Acţiune în constatare. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 480/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.480 A
Ședința publică de la 21.10.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. S. C. JUDECĂTOR - E. M. CRIȘCOV GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât S. R. DE INFORMAȚII - reprezentat de UM 0198 București, cu sediul în București, . nr. 24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 484 din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă in dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. (S.) A. E. N., cu domiciliul la procurator M. N. în București, ., . având ca obiect "contestație Legea nr. 10/2001".
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.10.2015, la 14.10.2015 și apoi la 21.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.08.2013, reclamantul S. A. E. N., prin procurator M. N., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. de Informații admiterea contestației împotriva Dispoziției nr. 61/30.04.2013 emisă de SRI, anularea acestei dispoziții, constatarea pe baza documentelor depuse a calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 14 sector 2 și obligarea SRI la restituirea în natură a imobilului mai sus menționat.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 61/30.04.2013 a fost respinsă notificarea nr. 940/2012 depusă de acesta privind restituirea în natură a imobilului din București, .. 14 sector 2. Reclamantul a solicitat restituirea imobilului în calitate de moștenitor al defunctului S. C. (S. C.) potrivit certificatului de moștenitor nr. 119/15.12.2004 emis de BNP V. Baias, imobilul fiind preluat abuziv în temeiul Deciziei nr. 1620/27.11.1976 a Consiliului Popular al Municipiului București, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, din proprietatea lui S. C. și E. von Achenbach, dobândită conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9452/30.10.1967.
Reclamantul a mai arătat că în mod nelegal SRI a respins notificarea depusă cu argumentul că nu s-ar fi depus dovada calității de moștenitor a reclamantului față de foștii proprietari prin acte de stare civilă. În ce privește pe E. von Achenbach, reclamantul arată că a depus declarația de notorietate autentificată de BNP I. S. sub nr. 1263/30.07.2010, prin care persoanele Spurcaciu I. M. și P. S. L. au declarat că S. (S.) C. era cunoscut ca fiind tatăl lui S. A. E. N. și era căsătorit cu E. von Achenbach și au locuit împreună în imobilul din București, .. 14 sector 2.
SRI a depus la dosar întâmpinare în care a invocat excepția tardivității formulării contestației (respinsă prin încheierea de dezbateri din 01.04.2014, cu motivarea din aceasta) și pe fondul acțiunii a arătat că solicită respingerea cererii. SRI a susținut că a pus în vedere notificatorului să depună înscrisuri în dovada calității de persoană îndreptățită și în dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat. SRI a solicitat următoarele înscrisuri: - împuternicirea avocațială a avocatului N. M. care a formulat notificarea; - certificatul de căsătorie dintre S. C. și E. von Achenbach; - certificatul de moștenitor al notificatorului de pe urma acestora; declarație de notorietate privind identitatea de persoană dintre E. von Achenbach și E. von Achenbach Johanna M.; - istoricul de rol fiscal al imobilului până la data preluării de către stat; - schițe, planuri cadastrale ale imobilului aferente contractului de vânzare-cumpărare din 1967 și cele din momentul preluării, - dovada că antecesorii nu au beneficiat de prevederile vreunui acord internațional dintre România și Germania de reglementare a problemelor financiare în suspensie sau că nu a fost încheiat niciun acord în acest sens, astfel cum prevede anexa 1 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, SRI a mai arătat că, rezultând o diferență de teren între suprafața din actul de proprietate și cea expropriată, era necesară o expertiză topografică care să contribuie la stabilirea identității dintre imobilul deținut de S. C. și E. von Achenbach și cel revendicat. A mai invocat SRI existența unor neconcordanțe între numele notificatorului și numele foștilor proprietari ai imobilului. Notificatorul era fiul lui S. C. și S. C., iar deținătorii imobilului erau S. C. și E. von Achenbach Johanna M.. Actele solicitate nu au fost depuse până la data soluționării notificării de către notificator. Față de lipsa de interes a notificatorului în ce privește depunerea actelor doveditoare, SRI a respins notificarea prin Decizia nr. 61/30.04.2013.
La dosar a fost comunicat dosarul administrativ și au fost depuse acte de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 484/04.04.2014 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul S. A. E. N., în contradictoriu cu pârâtul S. R. de Informații, a admis contestația împotriva Dispoziției nr. 61/30.04.2013 a SRI, a dispus anularea Dispoziției nr. 61/30.04.2013 a SRI, a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 14 sector 2, alcătuit din teren în suprafață de 635,33 mp și construcțiile de tip A (S+P+1) și tip B (parter) situate pe teren și a obligat SRI la emiterea dispoziției în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că notificarea nr. 940/2001 a fost depusă la Primăria Municipiului București, fiind constituit dosarul administrativ nr._ de către PMB. La 12.12.2008 PMB a solicitat Direcției de Evidență Imobiliară și Cadastrală nota de reconstituire a imobilului, situația juridică și istoricul de arteră și nr poștal. Direcția de Planificare Urbană a comunicat către S. de aplicare a Legii nr. 10/2001 că imobilul consemnat cu nr. 14 pe . 2 București nu este însoțit în evidențe de planuri/schițe.
