Anulare act. Decizia nr. 161/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2012 în dosarul nr. 161/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 161 A
Ședința publică din 9 aprilie 2012
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - L. M. B.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții reclamanți L. T. și L. C., împotriva sentinței civile nr. 523 din 28.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. M. E. și S. M..
Cauza are ca obiect – anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a asigura posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.523/28.03.2011 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată de pârâți, și, ca nefondată, acțiunea precizată formulată de reclamanții L. T. și L. C., în contradictoriu cu pârâții S. M.-E. și M. S..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la 04.08.2008 la Tribunalul București, reclamanții L. T. și L. C. au chemat în judecată pe pârâții S. M.-E. și M. S., și au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3833/24.08.2003 la BNP, valoarea imobilului fiind apreciată la suma de 3.600.000 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3833/4.08.2003 la BNP reclamanții au transmis dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1711 mp.și construcției aflate pe teren, situat în intravilanul comunei Voluntari, ., vânzătorii rezervându-și dreptul de habitație viageră asupra bunului în litigiu.
Au fost invocate drept motive de nulitate absolută lipsa cauzei și vicierea consimțământului prin eroare, făcându-se referire la prev. art. 953, 954 alin.1 și 966 C.civ.
Examinând cauza în ansamblul său în raport de dovezile existente, tribunalul reține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP sub nr. 3833/04.08.2003 reclamanții L. T. și C. au vândut nepoatei lor S. M.-E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1711 mp. și construcția existentă pe acesta, cu o suprafață utilă de 40 mp. situat în intravilanul comunei Voluntari, .. vânzătorii declarând că își rezervă dreptul de abitație viageră asupra imobilului.
Prețul vânzării stipulat în contract este de 1._ lei, plata prețului efectuându-se de către pârâtul M. S. care în contract are calitatea de procurator de fonduri.
Tribunalul a respins ca fiind neîntemeiată excepția de prescripție privind dreptul material la acțiune, invocată de pârâți întrucât obiectul cererii de chemare în judecată introdusă de reclamanți și precizată ulterior se referă la constatarea nulității absolute a unui act juridic, în speță a unui contract autentic de vânzare cumpărare, iar motivele invocate în acest sens și anume eroarea obstacol, lipsa cauzei și fraudarea legii nu sunt de natură să conducă la anularea actului încheiat de părți ci se prezintă motive care atrag nulitatea absolută a respectivei convenții.
Pe fondul cauzei acțiunea introdusă de reclamanți este neîntemeiată.
Textul art.948 C.civ. evidențiază condițiile esențiale pentru ca o convenție să fie validă și anume capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și cauza licită.
În ceea ce privește consimțământul care alături de cauză formează voința juridică, textul art. 953 C.civ. stabilește că pentru a fi valabil acesta nu trebuie să fie afectat de vicii, respectiv să nu fie dat prin eroare, smuls prin violență ori surprins prin dol, situații de natură să atragă anulabilitatea actului juridic încheiat de părți.
În prezenta cauză s-a invocat de către reclamanți situația reglementată de disp. art. 954 C.civ. care statuează că „ eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției”, deci un motiv care atrage sancțiunea nulității absolute în privința convenției supusă analizei respectiv eroarea obstacol, distructivă de voință.
Tribunalul a constatat potrivit dovezilor administrare pe parcursul întregului proces că reclamanții nu au probat aceste susțineri făcute în cererea de chemare în judecată în sensul că au dorit să înstrăineze doar o porțiune din teren nu și construcția existentă și că intenția lor a fost aceea de a încheia cu pârâții un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de uzufruct viager, eroarea în care s-au aflat afectând astfel însăși substanța obiectului acestei convenții.
Sub acest aspect rezultă din dosar că anterior reclamanții vânduseră unor vecini o suprafață mică de teren de circa 91 mp, ceea ce demonstrează că ei cunoșteau această procedură specială de dezmembrare a terenului, astfel că nu poate fi primită alegația conform căreia au dorit să vândă pârâților doar o suprafață de 1000 mp.
Pe de altă parte a mai rezultat din probatorii că prețul de vânzare al terenului a fost negociat de părți, totodată conținutul contractului pe care l-au semnat le-a fost citit reclamanților de către notar și respectiv fiica reclamanților care i-a însoțit la notariat, astfel că nu poate fi primită susținerea în conformitate cu care s-a pretins că reclamanții au dorit să vândă acel teren cu asumarea obligației de întreținere de către pârâți nu doar cu rezervarea unui drept de habitație viageră.
S-a mai invocat de către reclamanți drept motiv de nulitate absolută a actului autentic de vânzare cumpărare și lipsa cauzei, fiind cunoscut faptul că potrivit art. 966 C. civ, „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect”.
Reclamanții au susținut că în speță fiind vorba de un contract sinalagmatic, lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestației, în condițiile în care deși au vândut pârâților terenul în suprafață de 1711 mp., reclamanții nu au primit prețul convenit de_ USD din partea cumpărătorilor.
Tribunalul a considerat că nu sunt fondate aceste susțineri câtă vreme în actul autentic notarial, semnat de părți se stipulează expres faptul că prețul convenit a fost încasat de către vânzători, proba contrară putându-se face doar prin intermediul unui înscris ori printr-un început de dovadă scrisă.
