Legea 10/2001. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 39/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.39
Ședința publică din 15.01.2014
Curtea constituită din:
Președinte - A. D. T.
Judecător - M. G. R.
Judecător - E. V.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă M. M., de recurentul pârât M. București, prin P. G. și de recurentul pârât S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva deciziei civile nr.2201 din 29.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și P. G. al Municipiului București.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul Toia P. în calitate de reprezentant al recurentei reclamante M. M., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar și lipsesc reprezentanții recurenților pârâți M. București, prin P. G. și S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și cei ai intimaților pârâți S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și P. G. al Municipiului București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar recurentul S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare față de recursul reclamantei.
Avocatul recurentei reclamante arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul recurentei reclamante M. M. solicită admiterea recursului acesteia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se stabili calitatea părții de persoană îndreptățită pentru imobilul, teren în suprafață de 182 m.p., dar să se elimine dispoziția referitoare la obligarea M. București, prin P. G. de a acorda despăgubiri în echivalent, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat o atare solicitare. Precizează că obiectul prezentei acțiuni îl constituie cererea de soluționare a notificării, precum și cererea de obligare la plata despăgubirilor, dar a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice nu a Municipiului București, prin P. G..
Consideră că dispoziția de obligare a Municipiului București, prin P. G. la plata de despăgubiri este împotriva prevederilor Legii nr.10/2001.
Cu privire la recursul pârâtului M. București, prin P. G., apreciază că și acesta este parțial fondat, anume tot în ceea ce privește exonerarea instituției de plata despăgubirilor, dar solicită respingerea motivului de recurs care privește obligarea instituției să înainteze dosarul la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform art.17, 18 și 21 din Legea nr.10/2001; apreciază că instanța de fond a admis, în mod temeinic și legal, capătul de cerere prin care reclamanta solicita ca unitatea deținătoare să înainteze dosarul și hotărârile pronunțate în cauză pentru realizarea procedurii stabilite prin Legea nr.165/2013.
Cât privește motivul care se referă la obligarea Comisiei de înregistrare a dosarului, lasă instanța să aprecieze asupra acestuia, deoarece este o procedură firească la momentul când se primește un dosar.
Depune concluzii scrise cuprinzând punctul de vedere cu privire la recursurile declarate de pârâți și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 31.05.2011 sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâții M. BUCUREȘTI prin P. G., S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, pentru terenul în suprafață de 182 mp, situat în București, . E., nr.68, sector 4; obligarea pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor egale cu valoarea de piață a imobilului, potrivit standardelor internaționale de evaluare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, iar în subsidiar, dacă se va constata că trebuie parcursă procedura instituită de dispozițiile Legii nr.247/2005, solicitând ca după admiterea primului capăt de cerere, să se dispună obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției cu propunerea acordării acestor măsuri reparatorii prin echivalent; obligarea Municipiului București să transmită dosarul de notificare direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere efectuarea controlului de legalitate de către instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.10/2001, art. 998, 999, 1073- 1075 Cod civil, Decizia nr.33/2008, a ÎCCJ, Decizia XX a ÎCCJ, art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art.25, art.6 din CEDO, Hotărârea pilot a CEDO, în cauza A. Contra României, prin care s-a pus în vedere Statului R. să ia masuri rapide de aplicare a legilor proprietății, privind acordarea despăgubirilor.