S. Evidența Proprietății a comunicat în ce privește situația juridică a imobilului din .. 14 că acesta a făcut obiectul decretului Consiliului de Stat nr. 223/1974, aplicat prin Decizia nr. 1620/27.12.1976, conform căreia se preia în proprietatea statului cu plată imobilul din București, .. 14, compus din: subsol cu garaj, parter și etaj, fostă proprietatea S. C. și Achenbach E. Iohanna M., trecând în proprietatea statului, fără plată, terenul în suprafață totală de 635,33 mp.
S-a atașat la dosarul administrativ decizia nr. 1620/27.11.1976 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București în care se reține că, având în vedere aprobarea plecării definitive a numitului Sincă C. din țară și a soției sale Achenbach E. Iohanna M., cumpărarea de către aceștia prin act autentic nr. 9452/30.10.1967 emis de notariatul de Stat a imobilului din .. 14 și dispozițiile decretului nr. 223/1974, s-a decis preluarea cu plată în proprietatea statului la 06.12.1974 a imobilului din București .. 14, compus din subsol cu garaj, parter și etaj, care se identifică conform planurilor anexe, și trecerea fără plată a terenului în suprafață totală de 635,33 mp. Imobilul a fost trecut în administrarea Întreprinderii de construcții, reparații și administrație locativă Herăstrăul. Sunt atașate deciziei de preluare schițele imobilului: plan subsol, plan etaj, plan teren intitulat plan situație (prin urmare la dosarul administrativ se afla schița terenului la data preluării). Terenul a fost măsurat de autoritățile care l-au preluat ca fiind în suprafață de 635,55 mp. Construcția se compunea din două corpuri, un corp alcătuit din parter, subsol și etaj, iar celălalt corp din parter, astfel cum în mod clar reiese din schițe.
În ce privește istoricul de rol fiscal, Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 București a comunicat către S. A., care solicitase dosarul fiscal al imobilului din .. 14 sector 2, aspectul că nu există dosarul solicitat. Prin urmare, inexistența istoricului de rol fiscal al imobilului nu avea a fi imputat notificatorului, la dosarul administrativ fiind depusă totuși situația juridică a imobilului precum și acest răspuns al Direcției de Venituri și Buget Local Sector 2 București.
Nota de reconstituire întocmită de S. cadastru reconstituia amplasamentul imobilului din anul 1956 până în anul 1981, terenul fiind identificat în suprafață de cca. 608 mp, și construcții de tip A (S+P+1) și tip B (parter). Tribunalul a constatat că în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9452/30.10.1967 aceasta este descrisă ca fiind construită din zid și alcătuită din subsol, parter și etaj, dar și un garaj în curte.
Nota de reconstituire se coroborează prin urmare în ce privește construcția cu schițele anexe ale deciziei nr. 1620/27.11.1976 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București și cu descrierea din actul de vânzare-cumpărare, ceea ce conduce la concluzia că respectiva construcție nu a suferit modificări pe perioada de la momentul preluării și până la momentul de față.
În ce privește suprafața terenului, tribunalul a constatat că decizia de preluare 1620/27.11.1976 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București a reținut o suprafață de 635,55 mp în urma măsurătorilor, recunoscând astfel dreptul de proprietate al celor expropriați asupra acestei suprafețe. Suprafața de teren a fost indicată de 608 mp în actul de vânzare-cumpărare nr. 9452/30.10.1967 prin care S. C. și E. von Achenbach au cumpărat imobilul. Nu se face referire însă în actul de vânzare-cumpărare la nicio schiță atașată actului, imobilul fiind cumpărat succesiv de vânzători prin acte autentificate. Având în vedere că terenul a fost în mod concret măsurat la data preluării, tribunalul a reținut că suprafața de teren preluată a fost cea de 635,55 mp, suprafața de 608 mp reținută în nota de reconstituire fiind preluată din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9452/30.10.1967 cu mențiunea aproximativă (cca 608 mp).
De asemenea, la dosarul administrativ întocmit de Primăria Municipiului București se regăsește o adresă către Sincă C., emisă de Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne nr. AC/160/1962, prin care era autorizată căsătoria acestuia cu von Achenbach E. Johanna Margarete, cetățean R.D. Germane, fiindu-i comunicată autorizația de căsătorie. La data de 02.11.1993 s-a aprobat repatrierea lui S. C. de către MAE.
În ce privește încheierea de acte de vânzare-cumpărare ori de închiriere cu privire la imobilul din .. 14 sector 2, AFI a comunicat către Sincă A., prin adresa nr._/15.08.2003 că nu sunt vânzări în baza Legii nr. 112/1995, iar în evidența AFI nu există încheiat în ce privește acest imobil niciun contract de închiriere.
