Anulare act. Hotărâre din 19-09-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 197/2013
Dosar nr._ (_ )
Completul 11
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 12.09.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2261 din 16.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M., T. G., O. N., N. I., I. R., I. A., S. P., intimații pârâți C. M., I. I., C. C., D. F. N. și intimatul intervenient D. A. G..
P. are ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al apelantului pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în baza delegației depuse la fila 24 și intimații reclamanți N. I., I. R., I. A., S. P., prezenți personal, lipsind intimații reclamanți P. M., T. G., O. N., intimații pârâți C. M., I. I., C. C., D. F. N. și intimatul intervenient D. A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea constată că pentru prezentul termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatul intervenient D. A. G., având în vedere că acesta a primit personal, la data de 28.03.2013, citația pentru termenul din 11.04.2013 (fila 168), astfel că avea termen în cunoștință în condițiile art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, formularul folosit de instanță pentru citație rezultând din citația pentru primul termen de judecată, din 28.06.2012 (fila 33). De asemenea, este legal îndeplinită procedura și cu intimata D. F. N., citată la acest termen și prin afișare la ușa instanței, întrucât scrisorile recomandate până la termenul din 13.12.2012 s-au întors cu mențiunea „neridicat” („unclaimed”) și ulterior cu mențiunea „necunoscut la adresă” („not known”), deși adresa indicată la momentul introducerii sale în cauză era corectă, fiind preluată din contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu, aceasta primind personal o citație pentru termenul din 07.10.2011 (în dosarul tribunalului). De asemenea, citarea intimatului pârât C. C. la domiciliul mandatarei I. I. (procura fiind emisă la 27.10.2005 și autentificată de un notar public din Ontario, Canada) a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 12.12.2007 pronunțată în dosarul nr._/3/2005. Deși prin cererea de intervenție formulată la termenul din 09.10.2006 în dosarul nr._/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, C. C., C. M. și I. I. și-au indicat un domiciliu ales, în București, . A, ., sector 1, citațiile trimise la această adresă în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București pentru termenul din 01.10.2008 s-au întors cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresă”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură au fost depuse următoarele înscrisuri:
- la data de 07.06.2013, adresa nr._ * emisă de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, având anexate înscrisuri, în copie, respectiv actele depuse de intimatul reclamant P. M. și alții în dosarul Tribunalul București și al Judecătoriei Sectorului 5 București;
- la data de 02.09.2013, cerere din partea intimatului reclamant P. M. și în calitate de apărător al celorlalți intimați reclamanți, prin care solicită amânarea cauzei față de imposibilitatea sa de prezentare pentru termenul de astăzi, având anexate și concluzii scrise;
- la data de 10.09.2013, cerere din partea mandatarului intimatei pârâte D. F. N. și al intimatului intervenient D. A. G., prin care solicită amânarea cauzei față de imposibilitatea sa de prezentare pentru termenul de astăzi, fiind plecat din țară, având anexată procura de reprezentare, emisă de Notary Public, S. of Illinois, Cook County, My Commission Expires, 10.04.2015.
Curtea procedează la legitimarea părților prezente personal, astfel: N. I. prezintă CI . nr._ – CNP_; I. R. prezintă CI . nr._ – CNP_; I. R. prezintă CI . nr._ – CNP_; S. P. prezintă CI . nr._ – CNP_.
Curtea acordă cuvântul asupra cererilor de amânare formulate de apărătorul intimaților reclamanți și de mandatarul intimatei pârâte D. F. N. și al intimatului intervenient D. A. G..
Apelantul pârât, prin consilier juridic, arată că nu se opune cererilor de amânare formulate pentru prezentul termen.
Intimații reclamanți N. I., I. R., I. R. și S. P., prezenți personal, având pe rând cuvântul, solicită admiterea cererilor de amânare.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererile de amânare, ca neîntemeiate. Constată că cererea formulată de apărătorul intimaților reclamanți nu este dovedită, iar acesta avea obligația asigurării substituirii. Cu privire la cererea formulată de mandatarul intimaților D. F. N. și D. A. G., reține că aceștia aveau obligația de a-și pregăti apărarea în timp util (apelul fiind pe rol din luna iunie 2012).
În continuare, dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare, pentru acordarea cuvântul în dezbaterea apelului, urmând a amâna pronunțarea pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise.
La ordine, la a doua strigare a cauzei, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al apelantului pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în baza delegației depuse la fila 24 și intimații reclamanți N. I., I. R., I. A., S. P., prezenți personal, lipsind intimații reclamanți P. M., T. G., O. N., intimații pârâți C. M., I. I., C. C., D. F. N. și intimatul intervenient D. A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului pârât și intimații reclamanți N. I., Ionidi R., I. R. și S. P., prezenți personal, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației formulate de părțile adverse și menținerea dispoziției nr. 3540 din data de 26.11.2004 emise de P. G. al Municipiului București, având în vedere următoarele argumente:
Consideră că în mod corect a fost restituit terenul în suprafață de 273 m.p. situat în București, .. 29, sector 1, teren ce nu este afectat de elemente de sistematizare. În cauză a fost întocmită o expertiză în faza apelului, fiind identificată o alee de acces și locuri de parcare folosite de intimații reclamanți. Astfel, în mod corect a fost restituit terenul menționat, reprezentând în fapt o parte din întreaga suprafață de teren de 400 m.p. preluată abuziv de Statul Român.
