Obligaţie de a face. Decizia nr. 1457/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1457/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1457/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1457 R
Ședința publică de la 18.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-reclamanți P.-O. C.-Z. și . SA și recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva Sentinței civile nr. 2285/17.12.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect, Legea nr. 10/2001 și obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant prin apărător P.-O. C.-Z., avocat Toia P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 16 dosar, lipsă fiind recurenta-reclamantă . SA, recurentul-pârât M. București prin Primarul General și intimatul-pârât S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentului-reclamant P.-O. C.-Z. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant P.-O. C.-Z. prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Pe recursul Municipiului București prin Primarul general, care privește fondul cauzei, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, inclusiv pe cheltuielile de judecată.
Menționează că la dosar există dovezi din care rezultă că P.-O. C.-Z. este moștenitor legatar cu titlu universal, iar reclamantul a probat dreptul de proprietate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2285/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a admis contestația formulată de reclamantul P.-O. C.-Z. în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor;s-a dispus modificarea Dispoziției nr._/11.05.2012 emisă de Primarul General în sensul de a se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și pentru . suprafață de 600 mp, situată în București, . și Rosini, nr. 6, sector 2. Respinge capetele de acțiune privind obligarea Municipiului București să transmită către CCSD dosarul nr._ aferent notificării nr. 3149/2001 și de obligare a Statului R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să înregistreze dosarul transmis de M. București; a obligat pârâtul M. București la 550 lei cheltuieli de judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.02.2012 la Tribunalul București reclamantul P.-O. C.-Z. a chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și a solicitat:
1) să se soluționeze pe fond notificarea nr. 3149/22.10.2001 privind terenul în suprafață de 1111 m.p. situat în București, . nr. 485 și 486, sector 2, în sensul de a dispune restituirea acestuia în natură sau în echivalent la valoarea de piață de la momentul soluționării stabilită prin expertiză pe baza standardelor internaționale de evaluare.
2) să fie obligat pârâtul M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr._ aferent notificării, însoțit de hotârârea judecătorească ce va fi pronunțată în cauză.
3) să fie obligat pârâtul S. R. prin CCSD să înregistreze dosarul transmis de M. București prin Primarul General.
4) să fie obligat pârâtul M. București la plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin notificarea nr. 3149/2001 depusă la PMB, reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1111 m.p., situat în București, . parcelare a Hipodromului Floreasca), parcelele nr. 485 și 486, sector 2, teren preluat în mod abuziv în regimul anterior.
Terenul în suprafață de 1207,13m.p., care a format cele două parcele a fost dobândit în proprietate de către autorii reclamantului O. Tit-L. –Septimiu (zis și O. Tit - L.) . O. Arety – . actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr .9359/1944 și nr. 9360/1944 la Tribunalul I..
Că . . purtat anterior denumirile de . respectivstr. Gaetano Donizetti.
În urma decesului numitei O. Arety, dreptul de proprietate asupra parcelei nr.486 s-a transmis către soțul supraviețuitor O. Tit L. – Septimiu, conform procesului-verbal de taxare a moștenirii din 29.07.1948.
Terenul a fost preluat de stat de la autorul reclamantului - O. Tit-L. - Septimiu, conform Decretului nr. 54/1951 și a procesului-verbal nr. 36/1955, în tabelul anexă, la pozițile 325 și 326 fiind menționate parcelele de teren în suprafață totală de 1207,13 m.p.
Că pentru terenul în litigiu nu s-au acordat despăgubiri conform legii.
În urma decesului numitului O. Tit-L. Septimiu, reclamantul a devenit moștenitorul acestuia, conform testamentului din 23.08.1972 și a certificatului de moștenitor nr.895/1979 rectificat prin sentința civilă rectificativă nr. 755/1999 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 654/1999.
Reclamantul a învederat că pârâtul M. București a refuzat să soluționeze notificarea expediată de petent în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, deși a fost obligat în acest sens prin sentința civilă nr. 7060/2005, definitivă și irevocabilă.
Prin cererea modificatoare depusă de reclamant la data de 05.06.2012, acesta a învederat că în privința capătului 1 din acțiunea inițială înțelege să formuleze contestație și împotriva Dispoziției nr._/11.05.2012 emisă de Primarul General solicitându-se modificarea acesteia în sensul propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent și pentru suprafața de 600 m.p (. în București, . 2.
