Expropriere. Decizia nr. 474/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 474/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 474 A
Ședința publică de la 20.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. Z.
JUDECĂTOR – M. S. C.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelanții-reclamanți B. C., domiciliat în Slatina, ., ., . și B. M., domiciliat în Slatina, ., ., . și cu domiciliul ales la Av. B. M. C. din București, .. 26-32, ., ., de apelantul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 349/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „expropriere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-reclamant B. M. reprezentat de avocat B. M. A. și apelantul-pârât M. București prin Primarul General, reprezentat de avocat F. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul reclamant B. C. și apelantul P. de pe lângă Tribunalul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-pârât M. București prin Primarul General depune la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Apărătorul apelantului-reclamant B. M. depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată că, în cauză, concluziile raportului de expertiză sunt cuprinse în trei acte procedurale, respectiv un raport de expertiză întocmit de către expertul desemnat de instanță și două puncte de vedere întocmite de experții desemnați de părți. Se constată că opinia majoritară este cea cuprinsă în cele două puncte de vedere ale experților P. D. N. și I. N., motiv pentru care opinia minoritară este cea a expertului P. C..
Curtea le pune în vedere părților să precizeze dacă au obiecțiuni de formulat cu privire la opinia majoritară privind valoarea terenului, stabilită conform celor două puncte de vedere.
Apărătorul apelantului reclamant B. M. învederează că aceste două opinii separare, ca și în fața instanței de apel anterior, s-a pronunțat pe drept. Experții au refuzat să îndeplinească obiectivele stabilite de către instanță și să evalueze atât apartamentul, cât și terenul, ceea ce consideră că este un abuz vădit. Opinia expertului desemnat de către instanță este singura care evaluează și terenul.
În prezenta cauză, s-a casat hotărârea anterioară pe motivul că acei metri pătrați nu au fost incluși în expertiză. Arată că în opinia majoritară cuprinsă în cele două puncte de vedere nu a fost evaluat terenul de sub construcție. Să se constate că în opinia expertei P. D. N., la pagina 3, este specificat că „deși în contract se menționează că odată cu locuința se dobândește 21,36 mp, teren situat sub construcție, în documentația cadastrală se precizează că terenul este în folosință și în consecință evaluarea imobilului nu va lua în considerare, separat, valoarea terenului”, deci nu a fost luată în discuție valoarea terenului.
Apărătorul apelantului-pârât M. București prin Primarul General cu privire la opinia majoritară, arată că nu are obiecțiuni de formulat. Referitor la obiecțiunile formulate de partea adversă arată că, chiar dacă experții menționează la un moment dat că în documentația cadastrală terenul este în folosință, aceștia precizează că în evaluarea imobilului nu vor lua în considerare separat valoarea terenului și nu că nu va fi luată deloc în considerare.
Așa cum a constatat și instanța și cum s-a întâmplat și în primul ciclu procesual, chiar dacă experții au menționat tot timpul și au susținut că terenul ar fi în folosință, în fapt au luat în considerare comparabila având ca obiect teren și construcție și atâta timp cât din acele valori nu au scăzut valoarea terenului este evident faptul că și terenul a fost evaluat. În cazul în care imobilul expropriat este format din teren și construcție, terenul este evaluat împreună cu construcția.
Reprezentantul Parchetului solicită a se încuviința obiecțiunea formulată și să se pună în vedere experților să clarifice această nelămurire, dacă la stabilirea contravalorii imobilului a fost avută în vedere și suprafața de teren de 21,36 mp
După deliberare, Curtea respinge obiecțiunea formulată de apelantul reclamant B. M., având în vedere că opinia majoritară consemnată în cele două puncte de vedere a răspuns la obiectivul așa cum a fost formulat de către instanță, având în vedere îndrumările deciziei de casare și anume de a evalua construcție și terenul cotă indiviză. Acest aspect rezultă din comparabilele folosite, în cadrul comparabilei a fost evidențiată cota indiviză a fiecărui apartament, care a fost folosit ca fiind comparabilă, susținerile cuprinse în opinia majoritară cu privire la terenul în folosință nu obligă instanța de rejudecare, care va ține cont de îndrumările instanței de control judiciar.
Constată că obiecțiunile apelantului pârât M. București prin Primarul General vizează opinia separată, motiv pentru care nu vor mai fi puse în discuție, având în vedere că s-a reținut ca fiind opinie majoritară punctele de vedere ale celor doi experți și acordă cuvântul pe fond și pe aspectul referitor la faptul că, casarea s-a făcut ca urmare a recursului reclamanților, iar, în rejudecare, suma stabilită prin opinia majoritară este mai mică decât cea acordată la prima instanță și prin concluzii să se aibă în vedere principiul non reformatio in peyus.
Apărătorul apelantului reclamant B. M. solicită respingerea apelului formulat de M. București prin Primarul General și admiterea apelului propriu și să se acorde o sumă care să reprezinte o dreaptă și valabilă despăgubire.
Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului pârât M. București prin Primarul General solicită admiterea apelului și omologarea opiniilor majoritare, având în vedere că această sumă este inferioară despăgubirilor oferite de expropriator, apreciază că în mod corect au fost stabilite de către expropriator aceste despăgubiri.
