Cereri. Decizia nr. 1940/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1940/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1940/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1940R

Ședința publică din data de 14.11.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - Z. D.

JUDECĂTOR - C. M. S.

JUDECĂTOR - P. R.

GREFIER - D. L.

Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentul -reclamant C. M. Athanase decedat de parcursul procesului, fiind continuat de C. I. L., C. A. D. și C. R. V., și de recurentul – intervenient C. I. M. împotriva deciziei civile nr. 404A/16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. I. L. și intimații – pârâți C. E. și C. G., cauza având ca obiect „ obligația de a face”.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având în vedere incidentul procedural ivit după rămânerea în pronunțare a cauzei, Curtea a amânat pronunțarea la data de 14.11.2013, când a decis următoarele:

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.08.2010, reclamantul C. M. A. a solicitat obligarea pârâților C. G. și C. E. să desființeze lucrările de construire – acoperire terasă – ancorate pe fațada Sud a imobilului situat în București, ., sector 1, în caz contrar să îi permită reclamantului să desființeze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâții sunt proprietari ai apartamentului situat la parterul imobilului și ai terasei, aflată deasupra apartamentului reclamantului. Aceștia nu au solicitat acordul tuturor proprietarilor pentru modificările aduse fațadei imobilului, asupra căruia grevează dreptul de proprietate în coproprietate forțată și perpetuă al proprietarilor de apartamente din imobil.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 230/2007, art. 998-999, art. 1077 din C.civ., art. 6 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

Pârâții au formulat întâmpinare la data de 11.02.2011, prin care au arătat că acțiunea este inadmisibilă sau, în subidiar, neîntemeiată. Potrivit actelor de proprietate ale pârâților, niciun zid al terasei lor nu se învecinează sau nu are legătură cu pereții apartamentului aflat în proprietatea reclamantului. De asemenea, lucrările de acoperire a terasei nu aveau, potrivit Legii nr. 50/1991, nevoie de autorizarea prealabilă, nu s-au efectuat lucrări la niciun spațiu comun.

La 01.02.2012, a formulat cerere de intervenție principală intervenientul C. I. M.. Acestuia i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în valoare de 26 lei, din care a achitat doar 10 lei.

Prin sentința civilă nr. 5513/29.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de intervenție principală și a anulat cererea de intervenție principală ca nelegal timbrată. A respins pe fond acțiunea formulată de reclamanții C. M. A. și, C. I. L. în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiată. A obligat reclamantul la cheltuieli de judecată către pârâți, în sumă de 1.500 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea construcții, că lucrările efectuate de pârâți au respectat toate normativele în vigoare, nu au afectat nivelul de înălțime al clădirii sau al imobilului inclusiv al apartamentului proprietatea reclamantului.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., acestea vor rămâne în sarcina reclamantului, cu mențiunea că acesta va trebui să suporte și cheltuielile efectuate de pârâți, în cuantum de 1.500 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul C. M. Athanase și intervenientul C. I., cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă la data de 11.07.2012, sub nr._ .

Cererea de apel formulată de apelantul-reclamant nu a fost semnată. Tribunalul a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea de apel, însă acesta a lipsit de la proces.

Având în vedere că pentru termenul de judecată din data de 16.04.2013, apelantul-reclamant C. M. A. a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței pentru a semna cererea de apel, raportat și la faptul că la dosar nu există o dovada prin care reclamantul să aducă la cunoștință că și-a angajat avocat în cauză, tribunalul va anula apelul formulat de acesta pentru lipsa semnăturii.

În motivele de apel formulate, apelantul-intervenient a susținut că nu a primit nicio citație prin care i se punea în vedere de către prima instanță să timbreze cererea de intervenție, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, drept apărat de art. 6 din CEDO. A susținut astfel că cererea de intervenție a fost anulată greșit.

Apelantul nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a formulat motivele de apel.

Intimații nu au formulat întâmpinare, iar în apel nu s-au administrat probe noi.

