Cereri. Decizia nr. 1183/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 1183/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1183
Ședința publică de la 4.09.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta revizuientă C. V. – prin procurator C. T., împotriva deciziei civile nr. 95 din 13.02.2014, respectiv împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2014, ambele pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații P. L. T., A. F., P. C. (CONSILIUL LOCAL), A. J., P. P., E. J., S. P., A. L.-I. și F. I.-M..
P. are ca obiect – alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă procuratorul C. T., în calitate de reprezentant al recurentei revizuente C. V., lipsind intimații P. L. T., A. F., P. C. (Consiliul Local), A. J., P. P., E. J., S. P., A. L.-I. și F. I.-M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 10.07.2014, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
A fost legitimat procuratorul C. T., care prezintă C.I., . nr._, eliberată de Secția 16 Poliție la data de 27 mai 2003.
Curtea constată că din eroare a stabilit prin rezoluție administrativă o taxă judiciară în cuantum de 50 lei, având în vedere faptul că taxa de timbru datorată de către recurenta revizuientă este de 5 lei, care, de altfel, a și fost achitată potrivit chitanței anexate la fila 9 din dosar, motiv pentru care procedează la anularea acesteia.
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea cererii de recurs, motivat de faptul că recurenta revizuientă a exercitat această cale de atac împotriva unei hotărâri irevocabile.
Procuratorul C. T. apreciază că poate exercita o cale de atac împotriva deciziei civile nr. 95 din 13.02.2014, pronunțate de către Tribunalul G..
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra acestei chestiuni.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4447 din 09 mai 2013 Judecătoria G. a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea C. V. în contradictoriu cu intimații P. L. T., A. F., P. C. (Consilul Local), A. J., P. P., E. J., S. P., A. L. – I., F. I. – M., împotriva încheierii de ședință din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/3/2009, ca inadmisibilă.
În speță, contestatoarea a atacat cu contestație în anulare încheierea de ședință din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. prin care instanța a dispus suspendarea judecății în baza art.155/1 C.pr.civ. pentru neîndeplinirea de către reclamanta C. V. (contestatoarea în speță) a obligațiilor ce i-au fost stabilite în sarcină, încheierea de suspendare fiind dată cu „drept de cerere de repunere pe rol/recurs pe toată durata suspendării” ( fila 6 dosar nr._ al C. ).
S-a reținut că încheierea de suspendare pronunțată la 4.02.2011 dată cu drept de cerere de repunere pe rol sau recurs pe toată durata suspendării,
nefiind irevocabilă la momentul înregistrării contestației în anulare, nu poate face obiectul căii de atac menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate întrucât scopul acțiunii depuse prin Curtea de Apel București a fost ieșirea din indiviziune.
Învederează că dorește ieșirea din indiviziune pentru care a plătit taxele impuse, de peste 4.500 lei, pentru situația nou creată.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se dispună ieșirea din indiviziune prin acordarea cotei de 1/2din valoarea masei succesorale reevaluate.
În drept invocă dispozițiile art.299 (1,2), 301, 302, 303 (1,2,6), 304 (6,7,8,9), 309 (1), 311 (1), 312 (1,4,7) C.proc.civ.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.752/20.2013, Tribunalul G. a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare C. V. prin procurator C. T..
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că este sesizat cu un recurs exercitat împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă căii de atac a apelului, astfel că potrivit art.304/1 C.proc.civ., recursul nu este limitat la motivele prev. de art.304 C.proc.civ.
A reținut tribunalul că obiectul pricinii de față îl constituie o contestație în anulare formulată de C. V. împotriva încheierii din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/3/2009, încheiere prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru neîndeplinirea de către reclamanta C. V. a obligațiilor ce i-au fost fixate de instanță, în temeiul art.155/1 C.proc.civ.
Reținând incidenta art. 317 C.proc.civ. tribunalul a apreciat că acest text de lege ce reglementează contestația în anulare de drept comun, indică domeniul în care această cale extraordinară se aplică, respectiv vizează numai hotărârile irevocabile, precizând totodată motivele ce pot fi invocate pe această cale. În speță, din punct de vedere al domeniului, condiția de admisibilitate nu este îndeplinită, fiind atacată încheierea din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G., încheiere ce nu este irevocabilă ci este doar o încheiere de suspendare a judecății care este supusă căii de atac ordinare a recursului, astfel că nu poate fi atacată cu contestație în anulare la acest moment.
