Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 124/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 124/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 124 R
Ședința publică de la 22.01.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - P. F.
JUDECĂTOR: - A. C. B.
JUDECĂTOR: - M. S. C.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă R. I. împotriva Încheierii de ședință din data de 10.01.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin Încheierea de ședință din 10.01.2014 Tribunalul București Secția a III a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale,formulată de recurenta-pârâtă R. I..
Recurenta pârâtă R. I. a invocat prin cererea depusă la dosar la data de 05.12.2013 excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale: art. 3 pct.e, și art. 45 alin. 3 din Legea nr. 230/2007; art. 35, art. 44 alin. 1 art. 45 din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, art. 649 alin 1 pct. b, art. 647 alin 3 și art.652 din Codul civil.
A fost invocată excepția de neconstituționalitate raportat la disp. Art. 1 alin. 3, art. 35 din Constituție, art. 16, art. 44. art. 53, art. 11, art. 20 din Constituție.
S-au invocat și disp. art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a disp. art 45 alin 3 din Legea nr. 230/2007 raportat la disp. art. 1 alin 3 și art. 35 din Constituția României se susține că dispoziția legală contestată impune obligația unui cetățean de a vota într-un anumit sens în cadrul adunării generale.
Art. 649 alin 1 pct. b Codul civil este neconstituțional raportat la disp. art. 1 alin. 3, art. 16, art. 44 și art. 53 din Constituția României, susține recurenta,întrucât o categorie de cetățeni minoritari au obligația să participe la cheltuielile privind ascensorul fiind încălcat dreptul de proprietate al cetățenilor care nu folosesc ascensorul și care locuiesc la etaje inferioare.
Art.35 din Normele de aplicare a Legii nr.230/2007 este neconstituțional raportat la disp. art. 1 alin. 3, art. 11, art. 16 și art. 20 din Constituția României,susține recurenta,întrucât se creează o discriminare între persoanele de la etajele inferioare care nu folosesc liftul și cele de la etajele superioare care îl folosesc.
În ceea ce privește dispozițiile art. 3 pct. e din Legea nr. 230/2007, art. 44 alin. 1 art. 45 din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, art. 647 alin. 3 și art. 652 din Codul civil recurenta susține că sunt neconstituționale raportat la disp. art 1 alin. 3, art. 11, art. 16, art. 20, art. 44 și art. 53 din Constituția României.
Recurenta susține că aceste prevederi legale sunt neconstituționale întrucât nu se corelează obligațiile de plată în cadrul unei asociații în cazul folosirii părților comune cu suprafața reprezentând cotele indivize din suprafața utilă.
Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În aplicarea acestor dispoziții legale se constată că instanța judecătorească analizează dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale, și anume: dacă este vorba despre o lege sau ordonanță sau despre o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; acestea trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei; excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanței de judecată ori de arbitraj comercial, de o parte din litigiu, de instanță sau de procuror; dispoziția legală contestată să nu fi fost declarată neconstituțională.
Având în vederea aceste condiții de admisibilitate tribunalul constată că dispozițiile art. 35, art. 44 alin 1 și art. 45 din Normele de aplicare a Legii nr.230/2007 nu pot face obiectul cercetării neconstituționalității întrucât nu sunt dispoziții ce fac parte dintr-o lege sau ordonanță.
În ceea ce privește celelalte dispoziții legale despre care se afirmă că sunt neconstituționale tribunalul a constatat că nu au legătură cu soluționarea cauzei.
În cauză Asociația de proprietari din .. 12 ., București, sector 6 a chemat în judecată pe R. I. pentru plata sumei de 388 lei fond de reparații reprezentând cheltuieli pentru reparația liftului.
Prin sentința civilă nr._/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, cererea de chemare în judecată a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 388 lei reprezentând fond de reparații pe perioada mai 2011 – mai 2012.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs susținând că suma pretinsă nu a fost demonstrată ca mod de calcul, că nu s-a aprobat un fond de reparații anual și nici alte fonduri cu caracter special, că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză, invocă nerespectarea procedurii de vot în cadrul adunării generale din data de 15.07.2011.
