Pretenţii. Decizia nr. 1061/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1061/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1061/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1061.
Ședința publică din 11.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procurorul C. C..
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de recurentul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.570 din 12.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. G., M. D., M. I. și M. P..
Cauza are ca obiect pretenții întemeiate pe prevederile Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic C. A., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar și lipsesc intimații-reclamanți M. G., M. D., M. I. și M. P..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat și nu solicită administrarea altor probe, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentului-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea recursului acestei instituții, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii condamnării suferite de autorul reclamanților, ca fiind lipsit de interes în raport de recunoașterea acestui caracter direct prin lege.
Reprezentantul Ministerului P. solicită admiterea recursului Parchetului, susținând că instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat, respectiv constatând caracterul politic al măsurii suferite de autorul reclamanților. Solicită, în consecință, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării mențiunii referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării autorului reclamanților.
Solicită admiterea și a recursului declarat de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice pentru aceleași motive invocate și de P., anume că măsura condamnării pentru uneltire este expres prevăzută de lege, așa încât nu se mai impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești sub acest aspect.
Reprezentantul recurentului-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea recursului Parchetului, astfel cum a fost formulat.
Curtea reține dosarul spre soluționare.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă avocatul C. C. D., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți M. G., M. D., M. I. și M. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București și depune la dosar concluzii scrise. Solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 05.06.2012, reclamanții M. G., M. D., M. I. și M. P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale, în cuantum de 1.000.000 euro, pentru prejudiciul suferit în urma condamnării lui M. P. prin sentința penală nr.867/1958 a Tribunalului M. București, pentru fapta de uneltire,.
Reclamanții au solicitat și chemarea în judecată a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, față de care această pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Prin sentința civilă nr.570/12.03.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții M. G., M. D., M. I. și M. P., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii condamnării lui M. P. prin sentința penală nr.867/1958 pentru uneltire și a respins cererea privind despăgubirile ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, că, potrivit art.4 alin.4 Legea nr.221/2009, cererile privind constatarea caracterului politic al condamnărilor penale ce fac domeniul de aplicare a legii și al măsurilor administrative indicate de această lege se judecă în contradictoriu cu S. prin Ministerul Finanțelor Publice. Direcțiile nu au calitate procesuală pasivă nici în raport de cererea de despăgubiri formulată, art.5 alin.2 făcând referire tot la Ministerul Finanțelor Publice, ca organ de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate, direcțiile generale ale finanțelor publice județene fiind doar organismul administrativ care pune în executare dispoziția de aducere la îndeplinire a hotărârii pe care ar fi obligat a o executa Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul acțiunii, tribunalul a constatat că, în fapt, reclamanții au dovedit prin adresa emisă de M. de Interne condamnarea tatălui lor, M. P., prin sentința penală nr.867/1958 a Tribunalului M. București pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, executând pedeapsa din data de 06.07.1958, fiind pus în libertate la 22.06.1964, în urma Decretului de grațiere nr.310/1964.
În drept, având în vedere dovada măsurilor aplicate și văzând prevederile art.1 alin.2 lit.a din Legea nr.221/2009, tribunalul a constatat că măsura condamnării lui M. P. prin sentința menționată, pentru care a executat pedeapsa cu închisoare în perioada 06.07._64, a constituit măsură cu caracter politic în sensul legii speciale.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale solicitate, întemeiat de reclamanți pe dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009tribunal a reținut că, prin Deciziile nr.1358/21.10.2010 și nr.1610/2010 ale Curții Constituționale, a fost declarat neconstituțional textul din lege, care constituia temei pentru acordarea unei sume globale cu titlu de daune morale.
Astfel, Curtea a constatat că normele în cauză contravin prevederilor art.1 alin.3 și 5 din Legea fundamentală.
Potrivit art.147 alin.1 Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
La momentul pronunțării asupra acțiunii întemeiată pe art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, deciziile Curții Constituționale, fiind deja publicate în Monitorul Oficial, nu se mai poate a fi aplicată norma juridică declarată neconstituțională.
