Cereri. Decizia nr. 2017/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2017/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2017/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2017 R
Ședința publică de la 26.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 820/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr_, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. L., având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă B. L. personal și asistată de avocat I. P. B., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei reclamante B. L. depune la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează a o avea în vedere ca și concluzii scrise și dispune lăsarea dosarului la ordine, față de faptul că a fost strigat pe lista cauzelor la amânări fără discuții.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimata reclamantă B. L. personal și asistată de avocat I. P. B., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General.
Apărătorul intimatei reclamante B. L. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante B. L. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Consideră că este inadmisibil un astfel de motiv de recurs care se circumscrie unei cereri de lămurire dispozitiv, care se face în condițiile prevăzute de art. 2811 C.pr.civ. Arată că sentința pronunțată de Tribunalul București a fost la data de 10.04.2013, legea ulterioară fiind publicată în Monitorul Oficial la data de 17.05.2013, ulterior pronunțării acestei hotărâri. În acest caz consideră că este vorba de o cerere de lămurire dispozitiv.
Cu privire la al doilea motiv de recurs că cheltuielile de judecată nu au fost proporționale cu complexitatea cauzei și cu munca depusă de avocat, consideră că pârâtul este în culpă procesuală, având în vedere că nu a soluționat notificarea depusă de reclamantă. Să se aibă în vedere că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Să se constate că intimata este persoană îndreptățită așa cum a reținut și instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 19.10.2012, reclamanta B. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de acordare a despăgubirilor bănești privind imobilul situat in București, . nr. 20, sectorul 1, care a fost expropriat in vederea demolării, conform Decretului nr. 252 din 30 iunie 1979; cu plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr.75/19 ianuarie 1977, reclamanta figurează ca unică moștenitoare a autorului său, B. I., ce a dobândit imobilul situat in București, Șoseaua București-Ploiești, nr. 20, sectorul 1, compus din teren in suprafața de 1022 mp si construcție din cărămida, formata din subsol, parter si etaj, in suprafața de 440 mp, ce face parte din masa succesorala de pe urma acestuia, in baza următoarelor acte: terenul a fost dobândit prin contractele de van2are - cumpărare aut. sub nr._/1932 si transcris sub nr._/1932 de Tribunalul I., secția notariat (teren in suprafața de 529,58 mp la prețul de 42.000 lei) si contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/1932 si transcris sub nr._/1932 de Tribunalul I., secția Notariat (teren in suprafața de 507,42 mp la prețul de 110.000 lei); imobilul a fost dobândit de către autorul subsemnatei anterior căsătoriei, constituind bun propriu al acestuia.
Ulterior, imobilul situat in București, Șoseaua București - Ploiești nr. 20. sector 1. a fost expropriat in vederea demolării, potrivit Decretului nr. 252 din 30 iunie 1979, in vederea aplicării prevederilor detaliului de sistematizare pentru zona Băneasa. Reclamanta a menționat că nu a primit si nici nu a ridicat vreodată o suma de bani cu titlu de despăgubiri in urma acestei exproprieri.
Notificarea a făcut obiectul dosarului cu nr. 2206/24.05.2001, dosar încă nesoluționat deși a depus toate documentele necesare soluționării acestuia.
Prin sentința civilă nr.820/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a admis cererea formulată de reclamanta B. L., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL; a obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în București, Șoseaua București-Ploiești, nr.20,sector 1, compus din teren în suprafață de 1022 m.p. și construcție în suprafață de 414 m.p.( în prezent demolată): a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.274 alin.3 C.proc.civ.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, la data de 10.04.2001 reclamanta a formulat prin executor judecătoresc notificare în temeiul legii nr. 10 /2001, înregistrată sub nr.2466/2001 (filele 7,8) solicitând despăgubiri bănești în urma demolării imobilului proprietatea sa, ce a fost expropriat în baza deciziei nr.252/1979.
S-a constatat că deși la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001 s-au depus toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul a apreciat, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 din Legea nr. 10 /2001, că reclamanta este îndreptățit să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, tribunalul urmând să analizeze notificarea formulată sub toate aspectele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General considerat-o netemeinică pentru următoarele considerente:
S-a considerat că în mod greșit instanța a admis acțiunea reclamantei susmenționate și a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ..20, sector 1, compus din teren în suprafață de 1022 mp construcție în suprafață de 414 m.p., în prezent demolată, obligă M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, pentru următoarele argumente:
Potrivit actelor depuse la dosarul de notificare rezultă că imobilul situat în București, ..20, sector 1, a trecut în proprietatea lui în baza Decretului nr.252 /1979.
Conform actelor existente la dosar și a planurilor imobilului a rezultat că imobilul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură și urmează să se emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii nr.247/2005.
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi.
Conform art.1al.1și alin.2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Referitor la obligarea Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată, se învederează următoarele:
S-a considerat că în mod greșit (eronat) instanța a admis acest capăt de cerere, în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții, or în cazul de față nu se poate reține culpa instituției, reclamanta având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor toate actele prevăzute 22 din Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificării.
În subsidiar Municipiului București, solicită să se aplice dispozițiilor art.274 al. 3. c.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat următoarele :
Prin cererea formulată, reclamanta B. L. a chemat în judecată paratul M. București prin Primar General,solicitând să se constate calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei sus-menționate la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent valoric constând în despăgubiri la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare pentru imobilul situat în Bucuresti, ..20, sector 1, cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 ,Decizia XX pronunțată de Î.CCJ.
Absenta răspunsului persoanei juridice deținătoare la notificarea ce i s-a transmis de către persoanele care au dovedit prin actele dosarului că au calitate de persoane îndreptățite, încă din anul 2001,fără ca aceste persoane să aibă vreo culpa, are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz este verificat de instanța de judecată
În baza deciziei nr. XX din J.9.03.2007 a ICCJ pronunțata in interesul legii si care are valoare obligatorie in interpretarea legii, conform căreia „Instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond nu numai contestația formulata împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea pârtii interesate”.
Într-adevăr potrivit art. 1 alin 2 din legea nr. 165/2013 în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.
Sub acest aspect recursul este fondat ceea ce va determin admiterea recursului în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor acorda în condițiile Legii nr.165/2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ,obligarea pârâtei la suportarea acestora se bazează pe ideea de culpă generată de nesoluționarea în termenul legal a notificării.
Deși instanța are posibilitatea cenzurării cheltuielilor de judecată considerate prea mari în raport de criteriul muncii avocațiale și complexitatea cauzei în speță se constată că acestea nu sunt mari față de criteriile arătate astfel încât, va menține această obligație în sarcina pârâtului..
Față de împrejurarea că recursul pârâtului a fost admis Curtea nu îl va mai obliga pe pârât la cheltuieli de judecată în recurs față de intimata reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 820/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr_, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. L..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor acorda în condițiile Legii nr.165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. Vărtej
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
2.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1897/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