Prin decizia civilă nr. 404A/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă a fost anulat apelul formulat de apelantul-reclamant C. M. A., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. și C. E., intimata-reclamantă C. I. L., și intimatul-intervenient C. I., împotriva sentinței civile nr. 5513/29.03.2012, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, pentru lipsa semnăturii, s-a respins apelul formulat de apelantul-intervenient C. I., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. și C. E. și intimata-reclamantă C. I. L., împotriva sentinței civile nr. 5513/29.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, ca nefondat și au fost obligați apelanții la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Conform dispozițiilor prevăzute de art.20 alin.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată se sancționează cu anularea cererii. Intervenientul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare pe care o datora pentru cererea dedusă judecății, astfel încât prima instanță a dispus corect anularea cererii de intervenție, iar criticile formulate de acesta sunt nefondate și tribunalul nu le-a primit.

În consecință, pentru motivele arătate, conform art. 296 din C.pr.civ., tribunalul a respins apelul formulat de apelantul-intervenient ca nefondat. A fost anulat apelul formulat de apelantul-reclamant pentru lipsa semnăturii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul – reclamant C. M. A. și C. I. M..

  1. Recursul declarat de către C. M. A.:

Reclamantul a criticat soluția pentru nelegalitate, arătând că potrivit art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă „ Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârilor date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea însăși”.

Reclamantul a invocat faptul că la prima instanță a fost reprezentat de către av. Sarchizian, cu delegație la dosar, care de altfel, în numele acestuia a și declarat calea de atac.

Reclamatul a arătat că, apelul declarat de avocat nu trebuie să mai fie însușit de apelant, câtă vreme acesta se întemeiază pe o împuternicire izvorâtă din lege.

Prin urmare, în mod nelegal tribunalul a procedat la anularea apelului declarat de avocatul ce a asistat partea la prima instanță și care în puterea legii avea acest drept special.

În cel de-al doilea motiv de apel, reclamantul a invocat faptul că, în chiar preziua ultimului termen de judecată, acesta a comunicat în scris instanței faptul că își însușește apelul și motivele de apel, înscris semnat olograf de către acesta. În plus, atașat notei de ședință respective, reclamantul a depus și înscrisul medical care justifică reprezentarea acestuia în ședința de judecată, datorită afecțiunii medicale de care suferea și vârstei înaintate.

Reclamantul a învederat faptul că instanța avea cunoștință de voința procesuală a acestuia, iar dacă instanța avea eventuale îndoieli față de forma în care a fost exprimată voința procesuală, atunci vizând și circumstanțele concrete, anume justificarea medicală și vârsta înaintată, avea posibilitatea acordării unui termen de judecată, de control, solicitând eventuale relații suplimentare.

Reclamantul a arătat că nelegal tribunalul a anulat apelul acestuia câtă vreme conform legii acesta a fost declarat de avocat, ce avea acest drept.

Reclamantul a arătat că este excesivă și rezonabilă măsura instanței de apel de a anula apelul, deși la dosar se găsea exprimată sub forma unei note de ședință, voința procesuală a acestuia de a-și însuși apelul.

Reclamantul a arătat că modalitatea în care a acționat instanța de apel, constituie o ingerință în dreptul la acces al reclamantului în ce privește nelegalitatea.

În final, reclamantul solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel aceleași instanțe.

II. Recursul declarat de către C. I. M. împotriva deciziei civile nr. 404A/16.04.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a III -a Civilă

În motivarea recursului, se învederează că avocatul G. a avut o poziție bizară în fața instanței de judecată și că va sesiza comisia de disciplină a baroului.

Se arată că a formulat cerere de intervenție și că a achitat taxa de timbru.

În drept, nu a invocat nicio dispoziție legală.

Analizând recursurile declarate de către recurenți, Curtea învederează că este fondat numai recursul declarat de către C. M. A., având în vedere motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 din codul de procedură civilă și că este nul recursul declarat de către C. I. M., pentru următoarele motive:

I.Recursul declarat de către C. I. M. este nul, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică”.

A motiva recursul înseamnă arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor criticii privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurentul a depus un memoriu de recurs, însă din lecturarea acestuia nu se poate constata care sunt criticile formulate împotriva deciziei civile recurate.

Se învederează că susținerile menționate în cuprinsul acestuia nu pot fi încadrate din oficiu de către instanța de recurs în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct.1-9 din Codul de Procedură Civilă.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul – intervenient C. I. M. împotriva deciziei civile nr. 404A/16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ .

II.Recursul declarat de către recurentul – reclamant C. M. Athanasedecedat de parcursul procesului, și continuat de C. I. L., C. A. D. și C. R. V. este fondat, având în vedere că instanța de apel a aplicat și a interpretat, în mod greșit, dispozițiile art. 69 alin.2 din Codul de Procedură Civilă.

Potrivit art. 69 alin.2 „avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fãrã mandat, poate face orice acte pentru pãstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate sã exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotãrârii date; în acest caz însã, toate actele de procedurã se vor îndeplini numai fațã de partea însãși”.

Curtea învederează că, prin alin. (2) al art. 69 se conferă aplicabilitate pe plan procesual, în procesul civil, a dispoziției de principiu cuprinsã în art. 1533 C. civ., conform cãreia mandatul poate fi dat și în mod tacit.

Astfel, avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, evident în exercitarea unui mandat expres, poate, într-o etapã procesualã ulterioarã, chiar în absența unui mandat expres: sã îndeplineascã actele necesare pãstrãrii drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexecutarea lor la timp și să exercite cãile de atac împotriva hotãrârii date.

În principiu, se considerã cã aceste acte de conservare au fost sãvârșite de mandatar în temeiul unui mandat tacit, valabilitatea lor fiind condiționatã de o ulterioarã ratificare de cãtre parte.

Lipsind mandatul expres, toate actele de procedurã se vor îndeplini numai fațã de partea însãși.

Instanța de recurs învederează că sunt incidente dispozițiile art.69 alin.2 din Codul de Procedură Civilă, deoarece avocatul, care l-a reprezentat pe C. M. Athanase în fața primei instanțe, în temeiul unui mandat expres probat cu împuternicirea avocațială aflată la dosar, a exercitat calea de atac a apelului, în temeiul mandatului acordat în fața primei instanțe.

Mai mult, Curtea învederează că C. M. Athanase a comunicat în scris instanței faptul că își însușește apelul și motivele de apel, așa cum rezultă din înscrisul semnat olograf de către acesta și aflat la fila 23 dosarul de apel.

Curtea învederează că instanța de apel a interpretat greșit atât dispozițiile art.69 alin.2 din Codul de Procedură Civilă, cât și manifestarea de voință a recurentului în sensul de a ratifica calea de atac a apelului exercitată de către avocatul recurentului, care avea împuternicire avocațială numai pentru judecata în fața primei instanțe.

Având în vedere că Tribunalul București a anulat calea de atac a apelului exercitată de către C. M. Athanase, nefiind cercetate pe fond criticile formulate de către acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 312 din Codul de Procedură Civilă va admite recursul declarat de către recurentul – reclamant C. M. Athanase decedat de parcursul procesului, fiind continuat de C. I. L., C. A. D. și C. R. V., va casa, în parte, decizia civilă recurată și va trimite spre rejudecarea apelului declarat de C. M. Athanase la instanța de apel. De asemenea, va menține, în rest, celelalte dispoziții ale deciziei.

În temeiul art. 274 din Codul de Procedură Civilă, va obliga pe C. I. M. la plata sumei de 600 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații – pârâți, în faza recursului și la plata sumei de 400 lei, pentru apel, având în vedere că se află în culpă procesuală prin declanșarea căilor de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de recurentul – intervenient C. I. M. împotriva deciziei civile nr. 404A/16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurentul -reclamant C. M. Athanase decedat de parcursul procesului, fiind continuat de C. I. L., C. A. D. și C. R. V., cu intimata – reclamantă C. I. L. și cu intimații – pârâți C. E. și C. G..

Admite recursul declarat de recurentul – reclamant C. M. Athanase decedat de parcursul procesului, fiind continuat de C. I. L., C. A. D. și C. R. V. împotriva deciziei civile nr. 404A/16.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu recurentul – intervenient C. I. M., cu intimata – reclamantă C. I. L. și cu intimații – pârâți C. E. și C. G..

Casează, în parte, decizia civilă recurată și trimite spre rejudecarea apelului declarat de C. M. Athanase la instanța de apel.

Obligă pe C. I. M. la plata sumei de 600 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații – pârâți, în faza recursului și la plata sumei de 400 lei, pentru apel.

Menține, în rest, celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 08.11.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

Z. D. C. M. S. V. A.

Grefier,

D. L.

Red. D.Z.

Tehnored. T.I.

2 ex./08.07.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 1940/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI