Pretenţii. Decizia nr. 258/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 258/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 258-A
Ședința publică de la 16.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de apelanta-pârâtă, S.C.I.-. civile nr.108/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, M. ROȘIORII DE VEDE PRIN PRIMAR.
P. are ca obiect – evacuare/pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul L. F., în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, M. Roșiorii de Vede, în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.06.2014, emisă de Baroul Teleorman, lipsește contestatoarea S.C I. . class="BodyText0"> Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar în data de 13.06.2014 a unei întâmpinări din partea intimatului-reclamant M. Roșiorii de Vede, precum și a unei cereri din partea avocatului contestatoarei, care solicită acordarea unui termen față de imposibilitatea de prezentare, anexând la cerere o copie a biletului de avion.
Avocatul intimatului reclamant, având cuvântul arată că se opune la cererea de amânare formulată de avocatul recurentei-pârâte.
Curtea, după reluarea dezbaterilor în noua configurație a completului de doi judecători, ca urmare a precizării cererii de recurs – în scris – ca fiind contestație în anulare a deciziei din apel pronunțată de tribunalul Teleorman, respinge cererea de amânare, constatând că dl.avocat Pustin Ș. A. nu are delegație avocațială la dosar.
Avocatul intimatului-reclamant, invocă excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel, considerând că Tribunalul Teleorman este competent să soluționeze cauza, potrivit art.505 din Noul Cod de procedură civilă și solicită admiterea acestei excepții și declinarea la această instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială a Curții de Apel București.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2839/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede – Județul Teleorman, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. ROȘIORII DE VEDE – prin Primar, în contradictoriu cu pârâta .> S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață de 24 mp și terenul aferent acestuia corespunzător amplasamentului nr.10, situat la adresa din Mun. Roșiorii de Vede ..3-5, jud.Teleorman, potrivit Contractului de concesiune nr.81 din 15 august 2003, cu restituirea către Administrația Publică Locală a bunurilor de retur.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suma de 2384,23 lei reprezentând daune interese pentru repararea voluntară a prejudiciului prin lipsirea nejustificată a reclamantului de folosința bunului concesionat.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede la nr._ din 30 mai 2013, reclamantul M. Roșiorii de Vede – prin primar a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
- să dispună evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în .. 3-5, în suprafață de 24 mp și terenul aferent acestuia, pe care îl folosește fără drept întrucât contractul de concesiune nr. 81/15 august 2003 fiind încetat prin denunțare unilaterală, urmând a elibera spațiul concesionat, a restitui bunurile de retur pe care le deține și a le ridica pe cele proprii și pe cele de preluare;
- să oblige pârâta la plata sumei de 2384,23 lei reprezentând daune interese pentru repararea voluntară a prejudiciul prin lipsirea nejustificată de folosință a bunului concesionat; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 15 august 2003 a încheiat cu pârâta contractul de concesiune nr. 81 cu privire la spațiul comercial situat în M. Roșiorii de Vede, .. 3-5 pentru o perioadă de 25 ani. Ulterior, prin Hotărârea nr. 49/29.04.2011 adoptată de Consiliul Local al Municipiului Roșiorii de Vede s-a dispus încetarea la data de 1.05.2011 a contractelor de concesiune având ca obiect folosința unor spații comerciale aparținând domeniului public, respectiv și a contractului încheiat cu pârâta, conform art. 9 lit.b din contract, în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului.
Hotărârea a fost atacată la instanța de contencios administrativ de către societatea pârâtă cu privire la art. 2,34,5 din contract și prin Sentința civilă nr. 214/29 februarie 2012, devenită irevocabilă, s-a admis în parte cererea pârâtei, respingându-se capătul de cerere privind acordarea unui drept de retenție. Menționează reclamantul că pârâta nu a înțeles să conteste și art. 1 din contract referitor la încetarea contractelor de concesiune.
Ca urmare a hotărârii adoptate pârâta avea obligația de a preda pe baza unui proces verbal spațiul ce a făcut obiectul contractului de concesiune, lăsându-l liber de sarcini și de a plăti integral debitul datorat.
Întrucât societatea pârâtă refuză predarea spațiului concesionat a fost chemată la conciliere directă și în data de 27 martie 2013 s-a prezentat administratorul societății M. A. care a refuzat predarea spațiului, motiv pentru care a fost încheiat procesul verbal nr. 6929 în care s-a mai menționat acordul acesteia cu compensarea sumei de 508,60 lei, diferența urmând a fi achitată în trei luni de la data întocmirii procesului verbal.
S-a menționat de reclamant că hotărârea adoptată își produce efectele, nefiind anulată sau suspendată de nicio hotărâre a instanței de judecată.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conforma art. 223 al.3 Cod procedură civilă.
În drept, s-au invocat prev. art. 886, 868, 869,870,871 și urm. Cod civil, 1430, 1530 Cod civil, art. 1 HCL nr.49/29.04.2011.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar în copie: contractul de concesiune nr.81/15 august 203, HCL nr.49/29.04.2011, Sentința civilă nr. 214/29.02.2012, proces verbal nr. 6929/27.03.2013, certificat de înregistrare eliberat de ORD Teleorman.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 8 iulie 2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât denunțarea unilaterală a contractului de concesiune încheiat pentru o perioadă de 25 ani nu se încadrează în motivele prevăzute la art. 9 din contract. A învederat că a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr.214/2013 a Tribunalului Teleorman, precum și suspendarea Hotărârii nr.49/29.04.2011 adoptată de Consiliul Local Roșiorii de Vede, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Teleorman la nr._ .
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare în care arată că în dosarul menționat de societatea pârâtă nr._, ce are ca obiect contestație în anulare, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 939/30.05.2012 prin care contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă. A menționat reclamantul că denunțarea unilaterală a contractelor de concesiune a fost luată ca urmare a unui interes local, respectiv modernizarea pieței centrale, motiv pentru care comercianții care ocupă fără drept aceste spații trebuie să le elibereze pentru a se demara proiectul de modernizare.
A atașat hotărârea menționată, HCL 145/2007, schițe proiect modernizare piață locală.
La termenul de judecată din data de 17 septembrie 2013 s-a prezentat în instanță administratorul societății pârâte care a învederat că a formulat recurs împotriva soluției pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ și cauza se află spre soluționare la Curtea de Apel București, cu termen de judecată la data de 8 mai 2014, atașând citația emisă în cauză.
La data de 14 octombrie 2013 reprezentantul societății pârâte nu s-a mai prezentat la instanță însă a depus o nouă cerere intitulată întâmpinare prin care menționează că termenul de expirare al contractului este 15 mai 2028 și solicită amânarea cauzei până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de concesiune nr.81 din 15 august 2003, între reclamantul – în calitate de concedent și pârâta . M. A. – în calitate de concesionar a intervenit cedarea - predarea în concesiune a spațiului comercial situat în ..3-5, în suprafață de 24 mp și a terenului aferent acestuia, pentru desfășurarea de activități economice, pe o perioadă de 25 ani începând cu data de 15 august 2003.
La data de 29.04.2011 Consiliul Local al Municipiului Roșiorii de Vede a adoptat Hotărârea nr. 49 prin care s-a dispus încetarea la data de 1.05.2011 a contractelor de concesiune menționate în anexă printre care și contractul nr.81/2003 încheiat cu societatea pârâtă, având ca obiect folosința unor spații comerciale aparținând domeniului public al municipiului, situate în .. 3-5, conform art. 9 lit.b din contracte, în vederea demarării unui proiect de modernizare a spațiilor comerciale.
Hotărârea mai sus menționată a fost contestată la Tribunalul Teleorman și prin Sentința nr.241 din 29 februarie 2012 a fost anulată această hotărâre doar sub aspectul art.2,3,4 și 5, fiind respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru investițiile efectuate la imobilul concesionat, respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru profitul nerealizat și respins ca nefundat capătul de cerere privind acordarea unui drept de retenție până la achitarea efectivă și integrală a despăgubirilor.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada că a fost anulat art.1 din HCL nr.49/29.04.2011 a Consiliului Local al Municipiului Roșiorii de Vede s-a reținut că încetarea la 1 mai 2011 a contractului încheiat între părți a rămas valabilă, producându-și efecte.
În consecință, pârâta are posibilitatea de a obține de la reclamant doar o despăgubire justă ca urmare a denunțării unilaterale de către reclamant a contractului de concesiune nr. 81/15 august 2003, având obligația de a evacua spațiul concesionat, astfel încât acțiunea reclamantului urmează a fi admisă sub acest capăt de cerere potrivit art. 866 și urm. Cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2384,23 lei reprezentând daune interese pentru repararea voluntară a prejudiciului prin lipsirea nejustificată a reclamantului de folosința bunului concesionat, instanța urmează să-l respingă ca nefondat deoarece în cauză nu a fost depus nici un înscris, nu s-a administrat nicio probă cu care să se facă dovada acestui prejudiciu, cererea formulată de reclamantă urmând a fi admisă în parte, conform art. 1430, 1530 Cod civil.
Potrivit disp. art. 453 Cod procedură civilă urmează să fie obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 de lei cheltuieli de judecată, corespunzător pretențiilor admise”.
Prin decizia civilă nr.108/9.04.2014, pronunțată de tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca tardiv apelul formulat împotriva sentinței civile nr.2839/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, de către pârâta S.C. I. .. – decizie având mențiunea „Definitivă”, pentru următoarele considerente:
„Potrivit art. 468 al.(1) și (2) Cod procedură civilă termenul de 30 de zile pentru formularea apelului curge de la comunicarea hotărârii.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii către pârâtă (f. 65 dosar fond), rezultă că aceasta s-a realizat la data de 08.11.2013, în condițiile art.161, 162 și art.163 Cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost depusă prin fax, la data de 10.12.2013, precum și prin corespondență, purtând ștampila de primire a oficiului poștal, la data de 10.12.2013, în acord cu art. 471 al. (1) Cod procedură civilă, 2013, la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 468 al. (1) Cod procedură civilă, calculat în acord cu art. 181 și 182 Cod procedură civilă, a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.
În cauză, nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art.186 (2) Cod procedură civilă și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art. 184 al. (3) și (4) sau art. 469 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 raportat la art.185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.
În fine, soluționarea apelului pe baza excepției de procedură privind tardivitatea acestuia, face de prisos analizarea celorlalte excepții ori a motivelor de apel care privesc fondul pricinii.
În baza art. 453 C.proc.civ., apelanta va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat”.
Împotriva deciziei civile nr.108/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția I Civilă, a formulat recurs pârâta .., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu reîncepere de la actul anulat, conform art.501 alin.2 Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că la termenul de judecată din 09.04.2014, avocatul ales Pustin Ș. A. a fost substituit de avocatul stagiar C. L. M., care nu a putut pune concluzii pe excepția tardivității invocate asupra căreia instanța a rămas în pronunțare, pentru care urma să se depună apărări – ceea ce s-a și făcut, fiind trimise în aceeași zi, prin fax la dosar, note scrise de către apelantă.
S-a arătat astfel că sentința civilă nr.2839/2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede a fost comunicată recurentei (apelantei) la data de 07.11.2014, iar apelul este conform art.468 din Noul Cod de procedură civilă, de 30 de zile de la comunicare, astfel că s-ar fi împlinit la 09.12.2013.
Intimata-apelantă a susținut că apelul s-ar fi transmis prin poștă la data de 10.12.2013.
Ceea ce a omis intimata să învedereze instanței a fost însă faptul că anterior, s-a transmis apelul la 09.12.2013 – prin FAX, întrucât data de 07.12.2013 s-a aflat într-o zi nelucrătoare, sâmbăta, astfel că potrivit art.181 alin.2 din N.C.proc.civ., termenul de 30 de zile s-a prorogat „până în prima zi lucrătoare care urmează” – luni 09.12.2013.
Nu este echitabil ca recurenta (apelanta) să fie sancționată pentru faptul că a înțeles să se prevaleze de două modalități de comunicare pentru exercitarea dreptului, pe care le-a înaintat corect și legal, în cauză – conform dispozițiilor art.471 alin.3 teza I N.C.proc.civ., astfel că soluția de respingere a apelului ca tardiv formulat este nelegală.
În drept, s-au invocat prevederile art.483 și urm. N.C.proc.civ. raportat la art.488 alin.1 pct.5, art.181 alin.1 pct.2 N.C.proc.civ., art.181 alin.2 și art.471 alin.3 din N.C.proc.civ.
S-a făcut precizarea că după comunicarea hotărârii atacate cu recurs, în temeiul art.487 alin.1 raportat la art.470 alin.5 C.proc.civ. își va completa cererea/motivarea.