Solicită a se avea în vedere obiecțiunile formulate la opinia minoritară ca și concluzii pe fond.
Cu privire la apelul declarat de reclamanți solicită respingerea acestuia, având în vedere că pretențiile acestora nu au fost dovedite.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită omologarea opinie majoritare și pe cale de consecință să se admită apelurile formulate de M. București prin Primarul General și P. de pe lângă Tribunalul București și pe fond, rejudecând să se respingă cererea de chemare în judecată, având în vedere că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit o valoare mai mică decât cea acordată prin hotărârea de despăgubire de către M. București prin Primarul General.
Solicită respingerea, ca nefundat, a apelului declarat de reclamanți.
Apărătorul apelantului reclamant B. M. solicită respingerea apelului formulat de apelantul P. de pe lângă Tribunalul București.
Apărătorul apelantului pârât M. București prin Primarul General solicită admiterea apelului formulat de apelantul P. de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, la data de 26.08.2010, astfel cum a fost completată la data de 14.12.2010, reclamanții B. M. și B. C. au solicitat obligarea pârâților M. București, prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului București, să plătească reclamanților suma de 130.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru expropriere; suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de evacuare; suma reprezentând costul închirierii unui apartament, din momentul evacuării și până la data pronunțării hotărârii irevocabile.
În motivare, reclamanții au arătat în esență că autoarea lor B. E. a cumpărat în anul 2000 imobilul situat în București, ., ., fiind moștenită după decesul său de către reclamanți, potrivit certificatului de moștenitor din data de 2.10.2002.
Reclamanții au fost notificați în vederea exproprierii, propunându-li-se o despăgubire de 41.619 euro (177.651 lei), sumă vădit insuficientă pentru a permite achiziționarea unui imobil echivalent și care deci nu poate fi socotită o despăgubire justă, în sensul Constituției și al legii. Deși reclamanții au formulat obiecții cu privire la calculul despăgubirilor, acestea nu au fost luate în considerare, prin Hotărârea nr. 23/23.07.2010 fiind dispusă exproprierea pentru despăgubirea anterior menționată, pe care reclamanții o contestă.
Prin sentința civilă nr. 349 din 21.02.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea completată formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General. A modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010 adoptată de expropriatorul M. București, prin comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, în sensul că cuantumul despăgubirilor este de 226.307 lei, iar nu de 177.651 lei. A obligat pârâtul M. București, prin Primar General să plătească reclamanților B. M. și B. C. suma de 226.307 lei. A respins cererea pentru rest, ca neîntemeiată. A obligat pârâtul M. București, prin Primar General să plătească reclamanților suma de 800 lei cheltuieli de judecată. A obligat reclamanții B. M. și B. C. să plătească experților Hintea E., B. D. și C. G. suma de 800 lei, reprezentând diferență de onorariu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că B. E. a cumpărat imobilul situat în București, ., ., compus din două camere, bucătărie, cămară, baie, vestibul, culoar și boxă de la subsol, cu o suprafață utilă de 52,11 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 181/112 din 2000, încheiat cu Primăria Mun. București, prin ..
B. E. a decedat la data de 1.10.2002 și a fost moștenită de reclamanții B. M. și B. C., după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 85/14.11.2002 emis de BNP G. C..
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010, expropriatorul M. București, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, a dispus exproprierea imobilului menționat și consemnarea despăgubirilor în cuantum de 177.651 lei, stabilită prin raportul de evaluare întocmit în etapa pregătitoare a exproprierii, la dispoziția reclamanților din prezenta cauză.
La data de 6.12.2010, reclamanții au fost înștiințați că urmează să evacueze imobilul în termen de 72 de ore, întrucât acesta va fi demolat.
Instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă că valoarea de circulație a apartamentului expropriat, la data exproprierii (23.07.2010), prin raportare doar la suprafața utilă a locuinței, este de 177.817 lei, echivalentul sumei de 41.700 euro, determinată prin metoda comparației directe. Experții au comparat în mod judicios imobilul expropriat cu alte imobile situate în zone cel puțin similare (Ș. V., V., P. T., V. P.), edificate aproximativ în aceeași perioadă (în preajma anului 1940) și cu caracteristici similare. Experții s-au orientat către o valoare de comparație situată către maximul relevat de ofertele avute în vedere, respectiv 1000 euro/m2, căruia i-au aplicat o corecție de 10 %, în raport de decalajul existent între cerere și ofertă.
Instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate obiecțiunile rezultate din coraportul expertului G. C., astfel cum a fost completat, în sensul că, pe de-o parte, experții care au întocmit opinia majoritară nu au avut în vedere valoarea boxei, deși au reținut că suprafața de 52, 11 m2 este aferentă doar apartamentului, în vreme ce boxa are o suprafață distinctă de 5, 75 m2 și nu au luat în considerare valoarea cotei indivize de teren de 21, 36 m2, valori determinate potrivit coraportului, ca fiind de 3.420 lei (boxa), respectiv 45.070 lei (terenul aferent). Deși în răspunsul la obiecțiuni se susține că aceste suprafețe ar fi fost avute în vedere, din raportul de expertiză rezultă contrariul, întrucât din partea finală a concluziilor rezultă că s-a înmulțit exclusiv suprafața utilă construită de 46, 36 m2 cu prețul unitar de 900 euro/m2, valoarea totală a despăgubirilor fiind stabilită la suma de 226.307 lei.