Intimatul reclamant N. I., personal, având cuvântul, solicită respingerea apelului potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de către apărătorul său.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă I. R., personal, având cuvântul, solicită respingerea apelului potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de către apărătorul său.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă I. A., personal, având cuvântul, solicită respingerea apelului potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de către apărătorul său.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant S. P., personal, având cuvântul, solicită respingerea apelului potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de către apărătorul său.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19.09.2013.
Pronunțată în ședința publică de la 12.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,
C. G. G. S. S. R.
Dosar nr._
(_ )
Completul 11
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.197 A
Ședința publică de la 19.09.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2261 din 16.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M., T. G., O. N., N. I., I. R., I. A., S. P., intimații pârâți C. M., I. I., C. C., D. F. N. și intimatul intervenient D. A. G..
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 19.09.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, reclamanții P. M., T. G., O. N., N. I., I. R., I. A. și Stangescu P. au chemat în judecată pe pârâtul P. G. al Municipiului București, în calitate de emitent al actului administrativ, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună declararea nulității absolute a dispoziției nr. 3540/26.11.2004, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2395/06.04.2006, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ, reținând că actul a cărui anulare se cere este un act administrativ și prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe, la data de 12.04.2006 au declarat recurs reclamanții, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 06.06.2006.
Prin decizia civilă nr. 1890/15.11.2006, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis recursul, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare la instanța de fond, Judecătoria Sectorului 5, reținând că natura juridică a litigiului ca fiind civilă a fost stabilită prin lege, caz în care nici judecătorul și nici partea nu pot da o altă calificare, norma fiind imperativă, iar nu dispozitivă. Cu referire la competență, a apreciat că, întrucât acțiunea a fost formulată de un terț, nu sunt incidente dispozițiile speciale prevăzute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și care se referă strict la persoana care se pretinde îndreptățită, de natură a atrage competența specială a tribunalului, ci potrivit art. 1 Cod procedură civilă instanța competentă este cea de drept comun.
Cauza a fost reînregistrată la data de 29.03.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5380/18.09.2007, Judecătoria Sectorului 5 București a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 3540/26.11.2004 emise de P. G. al Municipiului București, constatând că terenul restituit în natură în baza dispoziției în discuție este afectat de utilități publice (parțial blocul 32, un punct termic și aleile de acces ale blocului, locuri de parcare), motiv pentru care a apreciat că foștii proprietari sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe, la data de 29.10.2007 a declarat apel pârâtul Municipiul București, prin P. G., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la 15.12.2007.
Prin decizia civilă nr. 516/04.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că interesul în formularea acțiunii este personal și direct, întrucât reclamanții au susținut și dovedit că pe terenul retrocedat sunt amplasate garajele situate în vecinătatea blocului în care locuiesc și pentru care achită taxele aferente.
Cât privește excepția de tardivitate, a reținut că din decizia civilă nr. 1890R/15.11.2006 rezultă implicit din calificarea dată de tribunal cu ocazia judecării recursului că cererea este o acțiune de drept comun, nefiind supusă dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 referitor la termenul de formulare a contestației.
Prin cererea formulată la data de 31.10.2008, intimații reclamanți au solicitat, în contradictoriu cu apelantul pârât, completarea deciziei civile nr. 516/04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a.
Prin decizia civilă nr. 211/17.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că intimații reclamanți au solicitat completarea hotărârii nu pentru cazurile prevăzute de lege, prin art. 2812 Cod procedură civilă, ci pentru că nu au fost analizate la respingerea apelului toate motivele invocate de către aceștia.
Împotriva acestei decizii, la data de 22.10.2008 a declarat recurs pârâtul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă la data de 31.10.2008.
La termenul din 20.01.2009 a fost formulată de către D. A. G. o cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului pârât, care a fost admisă în principiu la termenul din 26.05.2009.
La data de 06.04.2009, intimații reclamanți au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 211/17.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 935/02.06.2009, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis recursurile, a casat deciziile recurate, a admis apelul formulat de apelantul pârât Municipiul București, prin P. G., împotriva sentinței civile nr. 5830/18.09.2007 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul București - Secția Civilă.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că este irelevant faptul ca acțiunea a fost promovată de reclamanți care sunt terți față de decizie, deci nu persoanele îndreptățite conform Legii nr. 10/ 2001, ci relevant este că obiectul judecații îl constituie controlul de legalitate a deciziei în raport de Legea nr. 10/2001. Competența materială a unui litigiu cu un anume obiect și care pune în discuție anumite aspecte nu poate fi diferită în raport de persoana reclamantului, în sensul că dacă reclamant este o anumită persoană competența revine unei instanțe și dacă reclamant este altă persoană competența revine altei persoane, pentru a se susține că numai în cazul în care decizia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este contestată de persoana îndreptățită competența revine tribunalului, iar dacă decizia este atacată de un terț competența revine judecătoriei. Tribunalul este instanță de fond în aplicarea Legii nr. 10/2001, iar în cauză esențial este că cererea reclamanților deschide un contencios întemeiat pe Legea nr. 10/2001, a cărui soluționare se face prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/ 2001.
