Legea 10/2001. Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 748/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.748
Ședința publică de la 18.06.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva încheierii de ședință din data de 23.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.2211/3.2012, în contradictoriu cu intimatele reclamante Ș. I. M. și S.C. R. G. INVEST S.A.
P. are ca obiect: acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Toia P., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante Ș. I. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și intimata reclamantă S.C. R. G. Invest S.A.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatei reclamante Ș. I. M. arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatei reclamante Ș. I. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
Arată că prin încheierea de ședință recurată a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1895/28.10.2013, în sensul că instanța a obligat A.A.A.S. să emită decizie cu propunere de măsuri compensatorii prin puncte în favoarea reclamanților atât cu privire la imobilul teren în suprafață de 600 mp, situat în Bacău, ..1, județul Bacău, cât și cu privire la construcția ce s-a aflat pe acest teren, în prezent demolată.
Recursul declarat de partea adversă este motivat pe faptul că această entitate nu are competență să emită decizie pentru construcție, motivat de faptul că respectiva construcție care a existat în proprietatea autorului intimatei reclamante a fost demolată și drept urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 32 al. 1 din Legea nr. 10/2001.
Solicită a se avea în vedere că atât în sentința civilă nr. 1895/2013, respectiv în încheierea recurată, s-a reținut că în cauza respectivă a existat deja o hotărâre irevocabilă pronunțată de Tribunalul Bacău și anume sentința civilă nr. 341/2003, cu privire la care s-a invocat puterea lucrului judecat pe fondul cauzei și în care s-a reținut că din fosta construcție care exista pe terenul situat în Bacău, ..1, județul Bacău, s-a păstrat un procent de 38%, care se regăsește și în prezent în patrimoniul ., societate privatizată integral de A.V.A.S.
Arată că există o expertiză întocmită în dosarul Tribunalului Bacău de către domnul expert M. M. și la care se face referire în sentința civilă nr.341/2003, în care se reține că din fosta construcție s-a păstrat structura de rezistență, zidăria din cărămidă și planșeul. Ca atare, pentru această construcție și care este încorporată în construcția existentă în prezent, consideră că intimata reclamantă are dreptul la măsuri compensatorii.
De asemenea, apreciază că pentru această construcție care se află în patrimoniul ., competența de a emite decizii este a acestei instituiții și nu a Municipiului Bacău.
Solicită a se avea în vedere că în ceea ce privește construcția, aceasta este reprezentată de procentul de 38% din actuala construcție ce se află în patrimoniul .>
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, potrivit chitanței nr. 1315/12.06.2015, pe care o depune la dosar, însoțită de convenția nr.733/04.11.2011 și de concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de 24.01.2012, reclamanții Ș. I. M. și . SA au chemat în judecată pe pârâții AUTORITATEA P. VALORIFICAREA ACTIVELOR "STATULUI-A. și STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală de Stabilire a despăgubirilor (CCSD), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se soluționeze pe fond notificarea înregistrată sub nr. 109/14.11.2001 la . sub nr. D PCDS/2554/12.07.2011 la A., privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 600 mp și construcție, situat la adresa din Bacău, .. 1, dispunând restituirea în echivalent valoric, constând în valoarea de piață a imobilului în conformitate cu standardele internationale; obligarea pârâtei A. să transmită către CCSD dosarul aferent nr.109/14.11.2001, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză; obligarea pârâtului STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală de Stabilire a (CCSD) să înregistreze imediat dosarul transmis de CCSD.
Obligarea pârâtei A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În fapt, reclamantele au arătat că prin notificarea nr. 109/14.11.2001 înregistrată la . solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat Bacău, .. 1, jud. Bacău, preluat în mod abuziv.
Prin adresa nr. 6126/07.07.2011, . transmis dosarul aferent notificării către pârâta din prezenta cauza.
Imobilul compus din teren în suprafață de 600 mp și construcție, situat în Bacău, ., ulterior .. 1 a fost dobândit de M. I., în baza actului de vânzare autentificat sub nr. 2845/19.10.1938 de Tribunalul Bacău, Secția a I-a.
Imobilul a fost astfel stăpânit până în anul 1950, când, în baza Decretului nr. 92/1950, a trecut în mod abuziv în proprietatea statului.