Referitor la calitatea de moștenitor a reclamantului S. A. E. N., tribunalul reține că certificatul de moștenitor nr. 119/15.12.2004 emis de BNP V. Baias face deplină dovadă cât privește această calitate a reclamantului de pe urma defunctului Sincă C. decedat la 24.01.1995 (conform certificatului de deces nr._/25.01.1995. Din această perspectivă, nu prezintă nicio relevanță înscrierea în certificatul de naștere a reclamantului eliberat sub nr._ din 08.10.2002 de Primăria Sector 1 București a numelui tatălui său ca fiind S. C., iar nu Sincă C.. Prin declarație de notorietate autentificată sub nr. 1263/30.07.2010 Spurcaciu I. M. și P. S. L. au declarat că au cunoscut în perioada 1975 - 1995 pe numitul Sincă C. care a fost cunoscut în societate și sub numele S. C., iar numitul S. A. E. este cunoscut ca fiind fiul său. În ce privește identitatea dintre E. von Achenbach și E. von Achenbach Johanne M., rezultă din adresa nr. AC/160/1962 de autorizare a căsătoriei acesteia cu S. C. acest aspect de fapt.
Tribunalul a constatat pe baza actelor de stare civilă depuse la dosarul tribunalului și a certificatului de moștenitor nr. 119/15.12.2004 emis de BNP V. Baias că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului preluat din patrimoniul tatălui său S. C. și a soției acestuia E. von Achenbach Johanne M. situat în București, .. 14 sector 2 București. Cât privește împuternicirea acordată de reclamant avocatului care a depus notificarea, se notează că prin depunerea la dosarul administrativ a procurii autentificate sub nr. 936/22.07.2009 notificatorul a ratificat depunerea notificării privind restituirea imobilului litigios, fiind împuternicită avocata M. N. să îl reprezinte pentru reconstituirea dreptului de proprietatea asupra acestuia. Avocata N. M. a depus cereri la dosarul administrativ, după transmiterea acestui dosar de către PMB către SRI prin adresă din 17.03.209, înregistrat la SRI la 20.03.2009, dovadă și aspectul că SRI a comunicat către această avocată dispoziția de respingere a notificării precum și adresa PMB către avocata N. M. în sensul că dosarul a fost transmis SRI.
Prin urmare, notificatorul a ratificat retroactiv împuternicirea acordată avocatului Ș. D. care a depus notificarea și a cărui împuternicire nu se mai regăsea la dosarul administrativ comunicat de PMB. Tribunalul a reținut astfel ca neîntemeiat argumentul SRI de respingere a notificării pe motivul că reclamantul nu a dovedit împuternicirea avocațială acordată avocatului care a introdus notificarea, câtă vreme notificatorul a ratificat notificarea depusă prin acordarea unei noi procuri avocatului N. M. care l-a reprezentat în dosarul administrativ începând din luna iulie 2009.
În drept, conform art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 10/2001, constituie imobile preluate abuziv în sensul acestei legi, imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare. Imobilul din speță a fost preluat în baza decretului nr. 223/1974 prin care în urma plecării din țară a persoanelor, erau preluate imobilele proprietatea acestora, astfel că se încadrează în categoria imobilelor preluate în sensul legii nr. 10/2001, în baza art. 2 alin. 1 lit. g) din Lege.
Tribunalul a reținut ca fiind preluată suprafața de teren de 635,33 mp și construcție alcătuită din două corpuri: corp A (S+P+1) și corp B garaj (parter), de la autorii reclamantului.
Potrivit art. 3 alin 1 Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Conform art. 4 din lege, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun. De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Conform alin. 4 al art. 4, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Urmare a aspectului că pentru imobilul din . a depus notificare în termenul reglementat de Legea nr. 10/2001 decât reclamantul, reiese că doar acesta poate fi luat în considerare ca având calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.
Referitor la modalitatea de preluare, nu s-a comunicat de către Primăria Municipiului București la dosarul administrativ și nici de către Direcția de Venituri și Buget Sector2 București dovada plății sumei indicată ca fiind despăgubirea pentru construcția preluată, așadar tribunalul nu are a constata decât aspectul că imobilul a fost preluat fără a fi achitată în mod concret vreo despăgubire pentru imobil, nici pentru construcție, nici pentru teren.
Tribunalul a constatat că prin preluarea terenului și a construcției, fără achitarea unei despăgubiri corespunzătoare unei valori echitabile, autoritățile statului au lipsit pe autorii reclamantului de dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit prin act de vânzare-cumpărare autentificat.
Constatând îndeplinită situația premiză prevăzută de Legea nr. 10/2001, tribunalul a reținut dreptul reclamantului la restituirea în natură a terenului de 635,33 mp situat la adresa .. 14 sector 2 București și a construcției de pe teren alcătuită din corp A (S+P+1) și corp B (parter). Pentru a se pronunța astfel în sensul restituirii în natură, tribunalul a constatat că imobilul se află în administrarea SRI, astfel cum însuși SRI a indicat în întâmpinarea depusă coroborat cu adresa nr. A946/08.09.2003 emisă de . căreia în baza Dispoziției nr. 929/1998 a Primăriei Municipiului București ca efect al HG nr. 115/1998 imobilul s-a transferat la SRI și nu a făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995. De altfel, autoritatea competentă a soluționa notificarea avea obligația a identifica toate contractele încheiate cu privire la imobil, or, singurul aspect cât privește situația juridică a imobilului este cel privind preluarea lui de către stat, iar AFI a comunicat inexistența unor contracte de vânzare-cumpărare ori de închiriere cu privire la acesta.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul S. R. de Informații solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovată de intimatul reclamant, astfel cum a fost formulată și motivată.
În motivarea apelului se arată că în condițiile art. 26 și 28 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 1 din Decretul C.P.U.N. nr. 181/1990, S. R. de Informații s-a înființat și a dobândit personalitate juridică, context în care prin efectul art. 34 din Decretul nr. 31/1954 și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 14/1992 anumitor unități militare ale Serviciului le-a fost acordată personalitatea juridică specială, respectiv dreptul ordonatorilor de credite de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli pe parcursul exercițiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate.
Astfel, art. 25 alin. (3) din Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului R. de Informații prevede că „unitățile Serviciului R. de Informații, ai căror comandanți au calitatea de ordonatori terțiari de credite, sunt stabilite prin ordin al directorului Serviciului R. de Informații, au personalitate juridică și utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate".
Totodată, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale".
În conformitate cu regulile mandatului instituite de art. 36 din Decretul nr. 31/1954, Unitatea Militară 0198 București - Oficiul Juridic este singura unitate abilitată să asigure reprezentarea intereselor instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor din capitală sau din țară, în care unități ale Serviciului R. de Informații au fost chemate în judecată.
Competența de reprezentare este dată de dispozițiile alin. (1) al art. 25 din Legea nr. 14/1992: "în componența Serviciului R. de Informații intră unități și subunități, în concordanță cu specificul activității sale, echivalente structurilor din ministere".
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Regulamentul de funcționare a Serviciului R. de Informații, unitatea 0198 a fost abilitată să desfășoare activități specifice oricărui Oficiu Juridic, și implicit să asigure reprezentarea juridică a tuturor unităților din compunerea instituției.
În acest sens, în ordinul de linie al Serviciului R. de Informații prin care unitatea menționată este abilitată să reprezinte în instanță toate unitățile din compunerea Serviciului R. de Informații s-au menționat următoarele:
"Art. 2 - Activitatea de contencios și de apărare, în justiție, a intereselor legale ale instituției, este organizată și coordonată de Direcția Juridică (n.n. U.M. 0198 București) - Oficiul juridic și se realizează de către:
a) consilierii juridici din cadrul structurii specializate a Direcției Juridice, care au competență generală în acest domeniu;
b) consilierii juridici de la anumite secții județene de informații, desemnați de șeful Direcției Juridice, cu acordul șefilor unităților din care fac parte, în limitele competențelor materiale și teritoriale stabilite de acesta.
(2) Consilierii juridici prevăzuți în alin.(1) reprezintă S. R. de Informații, exclusiv în scopul apărării intereselor legale ale acestuia, în fața instanțelor judecătorești, în relațiile cu alte autorități sau instituții publice, cu notarii publici, executorii judecătorești, precum și cu alte organizații publice sau private ori cu persoanele fizice, pe baza și în limitele delegației semnate de șefi Direcției Juridice cu respectarea prevederilor art.5 alin.(2) din prezentele instrucțiuni."
Apelantul pârât a menționat că reprezentarea intereselor instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor din capitală sau din țară de către Unitatea Militară 0198 București - Oficiul Juridic constituie informație de interes public, potrivit art.2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, fiind publicată pe site-ul oficial al instituției pârâte.
Se precizează că în cadrul oricărei instituții publice funcționează un Oficiu Juridic care are ca atribut exclusiv reprezentarea instituției în instanță, indiferent dacă este chemată în instanță o sucursală sau în cazul instituției pârâte, o altă unitate.
Apelantul a arătat că reprezentarea Oficiului R. de Informații în fața instanțelor judecătorești este asigurată de consilieri juridici, membrii ai asociațiilor profesionale constituite în baza Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cărora le revin toate drepturile și obligațiile prevăzute de actul normativ menționat.
În consecință, apelantul pârât a susținut că îndeplinirea actelor procesuale urmează să se facă la sediul Serviciului R. de Informații - Unitatea Militară 0198 București, în . nr. 24 - 26, sector 2, București.
Apelantul arată că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 61 din 30.04.2013, emisă de S. R. de Informații privind respingerea notificării nr. 940 din 14.02.2002 și restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 14, sector 2, compus din parter, etaj și garaj, precum și terenul aferent imobilului în suprafață totală de 635,33 mp.
Se arată că la data de 14.02.2002, numitul S. A. a depus la Primăria Municipiului București, notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, referitoare la imobilul a cărui retrocedare face obiectul cauzei.
La data de 17.03.2009, Primăria Municipiului București a înaintat notificarea nr. 940 din 14.02.2002, iar la data de 21.07.2009, reclamantul a adresat Serviciului R. de Informații notificarea înregistrată sub nr._ din 20.07.2009, prin care acesta își menține cererea de restituire în natură a imobilului menționat.
Din actele existente la dosar reiese faptul că imobilul a fost preluat de stat în temeiul Deciziei nr.1620 din 27.11.1976 a Consiliului Popular al Municipiului București, emisa în baza Decretului nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri.
La data preluării abuzive, dreptul de proprietate asupra imobilului aparținea numiților S. C. și E. von Achenbach, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9452 din 30.10.1967.