Cercetând al doilea motiv de recurs de ordine publică pus în discuție din oficiu, Curtea a constatat că pricina a fost judecată la prima instanță și în apel fără ca persoanele pe numele cărora a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului prin decizia atacată - C. M., I. I. și C. C. - să fie părți în cauza, fără ca aceștia să fie citați și să fie în măsură să își apere titlul de proprietate a cărui anulare a fost în discuție - și a cărui anulare de altfel s-a pronunțat de către instanța de fond, soluție menținută și în apel.
Împotriva acestei decizii, la data de 11.08.2009 au formulat contestație în anulare reclamanții, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 1447/16.11.2010, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondată contestația în anulare.
Cauza a fost reînregistrată la data de 20.07.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._ .
Totodată, prin cererea înregistrată la data de 07.09.2005 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 4477/2005 (_/3/2005), reclamanții P. M., T. G., O. N., N. I., I. R., I. A. și Stangescu P. au chemat în judecată Primăria Municipiului București, respectiv pe P. G. în calitate de emitent al actului administrativ, solicitând anularea dispoziției nr. 3540/26.11.2004 emise de Primăria Municipiului București, suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată,
Prin sentința civilă nr. 124/31.01.2006, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și a respins contestația ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, reținând, în ceea ce privește categoria persoanelor care pot ataca deciziile emise în baza Legii nr. 10/2001, că din analiza coroborată a art. 24 alin. 7, art. 31 alin. 2 și art. 33 alin. 3 ale acestei legi (conform numerotării de la momentul emiterii deciziei) rezultă că are calitate procesuală activă în acest sens persoana îndreptățită, definită în sensul art. 3 și 4 din același act normativ, respectiv persoanele fizice ale căror bunuri au fost preluate abuziv sau moștenitorii acestora, persoanele fizice asociați ai persoanelor juridice ale căror bunuri au fost preluate abuziv, persoana juridică însăși ale cărei bunuri au fost preluate abuziv (în anumite condiții) și partidele politice ale căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 (dacă și-au reluat activitatea).
Împotriva acestei sentințe, la data de 02.06.2006 au declarat apel reclamanții, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă la 12.06.2006.
La termenul din 09.10.2006, C. C., C. M. și I. I. au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei Primăria Municipiului București, care a fost admisă în principiu la termenul din 20.11.2006.
Prin decizia civilă nr. 243/16.04.2007, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la pe fond, la Tribunalul București.
Pentru a decide astfel, a reținut că acțiunea formulată de reclamanți nu poate fi asimilată uneia în revendicare, care să atragă competența judecătoriei ca instanță de fond, întrucât prin criticile formulate nu se invocă un drept de proprietate propriu, care să fie opus beneficiarilor dispoziției de restituire, ci doar un drept de folosință.
Faptul că legea specială vorbește de pârghiile pe care cel ce formulează cererea de restituire, desemnat cu apelativul de „persoană îndreptățită”, le are la îndemână pentru a contesta soluția dată de deținător nu poate fi interpretat în sensul că nicio altă persoană, care justifică o calitate și un interes legitim, nu are dreptul de a contesta, pe aceleași căi legal și procedurale, dispoziția de restituire.
Împotriva acestei decizii, la data de 10.07.2007 au declarat recurs reclamanții, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.07.2007.
Prin decizia nr. 1854/19.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată, a admis apelul reclamanților, a anulat sentința civilă nr. 124/31.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Sectorului 5 București.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia/dispoziția de restituire în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Un astfel de act juridic civil poate face obiect al acțiunii în nulitate, acesta fiind, de altfel, demersul judiciar al reclamanților, interpretat în mod greșit de instanțele fondului (ca fiind o contestație împotriva dispoziției).
Împrejurarea că ceea ce se atacă în instanță este un act emis în procedura specială a Legii nr. 10/2001 nu înseamnă că cenzurarea acestuia se poate realiza doar în cadrul oferit de calea de atac a contestației - recunoscută numai persoanei îndreptățite, ca destinatară a actului.
Din poziția de terți față de actul respectiv, reclamanții au posibilitatea invocării nulității pe calea acțiunii de drept comun, atunci când justifică un interes legitim în a obține desființarea efectelor actului.
Cauza a fost reînregistrată la data de 31.07.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._ .
La termenul din 01.10.2008, D. A. G. a formulat o cerere de subrogare în drepturile intervenienților C. M., C. C. și I. I..
La aceleași termen, Judecătoria Sectorului 5 București a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului S. N. pentru intervenientele C. I. și C. M., a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului S. N. pentru intervenientul C. C. și a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientele C. I. și C. M., a căror calitate procesuală a fost preluată de terțul intervenient D. A. G..
