Grăniţuire. Decizia nr. 27/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 27/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.27 A
Ședința publică de la 06.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - S. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelantul-reclamant G. A., împotriva sentinței civile nr.1025 din 24.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. V., B. I., B. D., B. A. și R. V..
P. are ca obiect – grănițuire.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 30.01.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 06.02.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 07.05.2009 sub nr. de dosar._/299/2009, reclamantul G. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. V. și B. I. și cu pârâții B. D., B. A. și R. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța de către instanță să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, urmând ca împreună cu pârâții să suporte cheltuielile cu această operațiune de grănițuire, ca urmare a stabilirii liniei de hotar pârâții să fie obligați să-i respecte acestuia dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren în suprafață totală de 892 mp situată în București, . nr.22A, sector 1 pe care au acaparat-o din proprietatea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 5.10.2009 pârâtul G. V. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că din 1969 a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată publică și sub nume de proprietar asupra unei suprafețe de teren de 330 mp, motiv pentru care solicită să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate.
La data de 9.11.2009, pârâtul B. I. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că din 1973 în baza unui înscris sub semnătură privată de la Antoin S. a început să exercite o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată publică și sub nume de proprietar asupra unei suprafețe de teren de 200 mp, motiv pentru care solicită să se constate că a dobândit prin uzucapiune de 30 de ani dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr._/13.07.2010, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 13.09.2010 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din 19.01.2012 instanța a admis excepția netimbrării cererilor reconvenționale formulate de către pârâții – reclamanți G. V. și B. I..
Au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, raport de expertiză tehnică judiciară, declarații de martori, interogatorii.
Prin sentința civilă nr.1025/24.05.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a anulat ca netimbrate cererile reconvenționale formulate de pârâții - reclamanți G. V. și B. I., a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât G. A., în contradictoriu cu pârâții reclamanți G. V. și B. I. și cu pârâții B. D., B. A. și R. V., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat:
1. Asupra cererilor reconvenționale formulate de către pârâții – reclamanți G. V. și B. I.
S-a constatat că prin încheierea de ședință din 19.01.2012 instanța a admis excepția netimbrării cererilor reconvenționale formulate de către pârâții – reclamanți.
În conformitate cu art. 20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii (...), instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Potrivit cu art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că cei doi pârâți reclamanți nu au înțeles să achite taxa de timbru în cuantumul aferent cererilor reconvenționale, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale invocate, a anulat celor două cereri reconvenționale ca netimbrate.
2. Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului
Prin sentința nr. 1876 pronunțată la data de 07.05.1991 în dosarul nr.6157/1990 Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de către numita G. F. și a obligat pârâta Ferma R. să restituie reclamantei suprafața de 3 ha, proprietatea sa pe amplasamentul vechi de pe . sentințe Cooperativa Agricolă de Producție Ferma Rosia a formulat recurs pe care Tribunalul București l-a anulat ca netimbrat la data de 13.11.1991.
Prin încheierea pronunțată la 10.08.1998, instanța a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1876/7.05.1991, precizând vecinătățile terenului restituit astfel: S - . C., N - teren viran (fost proprietar R. S.), V - . – Calea Ferată.
La data de 14.03.1996 numita G. Floirca a decedat și potrivit certificatului de moștenitor nr. 283/18.04.1996 reclamantul este unicul succesor al acesteia.
Prin Încheierea de rectificare nr. 104/15.09.1997 emisă de BNP mentor s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul CM nr.283/18.04.1996, constatându-se că masa succesorală după G. F. este formată din terenul în suprafață de 3 ha situat în București, ., sector 1 format din două loturi cu următoarele vecinătăți: 1. cel de 20.000 mp se învecinează cu: la N - moștenitori T. S., la E - . - moștenitori T. S., la S - .. Gen C.; locul în suprafață de 10.000 mp se învecinează cu: la V cu ., la S - moștenitori T. S., la E - moștenitori T. S., la N - proprietatea R. S..
Având în vedere că în prezenta cauză reclamantul a făcut dovada raportului de succesiune față de fostul proprietar, instanța a respins ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, subliniind în același timp că argumentele pârâtului G. V. privind greșita reconstituire pe actualul amplasament a dreptului de proprietate al autoarei reclamantului nu pot fi repuse în discuție față de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1876/7.05.1991.