În anul 1983, M. I. a decedat, iar ca moștenitoare a rămas soția acestuia, M. M., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 226/05.08.1998 întocmit la Biroul Notarului Public „Ș. I." cu sediul în Bacău, jud. Bacău.
Ulterior, în anul 1988, a decedat și M. M., unică moștenitoare a acesteia fiind reclamanta Ș. I. M., conform certificatului de moștenitor nr. 795/27.05.1992 întocmit la notariatul de Stat Județean Bacău.
În urma acțiunii judecătorești ce a format obiectul dosarului nr. 8800/1999 la Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 2387/20.03.2002, rămasă definitivă și irevocabilă, i s-a respins ca inadmisibilă cererea prin care a solicitat revendicarea imobilului pe calea dreptului comun.
Prin sentința civilă nr. 341/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 și apreciind că cererea sa îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, a obligat . înainteze dosarul aferent notificării, către Prefectura Municipiului Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.10/2001, în vigoare la acea dată, în vederea stabilirii despăgubirilor bănești, pentru imobilul care face obiectul notificării.
Ulterior, Prefectura Județului Bacău a transmis dosarul spre competentă soluționare Primăriei Municipiului Bacău, așa cum reiese și din adresa nr._/09.09.2008 a Instituției Prefectului Bacău.
În urma insistențelor repetate ale reclamantei, dosarul împreună cu notificarea a fost transmise către societatea pârâtă, a cărei prerogativă unică, a rămas aceea de a emite Dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii, pentru imobilul situat în Bacău, .. jud. Bacău, întrucât verificarea condițiilor de admisibilitate, privind acordarea de măsuri reparatorii, au fost verificate de instanța de judecată care a efectuat și controlul de legalitate, având autoritate de lucru judecat.
Pârâta A V. este instituția publica care a efectuat privatizarea . contradictoriu cu care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, astfel că potrivit art. 21.1. din HG nr.250/2007, lit. e) "societățile comerciale privatizate integral sau cele constituite din inițiativa privata, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau, după caz, după înființarea lor, nu sunt entități investite cu soluționarea notificărilor și conform art. 29, alin. 3) din aceeași hotărâre: „în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), masurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publica care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”.
S-a susținut că A. încalcă dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea într-un termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale la care a devenit parte.
Solicitările din partea A., de a depune aceleași acte, depuse o dată, cu scopul de a prelungi termenul de soluționare a notificării, echivalează cu refuzul soluționării notificării, care nu poate rămâne necenzurat.
Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 3273/04.11.2011, la BNP M. C.- M., reclamanta a cedat cota de 25% din drepturile la măsuri reparatorii pentru imobilul care face obiectul notificării către . SA, care astfel se substituie în drepturile reclamantei pentru această cotă, urmând ca hotărârea judecătorească să se emită și pe numele acesteia.
Prin adresa nr._/08.11.2011 reclamanta . SA a notificat pârâtei contractul de cesiune arătat mai sus cu care își justifică calitatea procesuală pasivă care i-a fost transmisă convențional.
În cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1, 2, 3 și 4, excepția prematurității capătului 3 de cerere.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind despăgubirile în echivalent deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001.
Față de aceste prevederi legale, A. a susținut ca instanța poate analiza cererea privind despăgubirile, numai în măsura în care se emitea decizie sau dispoziție prin finalizarea procedurii administrative în condițiile Legii nr.10/2001 și aceasta decizie sa poate face obiectul analizei instanței.
A învederat instanței de fond ca A., prin adresa nr. 2PCDS/2554/25.08.2011, a solicitat notificatoarei Ș. I. M., în vederea soluționării notificării, documentele necesare care trebuie sa fie depuse în original sau copii legalizate, întrucât toata documentația existenta la dosarul administrativ este în copie xerox.
A menționat ca solicitarea A. a rămas fără răspuns în sensul completării dosarului administrativ cu actele solicitate, în forma solicitata.
Prin adresa înregistrata sub nr.DPCDS/2554/03.04.2012, notificatoarea prin mandatar . SA a somat-o în vederea emiterii unei decizii motivate, considerând ca a furnizat toate probele, a îndeplinit toate demersurile, solicitând emiterea deciziei de acordare masuri reparatorii.
