Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 101/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.101
Ședința publică de la 23.01.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari JULES MICHELET NR. 15-17 împotriva deciziei civile nr. 932A din 15.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. A.-A. și C. M. – decedat pe parcursul procesului și continuat de moștenitorii C. M.-A. și C. D.-A..
P. are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 16.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.01.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.03.2009 si înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.7927/299/2009, reclamantul C. M. a chemat în judecată pe parata Asociația de Proprietari Jules Michelet nr. 15-17, solicitând obligarea paratei să își exprime acordul în sensul aprobării debranșării sale de la instalația de încălzire a blocului si, în subsidiar, să se dispună obligarea paratei să întreprindă demersurile necesare sub sancțiunea daunelor cominatorii, sa determine pe ceilalți proprietari să renunțe la sistemul individual de încălzire.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului 13 situat in București ..15-17 scara A etaj 2 sector 1 si ca pârâta refuză să își dea acordul pentru debranșarea sa de la instalația de încălzire a imobilului.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1073 cod civil și ale art.112 și 274 Cod procedura civila.
La data de 18.01.2010 reclamantul si-a precizat acțiunea în sensul ca solicita sa se dispună obligarea paratei sa îi permită montarea unei centrale termice de apartament, sa se dispună stabilirea corecta a cuantumului cotelor de întreținere aferente perioadei ianuarie 2007- ianuarie 2010 si sa fie obligata parata sa restituie suma achitată în plus fata de cotele de întreținere corect calculate.
La termenul de judecata din data de 9 februarie 2010 reclamantul a renunțat la capătul trei al cererii.
La data de 15 iunie 2010 a fost conexată cauza cu nr._ având în vedere ca au același obiect, aceeași cauza si aceleași părți.
Prin sentința civilă nr.1561/31.01.2012, pronunțată în dosarul nr._ / 2009, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea ce formează obiectul acțiunii principale și al cererii conexe privind pe reclamanții C. M. și C. A. – A. în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Jules Michelet nr.15-17, din București, sector 1, ..15-17; a obligat pârâta sa permită reclamanților montarea unei centrale termice de apartament în imobilul proprietatea acestora; a stabilit contravaloarea cotelor de întreținere aferente apartamentului pentru perioada ianuarie 2007- ianuarie 2910 la suma de 2.198,29 lei. A obligat pârâta sa restituie reclamanților suma de 4.737,04 lei reprezentând suma plătita în plus; a omologat rapoartele de expertiza tehnica întocmit de d-na expert S. A. C. și raportul de expertiza contabila întocmit de d-na expert contabil R. V. și a obligat pârâta la 4513 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei sa îi permită reclamanților montarea unei centrale termice de apartament în imobilul proprietatea sa, concluziile raportului de expertiza termoenergetică, din care rezultă că este posibila montarea unei centrale termice proprii de apartament fără ca funcționarea acesteia sa prezinte riscuri și fără a ocaziona costuri mai mari pentru ceilalți membri ai condominiului.
A fost înlăturată apărarea pârâtei potrivit căreia proprietarii apartamentelor vecine si-au retras acordul privind debranșarea reclamanților, având în vedere ca nu s-a făcut nici o dovada în acest sens.
S-a reținut astfel că debranșarea apartamentului reclamantului de la rețeaua generala și montarea unei centrale de apartament sunt posibile din punct de vedere tehnic.
Văzând prevederile art.30 din Legea nr.325/ 2006 și ale art.11 din Legea nr.230/2007 potrivit cu care deconectarea unui consumator de energie termica se face în anumite condiții, proprietarul putând sa aducă îmbunătățiri proprietății sale individuale, fără a pune în pericol integritatea structurala a clădirii, dar mai întâi trebuie sa obțină acordul din partea asociației de proprietari, s-a considerat că reclamanți au dreptul să facă anumite modificări ale proprietății lor, în speța sa monteze o centrala termica, ceea ce din punct de vedere al siguranței nu afectează imobilul așa cum a stabilit raportul de expertiză. Astfel instanța a apreciat ca refuzul pârâtei de a-si da acordul este neîntemeiat.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea contravalorii cotelor de întreținere datorate de către reclamanți și solicitarea de a i se restitui suma achitata în plus, s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiza contabilă, în raport de care s-a stabilit contravaloarea cotelor de întreținere aferente apartamentului reclamantului la suma de 2.198,20 lei și, ținând seama că s-a achitat mai mult, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma achitata în plus.
In temeiul art.274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Asociația de Proprietari Jules Michelet nr.15-17, pentru următoarele motive:
A. Cu privire la obligarea de a-și da acordul pentru montarea unei centrale termice de apartament, apelanta susține că instanța de fond a făcut o apreciere incorectă a situației de fapt care a condus la interpretarea greșită a Legii nr._ privind Asociațiile de proprietari și ale Legii nr.325/2006 referitoare la debranșarea de la serviciile publice de alimentare cu energie termică.