La termenul din 8 decembrie 2011 reclamanta a depus o cerere de completare și precizare a acțiunii. Se solicită astfel obligarea pârâtului M. București, în solidar cu primarul la plata unei despăgubiri pentru nesoluționarea în termenul legal a notificării formulate de reclamantă în baza Legii nr.10/2001, care se va determina prin expertiză tehnică și care va fi compusă din prejudiciul efectiv reprezentat de diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea nr.1605/27.07.2001, respectiv 17.07.2010 și valoarea de piață actuală la momentul soluționării; câștigul nerealizat, reprezentând dobânda legală aplicată la suma menționată, calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la plata efectivă. În subsidiar, alături de capetele de cerere din acțiunea principală se mai solicită obligarea pârâtului să transmită imediat și direct către CCSD dosarul aferent notificării, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța; obligarea Statului R. prin CCSD să înregistreze dosarul transmis de M. București prin Primar G.; se solicită de asemenea câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală aplicată la despăgubirile solicitate la pct. 3a calculată de la momentul soluționării cauzei până la momentul punerii în executare a titlului executoriu.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București privind solicitarea reclamantei din capătul 6 de cerere; excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1, 2, 3 și 5; excepția prematurității capătului 6 de cerere; excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului.
La termenul din 3.05.2012 s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, privind capătul de cerere prin care se solicită despăgubiri, în raport de dispozițiile Legii nr.247/1995 prin care s-a stabilit o anumită procedură pe baza căreia despăgubirile se calculează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor după pronunțarea hotărârii în prezenta cauză care înlocuiește dispoziția primarului. Pe cale de consecință, excepțiile invocate prin întâmpinare de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la punctele 1, 3 și 4 au rămas fără obiect întrucât vizau capătul de cerere considerat inadmisibil. În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive cu privire la capetele 1, 2, 3 și 5, instanța a apreciat că au fost invocate eronat întrucât rezultă din petitul acțiunii principale că reclamanta înțelege să se judece pe aceste capete de cerere cu M. București prin Primar G..
Prin sentința civilă nr.2201/29.11.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., P. G. AL MUNCIPIULUI BUCUREȘTI, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent stabilite la valoarea de piață de la momentul soluționării, a obligat M. București prin P. G. la plata de despăgubiri pentru suprafața de 182 mp teren situat București . E., nr. 68 Sector 4, calculate la valoarea de piață de la momentul soluționării notificării, a obligat M. București prin Primar G. să transmită în regim de urgență dosarul aferent notificării, către CCSD, însoțit de prezenta hotărâre, a obligat CCSD să înregistreze dosarul transmis de M. București, a respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru nesoluționarea în termen a notificării ca prematură și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a reținut că prin notificarea nr. 1605/27.07.2001 și înregistrată la Prefectura București sub nr._/30.07.2001 în baza căreia s-a format dosarul administrativ nr._ pe rolul Primăriei București, reclamanta M. M. a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, . E., nr. 68, Sector 4, preluat abuziv de stat (fila 8 dosar). Terenul revendicat, loc de casă, în suprafață de 182 mp, situat în fosta comună suburbană Ș. V. a fost dobândit de părinții reclamantei C. Traia și C. N. prin actul de vânzare cumpărare autentificat la Tribunalul I., Secția notariat sub nr._/1947(filele 10-11 dosar). Autorii reclamantei au înscris imobilul teren în suprafață de 168 mp și construcția aferentă, situate în București, . E. nr. 68 în evidențele fiscale, fiind stăpânit până în anul 1982 ( fila 16 dosar). Imobilul casă în suprafață desfășurată de 92 mp și teren de 177 mp a fost expropriat în baza decretului de expropriere nr. 437/1982 (filele 17-23). În urma exproprierii s-au acordat despăgubiri în cuantum de 36.331 din care 442 lei s-au acordat pentru teren, potrivit adresei nr.321/13.03.2008, emisă de SCAVL Berceni SA (fila 25). Raportat la actul de proprietate, rezultă că suprafața de 5 mp a fost preluată fără titlu valabil și fără plata de despăgubiri. Reclamanta își justifică calitatea de moștenitoare cu certificatul de moștenitor nr. 361/18.03.1992 și respectiv certificatul de moștenitor nr. 4/22.01.2008 (filele 29, 30 dosar).
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr.10/2001 imobilele preluate abuziv de stat … în perioada martie 1945-22 decembrie 1989 și nerestituite, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi. Potrivit art.3 alin. 1 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz în echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Potrivit alin. 2, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Prin art.10 alin 9 din Legea nr.10/2001 se statuează că valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate, preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În raport de aceste dispoziții și față de probele administrate, instanța a admis acțiunea, obligând M. București prin P. G. la plata de despăgubiri pentru suprafața de 182 mp teren situat în București, . E. nr. 68, sector4, calculate la valoarea de piață de la momentul soluționării notificării. Având în vedere necesitatea soluționării cu celeritate a cererilor de acordare a despăgubirilor potrivit procedurii instituite de Legea nr.247/2005 instanța a obligat M. București prin P. G. să transmită în regim de urgență dosarul administrativ, însoțit de prezenta hotărâre către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea înregistrării acestui dosar și declanșării procedurii prevăzută de Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata despăgubiri, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii de la data pronunțării hotărârii și până la emiterea titlului de despăgubire, tribunalul a apreciat-o ca prematur formulată, având în vedere că în prezent regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este reglementat de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, despăgubirile neputând fi acordate direct de către unitatea deținătoare. Potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor formulate de către persoanele îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001 se face de un evaluator autorizat desemnat în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după urmarea procedurii prevăzută la art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005. Prin urmare stabilirea cuantumului despăgubirilor se face numai în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII după finalizarea procedurii desfășurate la nivelul Primăriei, în calitate de entitate notificată. Procedând altfel, ar exista riscul pronunțării de către instanțe a unor soluții ce ar putea fi contradictorii raportat valoarea de despăgubire stabilită de Comisia Centrală. Față de aceste considerente, instanța a respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru întârzierea soluționării notificării ca prematur formulată.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a obligat pârâtul, prin reprezentant legal la plata cheltuielilor de judecată de 2.200 lei, constând în onorariu avocat conform chitanțelor nr.74 din 5.08.2011 și nr.155 din 12.12.2011 emise de Cabinet Av. Pașală D. și onorariu expert conform chitanței nr. 158 din 4.05.2012 și chitanței nr._/1/16.01.2012.
Împotriva sentinței civile nr.2201/29.11.2012 au formulat recurs reclamanta M. M., pârâtul M. București prin P. G. și pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta – reclamantă M. M. critică sentința recurată pentru următoarele motive:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., instanța de fond acordând ceea ce nu s-a cerut, prin obligarea pârâtului M. București prin P. G. la plata despăgubirilor, egale cu valoarea de piața a terenului in suprafață de 182 mp, solicitat de reclamantă prin notificarea nr. 1605/2001
Prin cererea de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată ulterior in dosarul de fond, recurenta – reclamantă a solicitat instanței să soluționeze pe fond notificarea nr. 1605/2001, formulată de aceasta, conform dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată si Deciziei nr.XX/2007, pronunțată in interesul legii de Înalta Curte de Casație si Justiție și să constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafață de 182 mp, preluat abuziv de stat si care nu este restituibil in natură.
Prin sentința recurată, prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, in sensul că urmare constatării calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii in echivalent pentru imobilul solicitat prin notificare, a obligat pârâtul M. București să plătească efectiv despăgubirile în echivalent pentru imobilul notificat, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut.
Mai mult, măsura dispusă de prima instanță prin sentința recurată de a obliga pârâtul M. București la plata de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv si care nu este restituibil in natură, încălcă dispozițiile imperative ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, care dispune că unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv, emite dispoziție motivată, prin care propune acordarea de măsuri reparatorii in echivalent pentru imobilul care nu este restituibil in natură, urmând ca despăgubirile în echivalent să fie stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform procedurii prevăzute de Titlul VIl din Legea nr.247/2005.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., sentința civila recurată conținând dispoziții contradictorii, după cum urmează:
Deși s-a dispus obligarea pârâtului M. București la plata de despăgubiri in echivalent pentru imobilul preluat abuziv de stat, prin aceeași sentință a fost admis si capătul de cerere prin care a fost obligat pârâtul M. București să transmită de urgență dosarul administrativ aferent notificării nr. 1605/2001, împreună cu hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea declanșării procedurii stabilite de Titlul VIl al Legii nr. 247/2005, cele două măsuri dispuse de prima instanță fiind contradictorii.
