din dreptul de proprietate al imobilului situat in Bucuresti, ., sector 1, pe care defunctul o detinea în temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr._/27.08.1934, de Tribunalul I.- Sectia Notariat.
Având calitatea de mostenitori legali ai defunctei Resvez E., intimatii au dobandit toate drepturile reale si de creanta existente in patrimoniul defunctei la data decesului si care nu s-au stins prin moartea titlularului, printre care si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din ..
Cu toate ca apelanta a sustinut ca defuncta și-a înstrăinat cota-parte din dreptul de proprietate al imobilului supus partajului, instanta constata ca aceasta nu a facut dovada transmiterii printr-un act cu titlu oneros sau gratuit a dreptului in discutie.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A. R. Doinița.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea dată de instanța de apel este nelegală conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind dată cu încălcarea art. 41 și urm, din codul de procedură civilă și art. 116 din Legea nr. 36/1995, precizând că certifictul de moștenitor nu are valoarea unui titlu de proprietate.
Conform dispozițiilor art. 88 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Se precizează că certificatul de moștenitor nu are decât o forță probantă relativă, mențiunile sale putând fi combătute prin orice mijloc de dovadă admis de lege.
Se mai arată că reclamanții nu pot solicita ieirea din indiviziune, cât timp nu dețin un titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu și că moștenitorului îi revine obligația de a face dovada dreptului de proprietate al defunctului.
Curtea constată că recursul declarat poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
În cauză, atât intimata-reclamantă S. V. E., cât și intimatul M. O. au depus întâmpinări în dosar conform art. 118 Cod procedură civilă.
Prin aceste întâmpinări s-au invoxat excepțiile tardivității declarării recursului, cât și excepția netimbrării recursului în cuantum legal, iar pe fond s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privesc excepțiile invocate, Curtea de Apel constată că referitor la excepția tardivității declarării recursului, aceasta este nefondată și va fi respinsă ca atare conform art. 301 Cod procedură civilă, care prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, comunicarea deciziei recurate s-a făcut la data de 05.09.2013, potrivit dovezii atașate la fila 78 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost declarat la data de 20.09.2013 conform plicului prin intermediul căruia a fost trimisă cererea de recurs, plic atașat la fila 9 din dosarul C.A.B.
Și excepția netimbrării într-un cuantum legal a recursului este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare. Având în vedere că ceea ce face obiectul recursului de față este doar critica privind excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, Curtea de Apel constată că taxa de timbru pusă în vedere recurentului de 687,50 lei și achitată potrivit dovezii aflată la fila 16 din dosarul C.A.B este corect calculată și achitată pentru faza recursului, ținând cont de dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
În ceea ce privește critica adusă prin motivul de recurs formulat, Curtea reține următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1934 soții B. M. și B. N. au cumpărat de la soții M. imobilul în litigiu.
Numita Revesz E., ca urmare a decesului lui B. N. survenit la 21.09.1980, a devenit moștenitoarea testamentară a cotei indivize de ½ din terenul și construcția situate în ., sector 1, în baza certificatului de moștenitor nr. 18/08.01.1991, atașat la fila 11 din dosarul instanței de fond, iar cu privire la cealaltă cotă de ½ s-a reținut că îi aparține numitei B. M., imobilul fiind cumpărat ca bun comun în timpul căsătoriei.
Pârâta recurentă a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 18/08.01.1991, iar acțiunea a fost respinsă în mod irevocabil prin sentința nr. 5960/1996 pronunțată de Judecătoria sector 1.
În anul 1991, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/27.08.1991, numita B. M. i-a vândut pârâtei cota sa indiviză de ½ din imobilul în litigiu.
De pe urma defunctei Revesz E. decedată în timpul procesului, au rămas ca moștenitori legali, numiții S. V. E. și M. O..
Faptul că în certifcatul de moștenitor nr. 61/2009 emis de pe urma defunctei Revesz E. nu apare menționat și imobilul în litigiu, nu are relevanță, cât timp s-a făcut dovada că aceasta moștenise așa cum s-a menționat anterior cota de ½ din imobilul în cauză și la dosar există titlul de proprietate al autorului reclamantei care a transmis această cotă.
Indiferent de faptul că în certificatul de moștenitor nu s-a menționat expres imobilul în litigiu, cât timp s-a dovedit că reclamanții sunt moștenitori legali ai autoarei lor, aceasta moștenind, la rândul său, cota de ½ de la numitul B. N., reiese că transmisiunea succesorală a operat de la data deschiderii moștenirii.
Recurenta pârâtă nu a probat faptul că în favoarea sa s-ar fi transmis și cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate în ceea ce privește imobilul supus partajului.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția tardivității declarării recursului.
Respinge excepția netimbrării recursului în cuantum legal.
Respinge ca nefundat recursul declarat de recurenta pârâtă A. R. Doinița împotriva deciziei civile nr. 239 A/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. V. E. și M. O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
22.01.2014
Jud apel: S. V.
L. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 512/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