În dezvoltarea acestui motiv se arată, în esență, că nu s-a avut în vedere că blocul se află într-o zonă protejată arhitectonic, fiind monument istoric, păstrând fațada inițială iar pe spațiile comune păstrând gresia și faianța originale, astfel că montarea unei centrale termice de apartament, care presupune efectuarea unor lucrări de construcție cum sunt: perforarea planșeelor și pereților - părți comune pentru racordarea la conductele de gaze de la rețeaua stradală la apartamentul reclamantului (alimentarea cu gaze a centralei din apartamentul reclamantului nu se poate face din conducta imobilului deoarece consumul de gaze al acestuia trebuie înregistrat separat), ar afecta structura de rezistență a blocului, înregistrat în gradul 3 seismic, fațada imobilului prin amplasarea conductelor care afectează estetica acestuia precum și producerea unor dereglări în distribuția căldurii de la centrala termică a blocului în apartamente, cu generarea unor stări conflictuale privind costurile de întreținere care ar crește pe fiecare apartament ca urmare a reducerii suprafeței încălzite cu menținerea consumului de gaze de la nivelul actual.
Se mai arată că nu au fost avute în vedere efectele negative ale debranșării, asupra nivelului termoenergetic al clădirii, dat fiind faptul că în clădire este funcțională o centrală supusă dispozițiilor Legii nr.64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și Ordinului ISCIR nr.1007/2010, potrivit cărora deținătorul/utilizatorul de aparate are obligația de a nu permite modificarea datelor stabilite prin instrucțiunile de instalare/montare.
Totodată, apelanta arată că întrucât familia C. nu a contestat în instanță, în termenul prevăzut de art.26 din Legea nr.230/2007, Hotărârea adoptată de Asociație, în Adunarea generală din data de 17.09.2009, prin care s-a hotărât respingerea pe viitor a oricărei cererii de debranșare în vedere montării centralelor de apartament și pe cale de consecință respingerea cererii intimaților adresată Administrației, aceasta este pe deplin validă potrivit art.24 a Legii nr.230/2007.
În opinia apelantei, singura cale legală în situația dată, ar fi fost potrivit art.26 din Legea nr.230/2007 calea contestării în instanță a Hotărârii Adunării generale, dar intimații nu i-au dat curs, astfel că cenzurarea de către instanță nu mai este posibilă. Ca urmare, consideră că este de neadmis expertiza tehnică dispusă de către instanță, menită a preciza, dacă montarea unei centrale de apartament, periclitează funcționarea centralei imobilului (cu intenția vădită de a combate unul din argumentele Asociației și anume acela că debranșările anterioare au produs dezechilibrarea instalației centralei de încălzire).
Consideră că instanța de fond în mod greșit s-a a pronunțat pe admiterea cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile Legii nr.325/2006 care reglementează debranșările de la serviciul public de alimentare cu energie termică și nu de la centralele proprii de . art.1 din Legea nr.325/2006: „(1) Prezenta lege reglementează desfășurarea activităților specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire și prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat, ... (2) Prevederile prezentei legi se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înființat și organizat la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, indiferent de mărimea acestora "iar potrivit art.2 (1) Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice......."
Rezultă din aceste norme de drept că Legea nr.325/2006 este o lege care se aplică în cazul debranșărilor de la sistemul public de alimentare cu energie termică. Asociația de proprietari Jules Michelet nr.15-17 nu este racordată la serviciul public de alimentare cu energie termică deoarece are centrală proprie de producere a energiei termice, în acest caz, debranșarea de la sistemul centralei de . incidența Legii nr.325/2006.
Debranșarea de la centrala proprie a blocului se face numai cu respectarea Legii nr.10/1995 privind calitatea lucrărilor în construcții, a Legii nr.64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil a Ordinului ISCIR nr.1007/2010 precum și a Legii nr.230/2007 referitoare la activitatea Asociațiilor de proprietari.
Conform art.2 din Legea nr.10/1995: „Prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor de orice categorie și instalațiilor aferente acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinație - denumite în continuare construcții, precum și lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare și de reparații ale acestora." iar potrivit art. 5: „Pentru obținerea unor construcții de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea și menținerea, pe întreaga durată de existență a construcțiilor, a următoarelor cerințe esențiale: a) rezistență mecanică și stabilitate.. d) siguranță în exploatare "
Aceste norme de drept se completează, sub aspectul obligației proprietarului - debranșator cu dispozițiile art.11 din Legea nr.230/2007 care precizează: „(1) Proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale."
Prin urmare, instanța de fond nu a examinat cauza în raport de legislația aplicabilă în această speță și ca o consecință a considerat greșit că cererea intimaților este legală și temeinică contrar normelor de drept indicate mai sus. Plecând de la această eroare a constatat contrar normelor de drept menționate că hotărârea Asociației de proprietari de respingere a cererii intimaților, de debranșare ar fi abuzivă.
În opinia apelantei, instanța a încălcat dispozițiile art.480 Cod civil și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece a obliga Asociația de proprietari, respectiv proprietarii apartamentelor din . acord cu debranșarea intimaților, de la rețeaua de încălzire a condominiului, înlăturând voința legală a Asociației și obligând-o să adopte o hotărâre contrară normelor de drept care guvernează activitatea.
Conform art.11 alin.2 din Legea nr.230/2007: „Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari." Această normă de drept imperativă acordă suveranitate voinței proprietarilor, membrii ai Asociației de proprietari, respectându-se de către legiuitor dispozițiile art.480 Cod civil.
B. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea cotelor de întreținere apelanta arată că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art.34 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea NM de aplicarea a Legii nr.230/2007. Potrivit acestor norme de drept „Cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare."