Prin încheierea din 14.01.2009, Judecătoria Sectorului 5 București, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Prin încheierea de la termenul din 08.09.2010, Judecătoria Sectorului 5 București a redeschis judecata în cauză, a admis excepția de litispendență și a trimis dosarul Tribunalului București, învestit cu soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea de la termenul din data de 11.03.2011, Tribunalul a admis excepția de litispendență, dispunând judecarea dosarului nr._ al Judecătoriei sectorului 5 București în cadrul cauzei cu care a fost învestit.
La termenul din 04.03.2011, reclamanții au arătat că solicită și radierea înscrierii în cartea funciară a terenului în suprafață de 273 m.p., obiect al dispoziției de restituire în natură, precum și a încheierii nr._/09.07.2008 (prin care a fost înscris ca proprietar D. A. G., căsătorit cu D. F. N.).
La termenul din data de 06.05.2011, Tribunalul a dispus, la solicitarea reclamanților, citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei D. F. N., ce figurează în cererea de intabulare a cărei radiere o solicită.
Prin sentința civilă nr. 2261/16.12.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 3540/26.11.2004 emise de P. G. al Municipiului București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 96/15.02.1996 pronunțată de Tribunalul București – Secția de C. Administrativ în dosarul nr. 280/1995, definitivă prin nerecurare, a fost admisă cererea prin care reclamanții P. S. M., P. M., T. A., C. G., T. G., Osaciuc N. și D. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al sectorului 1 București și C. M., anularea adeverinței de proprietate nr. 194/05.03.1992 emise în favoarea lui C. M. pentru terenul în suprafață de 400 m.p. situat în București, .. 33, reținându-se că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 518/1978 și deci nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991, iar pârâta nu a verificat planul și detaliile de sistematizare ale terenului, ce era ocupat cu garaje, căi de acces, construcții pentru deservirea comună a blocurilor nr. 30, 31 și 32 din .. 29, sector 1.
Prin sentința civilă nr. 50/6.02.1997 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 837/1996 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în revendicare având ca obiect același teren în suprafață de 400 m.p., acțiune formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului București și Consiliul Local sector 1, reținându-se că din expertiza topometrică efectuată s-a constatat că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și aparține domeniului public, din expertiza topometrică efectuată rezultând că este afectat de blocul 32 și de căile de acces la acesta.
La data de 8.11.1999, în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, Prefectura Municipiului București a procedat la emiterea titlului de proprietate nr._/1 pentru terenul în suprafață de 273 m.p. situat în București, .. 33, sector 1 în favoarea pârâților C. M., I. I. și C. C., potrivit procesului verbal de punere în posesie aflat la dosar pe această suprafață de teren fiind amplasate garaje metalice.
Prin decizia civilă nr. 3118/19.12.2001 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă și de contencios administrativ a fost admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 4351/30.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, a fost admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1/8.11.1999 emis de Prefectura Municipiului București în favoarea pârâților C. M., I. I. și C. C., reținându-se că acesta a fost emis cu încălcarea normelor imperative ale Legii nr. 213/1998 pentru că terenul face parte din domeniul public, astfel cum s-a reținut prin sentințele civile nr. 96/15.02.1996 și nr. 50/6.02.1997 și din adresele emise de unitățile administrative. Tribunalul a mai reținut că, terenul fiind expropriat, nu poate fi restituit în temeiul Legii nr. 18/1991 și este afectat de utilități publice.
Prin decizia civilă nr. 1484/12.06.2002, a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva deciziei menționate, reținându-se că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pârâtele C. M. și I. I. nu sunt îndrituite la reconstituirea și restituirea întregii suprafețe, cu atât mai mult cu cât în litigiu nu au asemenea drepturi pentru o parte din teren în raport de care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991. Aceasta pentru că restul de teren neocupat de construcție este afectat de lucrări de sistematizare, și anume deservirea unor utilități publice, printre care locurile de parcare, concretizate în garajele existente pe teren și care aparțin intimaților P. S. M., P. M., T. A., T. G., Osaciuc N., I. R. și I. A.. Curtea de Apel a mai reținut că pentru terenul în litigiu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998, căci acesta face parte din domeniul public, motiv pentru care nu se poate reconstitui în natură partea de teren rămasă liberă, în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 2148/15.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă a fost respins ca nefondat recursul împotriva deciziei civile nr. 3090/2001 prin care Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul împotriva sentinței civile nr._/1999 prin care Judecătoria Sectorului 2 a respins acțiunea în revendicare având ca obiect terenul în cauză, cerere formulată de C. M. în contradictoriu cu P. S. M., P. M., T. A., T. G., Osaciuc N., I. R., reținându-se că titlul de proprietate invocat de reclamantă –_/1/8.11.1999 a fost declarat nul absolut prin decizia civilă nr. 1484/12.06.2002.
Prin Dispoziția nr. 3540/26.11.2004, a cărei nulitate se solicită în prezenta cauză, Primăria Municipiului București a dispus restituirea în natură, în proprietatea pârâților C. M., I. I. și C. C., a terenului în suprafață de 273 m.p. situat în București, .. 33, sector 1, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 518/1978.
