Legea 10/2001. Decizia nr. 395/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 395/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.395
Ședința publică de la 4 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenții-reclamanți C. A. M., B. C., C. P. I. Ș., P. D., P. C. I., M. M. F. și C. M. D., împotriva sentinței civile nr. 1572 din 24.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 februarie 2013 și apoi la 4 martie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă la nr._, reclamanții C. A.-M., B. C., C. - P. I. Ș., P. D., P. C.-I., M. M. F., C. M. D., au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General solicitând restituirea suprafeței de teren de 361,42 m. p., rămasă nerestituită, situată în București, ., nr. 35, sector 3, iar, în subsidiar, obligarea la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești pentru acest și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții arată că terenul a cărui restituire o solicită situat în ., nr.35, sector 3, (si care face parte din suprafața totală de 485,54 m .p.) a fost preluat de către Stat în anul 1950 în temeiul Decretului nr.92, împreună cu imobilul edificat pe acesta, compus din subsol, parter, etaj 1 (devenit ulterior mezanin), și care figurează la poziția 1566 în lista anexă.
Imobilul a fost edificat de către defuncții I. N. C., T. N.C., N. Ghe.C. și P. N.C., figurând însă pe lista anexă mai sus menționată, numai pe numele unuia dintre proprietarii indivizari – respectiv N. G. C., restul de trei coproprietari fiind exceptați de la naționalizare, conform art.2 din Decretul nr. 92/1950.
Imobilul a fost edificat de către cei patru proprietari coindivizari pe un teren dobândit de aceștia prin 12 acte de vânzare cumpărare, după cum urmează: P. N. C. a dobândit cota indiviză de 22,24% din terenul situat în București, ., colț cu . nr. 2, teren în suprafață de 496 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 09.06.1943; T. N. C. a dobândit cota parte indiviză de 38,90% din terenul situat în București, ., colț cu .. 2, teren în suprafață totală de 496 mp, Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 11.06.1943 de Tribunalul I. - Secția notariat; T. N. C. a dobândit cota indiviză de 25,95% din terenul situat în București, ., colț cu . nr. 2, teren în suprafață totală de 496 m.p., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.l6419/21.06.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; N. G. C. a dobândit cota indiviză de 406,40% din terenul situat în București, ., colț cu . nr. 2, teren în suprafață totală de 496 m.p., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5440/04.03.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; N. G. C. a dobândit cota indiviză de 257,60% din terenul situat în București, ., colț cu . nr. 2, teren în suprafață totală de 496 m.p., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29.05.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; I. N. C. a dobândit cota indiviză de 23,65% din terenul situat în București, ., colț cu . nr.2, teren în suprafață totală de 496 m.p., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3181/11.02.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; I. N. C. a dobândit cota indiviză de 50,95% din terenul situat în București, ., colț cu . nr.2, teren în suprafață totală de 496 m.p., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3178/11.02.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; I. N. C. a dobândit cota indiviză de 127,35% din terenul situat în București, ., colț cu Sf. I. Nou nr. 2, teren în suprafață totală de 496 m.p., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3782/17.02.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; I. N. C. a dobândit cota indiviză de 9,44% din terenul sil nat în București, ., colț cu . nr. 2, teren în suprafață totală de 496 m.p, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3183/11.02.1943 de Tribunalul I.- Secția Notariat; I. N. C. a dobândit cota indiviză de 9,44% din terenul situat în București, ., colț cu . nr. 2, teren în suprafață totală de 496 m.p, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3180/11.02.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; I. N.C. a dobândit cota indiviză de 3,31% din terenul situat în București, ., colț cu . nr.2, teren în suprafață totală de 496 m.p, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3182/11.02.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat; I. N. C. a dobândit cota indiviză de 3,31% din terenul situat în București, ., colț cu . nr.2, teren în suprafață totala de 496 m.p, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3179/11.02.1943 de Tribunalul I. - Secția Notariat.
Pe acest teren, proprietarii indivizari au ridicat o construcție formată din subsol, parter și etaj în perioada anilor 1946-1947, cu autorizația nr._/01.01.1946 înregistrată la Sectorul II N..