Recurenta – reclamantă are în vedere că in situația in care a obligat pârâtul M. București la plata despăgubirilor in echivalent pentru imobilul preluat abuziv de stat, in continuare a obligat același pârât să înainteze dosarul aferent notificării la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru declanșarea procedurii stabilite de Titlul VII al Legii nr.247/2005, urmând astfel ca despăgubirile să fie plătite de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
In concluzie, recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 2201/ 29.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul eliminării din dispozitivul sentinței recurate a măsurii de obligare a pârâtului M. București la plata de despăgubiri pentru suprafața de teren de 182 mp, menținând măsura de constatare a calității reclamantei de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul in suprafață de 182 mp, situat în București, sectorul 4, . E. nr. 68, urmând ca despăgubirile în echivalent să fie stabilite și plătite conform legii speciale de stabilire și plata a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de stat-Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Recurentul – pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor consideră sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 3 si 3041 Cod de procedură civilă, pentru următoarele considerente:
l. Sentința civilă nr.2201/2012 a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe-motiv recurs prevăzut de art.304 pct.3 C.proc.civ.
Astfel, instanța de fond nu a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în privința petitului referitor la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pronunțându-se printr-o încheiere, care nu a fost comunicată Comisiei Centrale.
În aceste condiții, recurentul – pârât menționează că solicitarea reclamantei din capătul de cerere 2 subsidiar are corespondent în procedura specială instituită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin actul normativ amintit, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, fiind stabilită și instanța competentă a soluționa contestațiile împotriva deciziilor adoptate de către această
Potrivit art. 20 alin. 1 Cap. VI Titlul VII din Legea nr.247/2005 "competența de soluționare revine Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".
În același context, menționează și prevederile art. 3 pct.1 din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrative privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Potrivit art. 13 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale.
Potrivit art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 34/2009 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.
Având în vedere cele menționate mai sus, recurentul – pârât apreciază că cererile îndreptate împotriva Comisiei Centrale sunt de competența Curții de Apel, urmând a fi soluționate potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, act normativ la care face referire art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
Prin urmare, solicită instanței să admită prezentul recurs și să dispună trimiterea petitului privind înregistrarea dosarului de despăgubiri de către Comisia Centrală, spre soluționare Curții de Apel București.
II. Instanța de fond, în mod greșit, a obligat Comisia Centrată la înregistrarea dosarului transmis de M. București, cu motivația că se urmează succesiunea etapelor obținerii despăgubirilor.
Față de considerentele reținute de Tribunalul București, prin sentința recurată, recurentul – pârât menționează că în speță, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, nu a fost finalizată, întrucât notificarea reclamantei, având drept obiect imobilul situat în M. București, ., sector 5, nu a fost soluționată printr-o dispoziție motivată, care să fie emisă de entitatea notificată, respectiv Primăria Municipiului București.
Potrivit art. 16 alin. 2 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ,,notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate in sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor."
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 21 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, „dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta."
Or, față de aceste dispoziții legale mai sus amintite, instanța de fond a instituit în sarcina Comisiei Centrale obligația de a înregistra dosarul aferent unei dispoziții, în condițiile în care, la momentul pronunțării sentinței, o astfel de dispoziție nu există. De altfel, prin aceeași sentință, Tribunalul București obligă pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei.
Astfel, Comisia Centrală nu poate proceda la înregistrarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, atât timp cât Primăria Municipiului București nu transmite Secretariatului Comisiei Centrale dosarul aferent notificării formulate de reclamant, care să conțină, în special, dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001.
Împrejurarea că pârâtul M. București nu și-a îndeplinit obligații rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, deși au trecut 11 ani de la formularea notificării de către reclamant, nu poate justifica instituirea în sarcina Comisei Centrale a unei obligații imposibil de executat, în situația de fapt existentă în prezenta cauză.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, recurentul – pârât solicită respingerea ca fiind neîntemeiată, având în vedere aspectele menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 și art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, recurentul – pârât solicită admiterea recursului pe care l-a formulat și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.
Recurentul – pârât M. București prin P. G. critică sentința recurată pentru următoarele motive:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă: „Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Consideră recurentul - pârât că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, în opinia sa, instanța în mod greșit a obligat M. București sa înainteze toată documentația către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de dispozițiile Legii nr.247/2005. dispozițiile OUG nr.81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumită sumă, ci aceste obligații, conform Legii nr. 10/200 1, republicată, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 si in condițiile speciale ale Legii nr. 247/2005 privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Iar in art.61 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 se prevede în mod expres faptul că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilit de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din analiza dispozițiilor art.29 alin. 3 din Legea nr.10/2001, republicată, se poate constata că P. G. al Municipiului București are competența numai de a propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent in condițiile legii, prin art.1 alin.1 Titlul VII care a modificat si completat Legea nr. 10/2001 se reglementează sursele de finanțare, cuantumul si procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite in natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001.
Așadar, apreciază că M. București are obligația legală de a propune acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si piață a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv si de a înainta dosarul administrativ Instituției Prefectului Municipiului București in vederea verificării legalității actului emis.
Înainte de a ajunge la Secretariatului Comisiei Centrale, M. București are obligația să înainteze dosarul către Instituția Prefectului Municipiului București, in vederea întocmirii unui aviz de legalitate. Iar la art.16 din Titlul VI se prevede in mod expres faptul că, valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii nr.10/2001 in sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, numai dacă sunt însoțite de avizul de legalitate al Prefectului.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor, in care in mod întemeiat cererea de restituire a fost respinsă, după care, acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate in vederea întocmirii raportului de evaluare. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor in limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele aspecte.
Motivul de recurs vizând modalitatea de soluționare a primului capăt de cerere, respectiv greșita obligare a Municipiului București la plata despăgubirilor egale cu valoarea de piață a terenului în suprafață de 182 mp., invocat atât de recurenta – reclamantă cât și de recurentul – pârât M. București prin Primar G. este fondat, atât din perspectiva faptului că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut cât și prin prisma nelegalității sentinței recurate.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la fila 66 din dosar, reclamanta a solicitat să se soluționeze pe fond notificarea, în sensul de a se constata calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, stabilite conform valorii de piață de la momentul soluționării notificării.
Întrucât notificarea nu a fost soluționată de unitatea deținătoare conform art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în mod corec t tribunalul a analizat cererea pe fond având în vedere și Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, reținând că tribunalul a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în condițiile legii 10/2001 pentru imobilul în suprafață de 182 mp. situat în . E. nr. 68, sector 4, ce a fost preluat abuziv și este imposibil de restituit în natură și că aceste aspecte nu au fost contestate prin motivele de recurs formulate, curtea constată că în cauză reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (în prezent, Titlul al VII-lea din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției), sens în care obligă pârâtul M. București prin P. G. să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 .
În consecință, vor fi primite criticile formulate cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor și la obligarea Municipiului să plătească aceste despăgubiri, întrucât dispozițiile legii 10/2001 prevăd o procedură ce trebuie parcursă pentru a se stabili cuantumul, instanța nefiind competentă, după . legii 247/2005 să stabilească ea cuantumul despăgubirilor. Pe de altă parte, este nelegală obligarea Municipiului București la achitarea cuantumului acestor despăgubiri întrucât dispozițiile legale incidente în speță nu prevăd o asemenea posibilitatea, ci parcurgerea procedurii prevăzute de Legea 247/2005 astfel cum a fost modificată și prin Legea 165/2013.
Critica formulată de recurentul – pârât privind imposibilitatea transmiterii dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, în prezent Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu este întemeiată atât prin raportare la forma legii 10/2001 în vigoare la momentul introducerii acțiunii cât și în raport de modificarea legii prin legea 165/2013.
Astfel, potrivit art. 16 din legea nr. 247/2005 ( în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ), în prezent abrogat prin legea 165/2013, deciziile sau dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
În prezent sunt aplicabile, dispozițiile art. 21 din legea 165/2013 care prevăd că, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În raport de dispozițiile legale arătate mai sus, se constată că obligarea intimatului să înainteze notificarea, prezenta sentință și documentația aferentă către Comisia Națională este corectă, deoarece această dispoziție nu ar exclude obținerea avizului de legalitate al prefectului, nefiind în sarcina instanței să identifice în concret toate etapele ce trebuie urmate, referirea la documentația aferentă incluzând și obținerea acestui aviz.
Pe de altă parte, curtea constată că hotărârea judecătorească prin care s-a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri și imposibilitatea restituirii în natură nu pot fi cenzurate pe calea avizului de legalitate al prefectului, ci exclusiv în căile de atac prevăzute de lege.
De altfel, rațiunea legii este aceea de a accelera procedura administrativă și obținerea efectivă a despăgubirilor de către persoanele îndreptățite, în acest sens fiind și solicitarea făcută instanței de trimitere a dosarului către Comisia Națională.
Criticile formulate de recurenta – pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt, în parte întemeiate, în sensul că în mod corect se apreciază că nu poate fi obligată la înregistrarea dosarului transmis de M. București în condițiile în care, astfel cum rezultă anterior nu a fost finalizată, la acest moment procedura prevăzută de lege. Pe de altă parte, este evident că, o asemenea dispoziție excede cadrului legal, iar pe de altă parte, la momentul la care dosarul va fi complet iar M. București își va îndeplini obligațiile legale, Comisia centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor va înregistra actele primite, neexistând o altă procedură de lucru.
Nu este întemeiată critica vizând încălcarea competenței materiale a instanței în ceea ce privește petitul formulat în contradictoriu cu această recurentă întrucât potrivit art. 19 din legea 247/2005 deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate în condițiile legii contenciosului administrativ, ori în cauză nu este vorba despre vreo decizie emisă de această recurentă. În realitate, prin acțiunea formulată s-a solicitat exclusiv obligarea acestei pârâte la înregistrarea dosarului transmis și nu a fost atacată vreo decizie emisă de această autoritate pentru a fi competentă secția de contencios administrativ.
Nu în ultimul rând, curtea reține că prin legea 2/2013 a fost modificat art. 20 din legea 247/2005, titlul VII, în sensul că acțiunea în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal este de competența tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
În raport de aceste considerente, curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. admite recursurile formulate, modifică în parte sentința recurată, în sensul că se constată calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 182 mp situat în București, . E. nr.68, sector 4 în condițiile Legii nr.165/2013.
Obligă M. București să înainteze notificarea, documentația aferentă și prezenta hotărâre Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Înlătură obligarea Municipiului București la plata despăgubirilor și a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să înregistreze dosarul transmis.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta - reclamantă M. M., de recurentul - pârât M. BUCUREȘTI prin P. G. și de recurentul - pârât S. R. prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva deciziei civile nr.2201 din 29.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că se constată calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 182 mp situat în București, . E. nr.68, sector 4 în condițiile Legii nr.165/2013.
Obligă M. București să înainteze notificarea, documentația aferentă și prezenta hotărâre Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Înlătură obligarea Municipiului București la plata despăgubirilor și a Comisiei să înregistreze dosarul transmis.
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. E. V.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./17.02.2014
TB-S.5 – M.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