Tribunalul a reținut că, chiar dacă cei trei experți nu au întocmit o opinie comună, acest fapt nu este de natură a afecta valoarea probatorie a expertizei, fiind sarcina instanței de a opta motivat pentru soluțiile considerate mai judicioase, sens în care a și procedat, neimpunându-se repunerea cauzei pe rol pentru întocmirea unei noi expertize, care ar fi fost de altfel excesiv de împovărătoare pentru reclamanți, în condițiile în care aceștia nu au achitat nici măcar suplimentul de onorariu de 800 lei stabilit de tribunal la termenul de dezbateri.
Tribunalul a mai reținut că, în ce privește data de referință a exproprierii, deși aceasta aparent contravine prevederilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, care se referă la prețurile practicate la data efectuării expertizei, se ignoră împrejurarea esențială că în sistemul Legii nr. 33/1994, exproprierea – și deci transferul de proprietate pe care aceasta îl implică – operează doar prin efectul hotărârii judecătorești de expropriere, deci la un moment ulterior expertizei, în vreme ce în sistemul Legii nr. 198/2004, continuat de noua Lege nr. 255/2010, transferul proprietății operează la data consemnării despăgubirii la dispoziția expropriatului, despăgubirea fiind stabilită unilateral de expropriator (art. 9 alin.1 – 4 din Legea nr. 255/2010).
Ca atare, în sistemul legii speciale, derogatoriu de la dreptul comun, litigiul prin care se contestă despăgubirile propuse de expropriator este ulterior exproprierii înseși, iar exproprierea constituie, în esență, un transfer forțat de proprietate, cu titlu oneros. Principii elementare de drept, laolaltă cu regula constituțională a despăgubirii juste și prealabile (art. 44 din Constituție), impun așadar concluzia că valoarea despăgubirii trebuie stabilită la data exproprierii, nu la o dată ulterioară – care îl poate avantaja injust pe expropriator, dacă prețurile scad ulterior, ori pe expropriat, dacă prețurile cresc; în ambele cazuri, soluția raportării la data expertizei nu este justă.
Tribunalul a mai reținut că Legea nr. 33/1994 se aplică doar în completarea Legii nr. 255/2010 și numai în măsura în care este compatibilă cu prevederile acesteia (art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010), ceea ce exclude o aplicare mecanică și impune, dimpotrivă, o aplicare corespunzătoare a acesteia, în consonanță cu reglementările legii speciale.
Cu privire la capetele subsecvente de cerere, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au administrat nicio dovadă din care să rezulte costurile evacuării, ori din care să rezulte că ar fi fost nevoiți să închirieze alt imobil ca urmare a prezentului litigiu și al întârzierii plății, pe care acesta îl implică, motiv pentru care aceste capete de cerere apar ca neîntemeiate (art. 129 alin.1 C.pr.civ.).
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții B. M. și B. C., pârâtul M. București prin Primarul General și MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. M. și B. C., precum și M. București prin Primarul General și MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții B. M. și B. C. au arătat că instanța de fond a respins o parte dintre pretențiile acestora ca fiind nedovedite cu toate ca instanța, cu încălcarea rolului activ, nu a stăruit in vederea aflării adevărului și nu a dispus completarea probatoriului.
Mai mult, cu toate ca reclamanții au solicitat o contraexpertiza in vederea lămuririi acestor aspecte, instanța de fond a respins cererea acestora motivând faptul că există suficiente probe la dosar pentru ca instanța să se poată pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
In situația în care instanța de fond a considerat că nu au existat suficiente probe pentru dovedirea pretențiilor, ar fi putut în orice moment dispune suplimentarea probatoriului si solicită orice probe considerate necesare in scopul stabilirii valorii reale a imobilului.
Cu toate ca ambele rapoarte de expertiza, precizează faptul ca apartamentul expropriat a beneficiat de toate dotările si, in privința unora dintre aceste dotări (respectiv a centralei termice cu care a fost dotat apartamentul) au fost prezentate probe la dosarul cauzei, prima instanța a reținut faptul ca diferența de preț /mp dintre preturile apartamentelor prezentate in scopul comparării si prețul apartamentului expropriat ar putea rezulta din dotările modeste ale apartamentului expropriat.
Reclamanții învederează instanței de judecata faptul ca apartamentul expropriat nu a fost niciodată expertizat de experții paratei prin raportare la dotările existente si nu a existat nicio astfel de solicitare către aceștia, suma stabilita cu titlu de expropriere rezultând dintr-o raportare simplistă la grila notarilor, fără nicio legătură cu situația din teren.
Singurul expert care a evaluat imobilul cu luarea in considerare a îmbunătățirilor existente a fost dl. G. C., care, la data de 25.05.2008 s-a deplasat in apartamentul expropriat, pe care l-a evaluat la suma de 161.794 Euro.