Prin cererea precizatoare formulată în cauză, reclamanții au mai invocat drept motiv de nulitate absolută și frauda la lege, făcând referire în acest sens la prev. art.968 C.civ. care stabilesc: „ cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
Instanța a constatat că afirmațiile făcute în acest sens de către reclamanți nu sunt susținute de probele existente la dosar, nedemonstrându-se faptul că ne-am afla în prezența unei convenții nelicite, ori că s-ar fi încălcat în mod grav prevederile înscrise în Legea notarilor publici nr. 36/2005, astfel încât drept sancțiune juridică s-ar impune constatarea nulității absolute a contractului autentic de vânzare cumpărare.
Date fiind considerentele expuse, tribunalul a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată de pârâți iar pe fondul cauzei a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată introdusă de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel L. T. și L. C..
În esență, au motivat apelul în sensul că instanța de fond a apreciat greșit probele de la dosar, nu a făcut referire exactă la acestea, rezumându-se la o analiză sumară și teoretică. Nu a avut în vedere declarațiile martorului M. E., care lămurea clar situația în sensul susținerilor apelanților. Trebuia avute în vedere și rapoartele de expertiză care arătau că reclamanții locuiesc în condiții insalubre, că s-a încălcat rolul activ al judecătorului, că deși s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3833 din 4.08.2003 de B.N.P. Asociații M. P. și S. B. T. (eroarea – obstacol) eroarea distructivă de voință nu s-a avut în vedere aceasta, deși intenția părților era să vândă 1000 m.p. și că reclamanții au intenționat să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, dar nu au dorit să vândă și construcția nouă neterminată (care urma să fie casa de locuit împreună cu suprafața de 711 m.p.). Nu s-a dat eficiență art.977 cod civil referitor la interpretarea contractelor și se expune situația de fapt arătată în acțiune, reiterând cele arătate în cererea de chemare în judecată și concluzionând că notarul public a încălcat mai multe articole din Legea nr.36/1995 ce a condus la prejudicierea apelanților prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare contrar voinței exprimate în realitate (motive de apel, filele 2-9, dosar curte).
În apel, s-a mai administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu părților.
Apelul este nefondat.
Critica formulată în apel, în sensul că au fost apreciate greșit probele, că nu s-a făcut o referire exactă la acestea (s-a rezumat numai la o analiză sumară și teoretică a motivelor de nulitate invocate și a probelor administrate în cauză) că judecătorul nu a avut rol activ, nu poate fi primită.
Referitor la rolul activ, prima instanță a admis toate probatoriile solicitate, iar analiza și argumentația dată soluției nu este una sumară și teoretică, ci face referire la ce s-a cerut instanței prin cererea de chemare în judecată și ce anume a reținut prima instanță. Că nu s-a făcut o motivare laborioasă și care să cuprindă toate răspunsurile la cererile apelanților, nu poate fi reținut ca motiv de nelegalitate și netemeinicie, atâta timp cât prima instanță a făcut o corectă reținere a situației de fapt și o argumentație pe textele de lege aplicabile speței a soluției date.
Este cert că în cauză s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare în formă autentică, act întocmit de un notar public care are forța probantă a înscrisului autentic.
Or, acest înscris autentic a fost corect apreciat ca forță probatorie (mai ales că s-a făcut și plângere penală împotriva notarului și prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu s-a reținut că notarul ar fi încălcat vreo dispoziție din Legea nr.36/1995).
Revenind la acest înscris autentic, atât probele testimoniale, cât și interogatoriile au fost apreciate în funcție de cele conținute în actul autentic.
Toate criticile referitoare la faptul că nu s-a avut în vedere declarațiile martorilor, răspunsurile la interogator sunt netemeinice atâta timp cât contravin celor consemnate în actul autentic.
Aceeași situație este de apreciat și în ce privește eroarea în care ar fi fost apelanții la data vânzării-cumpărării, de faptul că nu și-au primit banii pe teren (art.4 din Legea nr.36/1995) și celelalte critici referitoare la situații de fapt (motive de apel) care nu sunt confirmate de înscrisul autentic și nici nu au fost constatate cu ocazia cercetării notarului legat de întocmirea acestui act.
S-au admis și expertize (una evaluatorie, iar alta pentru eventuala împărțire în două loturi), dar care nu au confirmat (coroborat cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar) intenția părților de a vinde numai 1000 m.p. teren (nu și construcția nouă). Din probe a rezultat că apelanții au înstrăinat 91 m.p. din același teren altei persoane și deci cunoșteau procedura dezmembrării.
Or, față de argumentația fondului și textele de lege indicate, cât și verificarea acestor aspecte față de motivele de apel formulate (foarte ample și criticând aspecte la care nu se va răspunde punctual, așa cum solicită apelanții că trebuie procedat la fond) sintetizând, se reține că, referitor la critici (inclusiv nulitățile actului autentic, anume eroarea obstacol), acestea nu sunt întemeiate.
Probele au fost apreciate la valoarea lor, funcție de dispozițiile din codul de procedură civilă și Codul civil, că valoarea înscrisului autentic a primat în fața celorlalte înscrisuri și probe testimoniale, că nu pot fi reținute încălcări ale Legii nr.36/1995 și, în final, că toate motivele de apel nu pot fi primite și se rețin a fi neîntemeiate.
Ca atare, cum soluția primei instanțe este legală și temeinică, conform art.296 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.298 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți L. T. și L. C., împotriva sentinței civile nr. 523 din 28.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. M. E. și S. M..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. T. D. A.
GREFIER
L. M. B.
Red.C.M.T.
Tehnored.B.I.
6 ex/12.07.2012
-------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – C.T.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 644/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 2075/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