Ca răspuns la somația notificatoarei, A. a precizat încă o data, ca toate documentele depuse la dosarul administrativ sunt în copie xerox, făcând imposibila soluționarea acestuia, conform prevederilor legale.
A mai susținut A. că prin prisma competentei sale în soluționarea notificărilor în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr.10/2001, are doar competenta de a propune masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul revendicat și nu în echivalent valoric (suma propusa ca și despăgubire).
Stabilirea cuantumului despăgubirilor se efectuează prin TITLUL VII al Legii nr. 247/2005 care a modificat și completat Legea nr. 10/2001, prin care a fost reglementat regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar potrivit prevederilor acestei legi, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, s-a constituit Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor care are la dispoziție în acest sens, o lista de evaluatori autorizați și care, oricum, doar pe baza propriei evaluări va proceda la emiterea deciziei motivate, reprezentând titlul de despăgubire.
A. a invocat și excepția lipsei calității procesuale active și a calității de persoana îndreptățită la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, pe considerentul că . SA nu are calitate procesuala activa în aceasta speța, deoarece notificarea a fost formulata în numele altei persoane care are calitate de persoana îndreptățita la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent.
Potrivit prevederilor legale, Legea nr. 10/2001, prin dispozițiile art. 3 și art. 4 din lege, reglementează care sunt persoanele care au calitate de persoane îndreptățite la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent.
Având în vedere cele menționate mai sus, a apreciat ca reclamanta mai sus invocata nu are calitate procesuala activa și nici calitate de persoana îndreptățită la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că acțiunea este netemeinica și nelegala și a solicitat respingerea acesteia.
Așa cum se poate constata prin notificarea nr. 109/2001, formulata în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamanta, s-a solicitat restituirea în natura a imobilului (construcție și teren) situat în Bacău, .. 1, județul Bacău.
În raport de prevederile ce reglementează și instituie procedura administrativa obligatorie, în procesul de soluționare a notificării depusa de reclamanta, în urma analizării documentelor existente la dosarul administrativ s-a constatat ca, la dosarul administrativ, au fost depuse documente justificative, numai în copie simpla.
A învederat instanței ca au fost solicitate reclamantei documentele necesare în vederea soluționării notificării în forma prevăzuta de Legea nr. 10/2001. Notificatoarea nu a depus documentele solicitate, în forma solicitată.
A susținut ca A. și-a respectat toate obligațiile legale și a depus toate diligentele în limitele legii în vederea soluționării notificării nr. 109/2001 formulată de reclamantă.
Prin încheierea de ședință din data de 22.10._, tribunalula respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului București privind capătul 3 de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1, 2 și 4, excepția prematurității capătului 3 de cerere, invocate de Statul Român prin CCSD, precum și excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului și excepția lipsei calității procesuale active a . SA, excepții invocate de A..
Prin sentința civilă nr.1895/28.10.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanți; a obligat pârâtul A. să emită dispoziție cu propunere de măsuri compensatorii prin puncte în favoarea reclamanților, cu privire la imobilul- teren, în suprafață de 600 mp, situat în Bacău, ..1, jud. Bacău; a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la înaintarea dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată; a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată în contradictoriu cu Statul Român CCSD, având ca obiect obligarea la înregistrarea dosarului administrativ și a obligat pârâtul A. să plătească reclamanților suma de 1950 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (1200 lei – onorariu expert și 750 lei – onorariu de avocat)
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 14.11.2001, reclamanta Ș. I. M. a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr.109/2001 la . restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren situat în Municipiul Bacău, .. 1.
S-a constatat că, deși reclamanta a depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul a apreciat, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 din Legea nr. 10 /2001 prin Decizia XX/2007 a ÎCCJ, că reclamanta este îndreptățită să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, tribunalul urmând să analizeze notificarea formulată sub toate aspectele.
Ca urmare, s-a apreciat că nu pot fi reținute apărările pârâtei A., care justifică nesoluționarea până la acest moment a notificării pe faptul că reclamanta nu a depus la dosar toate actele solicitate. S-a reținut că toate actele solicitate reclamantei vizează calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, aspect tranșat deja printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, aflată în dosarul administrativ comunicat pârâtei A.. Prin urmare, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de soluționare a notificării este unul nejustificat, care impun concluzia anterior reținută.