Mai mult, nici argumentarea instanței de fond referitoare la suprafata mai modesta a apartamentului expropriat fata de suprafata altor imobile prezentate pentru comparație (punctul c, pagina 3) nu poate fi retinuta, avand in vedere faptul ca unele dintre aceste imobile au o suprafata mai mica decat a imobilului in cauza, si un preț superior acestuia.
Niciunul dintre rapoartele nu a reținut faptul ca apartamentul expropriat a fost dotat cu o centrala termica (cu toate ca apartamentele expropriate din zona nu au fost dotate cu astfel de echipamente, unicele surse de încălzire a acestor apartamente constând in sobe cu lemne). In acest sens, reclamanții au depus la dosar dovezile necesare - respectiv documentele care atesta achiziționarea si montarea centralei, precum si costurile aferente - care nu au fost luate in considerare nici de instanța, nici de comisia de experți.
Mai mult, nu exista nicio mențiune cu privire la temeiurile care au determinat neluarea in considerare a acestei probe.
Cu toate ca, după cum rezulta din motivarea sentinței civile atacate, instanța de fond nu a fost pe deplin lămurita cu privire la toate aspectele, considerându-le nedovedite, iar rapoartele de expertiza nu au răspuns la toate problemele ridicate, instanța a respins solicitarea reclamanților de completare a probatoriului motivând respingerea prin prezenta riscului de prelungire la nesfârșit a probatoriului si prin împovărarea excesiva a reclamanților cu costurile contraexpertizei.
Reclamanții au învederat instanței de judecata faptul ca, ulterior pronunțării sentinței atacate, aceștia au achitat integral costurile primei expertize si ca acest aspect nu poate fi reținut ca temei suficient pentru a nu se stărui în vederea aflării adevărului.
Astfel, reținând o culpă . de fond a înțeles să împartă cheltuielile de judecata, parata urmând să suporte din onorariul experților.
Cu toate acestea, reclamanții învederează instanței ca suma de 800 RON din cheltuielile de judecata, pe care instanța de fond a dispus sa o achite M. București nu reprezintă 1/2 din onorariul experților, acesta fiind in valoare de 2.600 RON.
Apelantul pârât M. București prin Primar General a criticat hotărârea instanței de fond pentru stabilirea eronată ca obiectiv a expertizei tehnice specialitatea evaluarea proprietății imobiliare „stabilirea valorii de circulație a imobilului la data exproprierii”, acest obiectiv încălcând dispozițiile imperative ale art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Odată cu edictarea Legii nr. 198/2004 (art. 9, alin. 3), continuata de Legea nr. 255/2010 (art. 22, alin. 3), acțiunea formulată se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca evaluarea imobilului expropriat să fie efectuata la alta data decât cea a întocmirii raportului de expertiza, astfel cum este prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar fi menționat în mod expres acest lucru.
F. de conținutul normei de trimitere, instanța de fond în mod greșit a interpretat ca valoarea despăgubirii trebuie stabilită la data exproprierii, nu la o data ulterioara, si ca soluția raportării la data expertizei nu ar fi justa.
Chiar daca pârâtul ar considera ca valoarea despăgubirii trebuie raportata la data exproprierii, instanța de fond a omologat un raport de expertiza care încalcă dispozițiile instanței de judecata.
Raportul experților stabilește valoarea despăgubirii pentru imobilul expropriat la data de 23.07.2010, care nu poate fi considerate data exproprierii.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 198/2004, "transferul imobilelor din proprietatea privata în proprietatea publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plații despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora".
Rezultă ca transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului este afectat de o condiție suspensiva, care se împlinește în momentul consemnării de către expropriator, pe numele persoanelor expropriate, a sumelor stabilite cu titlu de despăgubire.
Având în vedere ca doar la momentul consemnării are loc transferul proprietății asupra imobilului expropriat, este pe deplin respectata "regula constituțională a despăgubirii juste si prealabile" (art. 44 din Constitute), fapt care contrazice logica instanței de fond care impune evaluarea imobilului la data exproprierii tocmai pentru a nu încălca principiul justei si prealabilei despăgubiri.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că data de 23.07.2010, reținută de experți, este, de fapt, data emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 23, contestată de reclamanți.
Consemnarea sumei de 177.651 lei pe numele reclamanților a avut loc la o dată ulterioară, respectiv la data de 30.09.2010, conform ordinului de plată nr. 4626 emis de PMB către BRD - GSG.
Pe cale de consecință, doar la data anterior menționată s-a produs transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului și numai la această dată trebuie considerată ca fiind produsă exproprierea.
Astfel, este greșită abordarea instanței sub dublu aspect, întrucât stabilește ca dată a evaluării data exproprierii, în contradicție cu prevederile legale, însă omologhează un raport de expertiza care se raportează la o alta data decât cea a exproprierii, încălcând astfel si norma de drept, dar si dispoziția instanței, ceea ce conduce la concluzia ca instanța de fond a fost inconsecventa in atitudinea pe care a avut-o în timpul procesului.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum si instanța vor fine seama de prețul cu care se vând, in mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala. la data întocmirii raportului de expertiza", experții nu au avut in vedere, pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, tranzacții efectiv realizate, nerespectând astfel criteriul legal prevăzut de art. 26, alin. 2 din Legea nr. 33/1994, citat anterior.
