Anulare act. Decizia nr. 1491/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1491/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1491/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1491 R
Ședința publică de la 14.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………..
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta S. P., împotriva deciziei civile nr. 211A/12.05.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. și intimatul petent P. de pe lângă Judecătoria B., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta S. P. personal și asistată de avocat B. V., cu împuternicire avocațială la dosar și intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. reprezentați de avocat M. T., lipsind intimatul petent P. de pe lângă Judecătoria B..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurenta S. P. dovada achitării taxei de timbru în sumă de 6 lei (chitanța nr._/19.09.2014) și timbru judiciar de 0,50 lei, iar de către intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. s-a depus întâmpinare, copii de pe aceasta fiind comunicate celorlalte părți.
Apărătorul recurentei S. P. depune la dosar înscrisuri, comunică părții adverse și reprezentantului Parchetului o copie de pe acestea. Solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cauzei penale nr. 1434/P/2013, care se află pe rolul P. de pe lângă curtea de Apel București și în care s-a dispus urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu, neglijență în serviciu și sustragere sau distrugerea de probe ori de înscrisuri. La dosar a depus o dovadă de predare primire a chitanțelor în original.
Apărătorul intimaților V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. solicită respingerea cererii de suspendare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de suspendare. Nu se arată ce înrâurire ar avea dosarul penal asupra prezentei cauze.
Deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de recurenta S. P., în temeiul art. 244 pct. 2 C..pr.civ., Curtea apreciază că această măsură nu se impune față de situația de fapt și de drept deja existentă în dosarul prezent și având în vedere că în dosarul penal la care s-a făcut referire nu există persoane învinuite, iar faptele pentru care s-a declanșat urmărirea penală nu apar ca fiind în strânsă legătură cu chestiunea pusă în discuție la acest moment și anume dacă chitanța încheiată în anul 1983 a fost falsificată sau nu.
Reprezentantul Parchetului invocă excepția nulității recursului, în sensul că criticile formulate prin motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Apărătorul recurentei S. P. solicită respingerea excepției.
Apărătorul intimaților V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. arată că achiesează la punctul de vedere al reprezentantului Parchetului și solicită admiterea excepției. consideră că motivele de recurs exced obiectului acțiunii.
După deliberare, Curtea respinge excepția nulității recursului constatând că se invocă critici de nelegalitate care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., anume se invocă lipsa legitimării procesuale active a procurorului de a intenta prezenta acțiune, în lipsa unui drept legitim al intimaților care să fie protejat de procuror.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei S. P. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și rejudecând să se pronunțe o hotărâre temeinică și legală.
Consideră că procurorul nu are legitimare în această cauză, chiar dacă dispozițiile legale prevăd anumite situații în care procurorul este legitimat să pornească acțiunea civilă în cauzele în care se constată că anumite acte sunt false și soluția în cauză penală este de neîncepere a urmăririi penale.
Arată că procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria B. în primă fază a arătat motivele pentru care P. nu este competent să pornească această acțiune civilă. Ulterior intimații au făcut demersuri la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de acoloa a venit o dispoziție s-a cerut Parchetului de pe lângă Judecătoria B. să inițieze această acțiune.
Apreciază că mai întâi instanța trebuie să verifice dacă cei în cauză, respectiv intimații au un drept care este contestat sau au fost lipsiți de a-și putea exercita acest drept de proprietate asupra terenului și imobilului. Să se constate că intimații nu au făcut dovada că sunt proprietarii sau că sunt moștenitorii unui proprietar care ar fi avut acest drept.
Consideră că dacă se menține dispoziția de anulare a actului, acesta ar trebui să fie la dosar în original.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Consideră că motivele invocate de recurentă nu au legătură cu obiectul acțiunii, care privește anularea unui înscris constatat prin două expertize grafoscopice ca fiind fals, astfel că solicită respingerea cererii prin care se susține că i s-ar fi predat acest înscris, acesta fiind predat părții.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat. Să se constate că acțiunea cu care a fost investită instanța a constat în anularea înscrisului intitulat „chitanță” din anul 1983, iar falsul a fost constatat în urma unei expertize grafoscopice efectuată în faza de urmărire penală din care s-a constatat că semnătura vânzătoarei nu aparține numitei S. C. M.. Susținerile privind lipsa dreptului de proprietate a intimaților sunt aspecte care exced obiectului cauzei de față, care s-a limitat doar la a cerceta caracterul fals al înscrisului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei B. la data de 06.07.2012 sub nr._ petentul P. De Pe L. Judecătoria B. în contradictoriu cu intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N., V. N. I. L., S. P. a solicitat anularea înscrisului intitulat ,,chitanta”, în conformitate cu dispozitiile art. 245 lit. c ind.1 Cpp.