Privitor la suma de 4737,04 lei este incorect și eronat acordată de către instanța, ca fiind cea stabilită prin expertiza contabilă omologată. În realitate, în concluziile Răspunsului la obiecțiunii expertul reduce suma considerată a fi plătită în plus la suma de 3004,03 lei (sau la 3.510,38 lei) deci în cuprinsul aceleiași paginii fiind concluzionate două sume diferite. De aici se constată că expertul nu a stabilit, sigur suma de 4.737,04 lei, așa cum susține instanța.
Oricare dintre cele două sume stabilite de către expert ca fiind plătite în plus de către intimați sunt stabilite prin depășirea competențelor expertului contabil, acesta ridicând probleme de drept de competența instanței, aspect sesizat de către noi prin concluziile depuse la dosar, dar neluate în considerare. 1. Conform Raportului expertului, sumele în cauză includ suma de 462.17 lei:
- aceasta reprezintă cote de întreținere pe perioada martie 2007 - iulie 2007, când în apartamentul proprietatea intimaților s-a aflat o echipă de 4 muncitori ce efectuau lucrări de renovare,
- expertul s-a aflat într-o gravă eroare generată de necunoașterea legislației, în domeniu. A considerat că nu există temei legal pentru calcularea cotelor de întreținere pentru cele 4 persoane. Pe acesta bază, pentru perioada dată, a calculat cotele de întreținere „O".
In realitate, problema are reglementare clară și precizată în art.34 din Secțiune II „Repartizarea cheltuielilor pe număr de persoană” din NM de aplicarea a Legii nr.230/2007 după cum urmează: „Cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare."
În consecință calcularea de către expert a cotelor de întreținere la valoare „O" pe acesta perioadă, este făcută cu încălcarea legii. De altfel, este de bun simț a aprecia că în cursul lucrărilor de renovare ale unui apartament, sporesc consumurile legate de energia liftului folosit la transportul materialelor, de apă, de materiale de curățenie, de evacuare a gunoiului, etc. și nu pot fi considerate costuri „O" în calculul cotelor de întreținere.
- instanța urma să se pronunțe sub acest aspect, fiind o problemă de aplicare a unei norme de drept, pe care i-am sesizat-o în concluziile scrise depuse la dosar. Deși eroarea este evidentă și reglementarea legal clară, instanța atribuie suma reclamanților ca fiind plătită în plus .
2. În cuantumul sumelor stabilite de către expert (oricare dintre cele două) ca fiind plătite în plus de către reclamant, este inclusă greșit și suma de 2897,44 lei reprezentând cote de căldură pe perioada septembrie 2008-ianuarie 2010, în care intimații susțin că au fost debranșați de la sistemul de încălzire central al imobilului.
In realitate, problema este una de drept, depășind competența expertului contabil asupra căreia numai instanța era îndreptățită a se pronunța astfel cum a solicitat prin Obiecțiunile la Expertiza contabilă. Instanța ignoră și acest aspect.
In acest sens, se impun următoarele precizări:
a) Susținerea intimaților că au fost debranșați de la căldură, nu este - dovedită la dosar neexistând decât notificarea olografa a numitului C. M., din data de 02.10.2008 - fila 85, din dosarul_ prin care notifică post factum că s-a debranșat, prin act unilateral de voință de la centrala blocului începând cu data de 20.09.2008.
In realitatea, nu există niciun act constatator al unei entități juridice neutre legal autorizată, de a efectua astfel de operațiunii, cum de altfel nu există nicio altă constatare a administrației imobilului care să ateste realitatea debranșării și data producerii ei.
Atât expertul contabil cât și instanța au considerat Declarația unilaterală a intimaților ca fiind dovada certă a realității debranșării și a datei producerii sale Aceasta Declarație a fost unica dovada, în baza căreia instanța și expertul au considerat suma de 2.987 ,44 lei ca fiind achitată în plus de către intimați.
b) Chiar dacă s-ar admite că debranșarea ar fi reală, cotele de căldură sunt legal încasate, întrucât debranșarea, contravenind Hotărârii Adunării generale a proprietarilor, este ilegală și nu poate fi recunoscută de către administrație,
c) De altfel, scăderea de către Comitet, ca organ executiv, al costului căldurii din cotele de întreținere aferente apartamentului intimaților ar reprezenta practic o recunoaștere și o acceptare tacită a debranșării ilegale, în totală contradicție cu Hotărârea Adunării generale - ca organ decizional.
Pe cale de consecință, toate aceste aspecte fiind probleme de drept învederate instanței, trebuiau a fi soluționate de către aceasta și nu de către expertul contabil.
Fără nicio analiză și motivație, instanța consideră suma 2.987,44 lei, ca fiind achitată în plus de către intimați obligându-ne a le-o restitui.