Aceștia au făcut trimitere la ofertele de imobile, ceea ce nu determine în mod corect valoarea reala a imobilului expropriat, realizându-se astfel numai o evaluare ipotetica.
Apelantul – pârât menționează că în jurisprudența recenta a Înaltei Curți de Casație si Justiție, dar si a celorlalte instanțe de control judiciar, sunt casate hotărârile judecătorești care validează rapoartele de expertiza ce au evaluat imobilele expropriate prin alte metode decât cea prevăzuta de criteriul legal reglementat în mod expres prin Legea nr. 33/1994, ori prin raportare la un alt moment decât cel prevăzut tot de norma legala, respectiv data efectuării raportului de expertiza. Instanța de fond a obligat in mod greșit M. București la plata sumei de 3.420 lei, reprezentând valoarea boxei, si a sumei de 45.070 lei, reprezentând valoarea terenului aferent.
Deși Tribunalul a omologat raportul de expertiza întocmit de Hintea E. si B. A. M. D., nu a luat in considerare susținerile acestora din răspunsul la obiecțiuni, in sensul ca "valoarea estimata include cota indiviza de teren si dreptul de folosința a spatiilor anexa: boxa subsol" ci a acordat valorile rezultate din coraportul expertului G. C..
Apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București a arătat prin motivele de apel că instanța de judecata nu putea omologa raportul de expertiza si majora cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților de către expropriator prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.23/23.07.2010, în raport de dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994.
Sintagma „preturile cu care se vând în mod obișnuit", în interpretarea Înaltei Curți de Casație si Justiție în spete asemănătoare, reprezintă preturile de vânzare (tranzacționare) reale si nu ofertele de vânzare inserate in anunțuri publicate. Singurele valori certe de tranzacționare sunt cele evidențiate de Primărie si de către Camera Notarilor Publici, conform contractelor de vânzare-cumpărare autentice încheiate in aceeași perioada.
Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat in decizia nr.6680/05.11.2008, într-o speța similara ca, pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.33/1994, trebuia sa se administreze proba cu înscrisuri pentru a se stabili prețul de circulație a imobilului si sa se ceara experților sa completeze lucrarea, calculând cuantumul despăgubirilor ținând seama de acest preț.
In cauza, experții nu au avut in vedere aceste valori la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Deși instanța a considerat ca niciuna dintre parți nu a pus la dispoziție acte de vânzare-cumpărare încheiate in perioada de referința, cu privire la imobile similare, nefiind formulata măcar o sugestie in acest sens, apelantul apreciază ca, fata de dispozițiile legale, instanța avea obligația sa pună în vedere parților și experților sa depună diligentele necesare in vederea procurării de contracte de vânzare-cumpărare care sa fie avute in vedere pentru stabilirea corecta a valorii imobilului.
Stabilirea de către instanța a valorii despăgubirii cuvenite la suma de 226.307 lei, respectiv cea stabilita de către comisia de experți ca fiind aferenta datei la care a avut loc exproprierea (23.07.2010), este nelegala și netemeinica. F. de dispozițiile imperative ale legii, apelantul consideră ca, in mod eronat instanța a reținut ca soluția raportării la data expertizei nu este justa, apreciind ca principiile elementare de drept, laolaltă cu regula constituționala a despăgubirii juste si prealabile ar impune concluzia ca valoarea despăgubirii trebuie stabilita la data exproprierii, nu la o data ulterioara care îl poate avantaja injust fie pe expropriat, fie pe expropriator.
Prin decizia nr. 310A din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B. C. și B. M., împotriva sentinței civile nr. 349/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._ .
A admis apelurile declarate de pârâtul M. București prin Primarul General și de Ministerului P. – P. de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3 împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în efectuarea expertizei din faza procesuală a fondului au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994, valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul expropriat fiind calculată având la bază oferte de proprietăți similare imobilului expropriat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”, această sintagmă având semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.
În apel s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobile similare celui expropriat.
Pentru a da eficiență și a răspunde criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului expropriat, care sa aibă în vedere că cele două componente ale imobilului, construcția-apartament și terenul aferent acesteia, formează un întreg, astfel cum de altfel a și fost menționat imobilul în contractul de vânzare-cumpărare ce constituie titlul reclamanților, ele neputând fi evaluate distinct, ca două elemente imobiliare fără legătură între ele. De asemenea, instanța de apel a dispus ca evaluarea să se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Prin acest raport de expertiză, comisia de experți a stabilit valoarea imobilului expropriat la suma de 144.800 lei.
Instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 și, constatând că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010, expropriatorul M. București prin Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a stabilit despăgubiri în cuantum de 177.651 lei, respectiv un cuantum mai mare decât cel calculat prin raportul de expertiză din apel, a apreciat că se impune menținerea cuantumului despăgubirilor oferit de expropriator.
Instanța de apel a constatat că reclamanții nu au solicitat prin cererea de chemare în judecată valoarea îmbunătățirilor, astfel încât nu se poate reține încălcarea rolului activ al instanței prin neadministrarea de probe în dovedirea unor pretenții ce nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește costurile evacuării și cele provocate de întârzierea plății despăgubirilor sau de închirierea altui imobil, instanța de apel a reținut că, deși reclamanți au avut 10 termene la dispoziție pentru a dovedi aceste pretenții, nu au administrat nicio probă, deși această obligație le revenea în baza dispozițiilor art.1169 cod civil (menținut până la . Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin art.230 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil).