Imobilul (teren și construcție) ce formează obiectul notificării a fost dobândit de M. I. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2845/1938.
M. I. a decedat în anul 1983, lăsând ca unic moștenitor pe M. M., soție supraviețuitoare, în acest sens fiind certificatul de moștenitor nr.226/1998.
M. M. a decedat în 1988, lăsând ca unic moștenitor pe reclamanta Ș. I. M., nepoată de soră predecedată, în acest sens fiind certificatul de moștenitor nr.795/1992.
Imobilul a trecut în proprietatea statutului prin naționalizare în baza decretului nr. 92/1950, poziția 92.
Din cele expuse, instanța a constatat că reclamanta a făcut atât dovada formulării în termen a notificării, cât și dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, iar imobilul a fost preluat abuziv potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr.10/2001.
De altfel, tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 341/2003 a Tribunalului Bacău, definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația formulată în temeiul art. 26 din Legea nr.10/2001, formulată de Ș. I. M. împotriva Dispoziției nr. 2516/2002 emisă de . care aceasta a restituit notificarea reclamantei, cu recomandarea de a se adresa APAPS București (fostul FPS). A fost anulată decizia contestată, iar intimata a fost obligată să înainteze notificarea Prefecturii Județului Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.10/2001.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că autorul reclamantei din prezenta cauză a deținut în Bacău, . (actual ..1), conform contractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 4787/1938, un teren în suprafață de 600 mp, pe care se află o construcție, iar reclamanta este unica moștenitoare a autorului său.
S-a mai reținut că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și, ulterior, construcția a fost demolată, pe acest teren realizându-se ulterior o altă construcție. Contractele prin care . devenit proprietarul acestui imobil nu au fost anulate, imobilul nu a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, iar construcția existentă pe teren nu este aceeași cu cea care a aparținut autorului reclamantei, motiv pentru care s-au apreciat a fi incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, ce recunoaște dreptul notificatorului de a primi măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
De asemenea, prin decizia nr._/2.12.2005 pronunțată în dosarul nr._/2004 a ÎCCJ prin care s-a soluționat recursul împotriva deciziei pronunțate în apel, cu privire la sentința menționată, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 29 alin.1 din Legea nr.10/2001, în forma existentă la acel moment, care confereau notificatorului, în condițiile situației de fapt expuse, numai dreptul la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
În plus, s-a reținut că până la data soluționării recursului dispozițiile art.36 din Legea nr.10/2001, pe care s-au întemeiat considerentele primei instanțe au fost abrogate.
La data de 6.10.2003 Prefectura Municipiului Bacău a înaintat dosarul administrativ Primăriei Municipiului Bacău, iar la data de 16.06.2011 dosarul administrativ a fost înaintat intimatei A., în considerarea dispozițiilor art. 33 din Titlul VII din Legea nr.247/2005. De asemenea, la data de 24.06.2011, . transmis spre competentă soluționare notificarea către A., întemeindu-se pe dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001.
Față de cele expuse, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.165/2013, cu concluzia că, atâta vreme cât s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, entitatea competentă să soluționeze notificarea este A., ca instituție succesoare a celei care a efectuat privatizarea.
Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, administrat prin comisie rogatorie de Tribunalul Bacău, s-a reținut, pe de o parte, că terenul ce face obiectul notificării este integral ocupat, atât de rețele de apă și canal, precum și de alte utilități ale blocurilor din zonă, iar pentru parte din teren există o fundație și o platformă de beton, ceea ce conduce la concluzia, astfel cum s-a reținut și în sentința anterior menționată, că terenul nu poate fi restituit în natură.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că în contractul de vânzare-cumpărare ce stă la baza notificării se menționează că suprafața de teren dobândită de autorul reclamantei a fost de 600 mp, iar în concluziile raportului de expertiză se menționează că terenul are suprafața de aproximativ 700 mp. Reținerea expertului a avut în vedere nu descrierea imobilului din contractul de vânzare cumpărare din anul 1938, ci planul de situație din anul 1962 al Municipiului Bacău, întocmit la o dată ulterioară naționalizării.
Ca urmare, tribunalul a reținut că suprafața de teren pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii este de 600 mp, iar nu de 700 mp, cât s-a concluzionat în raportul de expertiză.
În plus, s-a reținut că, ulterior depunerii notificării, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 3273/4.11.2011, reclamanta a cedat către . SA 25 % din drepturile la măsuri reparatorii prin echivalent sau, după caz, dreptul la restituirea în natură asupra imobilului.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că dispoziția cu propunere de măsuri reparatorii va trebui să menționeze dreptul . SA la măsuri reparatorii sub forma punctelor compensare.
Cât privește forma măsurilor reparatorii, tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.165/2013, ce au intrat în vigoare pe parcursul soluționării prezentei cauze.
Potrivit art. 1 alin.2 din actul normativ menționat, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se acordă sunt compensarea cu alte bunuri și servicii de către unitatea deținătoare sau compensarea prin puncte.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la soluționarea pe fond a notificării de către tribunal, în condițiile legislative în vigoare la data soluționării prezentei cauze.
Reținând că bunul ce face obiectul notificării nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții sunt cele reglementate prin Legea nr.165/2013, măsurile compensatorii prin puncte.
Cât privește reclamanta . SA, tribunalul a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art.24 alin.2 din Legea nr.165/2013, care vor fi avute în vedere de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, la momentul emiterii deciziei de compensare.
P. aceste motive, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de măsuri compensatorii prin puncte în favoarea reclamanților, cu privire la imobilul - teren, în suprafață de 600 mp, situat în Bacău, ..1, jud. Bacău.
Tribunalul a respins cererea de obligare a pârâtului la înaintarea dosarului administrativ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
În acest sens au fost avute în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.165/2013 potrivit cu care „Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
Prin urmare, întrucât dosarul administrativ trebuie însoțit de avizul de legalitate al instituției prefectului, este necesar ca înainte de a ajunge la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, dosarul administrativ însoțit de toate înscrisurile menționate la art. 21 din Legea nr.165/2013, anterior precitat, să fie înaintat instituției prefectului.
Tribunalul a arătat că în situația în care decizia de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost emisă în baza unei hotărâri judecătorești, cum este cazul și în speța de față, controlul de legalitate al instituției prefectului nu va putea viza legalitatea acestei decizii, opunându-se în acest sens puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești în baza căreia s-a emis respectiva decizie. Tribunalul a arătat că, controlul de legalitate poate viza numai respectarea restului dispozițiilor art.21 din Legea nr.165/2013, iar nu modul de soluționare în fond a notificării.
În temeiul dispozițiilor art. 246 c.pr.civ., tribunalul a luat act de renunțarea la judecata cererilor având ca obiect obligarea Statului Român prin CNCI la înregistrarea dosarului administrativ.
În temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ., reținând admiterea în parte a cererii, a obligat pârâtul A. să plătească reclamantului suma de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu de expert în specialitatea topografie 1200 lei și 750 lei onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Prin cererea înregistrată la data de 03.10.2014, reclamantele Ș. I. M. și . SA au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1895/28.10.2013, pronunțate de către Tribunalul București în dosarul nr._, în sensul pronunțării inclusiv asupra construcției ce face parte din componența imobilului ce a fost notificat în baza Legii nr.10/2001.
În motivarea în fapt, reclamantele au arătat au solicitat pronunțarea inclusiv cu privire la construcția parte componentă din imobilul revendicat, în sensul obligării AAAS la emiterea unei dispoziții de propunere a măsurilor compensatorii prin puncte pentru întreg imobilul – teren și construcție - precizând că această solicitare a fost formulată atât prin notificare în baza Legii nr.10/2001, cât și prin cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea pronunțată în ședința din Camera de consiliu la data de 23.02.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1895/28.10.2013 în sensul că pârâtul A. a fost obligat să emită dispoziție cu propunere de măsuri compensatorii prin puncte în favoarea reclamanților atât cu privire la terenul în suprafață de 600 mp, cât și cu privire la construcția ce s-a aflat pe acest teren, în prezent demolată.
P. a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr.109/2011 s-au solicitat măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, compus din teren și construcție, situat în Municipiul Bacău, .. 1.
