Anulare act. Decizia nr. 1177/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1177/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1177R
Ședința publică de la 30 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - B. A. S.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți D. G. și D. R. împotriva încheierii de ședință din data de 21.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M., C. I. și C. M., având ca obiect: anulare act, revendicare imobiliară, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți reprezentați de avocat G. B. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții reclamanți au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei achitată cu chitanța nr._/1/4.06.2014 și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentanta recurenților pârâți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți având cuvântul în susținerea recursului arată că în faza apelului a achitat taxa judiciară de timbru datorată, iar Curtea de Apel, în calea de atac a recursului a constatat că nu se impune plata vreunei taxe de timbru și a dispus restituirea taxei achitată.
Depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, în raport de art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr._/300/2010 la data de 02.12.2013, petenții D. R. și D. G., prin avocat Graziela Barla, au solicitat restituirea taxei de timbru în cuantum de 1750 lei achitată în apel.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. a din OUG 81/2013.
În motivarea în fapt a cererii, petenții au arătat că la termenul din recurs din data de 05.11.2013 Curtea de Apel București a constatat faptul că acțiunea este scutită de taxa de timbru și că în mod greșit s-a dispus timbrarea. Deoarece această soluție a fost adoptată de Curtea de Apel pentru recurs, în opinia lor se aplică și apelului soluționat de Tribunalul București.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21.03.2014 s-a respins cererea de restituire a taxei de timbru achitată în apel formulată de petenții D. R. și D. G..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu titlu preliminar, Tribunalul a apreciat că dispozițiile OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu sunt aplicabile cererii de față, căci aceasta a fost formulată în cadrul unui litigiu care a fost demarat în anul 2010 la data de 23 iulie prin cererea principală a reclamanților C. M., C. I. și C. Sciala M.. Așadar, litigiului de față îi rămân aplicabile prevederile cuprinse în legea nr. 146/1997, lege abrogată prin . OUG nr. 80/2013, la data de 02.07.2013.
Însă art. 45 alin 1 lit. a) din OUG nr. 80/2013 are același conținut cu art. 23 alin 1 lit. a) din legea nr. 146/1997, acest din urmă text urmând a fi cercetat de Tribunal în soluționarea cererii de față.
Petenții au invocat faptul că taxa de timbru achitată în apel nu era datorată, astfel că se impune restituirea ei.
Tribunalul a apreciat netemeinicia cererii de față din prisma celor ce urmează:
Instanța de apel a apreciat la termenul din data de 19.04.2013 că apelanții D. au obligația achitării taxei de timbru în apel de 1749,88 lei, taxă de timbru pe care apelanții au achitat-o la termenul următor prin chitanța de la fila 62 dosar apel, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul din data de 24.05.2013. Apelanții nu au înțeles să conteste măsura instanței de apel privind plata taxei de timbru prin formularea unei cereri de reexaminare, astfel că măsura instanței de apel a rămas definitivă din acest punct de vedere. Tribunalul nu poate reveni asupra propriei aprecieri prin admiterea cererii de față pe motiv că taxa nu ar fi fost datorată, atâta timp cât în cadrul litigiului a statuat în mod contrar.
Mai mult, tribunalul a observat că prin cererea de recurs promovată în acest dosar pe rolul Curții de Apel București aceiași apelanți D. nu au criticat chestiunea privind timbrajul acțiunii civile de față. Netimbrarea recursului lor au obținut-o printr-o încheiere a instanței de recurs, care însă nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de față.
Împotriva încheierii de ședință din data de 21.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă a declarat recurs recurenții pârâți D. R. și D. G..
În motivarea recursului recurenții pârâți critică încheierea ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Tribunalul București, ca instanță de apel a apreciat că recurenții aveau obligația achitării unei taxe de timbru.
Chiar dacă în calea de atac a recursului, recurenții nu au criticat decizia din apel și sub aspectul obligării la plata taxei de timbru, soluția nu a rămas definitivă, cum se afirma prin încheierea atacată deoarece Curtea de Apel București, în recursul declarat de recurenți pe fondul cauzei, a pus în discuție din oficiu această excepție apreciind că acțiunea, astfel cum a fost formulată nu impune plata vreunei taxe de timbru.
De aceea, Curtea de Apel a și dispus restituirea taxei achitate de recurenți în acel recurs.
Soluția restituiri taxei de timbru din apel se impune, prin urmare ca și consecința a modificării recursului de către instanța de recurs din oficiu pe acest aspect, dar și pentru egalitatea de tratament la care recurențiitrebuie să fie supuși, în temeiul prevăzut de art. 6 alin. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Altfel, ar însemna că în aceeași cauză recurenții să fie obligați de către o instanță la plata taxei de timbru, în condițiile în care instanța de control judiciar a constatat că nu datora această taxa de timbru nici la fond, nici în apel și nici în recurs.
Pe cale de consecință, recurenții susțin că termenul de la care puteau solicita restituirea taxei de timbru achitata în apel la Tribunalul București, curge de la data la care instanța de control, Curtea de Apel București, a constatat că nu datorau taxa de timbru pentru recurs și pe cale de consecință nu puteau datora nici pentru apel.
Pentru motivele de mai sus au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a soluției pronunțate de Tribunalul București prin încheierea de ședință recurată.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Recurs legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, precum și a criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, sunt vădit nefondate susținerile recurenților potrivit cărora Tribunalul București ca instanță de apel a apreciat greșit că recurenții aveau obligația achitării unei taxe de timbru și că dat fiind faptul că în faza recursului, recurenții nu au criticat decizia din apel și sub aspectul obligării la plata taxei de timbru, soluția a rămas definitivă, deoarece în recursul declarat de recurenți pe fondul cauzei, instanța de recurs a pus în discuție din oficiu această excepție apreciind că acțiunea nu impune plata vreunei taxe de timbru.
Curtea constată că potrivit prevederilor art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.147/1996 se statuează că ,,sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri … a) când taxa plătită nu era datorată…
Totuși, aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art.18 din Legea nr.147/1996 care statuează următoarele:
,, (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.
(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.
(4) În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.,,
Prin urmare, în condițiile în care recurenții nu au atacat cu cerere de reexaminare încheierea de ședință de la termenul de judecată prin care s-a stabilit taxa de timbru și nici nu au criticat prin cererea de recurs acea încheiere de ședință, aceasta a devenit potrivit prevederilor art.18 alin.3 din Legea nr.147/1996 irevocabilă interpretate rațional, irevocabilă, astfel că nu mai pot formula cerere de restituire în condițiile art.18 alin.4 și art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.147/1996, susținerile acestora fiind vădit nefondate.
Curtea apreciază ca vădit nefondate și susținerile recurenților potrivit cărora faptul că instanța de recurs a constatat scutirea de timbraj în faza recursului ar putea avea ca efect înfrângerea caracterului irevocabil al încheierii prin care s-a stabilit irevocabil timbrajul în apel, după cum vădit nefondată este susținerea recurenților referitoare la faptul că egalitatea de tratament pe care ar trebui să o primească în temeiul art. 6 alin. 1 al C.E.D.O. ar semnifica că aceștia pot să solicite înafara limitelor și termenelor legii satisfacerea nemulțumirilor lor câtă vreme dreptul la un proces echitabil nu înseamnă neaplicarea termenelor și dispozițiilor legii, și nu îi scutește pe recurenții de a-și exercita căile de atac prevăzute de lege, respectiv reexaminarea și recursul împotriva măsurilor procesuale de care sunt nemulțumiți, căi de atac care se exercită în termenul prevăzut de lege, respectiv în 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate –prin cererea de reexaminare și în termenul stabilit de prevederile art.301 C.pr.civ.-prin cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat recursul formulat de recurenții pârâți D. G. și D. R. împotriva încheierii de ședință din data de 21.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M., C. I. și C. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED.BAS
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
31.10.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1121/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1008/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