Instanța de apel a constatat că este nefondată critica reclamanților referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, în acest sens constatându-se că instanța de fond a stabilit, la termenul din 15.02.2011, onorariu provizoriu de expertiză în cuantum de 1.200 lei, pe care l-a majorat cu suma de 400 lei, prin încheierea din 15.03.2011.
Instanța de apel a motivat că este adevărat că la ultimul termen de judecată, tribunalul a majorat încă o dată onorariul de expert, până la suma de 2.400 lei, însă reclamanții nu au făcut dovada achitării diferenței de 800 lei, la dosar nefiind regăsită recipisa de consemnare a acestei sume.
Instanța de apel a reținut că, în atare situație, în mod corect instanța de fond a avut în vedere, cu ocazia stabilirii cheltuielilor de judecată în cotă de ½, suma de 1.600 lei și a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 800 lei.
Instanța de apel a motivat că, față de soluția adoptată, prin care, ca urmare a admiterii apelurilor declarate de pârâtul M. București prin Primarul General și de Ministerului P. – P. de pe lângă Tribunalul București, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată, reclamanții nu mai sunt părți care au triumfat în proces, iar criticile privitoare la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, chiar dacă ar fi fost găsite ca întemeiate, rămân fără eficiență juridică.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reclamanții, ca părți căzute în pretenții, au fost obligați la plata sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul M. prin Primarul General, reprezentând taxa de timbru achitată pentru apel.
Împotriva deciziei menționate, reclamantul B. M., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Întemeindu-și criticile în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurentul-reclamant B. M. a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art.27 din Legea nr.33/1994, întrucât prețul stabilit de experți prin raportul de expertiză nu are în vedere valoarea terenului de 21,36 mp aferenți apartamentului expropriat, experții motivând că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului. Or, din înscrisurile depuse la dosar, reiese că reclamanții au dobândit atât apartamentul cât și suprafața de teren aferentă acestui apartament, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare al autoarei lor și din certificatul de moștenitor.
Recurentul-reclamant a mai susținut că instanța de apel nu a avut un rol activ în soluționarea cauzei, bazându-se pe o expertiză incompletă, formulând critici și cu privire la faptul că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu a fost achitată suma de 800 lei, aspect care nu a fost pus în discuție sau contestat în timpul dezbaterilor, astfel încât să fie în măsură să poată prezenta dovada achitării acestei sume.
Pentru argumentele expuse, recurentul-reclamant B. M. a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și admiterea în tot a acțiunii, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 1743/04.06.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva deciziei nr.310A din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.181/112 din 2000 încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, autoarea reclamanților a cumpărat „locuința situată în București, ., . compus din două camere, bucătărie, cămară,baie, vestibul, culoar și boxă subsol, în suprafață utilă de 52,11 mp (pct.1 din contractul depus la fila 42 dosar fond).
La punctul 5 din contract se menționează că, „odată cu locuința, se vinde și o cotă indiviză de 10,94% din părțile de folosință comună ale imobilului și se dobândesc 21,36 mp teren situat sub construcție, conform art.33 din HG nr.20/1996 privind aplicarea Legii nr.112/1995.
În forma sa inițială, art. 33 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului stabilite prin HG nr.20/1996, avea următorul conținut: „ În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr.18/1991.
Art.33 a fost însă modificat prin art. I pct.9 al HG nr.11/1997 care prevede că „Articolul 33 va avea următorul cuprins: „ În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege."
În urma republicării în Monitorul Oficial Partea I nr.27 din 18.02.1997 a „Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului”, art.33 a devenit art. 37, având conținutul redat.
La data încheierii de către autoarea reclamanților a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului expropriat - anul 2000 -, era în vigoare textul de lege care consfințea că „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.”
Art. 26 din Legea nr.112/1995 prevedea la alin. 3 că „Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”, în speță fiind evident că terenul dobândit odată cu apartamentul de către autoarea reclamanților nu depășește suprafață aferentă construcției, fiind situat sub construcția imobilului.
Astfel fiind, susținerile recurentului-reclamant în sensul că în cauză a fost făcută dovada dreptului de proprietate asupra terenului sunt întemeiate.
În speță, chiar dacă raportul de expertiză a avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare autentificate la o dată cât mai apropiată de data efectuării acestuia, experții au reținut prin „Răspunsul la obiecțiuni” - depus la dosar la data de 4.10.2013 - că terenul este atribuit în folosința reclamanților și, drept urmare, nu va fi evaluat.
Respectarea fidelă a prevederilor art.26 din Legea nr.33/1994 impunea instanței de apel să cenzureze concluziile formulate în acest sens de experți în raport de norma legală care statua tocmai contrariul (respectiv art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, republicate) și să vegheze ca stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate reclamanților să se facă pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare în care prețul menționat să se refere, fără nici un dubiu, la imobile de același fel, compuse atât din construcția-apartament cât și din terenul aferent apartamentului (așa cum de altfel a și stabilit instanța, printre altele, prin încheierea din 16.04.2012).