De asemenea, pe parcursul tuturor considerentelor s-a analizat situația juridică a imobilului, prin aceasta înțelegându-se atât terenul, cât și construcția. Mai mult, s-a făcut trimitere la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.341/2003 a Tribunalului Bacău, prin care, în soluționarea contestației împotriva deciziei emise de . procedura administrativă a Legii nr.10/2001, s-a reținut că imobilul revendicat era compus din teren și construcție, aceasta din urmă fiind demolată, în locul ei ridicându-se o altă construcție.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că, deși sentința a cărei lămurire se cere a analizat situația întregului imobil, teren și construcție, dispozitivul acesteia este neclar, în sensul că la descrierea imobilului a fost avut în vedere numai terenul, nu și construcția.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 282 ind.1 alin.1 c.pr.civ., tribunalul a constatat că se impune lămurirea titlului, sub aspectul întinderii lui, în sensul că în cuprinsul acestuia se va menționa că dispoziția ce urmează a fi emisă de pârât va privi întreg imobilul, compus din terenul menționat, precum și din construcția ce s-a aflat pe acest teren, în prezent demolată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta AUTORITATEA P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, cu modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de lămurire dispozitiv cu privire la construcția care s-a aflat pe terenul revendicat și a fost demolată.
Recurenta pârâtă AAAS (fosta A.) a susținut că, în raport de prevederile legale aplicabile și situația de fapt a cauzei, hotărârea instanței de fond este nelegală și conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., întrucât în mod nelegal s-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 600 m.p. și „construcția care s-a aflat pe acest teren, în prezent demolată”.
Astfel, pârâta a învederat instanței de fond că nu are competența de a soluționa notificări cu privire la imobilele - construcții demolate, respectiv „construcția care s-a aflat pe acest teren, în prezent demolată".
A susținut că pentru imobilele - construcții preluate de stat și ulterior demolate, competența de soluționare a notificării cu privire la aceste imobile nu revine AAAS pentru propunerea de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor din Legea nr. 10/2001, ci altei entități.
Instanța a interpretat nelegal prevederile Legii nr. 10/2001 și a stabilit în mod greșit și nelegal entitatea competentă, respectiv pârâta A.A.A.S, să propună măsuri compensatorii pentru imobilul revendicat compus din teren și construcție în prezent demolată, deoarece potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, dispozițiile art.10 și 32, primăria are competența să soluționeze notificarea cu privire la imobilele construcții care au fost demolate.
Conform dispozițiilor art.10 (1) din Legea nr. 10/2001 republicată: „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate parțial sau total ... iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Potrivit dispozițiilor art.32 (1) din Legea nr.10/2001, republicată: „În situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art.10 sau 11 prin dispoziția motivate a primarului unității administrativ teritoriale în a cărei raza s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București".
Față de aceste texte legale, în conformitate cu dispozițiile art.10 coroborat cu art.32 din Legea nr.10/2001 republicată, competența de soluționare a notificării cu privire la construcția demolata, aparține Primăriei Municipiului Bacău și nu AAAS.
În consecință, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului cu modificarea în parte a încheierii pronunțate de Tribunalului București - Secția a IV-a Civila, dosar nr._, în sensul respingerii cererii de lămurire dispozitiv cu privire Ia construcția care s-a aflat pe terenul revendicat și a fost demolată.
Curtea, analizând cererea de recurs, prin raportare la dispozițiile legale incidente, constată următoarele:
Reclamantele au învestit instanța de fond cu o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile, în sensul pronunțării și asupra construcției, ce face parte din componența imobilului notificat în baza Legii nr.10/2001.
Curtea constată în acest sens, raportat la solicitarea părții, incidența art.2811 C.proc.civ., potrivit cu care: „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Potrivit doctrinei de specialitate, raportat la textul de lege sus citat, obiectul cererii de lămurire a hotărârii îl constituie, pe de o parte, determinarea înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, precum și înlăturarea dispozițiilor contradictorii din dispozitiv. Totodată, prin lămurirea hotărârii nu poate să fie modificat dispozitivul, ci acesta doar se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea respectivă. În alte cuvinte, întrucât lămurirea nu este un mijloc procedural destinat a anula sau modifica hotărârea, în această procedură nu pot să fie examinate aspecte care privesc fondul cauzei și care ar fi de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească altfel decât prin căile de atac. Procedura lămuririi a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare. De exemplu, s-a dispus prin hotărâre predarea unor bunuri, însă acestea nu sunt menționate în dispozitiv; debitorul a fost obligat la plata de despăgubiri, fără să fie specificat cuantumul despăgubirilor.