Reclamanți sunt moștenitorii autorilor lor, N. Gh.C., P. C., I. C. și T. C., astfel cum rezultă din următoarele certificate de moștenitor: certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1181/29.08.1991, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București, în dosarul nr. 1361/1991; certificatul de moștenitor suplimentar nr. 386, de pe urma defunctului C. T., emis de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București, în Dosarul nr. 382/1987; certificatul de legatar nr. 91, de pe urma defunctului C. M., emis la data de 29.04.2004 de Biroul Notarului Public N. M. E., în dosarul nr. 63/2004; certificatul de moștenitor nr. 1090 din data de 05.09.1989, de pe urma
defunctului C. I., emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6
București în dosarul nr.1182/1989, certificatul de moștenitor nr. 47/10.01.1965, eliberat în Dosarul nr. 447/1965 de Notariatul de Stat al Raionului T. V. București, certificatul de calitate de moștenitor nr. 63 din data de 14.11.2007, emis de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P., M. I. și S.-D. T..
In anul 2001, reclamanții în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au formulat în termenul legal prevăzut de dispozițiile Legii 10/2001 notificarea de restituire în natură a imobilului - teren si construcție, situat în București, . nr. 35, sector 3, notificare înregistrata sub nr. 179/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc I. R. și înregistrată de către acesta la Primăria Municipiului București Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, sub nr. 2469 din data de 30.05.2001.
Reclamanții susțin că prin Dispoziția nr. 606/17.10.2002 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General au fost soluționate parțial solicitările cuprinse în notificarea nr. 179/2001.
Astfel,prin dispoziție se restituie în natură în proprietatea lui C. M., P. M., C. D. M., Mandussi M. F., C. Pauca I. S. și C. A. M., spațiul comercial în suprafață de 790,60 m.p., situat în București, . nr. 35, sector 3, compus din subsol, parter și mezanin si terenul în suprafață de 124,12 m.p., care se identifică conform schițelor cadastrale care fac parte din dispoziție), mai puțin spațiul comercial de 36,28 m.p. și cota de teren aferentă de 5,51 m.p. vândute cu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.179/2001 ..
Față de această soluționare parțială a notificării,reclamanții susțin că au solicitat d-lui expert H. C. efectuarea unei expertize tehnice cu privire la terenul aferent imobilului situat la adresa poștală I. C. B. nr.35, sector 3, având ca obiectiv sa se stabilească diferența dintre suprafața totală de teren consemnată în contractele de vânzare-cumpărare numerele: 2060/ 04.03.1943,5725/29.05.1943,1209/11.02.1943,1206/11.02.1943,1205/11.02.1943 1208/11.02.1943,1384/17.02.1943,1204/11.02.1943,1207/11.02.1943,_/10.06.1943,_/10.06.1943,_/11.02.1943 și suprafața de teren restituită în natură prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București, nr.606 din 17.10.2002, în vederea acordării de măsuri compensatorii în echivalent.
Concluzia raportului de expertiză a fost aceea că suprafața de teren rămasă nerestituită, rezultată din diferența totală obținută prin însumarea suprafețelor din contractele de vânzare-cumpărare de 484,54 m p. și suprafața de 124,12 m. p. restituită în natură prin Dispoziția Primarului General este de 361,42 mp. Față de aceste concluzii,susțin reclamanții, au depus acest raport de expertiză în completarea notificării, solicitând totodată să le comunice stadiul acesteia, precum și, în situația în care mai erau necesare înscrisuri suplimentare față de cele depuse deja, să le comunice lista acestora.
Cu toate că au depus toate documentele necesare, în vederea completării dosarului, eludând dispozițiile imperative prevăzute de art. 23 și 25 din Legea 10/2001, Primăria Municipiului București a refuzat în mod netemeinic și nelegal să procedeze la restituirea imobilului-teren către reclamanți sau la emiterea unei dispoziții de despăgubiri.
Reclamanții arată că trebuie avută în vedere decizia XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recursul în interesul legii.
In ceea ce privește capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată, solicită ca în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să se dispună obligarea pârâtului M. București prin Primarul General, la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Această solicitare se întemeiază pe dispozițiile art. 26 alin. l din Legea 10/2001.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri și a fost solicitate și depuse actele ce constituie dosarul întocmit ca urmare a depunerii de către reclamanți a notificării.
La termenul din data de 7.11.2011 tribunalul a constatat transmisă calitatea procesuală activă de la P. D.,decedat la data de 18.06.2011 ,la fiul său ,P. C.-I. ,moștenitor legal conform certificatului de moștenitor nr.71/29.09.2011 eliberat de BNPA ,,Suprema Lex”.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă prin sentința civilă nr.1572/24.09.2012 a respins ca tardiv formulată contestația.
În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 24 mai 2001 reclamanții C. A.-M., B. C., C. - P. I. Ș., P. D., P. C.-I., M. M. F., C. M. D. au formulat în baza Legii nr.10/2001 notificare privind restituirea în natură a imobilului situat în București . nr.35 compus din subsol,parter și etajul 1 înregistrată la B. I. R. la nr.170/2001.Au mai solicitat reclamanții ca în ceea ce privește partea din imobil ce a fost înstrăinată către . să fie aplicate prevederile art.25 din Legea nr.10/2001.
Notificarea a fost trimisă Primăriei Municipiului București și înregistrată la nr.2469/30.05.2001.
La data de 17.10.2002 se emite dispoziția nr.606 de către Primăria Municipiului București prin care se restituie în natură în proprietatea lui C. M., P. M., C. D. M., Mandussi M. F., C. Pauca I. S. și C. A. M., spațiul comercial în suprafață de 790,60 m. p. situat în București, . nr. 35, sector 3, compus din subsol, parter și mezanin si terenul în suprafață de 124,12 m. p. care se identifică conform schițelor cadastrale care fac parte din dispoziție, mai puțin spațiul comercial de 36,28 m. p. și cota de teren aferentă de 5,51 m.p. vândute cu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.179/2001 ..
La aceeași dată,17.10.2002,reclamantului C. A. i se comunică dispoziția semnând de primirea acesteia pentru toți reclamanții.
Prin cererea ce formează obiectul dosarului tribunalul constată că reclamanții invocă faptul că prin dispoziția emisă nu a fost restituit întreg imobilul și că,prin urmare, aceștia sunt nemulțumiți de modul în care a fost soluționată notificarea.
În consecință, cererea formulată de reclamanți privind restituirea unei diferențe de suprafață de teren reprezintă o contestație în sensul prevăzut de art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001.
Potrivit art. 26 alin 3 din Legea nr.10/2001 dispoziția emisă de unitatea deținătoare poate fi contestată în termen de 30 zile de la comunicare.
În cauza de față termenul de 30 zile se calculează începând cu data de 17.10.2002 și s-a împlinit la data de 18.11.2002.
Reclamanții au formulat contestația la data de 30.10.2009 astfel cum rezultă din mențiunile de înregistrare la cererii,adică peste termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. A.-M., B. C., C. - P. I. Ș., P. C.-I., M. M. F., C. M. D. arătând faptul că greșit s-a soluționat excepția tardivității contestației.
Data de 17.10.2012 nu este data comunicării deciziei contestate ci data emiterii acesteia, din nicio probă administrată în cauză nerezultând acest aspect.
Pârâtul M. București prin Primarul General a depus în dosar o copie dintr-un registru din care rezultă că dispoziția nr.606 a fost comunicată reclamantului C. A., fără însă a fi menționată data comunicării acesteia.
În ceea ce privește comunicarea dispoziției către ceilalți reclamanți nu se face nicio mențiune.
Prin dispoziția nr.606/17.10. 2002 s-a soluționat în parte notificarea, M. București prin Primarul General nedispunând nimic în privința suprafeței de 361,42 mp. Față de această împrejurare greșit s-a apreciat că cererea este o contestație în baza Legii nr. 10/2001, deoarece numai în situația în care unitatea deținătoare ar fi dispus vreo măsură asupra diferenței de teren în suprafață de 361,42 mp, care nu a fost cuprins în dispoziție, iar recurenții ar fi fost nemulțumiți de conținutul acesteia, instanța de fond ar fi putut concluziona că ne aflăm în prezența unei contestații în baza Legii nr.10/2001 .