Cum alegațiile experților care au întocmit raportul de expertiză în apel au creat neclarități cu privire la modul de aplicare a criteriului legal în calcularea cuantumului despăgubirilor datorate reclamanților, raportat atât la construcția-apartament cât și la terenul aferent acestuia, neclarități care nu au putut fi înlăturate de către instanță cu prilejul dezbaterilor asupra apelurilor și care duc la concluzia că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.
În rejudecare, instanța de apel va dispune efectuarea unei noi expertize, experții, în stabilirea cuantumului despăgubirilor conform art.26 din Legea nr.33/1994, urmând să aibă în vedere prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare a unor imobile la fel cu cel expropriat, încheiate în perioada efectuării expertizei în rejudecare, compuse atât din construcția-apartament cât și din terenul aferent apartamentelor.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de trimitere urmează să răspundă și criticilor recurentului-reclamant legate de modul de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, în vederea rejudecării apelurilor declarate.
Instanța de apel, în rejudecare, constată că limitele rejudecării stabilite prin decizia civilă nr. 1743/04.06.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă se referă la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru imobilul expropriat prin luarea în considerare a valorii suprafeței de 21,36 mp teren situat sub construcție.
Având în vedere aceste îndrumări obligatorii, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii despăgubirilor pentru imobilul care face obiectul contractului de vânzare cumpărare (aflat la fila 42 dosarul Tribunalului București), compus din construcții, camere, boxă de subsol și terenul aferent de sub construcție în suprafață de 21,36 mp, la două momente, respectiv anul 2010(data exproprierii) și data efectuării raportului de expertiză, în raport de acte de tranzacționare pentru imobile similare din anii 2010 și 2015.
De asemenea, în raport de decizia nr. 12/15 ianuarie 2015 dată de către Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.152 din 3 martie 2015, instanța de apel a dispus ca comisia de experți să procedeze și la evaluarea imobilului expropriat în raport de data exproprierii, respectiv anul 2010, având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru instanțele de judecată și împrejurarea că, la data pronunțării prezentei hotărâri, decizia de neconstituționalitate era publicată, iar efectele obligatorii acele acesteia nu puteau fi ignorate.
În calea de atac a apelului, a fost întocmit raportul de expertiză de către experți P. C. P. D. N. și I. N., fiind depuse punctele de vedere ale experților.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015, Curtea a constatat că, în cauză, concluziile raportului de expertiză sunt cuprinse în trei acte procedurale, respectiv un raport de expertiză întocmit de către expertul desemnat de instanță și două puncte de vedere întocmite de experții desemnați de părți.
S-a constatat că opinia majoritară este cea cuprinsă în cele două puncte de vedere ale experților P. D. N. și I. N., motiv pentru care opinia minoritară este cea a expertului P. C..
Analizând apelurile declarate, în raport de limitele stabilite de instanța supremă, în conformitate cu dispozițiile art. 315 din codul de procedură civilă și ținând cont de criticile formulate în calea de atac a apelului, Curtea va constata că sunt întemeiate criticile formulate de către apelantul-pârât M. București prin Primarul General și apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București referitor la modalitatea de stabilire a despăgubirii, fiind neîntemeiată critica formulată de către apelanții-reclamanți B. C. și B. M., sub același aspect, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010, expropriatorul M. București, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, a dispus exproprierea imobilului (care făcea obiectul contractului de vânzare cumpărare, compus din construcții, camere, boxă de subsol și terenul aferent de sub construcție în suprafață de 21,36 mp) și consemnarea despăgubirilor în cuantum de 177.651 lei, stabilită prin raportul de evaluare întocmit în etapa pregătitoare a exproprierii, la dispoziția reclamanților din prezenta cauză.
În rejudecare, având în vedere îndrumările instanței de control judiciar privitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor și având în vedere și decizia nr. 12/15 ianuarie 2015 dată de către Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.152 din 3 martie 2015 s-a dispus administrarea unui nou raport de expertiză, în calea de atac a apelului.
Raportul de expertiză a fost efectuat de către experții P. C., P. D. N. și I. N. și respectă cerințele impuse de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, interpretate în lumina deciziei Curții Constituționale, care a statuat că „prevederile art.9 teza a doua din Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale, având în vedere că transferul dreptului de proprietate se realizează la data consemnării despăgubirii”.
Ținând cont atât de îndrumările instanței supreme, cât și de decizia sus-menționată, instanța a avut în vedere valoarea despăgubirii la data consemnării despăgubirii, aferente exproprierii, conform Ordinului de plată nr. 4626/30.09.2010, aflat la fila 123, dosar Curtea de Apel București.
Curtea a constatat că, în cauză, concluziile raportului de expertiză sunt cuprinse în trei acte procedurale, respectiv un raport de expertiză întocmit de către expertul desemnat de instanță și două puncte de vedere întocmite de experții desemnați de părți.
Având în vedere modalitatea efectivă în care experții și-au exprimat punctele de vedere s-a stabilit de instanța de apel și s-a pus în discuția părților faptul că opinia majoritară este cea cuprinsă în cele două puncte de vedere ale experților P. D. N. și I. N., motiv pentru care opinia minoritară este cea a expertului P. C..