Că . 600 m.p. cu nr. 486 a fost dobândită în proprietate de către autoarea reclamantului O. Arety conform actului de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul I., defuncta fiind moștenită de soțul supraviețuitor O. Tit L. după cum s-a menționat în Declarația fiscală de taxare a moștenirii datată 29.07.1948.
Reclamantul a susținut că în mod eronat defuncta O. Arety apare în anexa procesului-verbal nr. 36/1955 ca fiind proprietară a parcelei nr. 486 în suprafață de 600 m.p. și că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, calitatea de proprietar a numitului O. Tit - L. Septimiu la momentul preluării fiind dovedită.
A fost atașat dosarul constituit la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul PMB în urma notificării expediate de relamant și în cadrul căruia a fost emisă Dispoziția nr._/2012 ce se contestă în prezenta cauză.
Prin această dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru . în București, . și Rosini nr. 6, sector 2, alcătuită din teren în suprafață de 511 m.p., imposibil de restituit în natură reclamantului, respingându-se notificarea acestuia pentru diferența de teren de 96 m.p. în privința căreia s-a eliberat Titlul de proprietate la data de 26.06.2000 în tenmeiul Legii nr. 18/1991.
Totodată a fost respinsă notificarea formulată de reclamant privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru . nedovedită.
La termenul de judecată din data de 03dec.2012, față de precizările făcute de reclamant și în raport de cererea modificatoare depusă anterior de acesta, avându-se în vedere obiectul litigiului (respectiv contestație împotriva Dispoziției nr._/2012 emisă de Primarul General, instanța a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului S. R. prin CCSD, dispunând scoaterea sa din cauză.
Examinând actele și lucrările aflate la dosar, instanța a reținut că reclamantul a formulat în baza Legii nr.10/2001,notificarea nr. 3149/22.10.2011, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață totală de 1111 m.p. (parcelele nr. 485 și 486, situat în București, . 2), teren care a fost preluat în mod abuziv, în regimul anterior în baza Decretului nr. 54/1951 și a procesului-verbal nr. 36/1955, în tabelul anexă la decret, pozițiile 325 și 326 fiind menționate parcelele de teren în suprafață totală de 1207,13 m.p.
Că autorul reclamantului – O. Tit – L. - Septimiu a dobândit în proprietate . actului de vânzare-cumpărare nr. 9359/1944, autentificat la Tribunalul I., în timp ce autoarea O. Arety a cumpărat . actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9360/1944 la același Tribunal I..
În urma decesului numitei O. Arety, eveniment survenit în anul 1948, către soțul supraviețuitor O. Tit – L. – Septimius s-a transmis și dreptul de proprietate referitor la . de defunctă prin act autentic notarial în anul 1944, aspectul referitor la transmiterea dreptului de proprietate rezultând și din procesul-verbal de taxare a moștenirii datat 29.07.1948.
Reclamantul în calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, moștenitor al defunctului O. Tit – L. Septimiu, conform testamentului din 23.08.1972 și a certificatului de moștenitor nr. 895/1979, rectificat prin sentința civilă rectificativă nr. 755/1999 pronunțată de Judecătoria B., a solicitat prin notificarea adresată PMB să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent a ambelor parcele nr. 485 și 486 în suprafață totală de 1111 m.p., situate în București, . 2, însă prin dispoziția ce se contestă, emisă de Primarul General s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru . suprafață de 511 m.p., respingându-se notificarea pentru . suprafață de 600 m.p., cu toate că potrivit dovezilor existente la dosar, rezultă că O. Tit - S. Septimiu – autorul reclamantului a avut calitatea de moștenitor în privința averii rămase la decesul soției sale O. Arety, printre bunurile ce au aparținut acesteia figurând .. 486 achiziționată de defuncta prin act autentic notarial întocmit în anul 1944.
În aceste circumstanțe este evident faptul că la data preluării de către stat a celor două parcele de teren în suprafață de 1207,13 m.p., în temeiul Decretului nr. 54/1951 și a procesului-verbal nr. 36/1955, proprietarul parcelelor respective era autorul reclamantului O. Trit - L. – Septimiu, în mod eronat menționându-se în anexa la procesul-verbal de preluare drept proprietară pentru . Arety, aceasta fiind decedată în cursul anului 1948.