În urma analizării solicitării petentului, instituția Oficiului R. de Informații a pus în vedere acestuia să depună înscrisuri referitoare la calitatea de persoană îndreptățită și cele care fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în original sau în copie legalizată.
Apelantul pârât a precizat că primul motiv de apel se fundamentează pe faptul că în mod nejustificat, instanța de fond a respins la primul termen de judecată, cererea de administrare de probe solicitată de reprezentantul legal al reclamantului.
A fost respinsă atât cererea de amânare formulată de acesta în scopul de a depune suplimentar înscrisuri reprezentate de acte oficiale originale care să ateste calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului la restituirea imobilului solicitat în baza Legii nr. 10/2001, cât și cererea de efectuare a unei expertize topo-cadastrale de identificare a imobilului, teren și construcție ce face obiectul acțiunii introductive.
Apelantul pârât a precizat că în mod neechivoc, administrarea probei cu expertiză tehnică, utilă și pertinentă în soluționarea corectă a cauzei, cu atât mai mult cu cât există diferențe și neconcordanțe referitoare la suprafața terenului a cărui restituire se solicită, iar înscrisurile existe la dosar sunt insuficiente și parțial relevante.
Prin respingerea cererii de administrare a probelor sunt încălcate abuziv dispozițiile art. 260 alin. (2), (3) C.proc.civ. care statuează în sensul în care:
(2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în ședința în care au fost încuviințate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsuri/e ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor și a oricăror alte mijloace de probă.
(3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, ceea ce prezumă dreptul de a valorifica aceste probe, mai ales că au fost cerute în condițiile art. 254 alin. (1) Cod procedură civilă care dispune imperativ în sensul în care:
Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel.
Probele propuse și solicitate la primul termen de judecată îndeplineau condițiile cumulative ce stau la baza admisibilității și anume: legalitatea, verosimilitatea, pertinența, concludenta, fiind așadar nemijlocit necesare dezlegării pricinii având la dispoziție toate elementele de fapt și de drept.
Sub acest aspect, apelantul pârât consideră că sentința pronunțată în fondul cauzei este susceptibilă de casare cu rejudecare, oferindu-se astfel părților, șansa unei judecăți complete, bazate pe cunoașterea întreagă a adevărului, a ansamblului de elemente juridice necesare pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Se va asigura astfel dovada actelor și faptelor juridice, așa cum statuează art.250 C.proc.civ.
Apelantul pârât a arătat că al doilea motiv de apel se fundamentează pe faptul că, refuzând administrarea probelor propuse, instanța de fond a judecat fără să dețină toate datele necesare soluționării juste a cauzei.
Într-o abordare cronologică a înscrisurilor cu forță probantă prezentate de către intimatul –reclamant S. E. N., în faza de analiză a contestației de către comisia de Lege nr.10/2001 din cadrul Oficiului R. de Informații, prin adresa nr.78.321 din 05.08.2009, apelantul pârât a solicitat petentului, în vederea soluționării notificării depuse, să prezinte următoarele acte doveditoare:
- împuternicirea avocațială a doamnei avocat N. M., în baza căreia a formulat notificarea în numele celui sus-menționat; - certificatul de căsătorie privind pe E. von Achenbach Johanna Margarete și S. C.; - certificatul de moștenitor al solicitantului după E. von Achenbach Johanna Margarete și S. C.; - declarații de notorietate din care să rezulte identitatea de persoană dintre E. von Achenbach Johanna Margarete și E. von Achenbach; -istoricul de rol fiscal al imobilului până la data preluării de către stat; - schițe/planuri cadastrale ale imobilului revendicat aferente actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1967, precum și cele existente la data preluării acestuia de către stat; - o dovadă autentificată de la autoritățile competente germane, din care rezultă că antecesorii solicitantului nu au beneficiat de prevederile vreunui acord internațional încheiat de România cu Germania, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie sau orice act eliberat de autoritățile abilitate în care să se precizeze că nu a fost încheiat niciun acord în acest sens, astfel cum prevede Anexa nr. 1 la Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 2 decembrie 1989, publicată, cu modificările și completările ulterioare.
Actele doveditoare solicitate nu au fost depuse de către numitul S. A. până la data emiterii deciziei de respingere a notificării.
Procura de reprezentare dată de reclamant pentru numitele N. M. și A. - S. M., nu a fost depusă la dosarul de notificare, cu toate că ar fi putut depune această diligență, ținând seama că a fost autentificată la data de 22.07.2009.
Certificatul de moștenitor, actul de naturalizare tradus privind pe numitul S. A. nu au fost depuse la dosarul de notificare nici în copie legalizată, nici în original și nici măcar în copie nelegalizată.
Apelantul-pârât a precizat că nu a fost prezentă la dosarul de notificare declarația de notorietate a numitelor Spurcaciu luliana M. și P. S. L., care a fost însă depusă împreună cu cererea de chemare în judecată.