Totodată, în literatura de specialitate, s-a apreciat că această procedură poate să fie folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu și în cazul în care se invocă existența unor contradicții între dispozitiv și considerente.
În cauza de față, Curtea constată că în dispozitivul ce se cere a fi lămurit, instanța a precizat că pârâta A.V.A.S. este obligată să emită dispoziție cu propunere de măsuri compensatorii prin puncte, în favoarea reclamantelor, cu privire la imobilul – teren în suprafață de 600 m.p., situat în Bacău, ..1, județul Bacău.
Analizând acest dispozitiv, Curtea constată că nu există nicio contradicție în conținutul dispozitivului, pârâta A.V.A.S. fiind obligată să emită o dispoziție în referire la un imobil cu privire la care instanța a specificat că este un teren, care are o suprafață de 600 m.p., acesta fiind situat la o adresă determinată, în Bacău, ..1, județul Bacău.
Din conținutul dispozitivului nu se desprinde nicidecum concluzia în sensul că instanța s-a referit și la o construcție.
Curtea apreciază, ca atare, că nu era necesară lămurirea dispozitivului, în sensul solicitat de către reclamante, având în vedere că imobilul a fost explicitat în dispozitiv, arătându-se din ce este compus acesta, iar referirea la construcția care ar fi existat pe acest teren, așa cum au solicitat reclamantele, ar fi condus instanța la examinarea unor aspecte care privesc fondul cauzei și care ar fi fost de natură să repună în discuție soluția instanței de fond.
Într-adevăr, demersul reclamantelor a vizat soluționarea pe fond a notificării înregistrate sub nr.109/14.11.2001, prin care se solicitase acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 600 m.p. și construcție situat la adresa din Bacău, ..1, județul Bacău, însă din analiza considerentelor instanței de fond, Curtea nu deduce că aceasta ar fi dispus vreo măsură cu privire la construcție și care trebuie să se reflecte în dispozitiv.
Cât privește teza II vizată de art.2811 C.proc.civ., referitoare la înlăturarea dispozițiilor contradictorii din dispozitiv, Curtea constată că aceasta nu este incidentă, neexistând contradicții în conținutul dispozitivului, acesta putând fi pus în executare, negenerând dificultăți în acest sens.
Curtea apreciază că argumentele instanței de fond în soluționarea prezentei cereri de lămurire a dispozitivului sentinței pronunțate sunt greșite, întrucât prevederile art. 2811 C.proc.civ. sunt de strictă interpretare și aplicare.
De altfel, împotriva acestei sentințe civile nr. 1895/28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București a formulat recurs doar pârâta, recurs ce vizează alte critici și nicidecum în legătură cu componența imobilului ce a făcut obiectul litigiului.
În condițiile în care, recurentele reclamante ar fi considerat că în dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia ar fi existat contradicții, aveau posibilitatea de a formula recurs împotriva sentinței instanței de fond.
Or, din actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamantele s-au declarat mulțumite de soluția pronunțată de prima instanță și nu au uzat de posibilitatea dată de lege, de a formula recurs, cale de atac la care erau îndreptățite.
Ca urmare, Curtea, constatând că nu sunt incidente dispoz.art.2811 C.proc.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat, recurentele având în continuare deschisă calea prevăzută de legea specială de reparație – Legea nr.10/2001 – în ceea ce privește construcția, cu privire la care instanța de fond a omis a se pronunța în dispozitivul său.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva încheierii de ședință din data de 23.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.2211/3.2012, în contradictoriu cu intimatele reclamante Ș. I. M. și S.C. R. G. INVEST S.A.
Modifică în tot încheierea recurată, în sensul că respinge cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1895/28.10.2013 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
Respinge cererea intimatei pentru cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. M. I. M.-A.
N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/29.06.2015
-------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – A.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1375/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