Față de aceste motive de recurs invocate tribunalul a constatat că dispozițiile art. 45 alin. 3 din Legea nr. 230/2007 despre care se afirmă că sunt neconstituționale raportat la disp. art. 1 alin. 3 (prin care se arată că statul român este stat de drept) și art. 35 (dreptul la un mediu sănătos) nu au legătură cu soluționarea cauzei.
În ceea ce privește disp. art. 649 alin. 1 pct. b C. civil raportat la dispozițiile constituționale art. 1 alin. 3, art. 16, art. 44 și art. 53 – tribunalul constată că nu au legătură cu soluționarea cauzei, dispozițiile referindu-se la enumerarea bunurilor comune din cadrul condominiilor.
Art. 3 pct. e din Legea nr. 230/2007 definește cota parte indiviză în cadrul imobilelor cu mai multe apartamente.
Art. 647. alin. 3 cod civil și art. 652 Cod civil prevăd cum se stabilesc cheltuielile pentru întreținerea și conservarea unui bun comun și cum se stabilesc cotele părți.
Tribunalul a constatat că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei ținând seama de dispozițiile constituționale invocate.
În ceea ce privește disp. art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce se referă la discriminare și disp. art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției ce au în vedere interzicerea discriminării nu pot constitui temeiuri pentru invocarea excepției de neconstituționalitate întrucât nu există neconcordanțe între legislația internă privind discriminarea și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva încheierii din 10.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ a formulat recurs pârâta R. I..
În motivarea cererii de recurs, în sinteză,s-au susținut următoarele: sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 alin.1,2 și 3 din Legea nr.47/1992, pentru că toate normele invocate sunt în vigoare, nici una din norme nu a fost declarată neconstituțională iar normele invocate au legătură cu obiectul dosarului, deoarece este vorba de obligația de plată pentru ascensor, în condițiile în care locuiește la etajul 1,iar cheltuielile privind ascensorul se fac în funcție de cota indiviză.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Prin cererea de chemare în judecată Asociația de proprietari din ..12, ., sector 6 a solicitat obligarea pârâtei R. I. la plata sumei de 388 ron cu titlu de cheltuieli reparații – fond de reparații, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._ din 18.12.2012 s-a admis acțiunea reclamantei Asociația de proprietari, . în București, ..12, ., sector 6 și a fost obligată pârâta R. I. la plata sumei de 388 ron, reprezentând fond reparații pentru perioada mai 2011 – mai 2012.
Din considerentele sentinței rezultă că s-a reținut faptul că în perioada mai 2011 – mai 2012 pârâta nu a achitat cotele aferente fondului de reparații constituit pentru repararea ascensorului, aspect ce rezulta din listele de întreținere, în cuantum de 388 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta R. I..
În faza recursului pârâta R. I. a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor norme: art.3 pct.c și art.45 alin.3 din Legea nr.230/2007 modificată raportată la art.1 alin.3 și art.35 din Constituție; art.649 alin.1 pct.b, art.647, alin.3 și art.652 din Codul civil actual raportat la art.1 alin.3, art.16, art.44 și art.53 din Constituție; art.35,44 alin.1 și 45 din normele de aplicare a Legii nr.230/2007 raportat la art.1 alin.3, art.16, art.44 și art.53 din Constituție.
De asemenea s-a invocat excepția de neconstituționalitate și în raport de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând încheierea recurată Curtea reține următoarele:
Considerentul instanței care a pronunțat încheierea recurată, referitor la faptul că numai dispozițiile din legi și ordonanțe în vigoare pot face obiectul de neconstituționalitate, nu și dispozițiile din normele de aplicare a Legii nr.230/2007 este legal, potrivit art.29 alin.1din Legea nr.47/1992.
Este de asemenea legal considerentul instanței potrivit cu care dispozițiile art.3 pct.c și art.45 alin.3 din Legea nr.230/2007 nu au legături cu cauza dedusă judecății, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 pentru că art.3 lit.c din Legea nr.230/2007 definește modul de calcul a cotei părți indivize din imobil, iar art.45 alin.3 din aceeași lege, se referă la aprobarea unui fond anual de reparații.
Este însă nelegală încheierea pronunțată atunci când s-a susținut că nu au legătură cu cauza dispozițiilor art.647,649 alin.1 pct.b și art.652 din noul Cod civil pentru următoarele argumente:
Art.647 alin.3 din noul Cod civil, reglementează obligația fiecărui coproprietar de a suporta în mod proporțional cu cota parte indiviză, cheltuielile pentru întreținerea și conservarea bunului comun.
În speță, bunul comun este ascensorul pentru care s-a pretins de reclamantă obligarea pârâtei la plata unei cote părți pentru reparația ascensorului. Pe de altă parte pârâta susține că plata este nedatorată pentru locuința la etajul 1 și că nu ar folosi ascensorul.
Art.649 alin.1 lit.b, reglementează care sunt părțile comune ale imobilului printre care și ascensoarele, pentru care s-a solicitat plata de reparații.
Art.652 reglementează modul în care se stabilesc cotele părți din imobil prin raportarea suprafeței utile din imobil la totalul suprafețelor utile a spațiilor locative din clădiri.
Rezultă că cel puțin art.647 alin.3 și art.649 alin.1 lit.b din Codul civil au legătură directă cu pretențiile reclamantei și cu apărările pârâtei și că art.652 Cod civil ar putea influența soluția în măsuri în care spațiul ocupat de ascensor, deși nelocativ, ar putea influența în vreun fel stabilirea cotei părți deținute de fiecare coproprietar, în raport de care se stabilea diversele obligații de plată.
Fiind deci incidente dispozițiile art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.47/1992.
În temeiul art.312 se va admite recursul și se va modifica încheierea recurată în sensul că se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale,în parte,respectiv cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.647 alin.3, 649 alin.1 pct.b și art.652 Cod civil actual prin raportări la art.1 alin.3, 11, 16,20,44 și 53 din Constituția României și art.14 CEDO și art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO, dosarul urmând a fi trimis Tribunalului București pentru continuarea judecății.
Cu privire la această excepție instanța apreciază că este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Dispozițiile art.647 alin.3, art.649 alin.1 lit.b și art.652 din noul Cod civil nu sunt contrare dispozițiilor art.1 alin.3 din Constituție și nu au legătură cu acest text constituțional; nu sunt contrare art.11 din Constituție și nu au nici o legătură cu acest text constituțional; nu sunt contrare art.16 din Constituție, dimpotrivă sunt conforme acestor dispoziții; nu sunt contrare dispozițiilor art.20 din Constituție și nu au legătură cu aceste dispoziții constituționale; nu sunt contrare dispozițiilor art.44 din Constituție și nu au legături cu aceste dispoziții constituționale; de asemenea nu sunt contrare art.53 din Constituție și nu au legături cu aceste dispoziții constituționale.
Invocarea caracterului neconstituțional al art.647 alin.3, art.649 alin.1 pct.b și art.652 din noul Cod civil la art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului, precum și la art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului este însă lipsită de temei legal, deoarece excepția de neconstituționalitate privește existența unei neconformități între Constituție și legile interne și nu între legile interne și Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului. Pactele și tratatele ratificate de România pot fi opuse doar legilor interne nu și Constituției, neconcordanțe dintre acestea nu se înlătură prin excepția de neconstituționalitate ci prin acordarea priorității dispozițiilor din tratatele și convențiile la care România este parte.
În concluzie susține că excepția de neconstituționalitate este nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă R. I. împotriva Încheierii de ședință din data de 10.01.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ..
Modifică în parte încheierea din data de 10.01.2014 a Tribunalului București în sensul că admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, în parte.
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.647 alin.3, 649 alin.1 pct. b, 652 din noul Cod civil prin raportare la dispozițiile art.1 alin.3, art.11, art.16, art.20, art.44 și art.53 din Constituție și art.14 CEDO și art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. C. B. M. S. C.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
29.01.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 343/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