Se menționează că atitudinea pasivă a contestatorului în probarea și susținerea dreptului său de proprietăți asupra imobilului situat în București, ..14, sector 2 a determinat Oficiul R. de Informații, ca, în cuprinsul deciziei nr. 61 din 30.04.2013 de respingere a notificării, să rețină că numitul S. A. nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Încă de la acel moment apelantul pârât a arătat că din analiza înscrisurilor depuse la dosarul de notifica rezultă o diferență de teren între suprafața menționată în actul de proprietate și cea expropriată, sens în care era necesară depunerea unei expertize topografice extrajudiciare, care să contribuie la dovedirea existenței identității între imobilul deținut de E. von Achenbach Johanna Margarete și S. C. și cel aflat în administrarea instituției pârâte, inclusiv în ipoteza în care nu se regăsesc schițele/planurile cadastrale.
Apelantul pârât a apreciat că în mod netemeinic, instanța de fond a reținut că suprafața de teren aferentă imobilului a cărui restituire în natură se cere, a fost stabilită compilând elemente disparate din actele emise de diferite entități ale statului la nivelul anului 1974-1976. La pagina 3 paragraf 3 din motivare, se face referire la faptul că instanța de fond alege să țină seama, fără să dispună verificări speciale suplimentare obligatorii, de datele înscrise în decizia nr.1620 din 27.11.1976 a Consiliului Popular al Municipiului București si în dispozițiile Decretului nr. 223/1974 de preluare în proprietatea statului la data de 06.12.1974.
În contradictoriu cu cele dispuse de instanță, apelatul pârât a precizat că descrierea imobilului realizată de cartea funciară nr._, având la bază măsurători cadastrale efectuate în anul 2004, relevă o suprafață a terenului de 608,33 mp si 4 construcții existente pe teren, conform planului atașat.
Astfel, pentru respectarea obligației legale ce revine entităților implicate în procedura de aplicare a Legii nr.10/2001, în sensul identificării cu exactitate a terenului si construcțiilor solicitate, efectuarea expertizei topo-cadastrale este necesară și pentru a stabili situația actuală a imobilului în raport cu cea de la momentul preluării, inclusiv din perspective noilor construcții amplasate pe teren.
Totodată, în acord cu prevederile art.10.5 din H.G. nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, numai prin intermediul expertizei ar fi putut să se realizeze si o evaluare a noilor construcții edificate de stat, care se află pe terenul notificat și care nu sunt necesare Serviciului, astfel încât persoana îndreptățită să achite instituției pârâte o despăgubire pentru construcțiile respective.
Pentru toată această argumentație de fapt și de drept, apelantul a solicitat casarea sentinței de fond și să se dispună rejudecarea cauzei astfel încât să fie conferită posibilitatea de a valorifica materialul probator, în condițiile legii.
Apelantul pârât a mai arătat că al treilea motiv de apel se întemeiază pe faptul că petentul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în conformitate cu prevederile art. 3, art. 22 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 3.2, art. 22.1, art. 22.4 din H.G.R. nr. 498/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Se precizează că în etapa preliminară acționării pârâtului în justiție, contestatorul nu a depus documente prin care să dovedească calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, astfel cum este definită în art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, nu a prezentat înscrisuri prin care să se facă dovada calității de moștenitor, deși i s-au solicitat: - certificatul de moștenitor după E. von Achenbach Johanna Margarete și S. C.; - declarații de notorietate din care să rezulte identitatea de persoană dintre E. von Achenbach Johanna Margarete și E. von Achenbach.
Apelantul-pârât a susținut că până la data pronunțării deciziei, petenta nu a răspuns solicitării Serviciului R. de Informații de a depune documente, formulate în temeiul legii în materie.
Astfel, față de atitudinea de lipsă de interes în ceea ce privește depunerea actelor doveditoare, prin adresa Serviciului R. de Informații - Biroul de Relații cu Publicul înregistrată cu nr._ din 10.05.2013, notificatorului i-a fost comunicată Decizia nr. 61 din 30.04.2013, conform normei instituite de a/t 25 alin. (3) din legea menționată care precizează că "decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării".
În consecință, petentul nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile Legii nr.10/2001.
Aceste înscrisuri au fost depuse în copie, abia odată cu cererea de chemare în judecată. A fost eludată dispoziția expresă în baza căreia documentele trebuiau depuse în formă legalizată, regulă imperativă aplicată cu strictețe, mai ales în cazul certificatului de moștenitor și actelor ale dreptului de proprietate.
Au fost astfel încălcate dispozițiile art. 23.2 și 23.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care statuează în sensul în care:
Se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor.
În cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor sunt prezentate în fotocopii, se va solicita petenților și prezentarea originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării și certificării acestora de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării.
Apelantul pârât a menționat că reprezentantul legal al reclamantului a cerut termen de amânare pentru a fi în măsură să depună aceste documente în forma cerută de lege, însă instanța de fond a respins această solicitare, procedând la soluționarea cauzei bazându-și judecata pe înscrisuri cu valoare probantă cel mult relativă.
În final, apelantul pârât a solicitat admiterea apelului și casarea cu rejudecare a cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 C.proc.civ., Legea nr. 10/2001.
În apel a fost legal solicitată de părți și încuviințată pentru fiecare parte proba cu înscrisuri.
Din oficiu s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului situat în București, .. 14, sector 2, precum și a unei expertize construcții pentru identificarea construcțiilor existente pe terenul situat în București, .. 14, sector 2 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9452/1967 și la momentul preluării în baza Deciziei nr. 1620/1976, identificarea unor eventuale construcții noi și, în ipoteza în care acestea există, evaluarea acestora.
Tot din oficiu s-a dispus efectuarea unei adrese către Monitorul Oficial pentru a se depune HG 115/1998, a unei adrese către PMB-Direcția de Cadastru și Evidența Proprietății pentru a se comunica modalitatea de preluare și situația juridică actuală a terenului în litigiu și a construcțiilor de pe acesta, precum și o adresă către OCPI sector 2 pentru a se comunica dacă s-a deschis carte funciară pentru imobilul în litigiu.
OCPI – BCPI sector 2 a trimis la dosar copie de pe cartea funciară nr._ din care rezultă că titular al terenului situat în București, . cu suprafața din acte de 521 mp și măsurată de 608,33 mp și al construcțiilor C1 – birouri, cu suprafața construită la sol de 131,82 mp, C2 – Anexă cu suprafața construită la sol de 50,04 mp, C3 – garaj, cu suprafața construită la sol de 35,96 mp și C4 – anexă, cu suprafața construită la sol de 17,08 mp este Statul R., prin administrator S. R. de Informații, înscrierea realizându-se în baza procesului-verbal de predare-primire din 23.04.1998 și HG 340/30.04.1999.
Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu – S. Evidență Domeniu Public și Privat a trimis la dosar adresa nr._/_/28.10.2014, prin care arată că imobilul în litigiu a fost înscris în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986 cu teren în suprafață de 608 mp, din care construcții în suprafață de 197 mp, categoria de folosință ”construcții și curți”, ca proprietate de stat cu posesor . evidențelor Ambasada și Coop. Meșteșugărească Automecanica.
În aceeași adresă se arată că imobilul a fost preluat de la Ș. C. și Achenbach E. Iohanna M. în baza Decretului 223/1974, prin Decizia nr. 1620/27.11.1976 a Comitetului Executiv al CPMB dispunându-se preluarea, începând cu 6.12.1974, cu plată a imobilului construcții compuse din subsol cu garaj, parter și etaj, pe aceeași dată trecându-se fără plată în proprietatea statului terenul în suprafață totală de 635,33 mp.
S-a mai arătat că ulterior imobilul a făcut obiectul următoarelor acte normative: HCGMB nr. 222/12.04.1997, privind transmiterea imobilului din administrarea PMB în administrarea SRI, și Dispoziția nr. 929/9.04.1998 emisă de Primarul General al Municipiului București, privind transmiterea, fără plată, din administrarea PMB în administrarea SRI.
Prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert D. A. s-a stabilit că terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare nr. 9452/30.10.1967 se identifică prin adresa București, .. 14, sector 2 și are suprafața reală determinată din măsurătorile cadastrale de 608 mp, identică suprafeței din actul de vânzare-cumpărare nr. 9452/30.10.1967.
Din raportul de expertiză construcții întocmit de expert Balasoiu Romanita, din care rezultă că după preluarea imobilului în 1976 nu s-au edificat construcții noi pe terenul în litigiu.
La dosar a fost depusă declarația autentificată sub nr. 200/23.02.2014 de BNP I. S., prin care reclamantul arată că, din discuțiile cu autorul său S. C. nu are cunoștință ca autorul său să fi încasat sume oferite cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
S-au mai depus la dosar copie de pe HG 115/4.03.1998, prin care s-a aprobat transmiterea fără plată a imobilului în litigiu din administrarea PMB în administrarea SRI, copie de pe HG 116/4.03.1998 prin care s-a aprobat transmiterea fără a plată a imobilului în litigiu din administrarea SRI în administrarea RA RASIROM, copie de pe dispoziția Primarului General nr. 929/9.04.1998 privind transmiterea imobilului conform HG 115/1998, copie de pe protocolul de predare-primire nr._/23.04.1998 și procesul-verbal de predare-primire din aceeași dată încheiate între PMB-DPI-DGAFI și SRI, copie de pe HG 340/30.04.1999, alte acte.
Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de apel, prin care se invocă greșita respingere a unor probe solicitate de reclamant, Curtea constată că acesta nu poate fi primit.
Astfel, probele menționate au fost solicitate de reclamant, iar respingerea lor de către instanță nu poate aduce vreo vătămare procesuală care să poată fi legal invocată de către pârât, care nu a solicitat aceste probe.
Singurul care ar fi putut fi lezat de respingerea unor probe era cel care le-a solicitat, respectiv reclamantul.
Pârâtul nu a solicitat respectivele probe prin întâmpinare și, prin urmare, era decăzut din dreptul de a mai propune probe, conform art. 254 alin. 2 C.proc.civ.
Dispozițiile art. 260 alin. 2 și 3 C.proc.civ., invocate de apelant, nu sunt incidente în prezenta cauză întrucât aceste dispoziții reglementează administrarea unor probe încuviințate. Or, apelantul se referă la niște probe respinse de instanță, respingerea acestora excluzând administrarea lor și, prin urmare, incidența dispozițiilor invocate de apelant.
De altfel, deși invocă necesitatea administrării probei cu expertiză topo și construcții, apelantul nu a solicitat această probă nici în fața primei instanțe și nici prin cererea de apel.
Prin urmare, întrucât pârâtul nu a solicitat probe pe care prima instanță să le fi respins, acesta nu poate invoca o vătămare procesuală rezultată din respingerea unor probe solicitate de partea adversă, neavând un interes legitim în formularea acestui motiv de apel.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă împrejurarea că prima instanță ar fi judecat cauza fără să dețină toate actele necesare soluționării juste a acesteia, Curtea constată că apelantul invocă o . acte care ar fi lipsit din dosarul administrativ, lipsa acestora determinând Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să emită decizia contestată.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că prima instanță a soluționat cauza în raport de toate probele administrate în cauză, iar nu doar în raport de actele existente în dosarul administrativ, ceea ce este în concordanță cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, sintagma ”data soluționării notificării” fiind, în cazul formulării contestației împotriva dispoziției, data rămânerii definitive a hotărârii prin care se statuează asupra contestației.
Prin urmare, este irelevant în apel să se invoce lipsa unor acte din dosarul administrativ.
Ca atare, Curtea va analiza al doilea motiv de apel doar prin prisma criticilor care vizează neprobarea în prima instanță a unor situații de fapt sau de drept.
Curtea constată că prin motivul al doilea de apel s-au formulat critici de natura celor menționate mai sus în ceea ce privește neconcordanța suprafeței de teren menționată în actul de proprietate și, respectiv, în actul de preluare și, prin urmare, necesitatea efectuării unei expertize care să stabilească identitatea între imobilul preluat de la E. von Achenbach Johanna Margarete și S. C. și cel aflat în administrarea instituției pârâte, apelantul apreciind că în mod greșit prima instanță a stabilit suprafața imobilului a cărui restituire se solicită pe baza actului de preluare.
Tot o astfel de critică se referă la necesitatea de a se determina evaluarea unor eventuale construcții edificate pe teren după momentul preluării și care nu sunt necesare apelantului pârât, in vedere determinării despăgubirii pe care reclamantul ar trebui să o achite apelantului-pârât.
Cu privire la aceste critici, Curtea reține că în apel au fost realizate, din dispoziția instanței, o expertiză topografică și o expertiză în specialitatea construcții.
Potrivit expertizei topografice, imobilul deținut de apelantul-pârât este același cu cel preluat prin decizia nr. 1620/1976, iar suprafața de teren în litigiu este, potrivit măsurătorilor cadastrale, de 608 mp, aceeași cu cea menționată în actul de vânzare-cumpărare nr. 9452/30.10.1957 de Notariatul raionului ”1 Mai” București.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții, pe terenul în litigiu nu au fost edificate construcții noi după data preluării imobilului în 1976.
Prin urmare, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate de apelant, imobilul a cărei restituire s-a dispus prin sentința apelată fiind același cu cel preluat prin decizia nr. 1620/1976 și nepunându-se în cauza problema restituirii vreunei construcții edificate pe teren ulterior preluării imobilului de către stat.
Referitor la suprafața efectivă a terenului în litigiu, Curtea constată că, din moment ce sunt întrunite condițiile legale pentru restituirea în natură, iar din raportul de expertiză topo rezultă că imobilul în litigiu este cel preluat de stat în 1976, neexistând vreo modificare a laturilor, este evident că pârâtul va restitui exact suprafața de teren aflată la adresa indicată, așa cum o stăpânește.
Prin al treilea motiv de apel se invocă împrejurarea că reclamantul, deși i s-a solicitat, nu ar fi depus în etapa administrativă documente prin care să facă dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, nici declarații de notorietate din care să rezulte identitatea de persoană dintre E. von Achenbach Johanna Margarete și E. von Achenbach și că înscrisurile au fost depuse în copie, abia odată cu cererea de chemare în judecată, fiind eludată dispoziția expresă în baza căreia documentele trebuiau depuse în formă legalizată.
Curtea constată că, odată formulată contestație împotriva dispoziției emise de pârât, este irelevant momentul la care au fost depuse actele necesare susținerii notificării, atât timp cât ele au fost legal administrate în cadrul etapei judecătorești a soluționării notificării, pentru argumentul deja menționat în analiza primului motiv de apel.
Nedepunerea actelor în faza administrativă în forma legalizată este de asemenea irelevantă, întrucât actele depuse de reclamant au fost depuse la dosarul primei instanțe cu respectarea dispozițiilor art. 150 alin. 2 C.proc.civ, iar pârâtul avea dreptul să verifice concordanța copiilor depuse cu originalele în condițiile prevăzute de art. 292 alin. 2 C.proc.civ., de care nu a înțeles să uzeze.
În consecință, în raport de motivele de apel formulate și de considerentele reținute mai sus, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât S. R. de Informații - reprezentat de UM 0198 București, cu sediul în București . nr.24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr.484 din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. (S.) A. E. N., cu domiciliul la procurator M. N. în București ., .. 1, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. S. C. E. M. Crișcov
GREFIER
F. V.
Red. EMC
Tehnored. GC 4 ex
Jud. fond R. M. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1035/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 474/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