3. Asupra fondului cauzei
Reclamantul solicită instanței de judecată stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea sa de cea a pârâților, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să-i respecte acestuia dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren în suprafață totală de 892 mp situată în București, . nr. 22A, sector 1.
Analizând cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul C. V., coroborat cu planul de încadrare în zonă a imobilului și planurile de amplasament și delimitare parte integrantă din documentația topo cadastrală în baza căreia s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului (filele 195 – 197), tribunalul a constatat că la adresa sold P. G. sunt situate următoarele parcele:
1. nr. 22B cu numărul cadastral_ în CF_ în suprafață de 1130 mp cu următoarele vecinătăți: N – proprietăți particulare din ., S - . particulare din .; V – . (fila 11, 12, 13 dosar judecătorie);
2. nr. 22 A cu numărul cadastral_ în CF_ în suprafață de 1618 mp cu următoarele vecinătăți: N – . P. G. nr 14 A, E – .. Soldat P. GHeoghe (fila 14, 15, 16 dosar judecătorie).
Cele două parcele sunt delimitate de . la nr. 22B având limita sudică spre . de la nr. 22 A având ca limită spre nord ., 197 dosar TB).
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat grănițuirea proprietății sale situate în . nr. 22 A și urmare a acestei operațiuni de grănițuire, pârâții să fie obligați să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 892 mp situată Sold P. G. nr.22 A.
Analizând, în concret, planul de încadrare în zonă, planurile de amplasament și delimitare parte integrantă din documentația topo cadastrală în baza căreia s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului se constată că .>nr. 22 A (care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată) având următoarele vecinătăți N – . P. G. nr. 14 A, E – .. Soldat P. Gheoghe este corect delimitată, nefiind încălcată de către pârâți linia de hotar, deoarece niciuna din laturile acestei parcele nr. 22 A nu se învecinează cu terenurile aflate în posesia pârâților.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză coroborat cu planurile cadastrale depuse la OCPI s-a constatat că reclamantul de învecinează cu terenurile în posesia pârâților cu .. 22 B astfel delimitată N – proprietăți particulare din ., S - . particulare din .; V – . (fila 11, 12, 13 dosar judecătorie).
Așadar, eventuala problemă de delimitare între proprietatea reclamantului și cele stăpânite de pârâți se pune în legătură cu terenul situat la nr. 22 B din . (fila 197), nicidecum cu .. 22A care este de fapt situată la sud de . nu se învecinează pe nici o latură cu terenurile ocupate de pârâți.
Având în vedere limitele fixate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu poate schimba cadrul procesual obiectiv pentru a se pronunța asupra grănițuirii parcelei de la nr. 22 B (care într-adevăr se învecinează cu terenurile pârâților) în loc de cea de la nr. 22 A solicitată de către reclamant prin acțiune. În plus, s-a constatat că reclamantul a beneficiat pe tot parcursul litigiului de asistența din partea unui apărător ales, în măsură să sesizeze diferența dintre amplasamentul celor două parcele aflate în proprietatea reclamantului, dar din care doar cea de la 22 B pune probleme de delimitare în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că . A (care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată) este corect delimitată, nefiind încălcată de către pârâți linia de hotar, deoarece niciuna din laturile acestei parcele nr. 22 A nu se învecinează cu terenurile aflate în posesia pârâților, instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, apelantul invocă încălcarea dispozițiilor art.84 Cod de procedură civilă, în sensul că, deși invocă principiul disponibilității, instanța încalcă principiul rolului activ.
În acest sens, dispozițiile art.84 Cod de procedură civilă prevăd că „cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită”, ceea ce înseamnă că, pentru a caracteriza corect cererea formulată, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literar sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care partea a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și după scopul urmărit.
În acest sens, apelantul-reclamant solicită să se observe că, prin cererea de chemare în judecată a urmărit grănițuirea proprietății sale ce se învecinează cu proprietățile pârâților, iar dintr-o eroare de redactare s-a trecut nr.22 A, iar în loc de art.22 B.
Mai mult decât atât, din motivarea cererii de chemare în judecată, instanța fondului putea observa că reclamantul a indicat fiecare vecin, precum și suprafața de teren ocupată de fiecare în parte.
De asemenea, la filele 97 – 98 din dosarul de fond, se găsește declarația pârâtului R. V., prin care acesta recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului situat în . nr.22 B, recunoscând că acest teren se învecinează la nord cu terenul proprietatea sa.