S-a arătat ca la data de 23.05.2012 numitii V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N., V. N. I. L. au formulat un memoriu la P. de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie prin care au solicitat promovarea unei actiuni în vederea anularii înscrisului falsificat intitulat,, chitanță”, înscris constatat a fi fals în dosarul nr. 8288/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatorie B..
Prin ordonanta nr. 7288/P/2004 din data de 26.08.2009, s-a dispus în temeiul art. 262 pct.2 lit.a Cpp, art.11 lit.b, Cpp, art. 10 lit. c si d Cpp si art. 243 Cpp, art. 11 pct.1 lit. c Cpp si art. 10 lit. g Cpp, scoaterea de sub urmarire penala fata de S. P. pentru savârsirea infractiunii prvazuta de art. 290 si 291 Cpen.
La data de 30.05.2013 instanta a dispus introducerea în cauza a numitei S. P., în calitate de intimata.
Prin sentința civilă nr.6853/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea privind pe petentul P. De Pe L. Judecătoria B. în contradictoriu cu intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N., V. N. I. L., S. P. si s-a dispus anularea înscrisului intitulat,, chitanță”.
Prin decizia civilă nr. 211/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul I., s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată S. P. împotriva sentinței civile nr.6853/ 21.11.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:
Potrivit art. 245 alin.1 lit.c Cod pr. Penală, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală s-a dispus și asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desfiintarea totală sau partială a unui înscris.
În cauză, prin Ordonanța nr. 7288/P/2004 s-a dispus în baza art. 262 pct. 2 lit.a Cod pr. Penală, art. 11 lit.b Cod pr. Penală și art. 10 lit.c și d Cod r. penală, precum și art. 243 Cod pr. Penală, art. 11 lit.c Cod pr. Penală și art. 10 lit.g Cod pr. Penală scoaterea de sub urmărire penală a invinuitei S. P. sub aspectul săvârșirii infractiunilor prevăzute de art. 290, 291 Cod penal, respectiv încetarea urmăririi penale sub aspectul săvârșiri infractiunilor prevăzute de art. 290-291 Cod penal.
Din actele de cercetare penală efectuate în cauză s-a stabilit că în cursul anului 1983 numita S. C. M. s-a prezentat în fața învinuitei S. P. a, însoțită de martorul P. C., având asupra sa o chitanță care era deja scrisă cu intenția de a vinde acesteia un imobil format din casă de locuit și suprafată de teren de 2330 mp pentru suma de 35.000 lei ROL.
Din declaratia martorului P. C. a rezultat că, în cursul anului 1983 a fost rugat de către numita S. C. M. să asiste în calitate de martor la tranzactia pe care urma să o efectueze cu invinuita S. P.. Martorul a arătat că aceasta avea asupra sa o chitantă de mână deja semnată la rubrica vânzător, chitanță ce ulterior a fost semnată și la rubrica cumpărător de către invinuita S. P. .
Ulterior, moștenitorii numitei S. C. M. au contestat modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului de către învinuită, susținând că înscrisul de mână intitulat „ Chitanță” este fals.
În consecință, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice stiințifice grafoscopice din concluziile acesteia rezultând că semnătura mentionată la rubrica vânzător de pe „Chitantă” datat 16.09.1983 nu a fost executată de către numita S. C. M., semnăturile mentionate la rubricile cumpărător și martor au fost executate de numita S. P. respectiv P. C., iar documentul nu a fost scris de niciuna dintre persoanele mentionate.
Prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 367/II-2/2008 s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnico-științifice grafoscopice care să stabilească pe lângă autenticitatea semnăturilor și data întocmirii acestuia.
Concluziile celui de-al doilea raport de expertiză tehnico știintifică sunt identice cu cele prezentate în primul raport de expertiză întocmit în cauză mentionând că nu se poate stabili dacă actul contestat a fost sau nu întocmit la data pe care o poartă deoarece nu prezintă elemente valorificabile sub acest aspect.
În baza concluziilor rapoartelor de expertiză, organele de cercetare penală au concluzionat că nu se poate reține în sarcina invinuitei săvârșirea infractiunii prevăzute de art. 290 Cod penal.
