Acţiune în constatare. Decizia nr. 473/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 473/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 473/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 473 A
Ședința publică de la 20.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 560/30.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor, cu sediul în București, ., sector 1 și intimatul pârât U. C. și Muzicologilor din România, cu sediul în București, Calea V. nr. 141, sector 1, având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de autor reprezentat de avocat R. P. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât U. C. și Muzicologilor din România prin consilier juridic I. A., cu împuternicire la dosar, lipsind apelantul pârât M. Justiției.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentații părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimatului reclamant U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor solicită respingerea apelului ca nefondat. Să se aibă în vedere dispozițiile art. 477 și 479 C.pr.civ. privind limitele cu care instanța de apel a fost investită, în sensul că prin apel se critică doar soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Apreciază că apelul este neîntemeiat, raportat la considerentele pe care în mod corect le-a reținut instanța de fond pe de o parte, iar pe de altă parte contrar celor susținute prin motivele de apel să se aibă în vedere că potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordonanța nr. 26/2000 și potrivit art. 44 și 45 din Ordinul nr. 954/b/c/200 cu modificările ulterioare, M. Justiției este cel care are competența de a verifica dacă sunt sau nu întrunite cerințele din art. 7 din Ordonanța nr. 26/2000, inclusiv în speță de a verifica dacă există sau nu o asociație cu denumire identică sau asemănătoare până la confuzie. Atâta timp cât această competență revine Ministerului Justiției la momentul verificării disponibilității, pentru identitate de rațiune și în cazul în care s-ar pune în discuție o eventuală radiere pentru aceeași situația a unei denumiri identice sau asemănătoare până la confuzie tot M. Justiției este cel care are competența de a verifica dacă în registrul pe care îl deține există sau nu două astfel de denumiri.
Raportat la limitele cu care a fost investită instanța, consideră că este corectă hotărârea instanței de fond și potrivit art. 85 din Ordonanța nr. 26, intimata pârâta este o persoană juridică constituită în temeiul Decretului nr. 271/1950.
Reprezentantul intimatului pârât U. C. și Muzicologilor din România solicită respingerea apelului conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin acțiunea civilă introdusă pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă, sub nr._, la data de 03.07.2014, reclamanta U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR – A.) a solicitat în contradictoriu cu U. C. și Muzicologilor din România (UCMR) și M. Justiției, să se constate existența dreptului reclamantei de a purta denumirea de U. C. și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o asociație non profit ce funcționează ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe așa cum rezultă din Decizia ORDA nr. 3/1997, în timp ce pârâta este o organizație profesională a compozitorilor cu personalitate juridică constituită prin Decretul nr. 271/1950 ce funcționează potrivit Decretului Lege nr.27/1990. Obiectele de activitate ale celor două entități sunt diferite astfel că nu sunt incidente dispozițiile Lg. 22/2004 neexistând o denumire identică sau asemănătoare până la confuzie având în vedere sintagma Asociația pentru drepturi de autor.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 26/2000, Lg. 8/1996, Lg. 22/2014, regulamentul din 26.04.2000, art. 35 și art. 148 si urm. C.p.civ.
Atașat cererii a fost depus un set de înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 26.09.2014, pârâtul M. Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu are atribuții în identificarea persoanelor juridice cu denumiri asemănătoare până la confuzie, ci radierea și dizolvarea se fac după procedura specială, la sesizarea instanței de către orice persoană care justifică un interes.
La data de 17.10.2014 pârâta U. C. și Muzicologilor din România (UCMR) a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii și să se constate că într-adevăr reclamanta are dreptul la denumirea sa.
La termenul din data de 30.04.2015 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, rămânând în pronunțare și sub pe fond.
Prin sentința civilă nr. 560/30.04.2015 Tribunalul București - Secția a III-a Civilăa admis acțiunea formulată de reclamanta U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor și pârâții U. C. și Muzicologilor din România și M. Justiției și a constatat că reclamanta are dreptul de a purta denumirea de U. C. și Muzicologilor din România Asociația pentru Drepturi de Autor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Potrivit art. 37, în cazurile și condițiile prevăzute exclusive prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații special sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup sau general.
Potrivit dispozițiilor, OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată astfel cum au fost modificate prin Lg. 22/2014, art.7 alin. 3, este interzis ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea altei persoane juridice fără scop patrimonial, constituite potrivit prevederilor prezentei ordonanțe. Astfel, o denumire este susceptibilă de a fi apropriată dacă nu aparține unei alte persoane juridice fără scop patrimonial de același fel - asociație, fundație sau federație - prin înscrierea ei anterioară în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
(31) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice. Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice se înțelege includerea în denumirea asociației a unor termeni și expresii precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «autoritate», «poliție», «jandarmerie», «protecția consumatorilor» sau derivatele acestora."