Mai mult, s-a constatat că motivele invocate de recurent nu se circumscriu motivelor de contestație în anulare limitativ prev. de art.317 și art. 318 C.proc., astfel că nici din acest punct de vedere contestația formulată apare ca inadmisibilă.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile, în baza art.312 C.proc.civ. tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare C. V. împotriva sentinței civile nr.4447/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria G..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ /04.12.2013 Chiriacesu T. procurator al recurentei C. V. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 752/20.11.2013 a Tribunalului G..
În motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că a formulat o cerere de contestație în anulare în urma respingerii unui recurs de către Secția a IX a Curții de Apel București, iar Judecătoria G. prin sentința civilă nr. 4447/09.05.2013 a respins contestația în anulare formulată de către C. V. împotriva încheierii de ședință din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr,_/3/2009, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 752/20.11.2013 Tribunalul G. a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare C. V. prin procurator C. T. împotriva sentinței civile nr. 4447/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. retinând că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 317 și 318 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.95/13.02.2014, Tribunalul G. a respins ca nefondată cererea de revizuire.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că cererea de revizuire a nu este întemeiată în drept deși părții i s-au citit prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă, fiind respinsă ca atare.
Prin cererea înregistrată la data de 18.02.2014, petentul C. T. a solicitat în temeiul art.281 din Codul de procedură civilă, îndreptarea erorii privind numele pârâtei P. L. T., învederând că numele real al acestei părți este S. L. T..
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 27.02.2014, Tribunalul G. a respins ca nefondată cererea de îndreptare materială formulată de recurentul C. T..
Prin cererea formulată la data de 10.06.2014, și înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta C. V. prin procurator C. T. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.95/13.02.2014 a Tribunalului G., precum și împotriva încheierii de ședință din 27.02.2014 a aceleiași instanțe, invocând în drept dispozițiile art.509 pct.8, art.513 (5), art.483 (1,3,), 485, 486, 488 pct.5, 6, 8 și 496 N.C.proc.civ., Constituția României privind dreptul la apărare, apărarea dreptului și a proprietății private, Codul Civil cap.III privind moștenitorii legali.
Recurentul menționează că a formulează cererea în contradictoriu cu S. L. T. și A. J..
În motivare, recurentul susține că la Tribunalul G., în ultima fază, s-a judecat cererea de revizuire a recursului pronunțat anterior, în condiții total discutabile și oneroase.
Apreciază că instanțele de la Judecătoria G. și Tribunalul G. blochează ieșirea din indiviziune între moștenitoarea defunctului V. I. (tatăl) și părțile pârâte. Faptul că a dobândit cota de 1/2 din masa succesorală reevaluată îi deranjează pe pârâți care se folosesc de bunurile mobile și imobile de 16 ani. Totodată, pârâții vor să scape de sulta bănească în valoare de 16.032 euro plus cheltuieli de judecată.
Având în vedere faptul că au trecut peste 20 ani de la dezbaterea succesiunii, din octombrie 1993, recurentul invocă și dispozițiile Legii nr.202 din 26.10.2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Apreciază că în aceste condiții, toate hotărârile și deciziile date sunt nule de drept, că în mod eronat tribunalul a pus în vedere reclamantei să facă dovada că S. L. T. este divorțată, întrucât C. V. nu are nicio legătură de filiație cu această persoană și ca atare P. Sector 4 (biroul de stare civila) nu emite documente decât la cererea instanței. Arată, totodată, că instanța trebuia să o citeze pe S. L. T. la termenul de judecată pentru îndreptare eroare materială cu actele de stare civilă.
Precizează că la dosar s-a depus rezoluția din 6.12.2013 - dosar
nr.3383/P/2013, din care rezultă foarte clar situația civila a pârâtei S. L. T..
În consecință, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință să se dispună ieșirea din indiviziune.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
La termenul de judecată din data de 04.09.2014, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de ordine publică a inadmisibilității căii de atac a recursului.
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de momentul formulării cererii de chemare în judecata de către reclamantă, anterior datei de 12.12.2011 - prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865 ( Codul de procedură civilă), conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate în raport de această excepție, în raport de prevederile înscrise în art. 316 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea recursului formulat de recurentă, Curtea urmează a avea în vedere că, obiect al recursului îl constituie decizia civilă nr. 95/13.02.2014 a Tribunalului G., precum și încheierea de ședință din 27.02.2014 a aceleiași instanțe, ambele pronunțate în dosarul nr._ .
Curtea reține, că în speță, recurenta a atacat cu contestație în anulare încheierea de ședință din 04.02.2011, pronunțată de Judecătoria G., încheiere prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/3/2009, în conformitate cu prevederile art.1551 din Codul de procedură civilă. Contestația în anulare a fost soluționată de Judecătoria G. prin sentința civilă nr. 4447 din 09 mai 2013.
Potrivit art. 2441 din Codul de procedură civilă: „ Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs”.
Rezultă așadar că potrivit acestei norme, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierii prin care se dispune suspendarea judecării unui proces este cea a recursului, această cale de atac fiind soluționată printr-o hotărâre irevocabilă, în conformitate cu prevederile art. art. 377 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, potrivit art. 320 alin. final din Codul de procedură civilă: „ Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.
Prin urmare, în aplicarea acestor norme, calea de atac exercitată de recurenta din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 4447 din 09 mai 2013 a Judecătoriei G., prin care s-a procedat la soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva încheierii de ședință din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/3/2009, este cea care putea fi exercitată împotriva însăși încheierii din data de 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/3/2009, respectiv recursul.
Pe cale de consecință, decizia civilă nr. 752/20.11.2013, decizie prin care Tribunalul G. a soluționat recursul declarat de recurenta-contestatoare C. V. prin procurator C. T. împotriva sentinței civile nr. 4447/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria G., este o hotărâre irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 95/13.02.2014 Tribunalul G. a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire exercitată de aceeași parte, împotriva deciziei civile nr. 752/20.11.2013, decizie prin care Tribunalul G. a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare C. V. prin procurator C. T. împotriva sentinței civile nr. 4447/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria G..
De asemenea, prin încheierea de ședință din 27.02.2014, Tribunalul G.- în cadrul aceluiași litigiu soluționat prin decizia civilă nr. 95/13.02.2014 - a procedat la soluționarea unei cereri având ca obiect îndreptare eroare materială, cerere întemeiată pe prevederile art. 281 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește caracterul acestor ultime hotărâri, Curtea reține incidența prevederilor art. 328 din Codul de procedură civilă, care stabilesc: „ Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Totodată, Curtea reține incidența art. 2813 alin.1 din Codul de procedură civilă, care prevăd: „ Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 … sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.
Pe cale de consecință, în măsura în care hotărârea care face obiect al revizuirii este irevocabilă, hotărârea judecătorească prin care se soluționează calea de atac a revizuirii, este, de asemenea, irevocabilă.
Tot astfel, încheierile prin care se soluționează cererile de îndreptare eroare materială, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, astfel că, în măsura în care o atare hotărâre este irevocabilă, încheierea pronunțată în temeiul art. 281 din Codul de procedură civilă, are, de asemenea, caracter irevocabil.
Așa fiind, câtă vreme, în cauză, calea de atac extraordinară a revizuirii a fost îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile (decizia civilă nr. 752/20.11.2013 a Tribunalului G.) atât decizia civilă nr. 95/13.02.2014 cât și încheierea de ședință din 27.02.2014, ambele pronunțate de Tribunalul G., în calea de atac a revizuirii care a avut ca obiect decizia civilă nr. 752/20.11.2013 a Tribunalului G. (irevocabilă), sunt irevocabile, cum corect s-a menționat, de altfel, în chiar cuprinsul lor.
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 299 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum si, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”. Totodată, art. 377 alin. (2) din Codul de procedură civilă enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum si orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5).
În același timp, condițiile în care pot fi exercitate căile de atac, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Mai mult, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv si irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.
Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea constată că de vreme ce atât decizia civilă nr. 95/13.02.2014 a Tribunalului G., cât și încheierea de ședință din 27.02.2014, sunt irevocabile, acestea, în baza art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă, au devenit nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Altfel spus, recurenta nu are, în raport de prevederile legale anterior reliefate, posibilitatea de a exercita împotriva acestora calea de atac a recursului, o atare cale de atac neputând fi exercitată împotriva unor hotărâri irevocabile.
Ca atare, declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile date în revizuire, recurenta nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și pe cale de consecință, va dispune respingerea recursului declarat de recurenta reclamanta C. V. împotriva deciziei civile nr.95/13.02.2014 și împotriva încheierii din data de 27.02.2014, ambele pronunțate de Tribunalul G., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta revizuientă C. V. prin procurator C. T. împotriva deciziei civile nr.95/13.02.2014, respectiv împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2014, ambele pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații P. L. T., A. F., P. C. (CONSILIUL LOCAL), A. J., P. P., E. J., S. P., A. L. I. și F. I. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/26.09.2014
------------------------------
T.G. – C.P.
- G.U.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 333/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1206/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