La dosar – cu data de înregistrare 20.05.2014, s-a înaintat și PRECIZARE ȘI MOTIVARE CONTESTAȚIE ÎN ANULARE (un singur exemplar și fără taxă timbru - prin Fax), formulată de .. în calitate de contestatoare.
Se arată astfel în contestație, că „în legătură cu recursul formulat” și înaintat la 25.04.2014, acesta reprezintă în realitate o cerere de contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.503 alin.(2) pct.2 N.C.proc.civ. și art.503 alin.3 N.C.proc.civ., pentru motivul că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, solicitând anularea deciziei nr.108/2014 a Tribunalului Teleorman – Secția I Civilă și rejudecarea apelului formulat.
S-au reiterat aspectele de fapt și de drept pe care le-a menționat în „recursul” inițial formulat – și prezentate mai sus ca atare, cu privire la situația de fapt și de drept și nelegalitatea deciziei pronunțate de respingere a apelului ca tardiv formulat, de către Tribunalul Teleorman.
S-a arătat în plus, ca instanța să aibă în vedere și prevederile art.182 și 183 din Noul Cod de procedură civilă privind calculul termenelor procedurale, cu raportare la art.471 alin.3 teza I „…dacă apelul a fost transmis prin poștă, fax, poștă electronică sau curier”, din N.C.P.C., din care rezultă, în raport de datele concrete ale speței, că apelul s-a transmis instanței, în termenul prevăzut de lege.
La termenul fixat pentru judecată, cu citarea părților, s-a învederat depunerea la dosar a unei întâmpinări din partea intimatului M. Roșiorii de Vede și a unei cereri sosită la dosar, formulată de avocatul contestatoarei .., prin care a solicitat amânarea, având în vedere că nu se află în țară, pentru acest termen – 16.06.2014, anexând înscrisuri (tip xerox) în dovedirea imposibilității de prezentare.
Curtea – din oficiu – a pus în discuție legalitatea compunerii completului de 3 judecători, având în vedere precizarea căii de atac, în sensul că recursul este în realitate o contestație în anulare, care fiind formulată împotriva unei decizii pronunțată în apel, atrage constituirea unui complet de 2 judecători conform art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Completul s-a restrâns astfel la cei doi judecători din planificarea din lista dosarelor de apel.
După reluarea dezbaterilor, în noua configurație a completului, Curtea a respins cererrea de amânare solicitată, constatând că dl. avocat Pastin Ș. A. nu are delegație avocațială la dosar în cauza pendinte.
Intimatul-reclamant, prin avocat, a invocat excepția de necompetență materială de soluționare a contestației în anulare de către Curtea de Apel București, în raport de prevederile art. 505 din Noul Cod de procedură civilă, solicitând declinarea către instanța competentă – Tribunalul Teleorman.
Curtea a reținut cauza în pronunțare pe excepția de necompetență invocată.
Examinând excepția invocată și normele de procedură aplicabile din Noul Cod de procedură civilă (acțiunea la fond având ca obiect – evacuare și pretenții – fiind formulată la data de 30.05.2013), Curtea constată că excepția este fondată.
Recursul declarat de S.C. I. .: - ulterior precizat ca fiind contestație în anulare, s-a îndreptat împotriva deciziei civile nr. 108/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția I Civilă – în apel, cu mențiunea definitivă, potrivit art. 480 (raportat la 185) din Noul Cod de procedură civilă.
Or, prevederile art. 505 din Noul Cod de procedură civilă vizând "instanța competentă" sunt în sensul introducerii contestației în anulare, la instanța a cărei hotărâre se atacă – în speță, fiind Tribunalul Teleorman, competența materială de soluționare aparținând acestei instanțe, iar nu Curții de Apel București.
În consecință, potrivit art. 131 și 132 pct. 2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă, va fi trimis dosarul pentru soluționarea contestației în anulare la Tribunalul Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 131 și 132 pct. 2 și 3 N.C.proc.civ. trimite dosarul pentru soluționarea contestației în anulare, privind pe apelanta - pârâtă S.C.I.-. civile nr.108/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. ROȘIORII DE VEDE PRIN PRIMAR, la Tribunalul Teleorman.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I
2 ex/01.07.2014
-------------------------------------
T.Teleorman – M.N.D.
- D.C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 58/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 62/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