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 4 în cazul nerespectării dispozițiilor alin. (3)-(33) și alin. (35), M. Justiției va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilității denumirii."
Asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligația să își modifice denumirea, în condițiile încadrării în prevederile art. 7 alin. (3), (31) și alin. (33) - (35) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.
Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) are ca efect dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în condițiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială.
Constatarea dizolvării se realizează prin hotărâre a instanței în a cărei circumscripție se află sediul persoanelor juridice prevăzute la alin. (1), la cererea oricărei persoane interesate.
În lumina în care M. Justiției poate refuza eliberarea dovezii disponibilității denumirii, poate prezenta interes și în promovarea unor acțiunii în constatarea dizolvării asociațiilor care se află în situația prevăzută de art. 7 alin. 3 – art. 7 alin. 35, astfel că pârâta M. Justiției justifică legitimitate procesuală pasivă și în acțiunea ce are ca obiect constatarea inaplicabilității acelor dispoziții.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul pretențiilor, tribunalul a reținut că între cele două entități juridice nu există o identitate sau asemănare până la confuzie în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 3 și urm. din OG 26/2000.
Pe de o parte se reține că cele două entități funcționează în baza unor acte normative diferite fiind înscrise în registre diferite, iar pe de altă parte că, sintagma „Asociația pentru Drepturi de Autor” este suficientă pentru a înlătura orice fel de confuzie între cele două entități juridice.
Tribunalul a avut în vedere și poziția pârâtei, care este persoana cea mai interesată în sensul art. 7 alin. 4 din OG 26/2000 astfel cum a fost modificat prin Lg. 22/2014 de a demara o acțiune în constatarea dizolvării asociației reclamante și care s-a arătat de acord cu admiterea acțiunii și implicit cu dreptul reclamantei de a purta și în viitor aceeași denumire.
Pentru toate aceste motive tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a constatat că aceasta are dreptul de a purta denumirea U. C. și Muzicologilor din România Asociația pentru Drepturi de Autor.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul M. Justiției.
În motivarea apelului se arată că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta cauză și în mod greșit, chiar incomplet a reținut reține în finalul considerentelor că M. Justiției s-a arătat de acord cu admiterea acțiunii și implicit cu dreptul reclamantei de a purta și în viitor aceeași denumire.
Apelantul pârât a mai arătat că ceea ce a afirmat în apărare a fost că dreptul reclamantei de a purta denumirea sub care există în prezent este dobândit în baza Hotărârii nr. 218 PJ din 02.10.1996 a Judecătoriei Sector 1 București, Asociația - reclamantă figurând în Registrul național sub nr. 1642/A/2003, iar M. Justiției nu a contestat dreptul reclamantei și nu are calitatea de a face acest lucru, neexistând o prevedere legală care să îndreptățească sau să oblige M. Justiției la o asemenea acțiune. De asemenea, M. Justiției s-a referit la termenul de 2 ani prevăzut de art. II din Legea nr. 22/2014, înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent și denumirea inițială.
Până la împlinirea termenului de 2 ani prevăzut de art. II din Legea nr. 22/2014, toate asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent și denumirea inițială și o hotărâre pronunțată într-o acțiune în constatare pozitivă, cum este cea de față, nu înlătură aplicabilitatea art. II la expirarea termenului de grație de 2 ani.
Apelantul pârât a precizat că în cauză nu s-a pus problema eliberării disponibilității denumirii sau a refuzului de eliberare, asociația reclamantă fiind înregistrată în Registrul Național. Pornind de la această competență a Ministerului Justiției, instanța a dedus că M. poate prezenta interes și în promovarea unor acțiuni în constatarea dizolvării asociațiilor care se află în situația prevăzută de art. 7 alin. 3 - art. 7 alin. 35, astfel că M. Justiției ar justifica legitimare procesuală pasivă și în acțiunea având ca obiect constatarea inaplicabilității acestor depoziții.
În opinia apelantului pârât o acțiune în constatarea inaplicabilității dispozițiilor art. 7 (cum spune instanța de fond) nici nu este admisibilă, întrucât acestor dispoziții legale trebuie să li se supună toate persoanele juridice fără scop patrimonial.
Așadar, apelantul pârât consideră că, concluzia instanței de fond care stă la baza soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este greșită și nesusținută de prevederile O.G. nr. 26/2000.
În conformitate cu art. II din Legea nr. 22/2014: "(1) Asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligația să își modifice denumirea, în condițiile încadrării în prevederile art. 7 alin. (3), (3^1) și alin. (3^3) - (3^5) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.
Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) are ca efect dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în condițiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială.
Apelantul pârât a precizat că, constatarea dizolvării se realizează prin hotărâre a instanței în a cărei circumscripție se află sediul persoanelor juridice prevăzute la alin. (1), la cererea oricărei persoane interesate."
În aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 22/2014, M.J. nu are competența de a identifica dacă există persoane juridice cu denumiri asemănătoare până la confuzie înregistrate în registrele sale și să opereze radierea.
Apelantul pârât a precizat că atribuțiile în legătură cu asociațiile și fundațiile sunt prevăzute în O.G. nr. 26/2000, și în O.M.J. nr. 954/2000, iar radierea și dizolvarea se fac după procedură specială, la sesizarea instanței de către orice persoană care justifică un interes.
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că nu există nicio dispoziție legală în temeiul căreia M. Justiției să facă verificările despre care face vorbire intimata reclamanta și să inițieze asemenea proceduri. Ambele proceduri (dizolvarea, radierea) produc efecte exclusiv în registrul asociațiilor și fundațiilor (ținut de instanța de judecată), ulterior efectuându-se pe cale administrativă replicarea informațiilor referitoare la dizolvare și radiere către Registrul național. Pe baza Registrului național, M. Justiției acordă sau refuză motivat disponibilitatea denumirii, iar refuzul poate fi înlăturat de instanța de judecată (art. 44 - 51 din OMJ nr. 945/2000).
Potrivit art. 25 din OMJ nr. 945/2000
"(1) Oricine se consideră prejudiciat printr-o înscriere făcută în registrul special are dreptul să ceară radierea ei.
(2) Cererea de radiere se adresează instanței competente în al cărei registru special este efectuată înscrierea." (...)
De asemenea art. 39 din același act administrativ cu caracter normativ
"(1) Registrul național se ține în sistem computerizat, conform modelelor prevăzute în anexele nr. VII.1 - VII.5, prin replicarea de către instanțele judecătorești a înscrierilor cuprinse în registrele speciale ținute de acestea către serverul central instalat la sediul Ministerului Justiției.
(2) Replicarea se efectuează în termen de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus înscrierea, modificarea actului constitutiv și/sau a statutului ori încetarea asociației, fundației, federației sau filialei."
Se poate constata așadar că M. Justiției este implicat pe cale administrativă și numai după o hotărâre a instanței, acesta nefiind abilitat să efectueze modificări în registre, în absenta unei hotărâri a instanței de judecată care nu se pronunță în contradictoriu cu M. Justiției.
Se menționează că atribuțiile Ministerului Justiției în domeniul de reglementare al O.G. nr. 26/2000 sunt expres prevăzute (art. 7, art. 42, art. 52, art. 73, art. 75 alin. 2, art. 79 lit. b), obiectul acțiunii de față nefiind circumscris acestora, motiv pentru care instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată.
Art. 7 alin. 4 din OG nr. 26/2000 prevede că "în cazul nerespectării dispozițiilor alin. (3) - (3^3) și alin. (3^5), M. Justiției va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilității denumirii", fără a prevedea nici acesta și nici alt text de lege din cuprinsul ordonanței că M. Justiției are "atribuția de a identifica persoanele juridice cu denumiri asemănătoare până la confuzie și de a opera radierea persoanelor juridice care nu ar mai avea dreptul de a purta denumirea actuală și nu și-ar schimba denumirea în termenul prevăzut de Legea nr. 22/2014."
În final, apelantul pârât a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din codul de procedură civilă admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. 560/30.04._ pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu M. Justiției, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Intimatul reclamant U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor și Intimatul pârât U. C. și Muzicologilor din România au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, învederând că potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordonanța nr. 26/2000 și potrivit art. 44 și 45 din Ordinul nr. 954/B/C/200 cu modificările ulterioare, M. Justiției este cel care are competența de a verifica dacă sunt sau nu întrunite cerințele din art. 7 din Ordonanța nr. 26/2000, inclusiv în speță de a verifica dacă există sau nu o asociație cu denumire identică sau asemănătoare până la confuzie. Atâta timp cât această competență revine Ministerului Justiției la momentul verificării disponibilității, pentru identitate de rațiune și în cazul în care s-ar pune în discuție o eventuală radiere pentru aceeași situația a unei denumiri identice sau asemănătoare până la confuzie tot M. Justiției este cel care are competența de a verifica dacă în registrul pe care îl deține există sau nu două astfel de denumiri.
În calea de atac a apelului, nu a fost solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
Analizând apelul declarat din prisma criticilor formulate și, ținând cont de dispozițiile art. 478-490 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul declarat de către M. Justiției este fondat, în ceea ce privește modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive, pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor are dreptul reclamantei de a purta denumirea, sub care există, în prezent, fiind dobândit în baza Hotărârii nr. 218 PJ din 02.10.1996 a Judecătoriei Sector 1 București, Asociația - reclamantă figurând în Registrul național sub nr. 1642/A/2003.