De asemenea, la fila 55 din dosar, se găsesc obiecțiunile formulate la expertiza întocmită de P. S., obiecțiuni prin care reclamantul arată că evaluarea terenului de la nr.22 B (evaluat în realitate de expert, dar care în raport trece din eroare nr.22) este mult prea mare, înțelegând să-și argumenteze obiecțiunile cu faptul că reclamantul a înstrăinat terenul situat la nr.22 A, aflat vis-a-vis de terenul ce formează obiectul litigiului, depunând și contractul de vânzare – cumpărare pentru terenul de la nr.22 A.
Un alt aspect este cel legat de faptul că toate probele administrate în cauză privesc imobilul teren situat la nr.22 B și aici apelantul – reclamant se referă la motivarea cererii de chemare în judecată, apărările pârâților, declarația de recunoaștere a pârâtului R. V., ambele rapoarte de expertiză, declarațiile martorilor.
Eroarea materială perpetuată pe tot parcursul cererii de chemare în judecată nu este de natură să conducă la respingerea cererii, prevederile art.84 Cod de procedură civilă stabilind modul în care instanța trebuia să caracterizeze cererea de chemare în judecată.
Pornind de la motivarea dată de instanța de fond, văzând capătul 1 al cererii de chemare în judecată și coroborând aceste aspecte cu probele administrate se impune admiterea apelului.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.84 Cod de procedură civilă invocate de apelant vizează calificarea juridică a acțiunii, corecta stabilire a temeiului juridic, dispoziții ce nu sunt aplicabile în speță. Astfel, corect a stabilit instanța de fond că este învestită cu o acțiune în grănițuire și revendicare, această cerere fiind soluționată prin sentința apelată.
Ceea ce se contestă prin prezentul apel nu este calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, ci obiectul concret al pretenției deduse judecății, respectiv dacă reclamantul a solicitat grănițuirea și revendicarea imobilului de la nr.22 A, cum a precizat expres în acțiune, sau a imobilului de la nr.22 B care se învecinează concret cu proprietățile pârâților.
Sub acest aspect, Curtea constată că apelantul a depus, în susținerea cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă și din motivarea acesteia, acte din care rezultă că este proprietarul a două terenuri, unul în suprafață de 1.618 mp situat la nr.22 A și celălalt în suprafață de 1.130 mp situat la nr.22 B. În cuprinsul cererii de chemare în judecată și pe parcursul întregului litigiu a solicitat grănițuirea proprietății sale de la nr.22 A, indicând pârâții din prezenta cerere de chemare în judecată ca fiind vecinii săi.
La momentul solicitării probelor, a susținut necesitatea administrării probei cu expertiză, probă ce a avut drept obiectiv identificarea terenului de la nr.22 A și grănițuirea acestui teren. Niciodată, pe parcursul judecării cauzei, apelantul nu a înțeles să solicite grănițuirea terenului de la nr.22 B, astfel că susținerile sale privind lipsa rolului activ al instanței nu vor fi primite.
Este de remarcat că, din toate motivările și actele depuse rezultă că recurentul este proprietarul ambelor terenuri și de la nr.22 A și de la nr.22 B, astfel că acesta avea obligația să arate în concret ce suprafață de teren, din cele ce îi aparțineau, solicita a fi grănițuită, sub acest aspect neputându-se reține pretinsa eroare materială cu privire la indicarea greșită a numărului poștal, în condițiile în care niciodată nu s-a solicitat grănițuirea terenului de la nr.22 B.
Pe de altă parte, curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 129 C. pr. civ. instanțele hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, părțile având obligația de a urmări desfășurarea procesului, neputând invoca, în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Cu atât mai mult, apelantul asistat de avocat nu poate invoca omisiunea instanței de a-i cere să-și precizeze terenul pe care dorește să-l grănițuiască în contradictoriu cu pârâții, din cele două pe care le are în proprietate, invocându-și practic propria culpă în indicarea greșită a terenului ce face obiectul prezentului litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant G. A., cu domiciliul ales la C.. av. I. C. G., în București, Calea Dorobanților nr.170, ., împotriva sentinței civile nr.1025 din 24.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. V., cu domiciliul în București, . nr. 2, sector 1, B. I., cu domiciliul în București, . nr. 2 B, sector 1, B. D., B. A., domiciliați în București, . nr. 2 sector 1, și R. V., domiciliat în București, . nr. 4, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L.
8 ex./25.02.2013
TB-S.3 – B.Ramașcanu
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 1842/2013. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
