Conflict de competenţă. Sentința nr. 83/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 83/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 83-F
Ședința din Camera de Consiliu de la 05.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria Sectorului 2 București și Tribunalul București-Secția a V a Civilă, în cauză privind pe reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și pârâta H. D. C., având ca obiect, acțiune în constatare.
Cauza se soluționează, în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr._/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Civilă, pronunțată în dosarul nr._/300/2013, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și pârâta HAU D. C., în favoarea Tribunalului București, reținându-se următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2013, reclamanta Administrația F. Imobiliar a chemat în judecată pe pârâta Hau D. C., solicitând:
- Constatarea încetării dreptului de folosință ca urmare a ajungerii la termen a contractului de închiriere nr. 31/01.04.2005 și în consecință evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință situat în .-19, .;
- obligarea pârâtei la plata sumei totale de 802,16 lei reprezentând majorări de întârziere la plata chiriei și majorări de întârziere la plata TVA.
În drept au fost invocate prev. art.969, 1073, 1437, 1452 C.civ., OG 92/2003, HG 784/14.07.2005, Legea nr. 210/2005, art. 5, art. 7, art. 9 lit.e și art.12 din Contractul nr. 38/03.05.2000.
În susținere s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei.
La data de 14.03.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin car, în esență a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că a achita o sumă mai mare decât cea solicitată de reclamantă.
La data de 15.12.2014, instanța a invocat din oficiu, excepția de necompetență materială a Judecătoriei sectorului 2 București, prin raportare la capătul 1 al cererii referitor la constatarea încetării dreptului de folosință ca urmare a ajungerii la termen a contractului de închiriere, prin prisma dispozițiilor art. 95 pct.1 cu referire la art. 94 lit.j din C.proc. civ.
Totodată, consilierul juridic al reclamantei a învederat faptul că înțelege să renunțe la judecarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma excepției invocate, instanța reține:
Potrivit art. 248 al. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 al. 2 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie.
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta, constatarea încetării dreptului de folosință ca urmare a ajungerii la termen a contractului de închiriere nr. 31/01.04.2005 și în consecință evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință situat în .-19, .. Se poate observa prin raportare la conținutul acestui capăt de cerere, că solicitarea reclamanților ca instanța să constate încetarea dreptului de folosință ca urmare a ajungerii la termen a contractului de închiriere nr. 31/01.04.2005, determină ca cererea acesteia să nu poată fi evaluată în bani.
Potrivit disp. art. 94 C.proc.civ. judecătoria judecă anumite cauze limitativ determinate de lege, precum și cererile evaluabile în bani în valoare de 200.000 lei, per a contrario, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Având în vedere că acest capăt de formulat de reclamantă este neevaluabil în bani, instanța competentă să se pronunțe asupra acestei cereri este Tribunalul București, motiv pentru care instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va dispune declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea instanței indicate.
Față de cele reținute, instanța va admite excepția și va declina cauza în favoarea Tribunalului București, spre competentă soluționare”.
2.La rândul său, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin sentința civilă nr.445/09.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență materială între cele două instanțe și a înaintat dosarul către Curtea de Apel București, în vederea soluționării conflictului, reținând următoarele considerente:
„La termenul de judecată din data de 09.04.2015, Tribunalul București a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe.
Constatând că cererea de chemare în judecată are ca obiect evacuarea pentru lipsa titlului locativ ca urmare încetării contractului de închiriere, obligarea pârâtei la plata sumei de 802,16 lei,contravaloare lipsă folosință.
Tribunalul apreciază că instanța competentă a soluționa acțiunea în evacuare este Judecătoria sector 2, față de disp.art. 94 lit.d c.p.civ.
Împrejurarea că reclamanta a invocat încetarea contractului de locațiune ca temei al cererii de evacuare nu atrage competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului câtă vreme scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii, este evacuarea pârâtei.
Față de cele reținute, constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art.133(2)-134 c.p.civ., va înainta dosarul către Curtea de Apel București, în vederea soluționării conflictului”.
Conflictul a fost înregistrat în mod legal, potrivit art.135 alin.(1) C.proc.civ. la Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ .
Deliberând asupra conflictului negativ de competență materială, Curtea constată că în pricina dedusă judecății este competentă Judecătoria Sectorului 2 București, pentru considerentele ce urmează:
Drepturile reale „jus iure” sunt definite în literatura de specialitate ca fiind acele drepturi subiective patrimoniale pe temeiul cărora, titularii lor pot să exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, în mod direct și nemijlocit, fără intervenția altei persoane (C.B. – D. civil. Drepturi reale principale – pag.17 – E..Hamangiu 2007).
Așadar, ele au prin definiție un conținut economic, sunt drepturi patrimoniale și intră în această mare categorie – dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale.
În Noul cod civil – articolul 551 pct.7 și 9 sunt enumerate, între drepturile reale – și dreptul de administrare și dreptul de folosință, astfel calificate în raport de titularul exercitării dreptului respectiv.
În speță – constatarea încetării dreptului de folosință – are un conținut economic care se încadrează în prevederile art.94 alin.1 pct.1 lit.k) din codul de procedură civilă (de la valoarea 0 (zero) până la 200.000 lei), dreptul real susmenționat fiind strâns legat de bunul imobil respectiv, pentru care se solicită a se constata că el a încetat (nu mai există, după expirarea termenului de închiriere).
Argumentul în plus pentru care se reține că cererea susmenționată are totuși o valoare patrimonială (minimă), derivă și din prevederile art.8 alin.1 lit.c) din OU.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru – c) „cereri care privesc dreptul de folosință a bunului închiriat (…) dacă acestea nu privesc și plata anumitor sume de bani” – care se timbrează cu (cel puțin) suma de 100 lei prin raportare la cuantificarea minimă a valorii dreptului și potrivit distincției arătate.
Iar cererea de evacuare atrage competența judecătoriei potrivit art.94 lit.d) C.proc.civ. ca și, respectiv cererea de obligare la plata folosinței de 802,16 lei, potrivit art.94 lit.k) C.proc.civ.
Cererile deduse judecății pot fi privite și din perspectiva art.94 alin.1 pct.1 lit.c) C.proc.civ., în măsura în care pot constitui măsuri de administrare a clădirilor cu mai multe etaje (de către reclamantul A.F.I. Sector 2 București) și care determină competența materială de soluționare în primă instanță a judecătoriei și nu a tribunalului.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.135 C.proc.civ., Curtea va constata competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, cu sediul în București, ..16, sector 3, și pe pârâta H. D. C., domiciliată în București, ., ., ., sector 2, în favoarea JUDECĂTORIEI SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2015.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I./4 ex/12.06.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reziliere contract. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