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către P. D. N. (punct de vedere aflat la filele 152-159, dosar Curtea de Apel București) și I. N. (punct de vedere aflat la filele 161-169 din dosarul Curții de Apel București) rezultă că valoarea imobilului compus din construcții, camere, boxă de subsol și terenul aferent de sub construcție în suprafață de 21,36 mp este de 163.191 lei, la nivelul anului 2010.
Curtea învederează că experții au avut în vedere atât valoarea construcției efective, dar și valoarea terenului în cotă indiviză de sub teren, așa cum s-a stabilit prin obiectele raportului de expertiză, fixate de instanță.
În acest sens, se are în vedere faptul că contractele de vânzare-cumpărare utilizate de experți drept comparabile în vederea stabilirii valorii despăgubirii aferente exproprierii cuprind atât camerele cât și dependințele, dar și cotele indivize de teren aferente fiecărui apartament.
Astfel, din tabelul aflat la fila 164 și fila 155 (ambii expertți folosind aceleași comparabile) rezultă că la stabilirea valorii despăgubirii s-a avut în vedere și cota indiviză de teren, aferentă fiecărui apartament. Această cotă indiviză a fost evidențiată prin stabilirea prețului final pe mp (construcție + teren aferent), pentru fiecare apartament în parte, nefiind stabilită în mod distinct și separat de experți.
Curtea învederează că experți au luat în considerare comparabile având ca obiect teren și construcție și atâta timp cât din acele valori nu au scăzut valoarea terenului este evident faptul că și terenul a fost evaluat.
Faptul că nu s-a stabilit evidențiat distinct valoarea suprafeței de 21,36 mp, de sub construcție nu are relevanță în cauză, atâta timp cât au fost folosite comparabile construcție +teren indiviz/teren de sub construcție, iar valoarea terenului este cuprinsă în valoarea unitară pe mp, stabilită de către experți pentru fiecare comparabilă în parte.
Instanța de apel arată că, dacă experți nu ar fi avut în vedere și terenul de sub construcție, atunci fie ar fi folosit alte comparabile, care vizau numai construcții, fie ar fi realizat niște corecții negative la stabilirea valorii unitare pe mp pentru fiecare comparabilă în parte.
Pentru aceste motive, Curtea va înlătura susținerile apelanților-reclamanți referitoare la faptul că nu a fost evaluată suprafața de teren de 21,36 mp, de sub construcție.
În concluzie, se constată că s-a stabilit că valoarea despăgubirii aferentă exproprierii imobilului, compus din construcții, camere, boxă de subsol și terenul aferent de sub construcție în suprafață de 21,36 mp la suma de 163.191 lei, la nivelul anului 2010, conform raportului de expertiză efectuat în fața instanței de apel.
Curtea reține că, în calea de atac a apelului, valoarea despăgubirii, stabilită conform raportului de expertiză este mai mică decât cea acordată de către expropriator, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010 care era de 177.651 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”, instanța de apel va menține valoarea despăgubirilor, așa cum au fost stabilite prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010.
Pentru aceste motive, va admite apelul declarat de către apelantul-pârât M. București prin Primarul General și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 349/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții-reclamanți B. C. și B. M., în raport de îndrumările obligatorii ale instanței supreme, care a dispus casarea cu trimitere cu mențiunea de a calcula valoarea despăgubirii ținându-se cont și de 21,36 mp, instanța de apel va constata că acest apel este nefondat, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat, prin care s-a arătat că valoarea imobilului expropriat, compus din construcții, camere, boxă de subsol și terenul aferent de sub construcție în suprafață de 21,36 mp este de 163.191 lei, la nivelul anului 2010.
Curtea va înlătura și susținerile apelanților referitoare la neluarea în considerare a suprafeței de teren de sub construcție cu motivarea detaliată cu ocazia analizării apelurilor declarate de către apelantul-pârât M. București prin Primarul General și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu art. 295-297 din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți B. C. și B. M., va admite apelul declarat de către apelantul-pârât M. București prin Primarul General și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 349/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, îi va obliga pe apelanții-reclamanți B. C. și B. M. la plata sumei de 1.000 lei către apelantul-pârât M. București prin Primarul General reprezentând onorariul de expert, achitat de către acesta din urmă în faza procesuală a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți B. C., domiciliat în Slatina, ., . și B. M., domiciliat în Slatina, ., ., ., jud. O. și cu domiciliul ales la Av. B. M. C. din București, .. 26-32, ., ., împotriva sentinței civile nr. 349/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu apelantul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 349/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu apelanții-reclamanți B. C., domiciliat în Slatina, ., ., ., jud. O. și B. M., domiciliat în Slatina, ., ., ., jud. O. și cu domiciliul ales la Av. B. M. C. din București, .. 26-32, ., ., de
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 23/23.07.2010.
Obligă pe apelanții-reclamanți B. C. și B. M. la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată cătreapelantul-pârât M. București prin Primarul General.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. Z. M. S. C. S. V.
Red. DZ/13.11.2015
Tehnored. CG 7 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 473/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