În consecință, cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru daune morale în urma măsurii de condamnare și în temeiul căreia s-a solicitat aplicarea textului de lege declarat neconstituțional apare ca neîntemeiată.
Tribunalul nu a negat producerea daunelor morale în urma acestor măsuri în ce privește pe reclamanți și familia lor, însă a apreciat că nu mai subzistă temeiul legal pentru acordarea de compensații bănești pentru acest prejudiciu moral.
În termen legal au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București a arătat că, deși reclamanții nu au solicitat instanței de fond constatarea caracterului politic al arestării și condamnării autorului lor, acțiunea având doar un capăt de cerere, cel privind acordarea de daune morale, totuși tribunalul a constatat că măsura condamnării lui M. P. are caracter politic. În acest context au fost încălcate dispozițiile art.129 alin.6 Cod de procedură civilă, care reglementează principiul disponibilității în procesul civil.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut prin recurs că este lipsită de interes cererea de constatare a caracterului politic al măsurii dispusă față de autorul reclamanților, în condițiile în care anterior a fost adoptat Decretul – Lege nr.118/1990, care, în art.1, definește drepturile ce se pot acorda numai prin recunoașterea caracterului politic al condamnării, și a fost pronunțată Decizia Curții Constituționale nr.1358/2010, ce înlătură de la aplicare prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, în măsura în care există reglementări paralele în aceeași materie, respectiv prin Decretul – Lege nr.118/1990 și OUG nr.214/1999.
Pe de altă parte, recurentul – pârât a arătat că atât timp cât printr-o lege s-a statuat faptele ce constituie de drept condamnare cu caracter politic, aici fiind inclusă și fapta sancționată de art.209 Cod penal (din anul 1936), atunci instanța nu mai poate să constate altceva decât ceea ce privește legea.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanții au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că caracterul politic al condamnării suferite de autorul lor M. P. este conferit de drept prin dispozițiile art.1 alin.2 lit.a din Legea nr.221/2009, cum corect a reținut tribunalul.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, văzând și dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, respectiv art.3041 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect doar obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri morale conform Legii nr.221/2009, în condițiile în care autorul reclamanților a fost condamnat, începând cu 06.07.1958, la 15 ani de închisoare și confiscarea averii, fiind pus în libertate la 22.06.1964. Fapta pentru care acesta a fost condamnat, conform mandatului nr.1418/1958 emis de TM București, a fost cea de uneltire, sancționată potrivit art.209 din Codul penal anterior.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, constituie de drept condamnări cu caracter politic și condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în „… art.207 – 209 … din Codul penal din 1936, republicat …”. Așadar, legea consacră că și fapta pentru care M. P. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare este de drept o condamnare cu caracter politic, astfel că nu mai este necesar ca prin hotărâre judecătorească să se constate acest caracter.
Pe de altă parte, interesul reprezintă o condiție de exercitare a oricărei acțiuni civile, presupunând un folos practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Totodată, interesul trebuie să întrunească anumite cerințe, respectiv să fie legitim, născut și actual, să fie personal și direct.
În speță, trebuie reținut că, sub aspectul constatării caracterului politic al condamnării dispuse pentru infracțiunea prevăzută de art.209 din fostul Cod penal, interesul nu este născut și actual, în sensul de a exista în momentul în care se exercită acțiunea civilă și de a expune partea unui prejudiciu, dacă nu ar recurge la respectiva acțiune.
Prin urmare, nu se impunea ca tribunalul să se pronunțe în mod distinct asupra unei cereri cu care nu a fost sesizat, respectiv asupra caracterului politic al măsurii condamnării autorului reclamanților M. P., acest fapt fiind făcut cu încălcarea principiului disponibilității, care, în dreptul civil, privește pronunțarea instanței în limitele în care a fost sesizată, respectiv potrivit obiectului dedus judecății.
În consecință, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge în tot cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul M. P. – P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de recurentul-pârât S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.570 din 12.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. G., M. D., M. I. și M. P..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge în tot cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S.-G. P.
GREFIER
E. C.
Red.M.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./14.06.2013
TB-S.3 – R.M.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1033/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 429/2012. Curtea de... → |
|---|
