Cereri. Decizia nr. 467/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 467/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 467R
Ședința publică de la data de 01.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât T. F. împotriva sentinței civile nr. 906A/11.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți T. I., T. P. D. și T. R. Nicușor, cauza având ca obiect „ reintegrare spațiu locativ”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul – pârât T. F. personal, intimații – reclamanți T. I., T. P. D. și T. R. Nicușor – reprezentați de avocat G. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 25.02.2013, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimații – reclamanți T. I., T. P. D. și T. R. Nicușor, în două exemplare, aceeași întâmpinare fiind transmisă și prin fax, într-un singur exemplar, nefiind comunicată recurentului – pârât.
Din dispoziția instanței, grefierul de ședință a procedat la identificarea recurentului – pârât T. F., fiind legitimat cu C.I. . nr._ eliberată la data de 01.02.2008 de SPCEP S3,Bir. 5.
Curtea comunică recurentului – pârât, o copie de pe întâmpinarea depusă de intimați prin registratură la data de 25.02.2013.
Recurentul – pârât învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar și, în același timp, comunică copii de pe aceste înscrisuri, reprezentantului intimaților – reclamanți.
Reprezentantul intimaților – reclamanți a învederat instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de către recurent.
Recurentul – pârât solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar dovezi din care să rezulte că, din anul 2010, a făcut numeroase sesizări la Secția 23 Poliție, soldate cu sancționarea intimaților, motiv pentru care solicită instanței să solicite secției de poliție toate rapoartele poliției efectuate urmare sesizărilor sale.
Reprezentantul intimaților – reclamanți se opune la amânarea cauzei, iar în situația în care deține aceste dovezi să le depună la acest termen, oricum din punctul său de vedere consideră că nu sunt utile cauzei.
Recurentul – pârât consideră că sunt utile aceste sesizări, pentru a dovedi că toate învinuirile care i se aduc de către intimata – reclamantă T. I., sunt nefondate, fiind simple afirmații.
La interpelarea instanței, arată că locuiește în jumătate de imobil. Totodată, arată că este vorba de un apartament cu trei camere, care a fost în întregime proprietatea unchiului său, care după decesul acestuia și dezbaterea succesiunii are acte oficiale pentru această parte. Cu privire la cealaltă parte din imobil, este în proprietatea Primăriei Municipiului București, deoarece soția unchiului său nu s-a mai întors în țară, iar autoritățile de atunci au naționalizat, conform Legii nr.112/1995.
Urmare divorțului, atribuirea beneficiului contractului de închiriere al apartamentului nu s-a făcut nici unuia dintre foști soți, deoarece conform adresei emise de S.C. Titan S.A depusă la dosar și sentința civilă nr. 1260/18.11.2009, definitivă și irevocabilă, titulara contractului T. I. a renunțat la capătul de cerere privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și administrate la termenul de astăzi de către recurentul – pârât și respinge proba solicitată de recurent constând în adresa privind relațiile de la Secția 23 Poliție, apreciind ca fiind suficiente probele depuse la dosar, iar relațiile solicitate nu sunt utile pentru soluționarea pe fondul cauzei.
Totodată, constatând că, în cauză, nu sunt de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurentul – pârât T. F. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
În susținerea motivelor de recurs, arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză, reiese faptul că nici înainte și nici după ce s-au mutat din imobil, intimații nu au încercat să ia legătura cu el nici măcar telefonic despre o eventuală integrare în apartament.
Recunoaște că a schimbat yala de la ușa de la intrare și nu a mai permis accesul intimaților în imobil, fiindu-i frică să nu fie bătut de amicul intimatei – reclamante T. I., mai ales că a fost amenințat chiar cu moartea de către intimată.
Precizează că nu este alcoolic așa cum susțin intimații – reclamanți și că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, banii astfel obținuți au fost dați în casă și nu pentru alcool.
Înainte de a se căsători cu intimata – reclamantă, a deținut un apartament proprietate personală, o parte din acest imobil fiind cumpărată de către părinții săi.
Intimații – reclamanți T. I., T. Nicușor și T. P. D. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
În combaterea recursului, au arătat că prezenta cauză are ca obiect reintegrare spațiu.
Pentru imobilul în litigiu, au contract de închiriere încheiat cu S.C. Titan Al SA. pentru întreg imobilul.
Au făcut dovada, că au fost alungați din imobil în data de 25.06.2010, de către recurentul – pârât, prin mijloace de violență și că o parte din bunuri le-a rămas în imobil, recurentul refuzând predarea lor.
De la acea dată și până în prezent nu a mai fost posibilă . recurentului care a înlocuit yala de la ușa de la intrare în apartament și refuză să îi mai primească în locuință, chiar și la această dată.
Totodată, arată că în acest moment, locuiesc pe unde pot.
Au mai arătat că, prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, pronunțată în dosarul nr._/301/2011, la data de 15.10.2012, le-a fost atribuit beneficiul contractului de închiriere a locuinței.
În motivele de recurs se rezumă să facă un istoric al dobânditorilor imobilului care nu are legătură cu faptul că interzicându-le accesul în domiciliu li se încalcă accesul liber și neîngrădit la locuință.
În replică, recurentul – pârât cu privire la hotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 3, pronunțată în octombrie 2012, nu a fost redactată nici în acest moment.
Constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 02.05.2010, reclamanții T. I., T. R. Nicușor și T. P. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. F. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună reintegrarea reclamanților în imobilul situat în București, .. 10, ., etaj 1, ..
În motivare, reclamanții au menționat că imobilul apartament este deținut în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu ., al cărui titular este reclamanta T. I., ceilalți reclamanți ca și pârâtul fiind înscriși în anexă ca membrii de familie.
Au precizat că, prin sentința nr._/18.11.2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei reclamantei T. I. cu pârâtul T. F., iar ulterior la data de 25.06.2010 pârâtul i-a alungat din imobilul apartament.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, Legea 114/1996.
Prin sentința civilă nr._/20.09.2011, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată de reclamanții T. I., T. R. Nicușor și T. P. D., în contradictoriu cu pârâtul T. F., a dispus reintegrarea reclamanților în imobilul situat la adresa din București, .. 10, ., . și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 10,3 lei reprezentând taxă de timbru și timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16.06.2000, T. I. a încheiat în calitate de „locatar” cu . calitate de „locator” contractul nr. 1697 având ca obiect închirierea imobilului apartament situat în București, .. 10, ., .. În anexa contractului au fost menționați în calitate de membrii de familie ai titularului de contract, reclamanții T. R. N. și T. P. D., în calitate de fii și pârâtul T. F., în calitate de soț.
Prin sentința nr._/18.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 pronunțată în cadrul dosarului nr._/301/2009 a fost desfăcută căsătoria reclamantei T. I. cu pârâtul T. Fanică și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată cu privire la capătul de cerere având ca obiect atribuirea beneficiului contractului de locuință.
Din probatoriul administrat instanța a reținut ca, începând cu luna iunie 2010, reclamanții nu au mai locuit în imobilul situat în București, .. 10, ., etaj 1, ., apartamentul fiind locuit de la acea dată doar de către pârât, reclamanților nepermițându-le accesul.
Constatând că potrivit dispozițiilor contractului de închiriere nr. 1697/16.06.2000 reclamanții au drepturi locative în ceea ce privește imobilul apartament situat în București, .. 10, ., etaj 1, . T. I., în calitate de titular de contract, iar T. P. D. și T. R. Nicușor, în calitate de membrii de familie cu titularul și că, din luna iulie 2010, pârâtul T. F. nu le mai permite accesul în imobil, în baza art. 28 și 29 din Legea nr. 114/1996 a dispus reintegrarea acestora în imobilul mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul T. F. a exercitat calea de atac a apelului.
In motivarea apelului, apelantul parat a susținut, în esența, ca a schimbat yala de la ușa de la intrare si nu a mai permis accesul parților adverse in imobil, deoarece i-a fost frica sa nu fie bătut de amicul reclamantei T. I..
Prin decizia civilă nr. 291A/15.03.2012 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a anulat, ca netimbrat, apelul, reținând că, deși a fost legal citat cu mențiunea achitării acestei taxe judiciare de timbru și a timbrului judiciar, apelantul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor tribunalului și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.195/2004 si nici cerere de ajutor public judiciar conform OG nr. 51/2008.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul T. F., criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susținut că nu a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru pentru termenul de judecată de la 15.03.2012.
Prin decizia civilă nr. 987R/21.05.2012 a Curții de Apel București, instanța de recurs a admis recursul declarat de recurentul-pârât T. F. împotriva deciziei civile nr. A291/15.03.2012, s-a casat decizia recurată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelului, la Tribunalul București.
În motivarea deciziei, Curtea a reținut că recursul este fondat, întrucât instanța de apel a soluționat în mod greșit cauza pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecății.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a IV- Civilă la data de 02.07.2012, sub nr. de dosar_ .
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.906A/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a- IV- a Civilă s-a respins, ca nefondat, apeluldeclarat de apelantul reclamant T. F., împotriva sentinței civile nr._/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. I., T. P. D. și T. R. Nicușor, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
In fapt, tribunalul a reținut că, prin contractul de închiriere nr. 1697/16.06.2000, . închiriat intimatei reclamante - T. I., in calitate de titular, imobilul - apartament situat în București, .. 10, ., .. În anexa contractului au fost menționați în calitate de membrii de familie ai titularului de contract, reclamanții T. R. N. și T. P. D., în calitate de fii și pârâtul T. F., în calitate de soț.
Prin sentința nr._/18.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 pronunțată în cadrul dosarului nr._/301/2009 a fost desfăcută căsătoria soților T..
Din adeverința depusa la fila 44 în dosarul de fond emisa de Asociația de Proprietari, . .. 10, sector 3 rezulta la data de 28.06.2010 T. R. Nicușor, T. P. D., T. I. au fost dați afara de T. F., din apartamentul nr. 7 din București, .. 10, ., etaj 1, sector 3. Din acest înscris se mai retine ca de la data de 28.06.2010 apartamentul respectiv este ocupat de T. F. care nu a mai mențiunut nici o relația cu membrii familiei sale.
Acest aspect reiese și din considerentele sentinței civile nr. 422/18.01.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București, prin care s-a respins cererea de evacuare pe calea ordonanței președințiale formulata de T. I. împotriva lui T. F. ca inadmisibila, reținându-se ca intimata reclamanta T. I. locuia la o alta adresa de circa 6 luni -1 an înainte de introducerea cererii de ordonanța președințiala-19.04.2010.
Conform contractului de închiriere nr. 1697/16.06.2000 toți membrii înscriși în fișa suprafeței locative, respectiv T. I., T. R. N., T. P. D., T. F., au drepturi locative proprii, aspect ce rezulta și din răspunsul emis de . prin adresa nr. 3404/25.01.2011 –fila 45 in dosarul de fond, către T. F..
Având în vedere acest aspect, intimații reclamanți au dreptul sa locuiască în apartamentul respectiv, fără nici o îngrădire din partea apelantului reclamant. Chiar si in cazul în care intimații reclamanți au părăsit locuința au posibilitatea și dreptul să reintre în posesia folosinței imobilului, iar apelantul reclamant ce deținea folosința imobilului era obligat să permită accesul in apartament.
Din probatoriul administrat în dosarul de fond rezulta ca intimații reclamanți au încercat să reintre în posesia folosinței apartamentului, însă apelantul parat nu le-a permis acest lucru.
Chiar apelantul pârât T. F. a recunoscut prin răspunsul 4 la interogatoriul propus de T. P. D., ca nu a permis accesul în locuința a intimaților T. I. si T. P. care au solicitat sa intre in apartament in prezenta unui agent de politie.
De asemenea apelantul T. F. a recunoscut la interogatoriul propus de T. R. N., ca a refuzat să înmâneze un rând de chei de la ușa de intrare în locuința și ca, după data de 28.06.2010, a refuzat ca fiul sau împreună cu soția acestuia să locuiască în imobil.
Apelantul T. F. a invederat în cadrul interogatoriului luat de către T. I. ca soția sa împreuna cu copii au plecat din locuința la data de 28.06.2010, ca a înlocuit yala de la ușa de la intrare in apartament la data de 30.06.2010, ca din data de 25.06.2010 nu a mai permis accesul in apartament, și ca în prezenta unui echipaj de politie a refuzat accesul soției sale în locuința.
Martora audiata de instanța de fond-T. R. I. a declarat ca în urma unui scandal intimații au fost nevoiți să părăsească imobilul, iar la câteva zile când au încercat să reintre în apartament nu au reușit întrucât apelantul schimbase yala de la ușa de la intrare.
Si martorul G. D. a declarat ca în luna iunie 2010 intimații reclamanți s-au mutat din apartamentul nr. 7 din București, .. 10, ., sector 3 luându-și niște lucruri, moment în care a venit și un echipaj de poliție. Acest martor a arătat ca de la momentul plecării intimaților din apartament, apelantul T. F. a continuat sa folosească apartamentul.
Prin sentința civila pronunțata de Judecătoria Sector 3 București la data 15.10.2012 în dosarul nr._/301/2011 s-a respins cererea principală formulata de reclamantul T. F. având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere împotriva pârâtei T. I., ca neîntemeiată, s-a admis cererea reconvențională și cererile de intervenție în interes propriu formulate de T. R. N., T. P. D. si s-a dispus atribuirea pârâtei-reclamante și intervenienților beneficiul contractului de închiriere.
Din atitudinea intimaților reclamanți reiese ca aceștia nu au avut intenția de a părăsi definitiv locuința, ci au încetat să o mai folosească datorita neînțelegerilor avute cu apelantul reclamant, iar, ulterior, când au încercat să reintre în imobil au nu au reușit întrucât apelantul reclamant a schimbat yala.
Tribunalul a constatat ca apelantul reclamant nu a făcut dovada faptului ca a fost dat afara din locuința și că, de la data de 30.06.2010 de când a revenit în apartament a permis accesul celorlalte părți în imobil .
Tribunalul a mai reținut ca a fost stabilit pe cale de acțiune, aspectul beneficiului contractului de închiriere, respectiv cine va continua să se bucure de folosința imobilului ce face obiectul contractului de închiriere nr.1697/16.06.2000.
Astfel, prin sentința civila pronunțata de Judecătoria Sector 3 București la data 15.10.2012 in dosarul nr._/301/2011 s-a respins cererea principală formulata de reclamantul T. F. avand ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere împotriva pârâtei T. I., ca neîntemeiată, s-a admis cererea reconvențională și cererile de intervenție în interes propriu formulate de T. R. N., T. P. D. si s-a dispus atribuirea pârâtei-reclamante și intervenienților a beneficiului contractului de închiriere.
In considerarea celor reținute mai sus, tribunalul a apreciat ca motivele de apel invocate nu sunt de natura a schimba soluția instanței de fond și în consecința se impune respingerea căii de atac formulata.
Împotriva sentinței civile nr.906A/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă a declarat recurs pârâtul T. F..
În motivarea recursului, pârâtul critică sentința pentru următoarele motive:
Temeiurile recursului sunt următoarele:
Apartamentul mai sus menționat este compus din 3 camere semidecomandate 1/2 din apartament revenind familiei mele.
Acest apartament a fost în întregime proprietate personala al unchiului meu V. N. SI V. M.. In 1986 soția unchiului meu V. M. a plecat cu viza de turist în Italia la fiica lor V. M. si nu s-a mai întors până în anul 1991 decedând în anul 1994. In anul 1986 conform legilor din acea perioada pentru faptul că mătușa sa nu s-a mai întors în țara autoritățile de atunci au naționalizat conform Legii nr.112/1995 jumătate din apartament .
Conform adresei de la . 3404/_ și sentința civila nr._/18.11.2009, definitiva și irevocabila, în cazul dosarului de divorț titulara contractului de închiriere a cotei de ½ din apartamentul, respectiv T. I. a renunțat la judecarea capătului de cerere privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
Ca urmare atribuirea contractului nu s-a făcut către nici unul dintre foștii soți fapt pentru care conform legii locuințelor nr. 114/1996, în data de 29.05.2011 s-a înaintat la Judecătoria sectorului 3 o cerere de judecata în dosarul nr._/301/2011, prin care s-a solicitat de către recurent atribuirea contractului de închiriere pe 1/2 din apartament. În acest dosar care s-a pronunțat hotărâre din data de 15. 10.2012, hotărâre care nu a fost redactata nici la aceasta data, fapt pentru care nu poate să înțeleagă cum instanța a luat în considerație aceasta hotărâre judecătoreasca care nici nu s-a redactat nefiind definitiva si irevocabila.
Se învederează că, din motive de sănătate, nemaiputând muncii ca înainte să aducă banii în casa cât mai mult fiindu-le frica să nu paralizeze și fiind nevoiți să întrețină au hotărât într-o noapte să i strângă lucrurile și să îl dea afară din casă cu sănătatea la pământ fără nici un ban în buzunar având doar o pensie medicala de 424 de lei.
De la data de 05.04.2009, de când a fost dat afară din casa a locuit la mama sa până în data de 30.06.2010, data la care a revenit în apartamentul mai sus menționat în care nu mai locuia nimeni.
Din sentința civila nr.422/18.01.2011 rămasă definitiv și irevocabilă se arată că „din susținerile pârâtului reclamant și a apărătorului reclamantei-pârâte T. I. în cadru ședinței publice din 18.01.2011, instanța a reținut ca reclamanta - pârâta nu mai locuiește în acest apartament de circa 6 luni - 1 an înaintea datei de 30.06.2010, data la care s-a întors în apartament, cât privește condiția ca ambele părți să locuiască în imobil, instanța a reținut ca aceasta nu este îndeplinită”.
In plus instanța a reținut ca susținerile reclamantei-pârâte, legate de comportamentul violent al pârâtului au rămas la nivelul unor simple afirmații nesusținute de materialul probator administrat în cauza. Lipsa lui din apartament pe perioada 05.04. 2009 - 30_ este arătata și din adeverința eliberata de către administratorul asociației de locatari, de unde se poate trage concluzia ca în aceasta perioadă el nu avea cum și de ce să participă la cheltuielile casei, să refuze să plătească cheltuielile.
Din contra în perioada în care el a locuit la mama lui, intimații au cărat aproape toate lucrurile din casa, au luat chiar și caloriferele din dormitoare cu ceasuri cu tot.
Se învederează că acest apartament este compus din trei camere semidecomandate, ca doar 1/2 din apartament este în proprietatea proprietate primăriei Municipiului București prin . parte din aceasta jumătate îi revine și ei, ca nu s-a făcut o delimitare a spațiului de locuit pentru fiecare, ca efectiv patru familii nu pot locui legal în ½ dintr-un apartament cu trei camere seminecomandat.
Față de cele invederate mai sus se va solicita să se admită recursul și să claseze decizia 906A din 11.10.2012 de către Tribunalul București și hotărârea sentinței civile nr._/20.09.2011 Judecătoria Sectorului 3 București.
În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 01.03.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și administrate la termenul acel termen de judecată de către recurentul – pârât și a respinsproba solicitată de recurent constând în adresa privind relațiile de la Secția 23 Poliție, apreciind ca fiind suficiente probele depuse la dosar, iar relațiile solicitate nu sunt utile pentru soluționarea pe fondul cauzei.
Analizând criticile formulate care se subsumează, în conformitate cu art.304 alin3 din Codul de Procedură Civilă, motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9, Curtea constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art.21, 25 și 27 din Legea nr.114/1996, în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv mai 2011.
Astfel, Curtea învederează că intimata era titulara contractului de închiriere nr. 1697/16.06.2000, . ca imobilul - apartament situat în București, .. 10, ., etaj 1, .. În anexa contractului au fost menționați în calitate de membrii de familie ai titularului de contract, reclamanții T. R. N. și T. P. D., în calitate de fii și pârâtul T. F., în calitate de soț.
În această calitate, T. I. beneficia de dreptul locativ constând în folosirea locuinței care a făcut obiectul contractului de închiriere și care nu a fost desființat sau reziliat.
Astfel, deși T. I. era titulara unui contract de închiriere valabil, aceasta era împiedicată să exercite folosința imobilului de către recurent, care nu a mai permis accesul intimatei în imobil și a înlocuit yala de la ușa de intrare a apartamentului.
Curtea învederează că împiedicarea accesului în imobilul închiriat, în condițiile în care T. I. beneficia de drepturi locative proprii, nu este justificată, deoarece nu a intervenit desființarea contractului de închiriere menționat, iar recurentul nu este titularul unui drept locativ propriu.
Instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr.114/1996, în forma în vigoare în luna mai 2011, deoarece nu s-a produs părăsirea definitivă a imobilului de către titularul de contract și nici decesul acestuia.
Astfel, în condițiile în care T. I. deține un drept locativ propriu cu privire la folosința apartamentului situat în București, .. 10, ., etaj 1, ., iar ceilalți intimați beneficiază de drepturi locative derivate, Curtea constată că, în mod corect, instanțele de fond au dispus reintegrarea acestora în imobilul menționat.
În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la imposibilitatea folosirii apartamentului de 3 camere de către toți membrii familiei, se învederează că aprecierea asupra oportunității folosirii apartamentului de către toți membrii familiei nu formează obiectul prezentei cauze.
Limitele căii de atac care formează obiectul litigiului, impun instanței de control judiciar să verifice numai dacă împiedicarea exercitării folosinței apartamentului de către T. I. este justificată, având în vedere că în patrimoniul acesteia se află un drept locativ propriu, în virtutea calității sale de titular al unui contract de închiriere, care este valabil, nefiind desființat sau reziliat.
În ceea ce privește efectele sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sector 3 București la data 15.10.2012 în dosarul nr._/301/2011, prin care s-a respins cererea principală formulata de reclamantul T. F. având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere împotriva pârâtei T. I., ca neîntemeiată și s-a admis cererea reconvențională și cererile de intervenție în interes propriu formulate de T. R. N., T. P. D. dispunându-se atribuirea pârâtei-reclamante și intervenienților beneficiul contractului de închiriere, instanța de recurs învederează că acestea se produc numai pentru viitor și privește modalitatea de exercitarea a drepturilor locative între părți.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, în raport de motivul de recurs incident în cauză și că au fost, în mod corect, aplicate și interpretate dispozițiile art. 21, 25 și 27 din Legea nr.114/1996, în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv mai 2011, în temeiul art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât T. F. împotriva sentinței civile nr. 906A/11.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți T. I., T. P. D. și T. R. Nicușor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât T. F. împotriva sentinței civile nr. 906A/11.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți T. I., T. P. D. și T. R. Nicușor.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.500 lei către intimata T. I., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. S. I. L. -M.
RED.DZ/18.03.2013
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
05.03.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 395/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1323/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