C. Cu privire la cheltuielile de judecată apelanta arată că nu este de acord cu suportarea costurilor expertizei tehnice întrucât proba vizează unul din argumentele ce fac parte integrantă din Hotărârea Adunării generale în vigoare și care nu pot face obiectul cenzurării de către instanța în prezenta pricină.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 -298, art.274 Cod procedură civilă, Legea nr.230/2007, Legea nr.64/2008, Ordinul ISCIR nr.1007/2010, Legea nr.325/2006.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.932A/15.10.2012 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta pârâtă Asociația de Proprietari Jules Michelet nr.15-17, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M. și C. A. A., a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a respins capetele de cerere conexă privind recalcularea cotelor de întreținere pentru perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2010 și restituirea sumelor achitate în plus, ca neîntemeiate și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la 1.731 lei cheltuieli de judecată în primă instanță către reclamanți, cu aplicarea art. 276 Cod procedură civilă, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, obligând intimații-reclamanți la 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta pârâtă, cu aplicarea art. 276 Cod procedură civilă.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut, în privința primului capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei să permită montarea de către reclamanți a unei centrale tehnice de apartament, că în mod legal și temeinic a avut în vedere prima instanță caracterul nefondat al refuzului apelantei pârâte, câtă vreme în . care dețin centrale termice individuale, proprietarii vecini reclamanților și-au dat acordul pentru instalarea de către aceștia a unei centrale de acest tip (filele 275-276 fond), retragerea ulterioară a acordului neputând fi avută în vedere, față de efectele specifice actelor juridice unilaterale), din expertiza efectuată, coroborată cu înscrisurile depuse rezultă că instalarea centralei individuale este posibilă din punct de vedere tehnic, nu afectează funcționarea centralei termice a blocului și nici costurile celorlalți locatari și nu prezintă nici alte riscuri, cum ar fi afectarea structurii de rezistență a clădirii ( fila 265 fond).
A fost înlăturată susținerea apelanților în sensul că ar fi afectată integritatea clădirii care reprezintă monument istoric, Tribunalul având în vedere că este infirmată de probele administrate, cât vreme potrivit raportului de expertiză, intervenția asupra clădirii este minimă, fiind necesar numai un gol de 5x5 cm în podețul scării secundare dintre etajele 1 și 2 (fila 265), iar reclamanții se află în posesia avizului favorabil nr.1417/Z/15.12.2008 emis de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București, pentru instalarea centralei termice de apartament (fila 16 fond).
Pentru aceleași rațiuni au fost înlăturate și susținerile apelantei în sensul că nu au fost avute în vedere efectele negative ale debranșării, asupra nivelului termoenergetic al clădirii, dat fiind faptul că în clădire este funcțională o centrală supusă dispozițiilor Legii nr.64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, câtă vreme din probele administrate nemijlocit în fața instanței a rezultat exact contrariul.
Tribunalul a apreciat ca fiind lipsită de suport legal susținerea apelantei potrivit căreia instanța de judecată nu ar putea cenzura Hotărârea adoptată de Asociație, în Adunarea generală din data de 17.09.2008, prin care s-a hotărât respingerea pe viitor a oricărei cererii de debranșare în vedere montării centralelor de apartament și pe cale de consecință respingerea cererii intimaților adresată Administrației, întrucât aceasta nu a fost atacată în condițiile de art.26 din Legea nr.230/2007, de către reclamanți.
În acest sens, Tribunalul a reținut că prin prezenta acțiune este supus verificării instanței caracterul abuziv al refuzului exprimat de asociația pârâtă, iar față de probatoriul administrat în cauză prezumția de validitate a hotărârii adunării generale a proprietarilor a fost răsturnată. În orice caz, în temeiul dreptului de acces la instanță al reclamanților, nu se poate considera că ne-parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.230/2007 ar constitui o condiție de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.
Cât privește raportarea la dispozițiile Legii nr.325/2006 care reglementează debranșările de la serviciul public de alimentare cu energie termică și nu de la centralele proprii de . că aceasta nu este de natură a conduce la schimbarea soluției pronunțate de prima instanță, în condițiile în care, deși debranșarea de la centrala proprie de producere a energiei termice a Asociației de proprietari Jules Michelet nr.15-17 nu este supusă aceluiași regim, totuși, în cauză a rezultat că argumentația refuzului asociației nu este susținută de probatoriul administrat, nefiind dovedită afectarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil cf. Ordinului ISCIR nr.1007/2010, ori vreo încălcare a Legii nr.10/1995 și nici a art.11 din Legea nr.230/2007, dat fiind faptul că nu a rezultat nici un pericol decurgând din modificările constructive, ori afectarea integrității structurale a clădirii sau a altor proprietăți individuale, cum în mod netemeinic susține apelanta.
În fine, Tribunalul a apreciat că în speță, dat fiind faptul că refuzul asociației de a permite instalarea centralei termice individuale apare ca fiind nejustificat, câtă vreme nicio probă nu este aptă a susține realitatea pericolelor invocate, ori afectarea drepturilor codomeniului, respectiv a celorlalți proprietari, nu se poate reține nicio încălcare a dispozițiilor art.480 Cod civil și nici a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece atât legislația națională, cât și cea europeană, protejează exercitarea legală a dreptului, iar nu abuzul de drept.
Cu privire la motivul de apel care vizează capătul de cerere având ca obiect stabilirea cotelor de întreținere, Tribunalul a reținut caracterul fondat al apelului, întrucât în mod nelegal prima instanță nu a analizat apărările apelantei pârâte.
În acest sens, într-adevăr era esențial a se dezlega chestiunea de drept referitoare la influența debranșării individuale, efectuată de reclamanți fără acordul asociației de proprietari, asupra modului de calcul al cotelor de contribuție la cheltuielile comune. Or, această problemă nu avea a fi lăsată la aprecierea expertului, ci trebuia analizată de către instanță.