Pentru restul de 127 m.p. de teren din cei 400 m.p. ce au făcut obiectul notificărilor nr. 635/2002 și nr. 2103/2001, Primăria Municipiului București a dispus măsuri reparatorii în echivalent prin Dispoziția nr. 4401/01.07.2005.
Analizând în acest context Dispoziția nr. 3540/26.11.2004, tribunalul a constatat că aceasta a fost emisă cu încălcarea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior, care au stabilit cu putere de lucru judecat (ceea ce înseamnă că aspectele stabilite de instanță, definitiv și irevocabil nu mai pot fi repuse în discuție ulterior) că terenul în suprafață de 400 m.p. situat în București, .. 33, sector 1 aparține domeniului public, este afectat de detalii de sistematizare - garaje, căi de acces, construcții pentru deservirea comună a blocurilor nr. 30, 31 și 32 din .. 29, sector 1 și nu poate fi restituit în natură, în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada că de la momentul pronunțării acestor hotărâri judecătorești și până la momentul emiterii dispoziției a cărei nulitate se solicită, regimul juridic al terenului în cauză a suferit modificări care au făcut posibilă restituirea în natură a suprafeței de 273 m.p.
Împotriva acestei sentințe, la data de 06.02.2012 a declarat recurs (recalificat apel la termenul din 20.09.2012) Municipiul București prin P. G., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 29.05.2012.
În motivarea cererii sale, apelantul pârât a arătat că pe baza actelor de notificare depuse, respectiv nota de reconstituire și referatul comisiei interne, a emis Dispoziția nr. 3540/26.11.2004. Conform acestor acte, s-a propus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 273 m.p. situat în București, .. 33, astfel cum se identifică pe planurile topografice scara 1:500.
Potrivit notei de reconstituire s-a stabilit că pe terenul în litigiu este un scuar amenajat ca parcaj, precum și amplasate garaje de tablă, acestea fiind construcții demontabile.
Mai mult, potrivit adresei emise de Primăria Sectorului 1 București – Serviciul Autorizații s-a menționat că nu s-au solicitat sau eliberat autorizații de construire pentru garaje în perioada anilor 1995-2004.
În consecință, în mod eronat a reținut instanța amplasarea garajelor din tablă pe domeniul public și faptul că nu se putea dispune de unitatea deținătoare restituirea în natură a imobilului-teren în litigiu.
La termenul de judecată din 20.09.2012, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, au arătat că regimul terenului de bun din domeniu public este susținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care au putere de lucru judecat, motiv pentru care s-a apreciat și încălcarea art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Or, acest considerent nu a fost criticat de pârât în calea de atac, motiv pentru care ne aflăm în fața puterii de lucru judecat a nulității absolute a dispoziției de restituire în natură nr. 3450/2004, însăși sentința îndeplinind calitatea de definitivă privind pronunțarea sa.
Pe de altă parte, pârâtul este în eroare când apreciază că amplasarea garajelor a schimbat natura terenului în litigiu din domeniu public în domeniu privat.
Garajele în cauză care au fost construite pe suprafața de parcare, au hotărâri irevocabile prin care s-a respins amenda pentru construire fără autorizare și recunoașterea proprietății reclamanților asupra lor și aveau în vedere numai construcția garajului.
La momentul încheierii actului administrativ s-a omis sau cu bună știință nu s-a ținut seama de regimul juridic al terenului referitor la: - calitatea de domeniu public a terenului în cauză; - existența suprafeței de parcare, lucrare de investiție realizată, element de urbanism exemplificat expres în normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 pentru a nu fi restituit; - nu s-a respectat procedura specială a Legii nr. 10/2001, în sensul că nu se putea formula o notificare pentru un teren care în fapt la data notificării și respectiv până la ultimul termen de depunere a notificării 14.02.2002 aparținea notificatorului, conform titlului de proprietate emis în anul 1999 în baza Legii nr. 18/1991; - nu s-a ținut cont de faptul că imobilele pentru care s-a aplicat regimul juridic al Legii nr. 18/1991 nu mai pot constitui obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001.
De asemenea, au arătat că instanța învestită cu soluționarea apelului urmează a se pronunța și cu privire la cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară a terenului obiect al dispoziției de restituire în natură, care este un efect al nulității dispoziției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor lor, intimații reclamanți au depus la dosar, în fotocopie, adresa nr. 2371/23.08.2001 emisă de Proiect București, adresa nr. 6295/15.04.1998 emisă de Primăria Sectorului 1 – Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului, precum și raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ * al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
La solicitarea instanței, a fost întocmit un raport de expertiză tehnică specialitatea topografie, de către expert P. G. C., depus la data de 11.01.2013 și un supliment la raport, depus la data de 20.02.2012.
Din oficiu, Curtea a solicitat și relații cu privire la cauza se află pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă sub nr._ *, cel mai probabil formată în urma cererii înregistrate la data de 08.09.2005 pe rolul Tribunalul București – Secția a VIII-a Civilă sub nr. 7167/CA/2005, prin care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a aceleiași dispoziții emise de P. G. al Municipiului București. Cererea a fost menționată în considerentele sentinței civile nr. 368/16.03.2008 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2005.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I.1. În fapt, Curtea reține că prin decizia civilă nr. 229R/27.05.1994 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 1425/1994, a fost admis recursul declarat de P. (S.) M., a fost casată sentința civilă nr._/14.10.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost sentința și în fond a fost admisă plângerea formulată de acesta și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 24/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția. De asemenea, prin procesul verbal de inspecție nr. 18/4081.7/23.11.2005 încheiat de Primăria Municipiului București - Direcția Inspecție și Control G. s-a constatat că P. S. M. a executat fără autorizație de construire un garaj în anul 1991, pe terenul alăturat imobilului cu numărul poștal 31 din . 1.
Prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2454//1993, a fost admisă plângerea formulată contestatorul T. G. și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 18/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția.
Prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2459/1993, a fost admisă plângerea formulată contestatorul Odsaciuc N. și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 19/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția.
Prin sentința civilă nr. 2349/10.03.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._//1993, a fost admisă plângerea formulată contestatorul P. M. și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 21/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 314/20.03.2006 de notar public S. R. I., P. F., căsătorită cu P. M., a vândut lui N. I., căsătorit cu N. Florența, garajul metalic demontabil dobândit prin construire, în regie proprie, așa cum rezultă din sentințele civile nr._/21.10.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1București și nr._/1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2455//1993, a fost admisă plângerea formulată contestatoarea R. I. și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 22/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 303/17.03.2006 de notar public S. R. I., R. I. a vândut lui I. R. garajul metalic nr. 5 demontabil dobândit prin construire, în regie proprie, fapt constatat și prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2458//1993, a fost admisă plângerea formulată contestatorul C. G. și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 23/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția. Printr-un contract de vânzare cumpărare autentificat, C. G. a vândut lui I. A. garajul metalic demontabil dobândit prin construire, în regie proprie.
Prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2456//1993, a fost admisă plângerea formulată contestatorul T. A. și a fost anulat procesul verbal de contravenție nr. 20/01.02.1993 încheiat de Primăria Sectorului 1 București, prin care s-a constatat construirea unui garaj fără autorizație, instanța reținând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 294/16.03.2006 de notar public S. R. I., T. A. a vândut lui S. P., căsătorit cu S. V., garajul metalic demontabil dobândit prin construire, în regie proprie, fapt constatat și prin sentința civilă nr._/18.11.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
În toate aceste hotărâri judecătorești s-a făcut referire la adresa din data de 28.10.1993 emisă de Asociația locatarilor blocului 32 din .. 29, sector 1, în care s-a arătat că mai mulți locatari și-au amenajat cu forțe proprii pe locul de parcare garaje metalice, pe care le-au început în toamna anului 1990 și le-au finalizat în ianuarie 1991.
În același sens, prin adresa nr._/446/22.08.2004 emisă de Primăria Sectorului 1 – Serviciul Autorizații de Construire și Reglementări Urbanistice nr._/446/22.08.2004 s-a arătat că, din arhiva generală și cea a serviciului de specialitate, rezultă că pentru adresa din .. 33, sector 1, nu s-a solicitat sau eliberat de către Primăria Sectorului 1 autorizație de construire pentru garaje în perioada anilor 1195-2004.
Conform adresei nr. 2450/18.05.1994 emise de Primăria Sectorului 1 - Administrația Domeniului Public, Osaciuc N., P. M., P. M., T. G., R. I., Cioana G., T. A. și D. G. sunt abonați la parcarea situată în spatele blocului din .. 29, ., încă de la înființarea ei, achitând anual taxele de parcare, inclusiv pentru anul 1994.
2. Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9727/18.10.1971 de fostul notariat de Stat Local al Sectorului 8 București, C. D. și C. M. au dobândit de la D. A. și D. M. imobilul situat în București, .. 33, sectorul 8, compus din teren în suprafață de 400 m.p. și o construcție - parter. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 60/17.02.1981 eliberat de Notariatul de Stat Local Sector IV București, la data de 16.09.1980 a decedat C. D., rămânând ca moștenitori C. M., în calitate de soție, I. I., în calitate de fiică și C. C., în calitate de fiu.
Conform adresei nr._/07.08.2002 emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, C. D. și C. M. au figurat cu rol până în anul 1977, când imobilul a fost demolat în urma cutremurului pe baza autorizației pentru dărâmare nr. 3855/27.05.1977, fiind menținut terenul de 400 m.p.
Prin Decretul nr. 518/20.12.1978 - privind exproprierea unor terenuri și construcții, precum și demolarea unor construcții, situate în municipiul București - emis de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România, s-a dispus, la art. 1, că în scopul construirii unui număr de 8 blocuri de locuințe cu 960 apartamente, în ansamblurile „B. M.” și „1 Mai - Clucerului”, din municipiul București, se expropriază, se trec în proprietatea statului și se dau în administrarea directă a municipiului București, terenurile identificate într-o anexă, proprietatea persoanelor prevăzute într-o altă anexă; s-a aprobat demolarea construcțiilor și construirea unui număr de 765 apartamente în clădiri cu înălțimi mai mari de P+8 etaje. În anexa nr. 1, la poziția 10 figurează C. D. și C. M., cu imobilul teren în suprafață de 420 m.p., situat în .. 33, sector 8.