În cauză, față de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, tribunalul a constatat că înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitantă” a fost falsificat prin contrafacerea scrierii precum și a subscrierii de la rubrica „ vânzător” astfel că ,în mod corect, instanța de fond a dispus anularea înscrisului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, in termen legal, prezentul recurs recurenta S. P., dezvoltand urmatoarele critici:
1.Atât la instanța de fond - prin întâmpinare (completare), cât și în apel, recurenta a invocat două excepții, care însă nu au fost puse în discuția părților și instanțele nici nu s-au pronunțat în vreun fel cu privire la acestea, nu le-au admis, dar nici nu le-au respins.
Astfel, recurenta a susținut că persoanele pentru care procurorul a pornit acțiunea civilă nu sunt titularele unui drept subiectiv încălcat sau contestat, nu au interes să acționeze în justiție și nu au calitate procesuală, toate aceste condiții fiind necesare atât pentru pornirea acțiunii civile, cât și pentru dobândirea calității de parte în procesul civil,
în speța de față, dreptul principal pretins și invocat de către intimați este acela de proprietate asupra imobilului compus din casă și teren în suprafață de 2.330 mp situat în comuna Dragornirești V., ..
Cu toate acestea, instanțele nu au ținut cont de faptul că existența dreptului menționat, cât și dacă și în ce modalitate poate fi el exercitat, a fost analizat deja în cadrul acțiunii civile pornite de către intimați în contradictoriu cu familia S. si Primăria comunei Dragomirești V., ce a făcut obiectul dosarului civil nr._, pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect revendicarea imobilului descris mai sus, problemă tranșată definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr. 1724/29.03.2010, depusă la dosar.
Efectul admiterii excepției lipsei calității procesuale a petenților este că dacă acțiunea a fost respinsă pentru acest motiv, nu se mai poate formula o nouă acțiune, decât de persoana cu calitate procesuală. Or, în cazul petenților, situația acestora nu s-a modificat în niciun fel de la data pronunțării hotărârii la care s-a făcut referire, astfel că aceștia nu pot formula o nouă acțiune, nedobândind între timp calitate procesuală activă, astfel că în cauză, hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă are putere de lucru judecat pe aspectul ce privește calitatea procesuală a petenților.
Din analiza pe care instanța deja a efectuat-o cu ocazia deliberării în cauza expusă mai sus, rezultă fără echivoc că intimații nu au calitate procesuală si nu pot justifica un interes în pornirea si derularea acțiunii civile pentru că aceștia nu dețin niciun titlu valabil din care să rezulte că au un drept asupra imobilului revendicat.
In concluzie, recurenta consideră că prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport — recunoscut de lege — de conexitate cu acel drept, ceea ce în cazul petenților intimați nu este cazul, aceștia nefiind vătămați prin încălcarea unor astfel de valori, din motivul că nu sunt titularii drepturilor la care se face referire, in altă ordine, după epuizarea căilor legale de apelare la justiție, atât pe calea revendicării în dreptul comun, folosind procedura specială a Legii 10/2001, precum și a revizuirii hotărârii privind constatarea uzucapiunii ce a făcut obiectul dos. nr._ pe rolul Judecătoriei B., fiind și aceasta respinsă pentru lipsa calității procesuale prin sentința civilă nr. 350/25.01.2010, petenții intimați au recurs mai nou la o altă strategie, practic la o găselniță pentru situațiile în care procurorul poate exercita calcă extraordinară de atac a revizuirii în cauzele civile în care nu a participat, la solicitarea terțelor persoane, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil. Demersurile efectuate de petenți și procuror în legătură cu acest aspect, sunt prezentate detaliat în Rezoluția din 05.07.2012 întocmită de procuror F. B. din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ depusă la dosarul cauzei, concluzia fiind că, "în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. l teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. l lit. c) din codul de procedură penală, procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea în tot în tot sau în parte, a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penala s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată". În lumina textelor legale susmenționate, calitatea procesuală a procurorului constă în interesul recunoscut de lege de a apăra în justiție drepturile altor persoane, dacă acestea corespund intereselor mai generale ale societății si dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor si libertăților cetățenilor. Din analiza textului art. 45 c. proc. civ., rezultă că, dată fiind poziția specială a procurorului, determinată de sarcina de supraveghere a legalității și de faptul că el nu este titular al dreptului dedus judecății, în privința calității sale procesuale trebuie avute în vedere trei elemente, respectiv: apărarea unui drept al unei persoane,dreptul si acțiunea să nu aibă caracter strict personal și participarea procurorului să fie necesară pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor, întrucât acțiunea împrumută caracterul dreptului pe care îl apără, instanța de judecată trebuie să cenzureze calitatea procesuală a procurorului din perspectiva elementului apărării unui drept sau interes legitim al petenților intimați, dacă aceștia sunt într-adevăr vătămați în vreunul din drepturile personale și dacă -procurorul este chemat în mod legal și se află în situația de a apăra drepturile la care se referă.