Având în vedere apariția Legii nr. 22/2014 și, în special, a dispozițiilor art. 7 alin. (3) -31-4, intimata reclamantă a promovat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat să se constate că are dreptul de a purta denumirea cu care este deja înregistrată, respectiv „U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor”.
În motivarea cererii de chemare în judecată, intimata-reclamantă a susținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (3), deoarece denumirea sa nu este identică până la confuzie cu denumirea intimatei-pârâte U. C. și Muzicologilor din România, deoarece denumirea sa nu este identică, denumirea nu este asemănătoare până la confuzie, părțile nu sunt persoane juridice de același fel, iar scopul și obiectul de activitate al acestora este diferit.
Prima instanță, prin hotărârea pronunțată, a statuat că între cele două entități (intimata reclamantă U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor, pe de o parte și intimata pârâtă U. C. și Muzicologilor din România, pe de altă parte) nu există o identitate sau asemănare până la confuzie în sensul art. 7 alin. (3) din OG nr. 26/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 22/2014.
Ca urmare a acestei statuări, care a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacată în calea de atac a apelului de către nici una dintre părți, Curtea constată că nu se mai pot pune în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. II din Legea nr. 22/2014, care prevede că „Asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligația să își modifice denumirea, în condițiile încadrării în prevederile art. 7 alin. (3), (31) și alin. (33) - (35) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege. (2) Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) are ca efect dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în condițiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială. (3) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărâre a instanței în a cărei circumscripție se află sediul persoanelor juridice prevăzute la alin. (1), la cererea oricărei persoane interesate”.
Astfel, atâta timp cât intimata reclamantă U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor nu se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 22/2014, aceasta nu are obligația de a solicita disponibilitatea de denumire de la M. Justiției. Neexistând această obligație de a solicita disponibilitate de denumire, atunci nu se mai justifică calitatea procesuală pasivă a M. Justiției, în condițiile în care apelanta-reclamantă este în mod legal înființată și s-a statuat că denumirea acesteia nu se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 22/2014.
Curtea învederează că justificarea calității procesuale pasive a Ministerului Justiției a fost argumentată numai pe atribuția sa de eliberare a disponibilității de denumire și pe posibilitatea refuzului acestuia de a emite acea disponibilitate.
Acest argument nu își mai găsește aplicabilitatea în cauză, în condițiile în care intimata reclamantă U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor este legal constituită, denumirea acesteia nu este similară cu denumirea intimatei pârâte U. C. și Muzicologilor din România și s-a statuat acest lucru în contradictoriu cu singura persoană interesată, care ar fi putut invoca acest lucru în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, Curtea constată că M. Justiției nu are calitate procesuală pasivă deoarece acesta are numai atribuții de a elibera disponibilitatea de denumire, care reprezintă o fază administrativă, neavând atribuția de a identifica persoanele juridice cu denumiri asemănătoare până la confuzie și de a opera radierea persoanelor juridice care nu ar mai avea dreptul de a purta denumirea actuală și nu și-ar schimba denumirea în termenul prevăzut de Legea nr. 22/2014.
De asemenea, procedura constatării dizolvării se dispune de către instanța de judecată, în temeiul unei hotărâri judecătorești, la solicitarea persoanei interesate.
Noțiunea de persoană interesată se referă la acea entitate juridică care are o denumire asemănătoare, nu și la M. Justiției, în calitate de instituție cu atribuții în eliberarea disponibilității denumirii.
De asemenea, Curtea învederează că nu există nicio dispoziție legală în temeiul căreia M. Justiției să facă verificările în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 22/2014 și să inițieze asemenea proceduri. Ambele proceduri (dizolvarea, radierea) produc efecte exclusiv în registrul asociațiilor și fundațiilor (ținut de instanța de judecată), ulterior efectuându-se pe cale administrativă replicarea informațiilor referitoare la dizolvare și radiere către Registrul național. Pe baza Registrului național, M. Justiției acordă sau refuză motivat disponibilitatea denumirii, iar refuzul poate fi înlăturat de instanța de judecată (art. 44 - 51 din OMJ nr. 945/2000).
Având în vedere considerentele menționate, se constată că, M. Justiției nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care, în conformitate cu art. 480 din Codul de procedură civilă, va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 560/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. C. și Muzicologilor din România și intimata reclamantă U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor, va schimba în parte sentința apelată, astfel că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției și va respinge cererea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive. De asemenea, va păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 560/30.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor, cu sediul în București, ., sector 1 și intimatul pârât U. C. și Muzicologilor din România, cu sediul în București, Calea V. nr. 141, sector 1.
Schimbă în parte sentința apelată, astfel:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției și respinge cererea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Z. D. F. G. S. V.
Red. DZ/16.11.2015
Tehnored. GC 5 ex
22.10.2015
Jud. fond E. M. S.
| ← Expropriere. Decizia nr. 474/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in regres. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