Potrivit adresei nr. 648/11.03.1993 emise de Proiect București S.A., în proiectul de drumuri nr._/D din 1979 elaborat de „Proiect București” S.A., s-a prevăzut un parcaj cu 7 locuri în spatele blocului 32. De asemenea, conform adresei nr. 2371/30.08.2001, în completarea adresei anterioare, s-a făcut precizarea că S.C. „Proiect București” S.A. a proiectat în anii 1978-1979 la comanda Primăriei Municipiului București proiectul nr. 13.390/D - Ansamblul de locuințe B. M. - blocurile 32-34, proiect ce prevedea realizarea blocului 32 și sistematizarea adiacentă blocului; sistematizarea prevedea pe lângă drumul de acces din . un parcaj pentru autoturisme conform planului de sistematizare 1:500 - 1D; realizarea investiției a fost coordonată de Primăria Municipiului București, D.G.D.A.L. și D.D.P. (actual Administrația Străzilor), planul cadastral întocmit de serviciul cadastral al P.M.B. în 1993 arătând că proiectul a fost transpus în teren.
În același sens, prin expertiza efectuată în apel, prin care a fost identificat imobilul în litigiu, s-a constatat existența scuarului amenajat ca parcaj pe care se află bateria de garaje din tablă, precum și faptul că, în urma decretului de expropriere, în vederea construirii ansamblului de blocuri, zona a fost sistematizată.
Prin notificarea trimisă sub nr. 2103/23.07.2001 prin B.E.J. Asociați B., R. și B. Prefecturii Municipiului București, C. M., M., I. I. și C. C. au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, teren în echivalent sau despăgubiri bănești corespunzătoare valorii terenului, pentru o suprafață de teren de 127 m.p., rămasă nerestituită din suprafața totală de 400 m.p. pe care au deținut-o în .. 33, sector 1, București.
Prin notificarea trimisă sub nr. 635/12.02.2002 prin același birou de executori judecătorești Primăriei Municipiului București, C. M., M., I. I. și C. C. au solicitat, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, să li se restituie în natură imobilul situat în București, .. 33, sector 1, compus din teren în suprafață de 273 m.p. și să fie despăgubiți corespunzător pentru construcția demolată și pentru diferența de teren de la 273 m.p. până la 400 m.p. cât au avut în proprietate.
Prin dispoziția Primarului G. al Municipiului București nr. 3540/26.11.2004, privind soluționarea dosarului întocmit în baza celor două notificări, s-a restituit în natură în proprietatea intimaților pârâți C. M., I. I. și C. C., terenul în suprafață de 273 m.p., situat în București, .. 33, sector 1, reținându-se că terenul este liber de construcții, iar notificatorii au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituire.
Prin dispoziția Primarului G. al Municipiului București nr. 4401/01.07.2005, s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului compus din teren în suprafață de 127 m.p. și construcție demolată situat în București, .. 33, sector 1, imposibil de restituit, și cuvenită notificatorilor C. M., I. I. și C. C., suma de_ ROL, echivalent a 18.719 USD, în limita căreia se vor stabili măsurile reparatorii.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1559/08.07.2008 de notar public M. E., încheiat între C. M., I. I. și C. C., în calitate de vânzători și D. A. G., căsătorit cu D. F. N., în calitate de cumpărător, a fost transmis dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 273 m.p. (din măsurători cadastrale 274,51 m.p.), situat în București, .. 33, sector 1, dobândit în baza Legii nr. 10/2001 conform dispoziției nr. 3540/26.11.2004 eliberate de P. G. al Municipiului București. Anterior, între aceleași părți se încheiase antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 537/08.02.2007 de notar public I. D..
Imobilul, care are numărul cadastral_, a fost înscris în cartea funciară nr._ a Municipiului București, sectorul 1. Prin încheierea nr. 9784/17.06.2005 a fost înscris în baza dispoziției Primarului G. al Municipiului București dreptul de proprietate în favoarea lui C. M., I. I. și C. C. și prin încheierea nr._/09.07.2008 a fost înscris în baza contractului de vânzare cumpărare dreptul de proprietate în favoarea lui D. A. G., căsătorit cu D. F. N..
II. În drept, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției.
În acest sens, trebuie avut în vedere, pe de o parte, că, potrivit regimului juridic al nulității actului juridic civil, cauza de nulitate trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic, constând în nerespectarea unei dispoziții legale referitoare la încheierea sa valabilă.
Pe de altă parte, art. 10 din Legea nr. 10/2001 constituie norma generală ce reglementează măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv (în sensul art. 2 alin. 2), în timp ce art. 11 constituie norma specială, aplicabilă imobilelor preluate prin expropriere.
Potrivit art. 11 din același act normativ: „(2) În cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent (…). (3) În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. (4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”.