S-a reținut de către Tribunal faptul că listele de plată, afișate de Asociație, nu au fost contestate de reclamanții pârâți și totodată, că, deși aceștia au fost notificați de asociație să nu procedeze la debranșarea individuală, în acest sens fiindu-le comunicată și hotărârea adunării generale a asociației din 17.09.2008, totuși, reclamanții au acționat dimpotrivă, debranșându-se în mod unilateral fără acordul asociației și fără a solicita în justiție de îndată, verificarea legalității manifestării de voință a membrilor asociației.
Or, mai înainte de verificarea de către o instanță de judecată, a modalității de exercitare a refuzului asociației de acordare a aprobării pentru debranșare și montarea unei centrale termice de apartament și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să substituie lipsa acestui acord, Tribunalul a apreciat că debranșarea efectuată unilateral de către reclamanți este nelegală și nu poate fi opusă apelantei pârâte, hotărârea pronunțată în cauza de față având efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut.
D. consecință, au fost înlăturate ca fiind fără suport legal concluziile raportului de expertiză privind recalcularea cotelor de întreținere în funcție de diferențele rezultate din operațiunea de debranșare, perioada septembrie 2008-ianuarie 2010, urmând a se constata în schimb caracterul real și legal al cotelor calculate de asociație.
Pentru rațiuni similare, ținând seama că înscrierea la plată pentru perioada martie 2007 - iulie 2007, când în apartamentul intimaților au fost efectuate lucrări de renovare, s-a făcut conform listelor de plată ce nu au fost contestate la acel moment, pentru patru persoane, corespunzătoare compunerii echipei de muncitori, Tribunalul a constatat ca fiind lipsită de suport legal calcularea cotelor de întreținere pentru 0 persoane, în acest fel fiind încălcate dispozițiile normelor de aplicare a Legii nr.230/2007, potrivit cărora cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată.
D. consecință au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză și sub acest aspect, în final Tribunalul constatând netemeinicia cererii intimaților reclamanți de recalculare a cotelor și obligare la restituirea sumelor achitate în plus, reținând, față de cele mai sus expuse, faptul că apelanta a calculat în mod legal cotele de întreținere.
Împotriva acestei decizii, la data de 07.08.2013 a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari Jules Michelet nr. 15-17 care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 24.10.2013.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a invocat textul art.304 pct.9 Cod procedură civilă "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Se arată astfel că instanța de apel a respins apelul Asociației de proprietari pentru primul capăt de cerere, pe fond, în acest sens păstrând dispozițiile primei instanțe cu privire la obligarea recurentei de a permite intimaților montarea unei centrale termice.
Sub acest aspect, solicită cenzurarea hotărârii instanței de apel care a fost indusă în eroare de probele preconstituite și depuse la dosar de către intimați precum și de faptul că instanța de fond nu a făcut vorbire și nu a analizat și probele administrate de Asociație de proprietari - înscrisuri - care dovedesc contrariul. De ex. probe care dovedesc afectarea integrității structurale a clădirii. Expertiza tehnica, administrată în cauză nu poate fi suverană, atât timp cât exista înscrisuri la dosar care dovedesc vechime a imobilului și gradul 3 seismic care contrazic concluziile expertului. Funcționarea centralei de . siguranța a instalațiilor sub presiune precum și afectarea fațadei blocului, inclus în patrimoniu, sunt alte doua aspecte ce trebuiau analizate pe primul capăt de cerere de către instanța de apel. Este adevărat că cele două instanțe au făcut o asemenea analiza, dar aceasta s-a limitat doar la proba cu expertiză.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o apreciere incorectă a situației de fapt care a condus la interpretarea greșită a Legii nr.230/2007 privind Asociațiile de proprietari și ale Legii nr.325/2006 referitoare la debranșarea de la serviciile publice de alimentare cu energie termica și nu de la debranșarea centralei de ..
Cu alte cuvinte, trebuia avut în vedere faptul că blocul se află într-o zonă protejată arhitectonic, pentru că are o arhitectură specială (fiind construit în anul 1928), specifică unei clădiri monument istoric, care păstrează fațada inițială, iar pe spațiile comune păstrează gresia și faianța originale.
De asemenea, montarea unei centrale termice de apartament presupune efectuarea unor lucrări de construcție cum sunt: perforarea planșeelor și pereților - părți comune pentru racordarea la conductele de gaze de la rețeaua stradală la apartamentul intimaților (alimentarea cu gaze a centralei din apartamentul intimaților nu se poate face din conducta imobilului deoarece consumul de gaze al acestuia trebuie înregistrat separat) care ar afecta structura de rezistență a blocului, înregistrat în gradul 3 seismic, fațada imobilului prin amplasarea conductelor care afectează estetica acestuia, producerea unor dereglări în distribuția căldurii de la centrala termică a blocului în apartamente, cu generarea unor stări conflictuale privind costurile de întreținere care ar crește pe fiecare apartament ca urmare a reducerii suprafeței încălzite cu menținerea consumului de gaze de la nivelul actual precum și nivelul termoenergetic al clădirii.
Clădirea deține o centrală care este setată de reprezentanții ISCIR care fac verificările periodice și funcționează în raport de numărul de apartamente din .. Această centrală este eficientă numai în contextul funcționării ei la parametrii pentru care a fost cumpărată.
Precizează totodată că Hotărârea Comitetului Executiv a avut în vedere, în același timp, faptul că în baza unei Hotărârii a Adunării generale din 2007, s-au investit sume importante în reutilarea și eficientizarea Centralei imobilului căreia i s-a acordat aviz de funcționare de către ISCIR (dovezi în acest sens fiind depuse la dosar). Hotărârea Comitetului executiv din data de 17.09.2008 a fost comunicată intimaților cu Adresa nr.12/25.09.2008.
Toate acestea au determinat aprobarea la data de 17.09.2008 a Hotărârii Comitetului Executiv, de respingere pe viitor a oricărei cererii de debranșare în vedere montării centralelor de apartament și pe cale de consecință respingerea cererii intimaților adresată Administrației, cu o astfel de solicitare.
Intimații nu au făcut dovada că racordarea apartamentului lor la centrala blocului ar avea consecințe negative pentru aceștia. Cu alte cuvinte, nu au făcut dovada necesitații montării unei noi centrale, deci nu au justificat debranșarea de la centrala blocului.
Totuși, considerându-se problemă de interes colectiv Comitetul Executiv, întrunit în ședința sus menționată, a decis totodată convocarea Adunării generale a proprietarilor. Aceasta s-a întrunit la data de 01.01.2008 și a respins cererea intimatului C. M. (a se vedea în acest sens pct. S - Probleme diverse, ala Procesului verbal întocmit cu această ocazie - aflat la dosar) de debranșare de la centrala blocului.
La data de 02.10.2008, prin Adresa olografa, intimatul C. M. notifică post factum Asociația de proprietari că s-a debranșat de la centrala imobilului și de la sistemul de alimentare cu apă caldă, încă din data de 20.09.2008.
Datorită evenimentelor mai sus semnalate, la data de 17.09.2009 a fost convocată din nou Adunarea generală, care informată asupra acțiunii judiciare a intimaților a menținut punctul de vedere adoptat anterior, respingând cererea acestora.
Important este de reținut că, deși prezentă la această Adunare generală, familia C. nu a contestat în instanță, în termenul prevăzut de art.26 din Legea nr.230/2007, Hotărârea adoptată cu această ocazie, ci a formulat prezenta acțiune.
Ca urmare, Hotărârea Adunării generale din data de 17.09.2009 este potrivit art.24 a Legii nr.230/2007, pe deplin validă, aplicabilă și opozabilă și în prezent intimaților împrejurare învederată și instanței de apel.
Față de cele de mai sus acțiunea intimaților este inadmisibilă, deoarece o eventuală suplinire a acordului Asociației" ar putea fi posibilă numai în cazul în care, deși sesizat cu cererea intimaților, Comitetul executiv, respectiv Adunarea generală nu s-ar fi întrunit și/sau nu ar fi dat un răspuns sesizării respective.
În cazul de față aceste organisme s-au întrunit și au decis a nu se da acordul de debranșare și de montare a unei centrale individuale menținând în acest sens o Hotărârea validă, aflată în vigoare și motivată temeinic. Singura cale legală în situația dată, ar fi potrivit art.26 din Legea nr.230/2007 calea contestării în instanță a Hotărârii Adunării generale, cale căreia intimații nu i-au dat curs.
Instanța de apel constată în mod greșit că instanța de fond are dreptul de a cenzura Hotărârea adoptată de Asociația de proprietari, în Adunarea generala din data de 17.09.2008, când a fost respinsă cererea intimaților de debranșare de la centrala blocului. Dacă instanța de fond, are acest drept trebuia sa indice temeiul de drept care-i permite să încalce suveranitatea voinței proprietarilor din Asociație. Instanța ar putea să cenzureze o astfel de hotărâre când este învestită cu cerere de chemare în judecată, având ca obiect anularea acesteia, cerere cu care nu a fost învestită. Hotărârea Asociației de proprietari nu este lipsită de temei legal, acesta fiind susținută de dispozițiile Legii nr.230/2007 care reglementează activitatea Asociațiilor de proprietari și drepturile asociațiilor.
Pe cale de consecință, în raport de aceste argumente recurenta solicită să se constate că instanța de apel în mod greșit s-a pronunțat pe menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la admiterea primului capăt de cerere, în temeiul dispozițiilor Legii nr.325/2006 care reglementează debranșările de la serviciul public de alimentare cu energie termică și nu de la centralele proprii de . sunt motive temeinice de respingere a cererii intimaților de debranșare de la centrala termică a blocului.
Recurenta face precizarea că a fost de bună credință, deoarece s-a întrunit de 3 ori pentru a dezbate cererea intimaților, dar de fiecare data proprietari au refuzat (90%) aprobarea cererii acestora, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 29.04.2009, procesul verbal din data de 1.10.2008, procesul-verbal din data 17.09.2008, procese verbale ale Adunării generale ale Asociației de proprietari și Tabelul din data de 10.10.2009, întocmite în baza art. 25 alin.3 din Legea nr.230/2007, privind opțiunile proprietarilor referitoare la instalarea centralei de apartament (aflat la dosar).
Nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate în cauză, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Deși motivul de recurs invocat expres de recurentă – motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. – are în vedere, în ipoteză indicată, interpretarea ori aplicarea eronată a unor dispoziții legale, Curtea trebuie să remarce că aceasta critică, în esență, pe această cale, decizia instanței de apel doar sub aspectul greșitei aprecieri a probatoriului administrat, respectiv, se tinde la stabilirea unei alte situații de fapt .
Or, în fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurenta a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
În acest context, Curtea reține că, fiind devolutiv, apelul este calea de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 295 C.proc.civ., instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei.
Caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, ce decurge din actuala formulare a textului art.304 din vechiul Cod de procedură civilă are în vedere tocmai faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (judecăți în fond) care au stabilit situația de fapt și au aplicat, prin raportare la aceasta, normele juridice incidente.
Curtea constată în acest context că tribunalul a reținut prin coroborarea probelor administrate de părți (expertiza tehnică judiciară, înscrisuri) – confirmând astfel, sub acest aspect, sentința apelată – că instalarea centralei individuale este posibilă din punct de vedere tehnic, nu afectează funcționarea optimă a rețelei sau nivelul termoenergetic al clădirii, și nu prezintă nici alte riscuri, cum ar fi afectarea structurii de rezistență a clădirii, fiind înlăturată și apărarea recurentei în sensul că ar fi afectată integritatea clădirii ca și monument istoric, tribunalul având în vedere în acest sens, de asemenea, probele administrate, respectiv, concluziile expertului și existența avizului favorabil nr.1417/Z/15.12.2008 emis de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București pentru instalarea centralei termice de apartament.
Prin urmare, față de cele reținute anterior, nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la ignorarea de către tribunal a faptului că blocul se află într-o zonă protejată arhitectonic, având o arhitectură specifică unei clădiri monument istoric, a împrejurării că efectuarea unor lucrări de construcție ar afecta din punct de vedere seismic clădirea ori a faptului că centrala blocului nu ar mai fi eficientă numai în contextul funcționării ei la alți parametrii decât cei avuți în vedere la momentul achiziționării ei, toate aceste împrejurări făcând obiect de analiză în apel.
In plus, Curtea constată că tribunalul a reținut că nu vor fi afectate nici costurile celorlalți locatari decurgând din menținerea în funcțiune, în noile condiții, a centralei termice a blocului.
Sunt deci vădit neîntemeiate și susținerile recurentei în sensul că toate aspectele de mai sus ar fi fost reținute de instanță numai pe baza concluziilor expertului, simplele afirmații făcute de recurentă în acest context, despre existența unor înscrisuri la dosar, neanalizate de instanță și care ar contrazice concluziile expertului recurenta neputând fi luate în considerare din perspectiva modalității în care instanțele au înțeles să examineze și să valorifice întregul probatoriu administrat de părți în cauză.
Astfel, câtă vreme în recurs nu mai este posibilă reaprecierea probelor care au făcut deja obiect al analizei și interpretării în apel, spre a se ajunge la alte concluzii, în ceea ce privește situația de fapt, stabilită ca urmare a evaluării aceluiași probatoriu administrat în fazele procesuale anterioare, criticile vizând o aplicare greșită a legii dezvoltate de recurentă exclusiv prin argumente legate de stabilirea unei alte situații de fapt ce ar fi fost „apreciată incorect” de tribunal nu se pot circumscrie motivului de modificare invocat.
In ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte referitoare la interpretarea greșită în apel a Legii nr.325/2006, în condițiile în care în discuție este debranșarea de la o centrală de ., Curtea constată că acestea sunt nefondate, tribunalul făcând în mod corect în considerentele deciziei recurate distincția între situația reglementată de acest act normativ și debranșarea de la centrala proprie de producere a energiei termice a Asociației de proprietari Jules Michelet nr.15-17, arătând expres în acest sens că aceasta din urmă nu este supusă aceluiași regim juridic.
Curtea remarcă la rândul său că prevederile art. 30 alin.2 din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică impun pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu respectarea mai multor condiții: „a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte.”
In conformitate însă cu dispozițiile art. 1 alin.2 din același act normativ cu caracter special, legea „se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înființat și organizat la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, indiferent de mărimea acestora”.
In consecință, Curtea va avea în vedere că, în conformitate cu art. 12 alin. B lit. h) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/1997 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1588/2007, se pot modifica instalațiile de distribuție a utilităților în interiorul condominiului sau apartamentului din cadrul unui condominiu numai în condițiile legii, pe baza referatului tehnic de specialitate emis de furnizorul utilității, în care se arată efectele modificării instalației respective – referat, pe baza căruia, comitetul executiv va hotărî asupra efectuării modificării. Totuși, în cazul producerii locale, la nivel de condominiu, a energiei termice și a apei calde de consum, nu mai este necesar referatul tehnic menționat.
De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 11 alin.1 Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari, „Proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale”, iar conform alin.2 al aceluiași articol, „Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari”.
Art. 26 din aceeași lege prevede că, “dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia” (Curtea urmând a avea în vedere în interpretarea și aplicarea acestui text legal și Decizia Curții Constituționale nr. 670/18.05.2011 de admitere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 în sensul constatării că sintagma „de la adoptarea acesteia” este neconstituțională).
In raport de normele legale mai sus-menționate, Curtea constată că este nefondată și critica recurentei, subsumată aceluiași motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 C.proc.civ., vizând ignorarea de către tribunal a Hotărârii Adunării generale a proprietarilor din data de 17.09.2009, prin care a fost respinsă cererea intimaților de debranșare de la centrala blocului, hotărâre pe care aceștia din urmă nu au înțeles să o atace în condițiile legii și care, astfel, este validă și le este opozabilă, instanțele neputând-o ignora în speță.
În opinia recurentei, acțiunea intimaților este inadmisibilă, deoarece o eventuală suplinire a acordului Asociației" ar putea fi posibilă numai în cazul în care, deși sesizat cu cererea intimaților, Comitetul executiv, respectiv Adunarea generală nu s-ar fi întrunit și/sau nu ar fi dat un răspuns sesizării respective, singura cale legală în situația dată, fiind, potrivit art.26 din Legea nr.230/2007, calea contestării în instanță a hotărârii Adunării generale, cale căreia intimații nu i-au dat curs.
Or, Curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat în speță, ținând seama de împrejurările concrete de fapt reținute, că nu există nici un fine de neprimire al prezentului demers judiciar prin care se solicită cenzurarea refuzului exprimat de asociația pârâtă, respectiv, constatarea caracterului abuziv al acestuia, neputându-se susține astfel inadmisibilitatea acțiunii în justiție cu un asemenea obiect – recurenta vizând, mai precis, o inadmisibilitate de ordin material care ar decurge din neatacarea expresă, în termenul legal, printr-o acțiune în anulare, a hotărârilor adunării generale a proprietarilor.
In ceea ce privește hotărârea la care recurenta face referire în motivarea cererii de recurs, Curtea reține în plus că hotărârea care îi vizează expres pe intimați este cea adoptată la data de 29.04.2009 (în acest sens, fiind și apărările recurentei din întâmpinarea depusă în dosarul de fond), dată la care s-a respins cererea acestora de debranșare de la instalația de încălzire a imobilului, aceasta fiind, așadar, adoptată, ulterior promovării acțiunii de față – 27.03.2009 – situație în care, în mod evident, nu s-ar fi putut reține vreun impediment în exercitarea directă a acestei acțiuni rezultat din necontestarea actului menționat.
Nici împrejurarea că în anul 2008 adunarea generală a proprietarilor din asociație adoptase o altă hotărâre de respingere pe viitor a oricărei cereri de debranșare (hotărârea din data de 01.08.2008), iar comitetul executiv al aceleiași asociații a respins expres cererea intimaților de debranșare, decizie însușită, după caz, în cadrul unor adunări ale asociației, nu poate împiedica instanța învestită cu o acțiune ca cea de față să examineze în raport de particularitățile speței și de probele administrate în ce măsură refuzul este sau nu unul abuziv.
Invocând dreptul proprietarilor constituiți în asociație de a hotărî asupra tuturor problemelor asociației și, respectiv, obligația corelativă a tuturor proprietarilor din imobil de a se supune hotărârii, în cazul în care nu o contestă în justiție, recurenta omite faptul că dreptul pretins, născut valabil în aceste condiții, trebuie exercitat într-o manieră compatibilă cu exigențele normelor de conviețuire socială; în caz contrar, reprimarea eventualului abuz de drept poate fi făcută și pe calea pasivă, a refuzului ocrotirii unui drept exercitat cu încălcarea principiilor exercitării sale, contra scopului economic și social pentru care a fost recunoscut și garantat.
Curtea constată astfel că în mod judicios tribunalul a apreciat asupra existenței unui asemenea abuz de drept în raporturile dintre părți, prin raportare la probatoriul analizat din care rezultă fără echivoc că exercitarea propriului drept afirmat de intimați, de a aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății lor, drept fundamentat pe dispozițiile art. 11 alin.1 Legea nr. 230/2007, nu vatămă în niciun mod drepturile celorlalți proprietari vecini ori drepturile asociației ca entitate de sine stătătoare, și, prin urmare, nu pot fi primite apărările recurentei referitoare la imperativul respectării unei hotărâri adoptate de adunarea generală a asociației într-o materie pe care legea nu o prevede expres ca reprezentând o condiție pentru acceptarea debranșării individuale pentru un imobil similar (având în vedere dispozițiile art. 12 alin. B lit. h din Normele de aplicare a Legii nr. 230/1997 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1588/2007 mai sus arătate) care nu se fundamentează pe vreun motiv obiectiv și care nu ține cont nici de posibila modificare a circumstanțelor de fapt avute în vedere la momentul adoptării hotărârii de respingere a oricăror cereri de debranșare .
In consecință, Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca fiind nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., în raport de culpa procesuală reținută în sarcina recurentei, va fi obligată aceasta din urmă la plata către intimata C. A. A. a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales achitat în recurs, conform chitanțelor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI JULES MICHELET NR.15-17, împotriva deciziei civile nr.932 A din 15.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. A.-A. și C. M. – decedat pe parcursul procesului, proces continuat de moștenitorii C. M.-A. și C. D.-A..
Obligă recurenta la plata către intimata C. A. A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER,
M. C.
Red. M.A.N.G
Tehnored. C.S./M.
Ex.2
T.B.Secția a V-a Civilă – G.R.
- E.D.
Jud.sector 1 București – I.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