Date fiind considerentele expuse, în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată, instanța va admite contestația și va dispune modificarea Dispoziției nr._/2012 emisă de Primarul General în sensul că se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și pentru .. 486 în suprafață de 600 m.p., situată în București, . și Rosini nr. 6, sector 2, ce nu poate fi restituită în natură.
Vor fi respinse ca neîntemeiate capetele din acțiunea inițială privind obligarea pârâtului M. București să transmită direct către CCSD dosarul aferent notificării și de obligare a Statului R. prin CCSD să înregistreze dosarul transmis de M. București.
Văzând și prevederile art. 274 C.pr.civ..
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul P. O. C. Z., cesionarul . SA, precum și M. București.
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, recurenții P. – O. C. – Z. și . SA au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv, referitor la respingerea capătului de cerere de înaintare a dosarului administrativ direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a susținut că acest capăt de cerere a fost respins fără a se arăta considerentele acestei dispoziții.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că deși art.16 alin.21 din Legea nr.247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin OUG nr.81/2007, stabilește înaintarea dosarului la instituția Prefectului în vederea exercitării controlului de legalitate, față de faptul că instanța de judecată a verificat legalitatea pretențiilor nu se mai impune ca dosarul să fie înaintat prefectului, deoarece s-ar ajunge la o prelungire inutilă a termenului de soluționare definitivă a notificării și acordarea despăgubirilor.
Printr-un al doilea motiv, referitor la capătul de cerere de obligare a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să înregistreze dosarul administrativ, s-a arătat că pentru același rațiuni prezentate la primul motiv de recurs, nu sunt arătate considerentele pentru care s-a respins acest capăt de cerere. În plus se arată că, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va refuza înregistrarea dosarului dacă îl primește direct de la unitatea deținătoare.
Printr-un al treilea motiv se arată că în hotărâre trebuie să se menționeze drepturile cesionarului obținute prin contractul de cesiune nr.392/21.02.2012.
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, M. București a susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța nu poate obliga M. București să înainteze dosarul administrativ direct la Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor deoarece potrivit art.16 alin.21 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 introdus prin OUG nr.81/2007 este ținut să înainteze dosarul administrativ instituției Prefectul în vederea exercitării controlului de egalitate.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că nu este nici etic și nici legal să fie obligați la plata unor sume de bani reprezentând cheltuieli de judecată nejustificate.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește motivele de recurs formulate de P. – O. C. – Z. și . SA.
Primul și al doilea motiv de recurs sunt nefondate pentru următoarele argumente și anume: este adevărat faptul că instanța de fond a respins cele două capete de cerere fără a arăta în extenso considerentele pentru care s-au respins aceste cereri, în schimb în mod sintetic a argumentat că cele două capete de cerere nu au un temei de drept și deci pretențiile din aceste capete de cerere le-a considerat ca neîntemeiată, adică lipsite de temei legal.
Rezultă deci existența unor considerente sintetice.
Astfel, capătul de cerere de obligare a Municipiului București să trimită direct dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este contrar dispozițiilor art.16 alin.21 din Titlul VII a Legii nr.247/2005 și deci nu au temei legal. Apoi, capătul de cerere de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la fel nu are temei legal, în Legea nr.10/2001, lege derogatorie de la dreptul comun.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, din examinarea cererilor formulate de reclamanți se constată că nu există vreun capăt de cerere prin care să se fi solicitat constatarea vreunui drept al reclamantei . SA, astfel că instanța a fost ținută de obiectul cu care a fost investită, motiv pentru care și această pretinsă critică nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, nefiind incidente art.304(1) și 304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Referitor la motivele de recurs susținute de M. București .
Primul motiv de recurs este nefondat deoarece instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s-a cerut trimiterea dosarului administrativ direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Și al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată la care recurenta –pârâtă a fost obligată este o sumă rezonabilă, față de activitatea desfășurată de avocat.
Nefiind deci întrunite dispozițiile art.304 (1) și 304 pct.9 Cod procedură civilă în temeiul art.312 Cod procedură civilă și acest recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-reclamanți P.-O. C.-Z. și . SA și recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva Sentinței civile nr. 2285/17.12.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
11.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1454/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1370/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