Din această perspectivă, se constată, în primul rând, că, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001: „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”, nu prezintă relevanță faptul că garajele edificate pe teren de către intimații reclamanți sunt construcții demontabile și neautorizate.
De asemenea, întrucât textul de lege nu distinge, nu prezintă importanță dacă terenul este în proprietatea publică sau privată a unității administrativ teritoriale.
Singurul aspect de care depinde legalitatea tipului de măsuri reparatorii stabilit de către entitatea învestită cu soluționarea notificării este acela dacă s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea (este afectat de lucrări de investiții, în exprimarea intimaților reclamanți).
Or, potrivit expertizei efectuate în cauză și adreselor emise de S.C. Proiect S.A., s-a realizat ansamblul de locuințe menționat generic în art. 1 din Decretul nr. 518/20.12.1978 și a cărui descriere în concret este cuprinsă în proiectul întocmit subsecvent de Proiect București, iar parcarea, ca element accesoriu de urbanism, face parte din acest ansamblu, fiind din proiect destinată unei bune utilizări a blocului de locuințe 32, astfel că terenul expropriat de la intimații reclamanți a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, în sensul art. 11.3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 250/2007.
Prin urmare, în speță erau incidente dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, astfel că dispoziția Primarului G. al Municipiului București nr. 3540/26.11.2004 a fost dată cu încălcarea acestui text de lege, prin sentința apelată instanța făcând o corectă aplicare a legii constatând nulitatea absolută a actului în discuție.
Distinct de acestea, Curtea mai reține că: terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991 (pentru a fi aplicabile prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001), pentru că prin sentința civilă nr. 96/15.02.1996 pronunțată de Tribunalul Municipiului București - Secția C. Administrativ în dosarul nr. 280/1995 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că „terenul fiind expropriat nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991, fiind exceptat”; terenul nu aparținea notificatorilor la data formulării notificării, pentru că, deși la acel moment dețineau un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, ulterior, prin decizia civilă nr. 3118/19.12.2001 pronunțată de Tribunalul Municipiului București - Secția C. Administrativ în dosarul nr. 4070/2001 (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1484/12.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 1059/2002) s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1 din 08.11.1999 emis de Prefectura Municipiului București numiților C. M., I. I. și C. C. (în esență pe considerentul că se stabilise cu autoritate de lucru judecat că nu sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991), iar nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, potrivit principiului retroactivității efectelor nulității.
Cât privește cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară a terenului obiect al dispoziției de restituire în natură, Curtea reține că nu are abilitarea legală de a examina această critică invocată de intimații reclamanți prin întâmpinare, întrucât instanța de apel nu poate fi învestită decât prin formularea unei cereri de apel, conform art. 282 Cod procedură civilă, iar o eventuală calificare a întâmpinării în temeiul art. 84 Cod procedură civilă ca fiind o cerere de apel, principal sau incident, nu ar fi de natură să schimbe situația, întrucât pentru completarea hotărârii există procedura prevăzută de art. 2812 Cod procedură civilă, care are caracter special. În fine, admițând că asemenea critici ar putea fi formulate pe calea apelului, înscrierea în cartea funciară a terenului în suprafață de 273 m.p. nu contravine niciunei dispoziții legale, iar pentru rectificarea cărții funciare constând în radierea încheierii nr._/09.07.2008 nu sunt întrunite cerințele art. 34 din Legea nr. 7/1996 (în speță ar fi incident pct. 1), pentru că nu s-a constatat că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1559/08.07.2008 de notar public M. E., nu a fost valabil.
Sub un alt aspect, Curtea mai are în vedere că, dată fiind natura juridică a acțiunii cu care a fost învestită, respectiv constatare a nulității absolute a dispoziției, iar nu contestație în temeiul Legii nr. 10/2001, nu poate trece la soluționarea pe fond a notificării și, prin substituirea în atribuțiile unității deținătoare, să stabilească ea însăși măsurile reparatorii corecte la care erau îndreptățiți intimații pârâți potrivit actului normativ în materie.
Față de aceste considerente, reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate și completând motivarea acesteia, Curtea urmează ca, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2261 din 16.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M., cu domiciliul în București, .. 29, ., ., sector 1, T. G., cu domiciliul în București, .. 29, ., parter, ., O. N., cu domiciliul în București, .. 29, ., ., N. I., cu domiciliul în București, .. 29, ., I. R., cu domiciliul în București, .. 1, ., I. A., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 1 și în București, .. 3, ., . și S. P., cu domiciliul în București, .. 45, ., ., intimații pârâți C. M., cu domiciliul București, . nr. 2, ., . și în București, .. 4, ., ., I. I., cu domiciliul în București, ., ., ., C. C., cu domiciliul la mandatar I. I., în București, ., ., ., D. F. N., cu domiciliul în Oswego RD Naperville Illinois nr. 1506, cod poștal_, Statele Unite ale Americii și intimatul intervenient D. A. G., cu domiciliul în Oswego RD Naperville Illinois nr. 1506, cod poștal_, Statele Unite ale Americii, ca nefondat.
Ia act că intimații reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. G. S.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex.17/18.10.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă - A. I. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1356/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1375/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