In cazul de față procurorul nu se află în situația legală de a avea legitimare procesuală, întrucât pețentii sunt în situația de a-si valorifica personal dreptul Ia apărare, sistemul judiciar asigurându-le condiții similare tuturor participanților la procesul civil, astfel ca ei să poată beneficia pe deplin de un proces echitabil, procurorul neavând practic ce drepturi să apere în ceea ce-i privește pe petenți, iar referindu-se strict la obiectul acțiunii, aceștia mai întâi trebuie să dobândească drepturile respective și abia apoi să fie discutată posibilitatea apărării lor, fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate să o facă,
2.Ambele instanțe nu au cercetat fondul cauzei deduse judecății și nu și-au exercitat rolul activ în niciun fel, limitându-se a se pronunța fără să facă vreo analiză a probelor administrate în dosar și fără să-și aducă vreo contribuție în dezlegarea pricinii.
Soluționând recursul declarat, în raport de criticile dezvoltate, Curtea constata următoarele:
Cu privire la prima citica formulata, Curtea constata ca recurenta critică soluția recurată sub aspectul calității procurorului de a solicita anularea înscrisului intitulat chitanță datat 16.09.1983, susținând că persoanele pentru care procurorul a pornit acțiunea civilă, respectiv intimații pârâți V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. nu sunt titularii unui drept subiectiv sau ai unui interes legitim pentru protejarea căruia să acționeze procurorul.
Or, Curtea constată că intimații pârâți V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. invoca calitatea lor de succesori în drepturi ai defunctei S. C. M., fiind depuse în acest sens certificatul de moștenitor nr. 55/1997 (f. 29 dosar fond), certificatul de moștenitor nr. 1168/1978 (f. 139-140 dosar fond) și certificatul de moștenitor nr. 343/1956 (f. 142-143 dosar fond) și au formulat notificare pentru restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001 nr. 301/2001 (f.170-171 dosar fond), soluționată prin dispoziția nr. 40/2003 emisă de Primăria comunei Dragomirești V., depusă la fila 145 dosar fond.
În aceste condiții, Curtea constată că intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L., ca pretinși succesori în drepturi ai persoanei care apare ca vânzător in chitanta din 1983, numita S. C. M., sunt avânzi cauză față de acest pretins act juridic, și care suporta efectele juridice ale acestui act.
Pe de alta parte, recurenta a obținut recunoașterea calității sale de proprietar prin uzucapiune al casei de locuit și terenului aferent, în suprafață de 2330 mp situat în . sentința civilă nr. 4240/30.09.1999 pronunțată de Judecătoria B..
Această sentință nu a fost motivată, însă, se constata că prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul acelui dosar (f. 30 dosar fond) recurenta, reclamantă în acel dosar, susținea că a cumpărat imobilul în septembrie 1983 de la S. C. M. pentru un preț de 35.000 lei, date care coincid întocmai cu cele din chitanța în discuție în prezenta cauză (f. 129 dosar fond), în același sens fiind și declarația martorului audiat în acel dosar P. C. (f. 32 dosar fond).
Asadar, pe de o parte intimatii parati mentionati sunt avanzi cauza fata de actul juridic pretins constatat prin chitanta in discutie, iar pe de alta parte recurenta a invocat acest act juridic si inscrisul chitanta pentru a obtine producerea unor anumite efecte juridice, acea chitanta fiind introdusa in circuitul civil.
În acest fel, se conturează interesul legitim al intimatilor parati V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. în declararea ca fals a înscrisului denumit chitanță, datat 16.09.1983 pentru a putea invoca lipsa de efecte juridice a actului juridic astfel constatat (de fapt inexistența acelui act juridic).
De aceea, Curtea constată că procurorul are legitimație procesuală activă de a formula acțiunea civilă prezentă, fiind îndeplinite cele trei condiții la care însăși recurenta face referire în cererea de recurs, anume se tinde la apărarea drepturilor din moștenire ale intimaților pârâți V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L., dreptul și acțiunea nu au un caracter strict personal, iar participarea procurorului este necesară pentru apărarea ordinii de drept a drepturilor și libertăților cetățenilor, atâta timp cât înscrisul falsificat a fost introdus în circuitul civil și a fost folosit în sistemul judiciar pentru a produce anumite consecințe juridice.
Nu este obiectul cauzei prezente să tranșeze fondul raporturilor juridice dintre părți referitor la imobilul obiect al chitanței, ci, doar să verifice, din perspectiva dreptului sau interesului apărat prin acțiunea procurorului, dacă acesta există sau nu.
De asemenea, nu este necesar pentru formularea unei actiuni sa existe un drept recunoscut ca atare printr-o hotarare judecatoreasca sau un alt asemenea act, ci este suficienta si stabilirea unui interes legitim, in cauza interesul legitim fiind, repetam, acela de a face ca pretinsul act juridic de vanzare constatat prin chitanta din anul 1983 sa nu produca efecte juridice fata de intimatii parati, avand cauza in raport de defuncta S. C. M..
Or, din această perspectivă, calitatea intimaților pârâți V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. de avânzi cauză față de chitanța din 1983, față de care actul juridic, astfel constatat, și-ar produce efectele juridice, determina si interesul legitim al acestora de a desființa acest înscris, cu consecința că acesta nu și-ar mai produce efectele față de ei și le-ar deschide, eventual, posibilități de atacare a sentinței civile care a recunoscut dreptul de proprietate al recurente. Iarăși, nu este obiectul cauzei prezente de a evalua existența viabilă sau șansele de reușită ale unei asemenea căi de atac.
In ce priveste sentinta civila nr. 1724/ 2010, Curtea constata ca aceasta nu are nicio legatura cu cauza prezenta si s-a intemeiat pe o cu totul alta cauza juridica, acolo punandu-se in discutie compararea titlurilor de proprietate exhibate de parti la acel moment, anume din partea intimatilor parati din prezenta cauza un titlu de proprietate emis in temeiul Legii nr. 18/ 1991, iar din partea recurentei sentinta in uzucapiune, stabilindu-se ca titlul de proprietate emis in temeiul Legii nr. 18/ 1991 priveste un teren care nu se suprapune cu terenul obiect al proprietatii recurentei din prezenta cauza. Nu exista nicio legatura intre acel proces si procesul prezent, pentru a se impune cu autoritate de lucru judecat sau putere de lucru judecat vreun aspect acolo transat.
Iar in ce priveste faptul ca instantele de fond nu s-au pronuntat asupra exceptiei invocata referitor la calitatea procesuala a procurorului, Curtea constata ca aceasta nu are nicio semnificatie asupra solutiei recurate, de vreme ce Curtea nu gaseste intemeiata aceasta aparare a recurentei. Numai in cazul nepronuntarii asupra fondului cauzei in recurs se impune casarea pentru asigurarea gradelor de jurisdictie reglementate, insa in cazul unei nepronuntari asupra unei exceptii nu exista alte consecinte, decat necesitatea solutionarii acesteia de catre instanta de recurs.
Pentru aceste motive, va fi respinsa aceasta prima categorie de critici.
În ce privește a doua critică adusă de recurentă, referitoare la faptul că instanțele nu au cercetat fondul cauzei deduse judecății și nu și-au exercitat rolul activ, nefăcând o analiză a probelor administrate, Curtea constată că aceasta vizează mai degrabă temeinicia soluției recurate, criticându-se în esență modul de apreciere a probatoriului (în sensul că nu a fost făcut temeinic). Chiar și dacă ar fi considerată o critică de nelegalitate, în sensul că nu s-ar fi cercetat fondul cauzei, Curtea constată că oricum este nefondată, instanța de apel ținând cont de cele două expertize judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, care au concluzionat că semnătura vânzătorului S. C. M. de pe chitanță nu a fost executată de către aceasta.
Așadar, a fost cercetat fondul cauzei, iar în măsura în care recurenții critică faptul că nu s-au mai administrat alte probe, că instanța nu a avut rol activ pentru administrarea altor mijloace de probă și nu a mai considerat necesar să dezvolte în vreun fel concluzia asupra stării de fapt menționate, acestea reprezintă cu siguranță aspecte care vizează temeinicia, iar nu nelegalitatea deciziei recurate, și care nu pot face obiectul recursului, care este reglementat ca o cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate.
În concluzia celor expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S. P., împotriva deciziei civile nr. 211A/12.05.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. A. R. I., S. A. I. R., M. D. N. și V. N. I. L. și intimatul petent P. de pe lângă Judecătoria B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.F.G.
Tehnored. D.F.G./T.I./GC
2 ex./23.10.2014
Jud. apel: C. D./ E. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 461/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1502/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