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
În primul rând se impune clarificarea obiectului acțiunii cu care recurenții reclamanți au înțeles să investească instanța de fond.
Din petitul acțiunii înregistrată la data 30.10.2099 rezultă că s-a solicitat restituirea suprafeței de 361,42 mp rămasă nerestituită și, în subsidiar, obligarea pârâtului M. București prin Primarul General la emiterea unei dispoziții prin care să se propună acordarea de despăgubiri pentru același teren.
Din motivele de fapt și de drept ale acțiunii rezultă că după emiterea dispoziției nr.606/17.10.2002 prin care li s-a restituit spațiul comercial de 790,60 mp și 124,12 mp din terenul și construcția aflată în București, . nr.35, sectorul 3, recurenții au apreciat că s-a soluționat parțial notificarea astfel încât au efectuat o expertiză extrajudiciară, constatându-se diferența de teren solicită prin prezenta acțiune.
Având în vedere concluziile expertizei, care a constat o diferență de teren nerestituit între actele de proprietate ale reclamanților și ceea ce li s-a restituit prin dispoziția nr.606/2002, au depus lucrarea la primărie, în completarea dosarului notificării, susținând că au solicitat să li se comunice stadiul acestuia și în situația în care mai erau necesare acte să li se comunice această împrejurare.
În continuare, recurenții invocă în cererea lor dispozițiile art.23, 25 și 26 din Legea nr.10/2001, precum și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, temeiul de drept invocat fiind dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005.
Față de aceste motive de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, Curtea constată că obiectul acțiunii este o contestație împotriva dispoziției Primarului General al M. București, întrucât scopul acesteia este acela de a dovedi că notificarea nr.179/2001 a fost greșit soluționată în cadrul procedurii administrative prealabile, unitatea notificată M. București, restituind în proprietate o suprafață de teren mai mică decât cea dovedită prin actele de proprietate. Această greșită soluționare a notificării rezultând, astfel cum susțin recurenții, după emiterea dispoziției nr.606/2001, fiind constată prin expertiza efectuată extrajudiciar de recurenți.
Din actele de la dosar rezultă că recurenții au formulat o cerere de completare a actelor anexate notificării nr.179/2001 cu raportul de expertiză efectuat de ing.H. C. și procura autentificată sub nr.3972/14.11.2007 solicitând totodată să li se comunice stadiul notificării.
În raportul de expertiză ing. H. se precizează că obiectivul expertizei este acela de a se stabili diferența dintre suprafața totală de teren consemnată în contractele de vânzare - cumpărare și suprafața de teren restituită în natură prin Dispoziția Primarului nr.606/17.10 .2002 în vederea acordării măsurilor compensatorii în echivalent.
În acest context, se va analiza legalitatea sentinței recurate prin care s-a admis excepția tardivității formulării contestației.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Se observă pe de o parte, că recurenții susțin că nu cunosc stadiul soluționării notificării, însă în același timp expertiza extrajudiciară, anterioară cererii de chemare în judecată, s-a raportat la dispoziția nr.606/17.10.2002, iar pe de altă parte se invocă necomunicarea deciziei.
Din actele depuse la dosar rezultă însă că recurenții au cunoscut încă din 17.10.2002 conținutul dispoziției nr.606/17.10.2002, aceasta fiindu-le comunicată prin intermediul lui C. A..
Din registrul de comunicare a dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 rezultă că dispoziția nr.606 prin care s-a soluționat dosarul nr.2469 cu privire la imobilul din . nr.35 a fost comunicată lui Comăescu A., tot acesta fiind și cel care semnează o declarație în data de 17.10.2002, în vederea ridicării dispozițiilor emise în baza Legii nr.10/2001.
Aceste înscrisuri se coroborează cu înscrisul de la fila 74 din vol.III din dosarul de fond prin care A.F.I. înștiințează chiriașii imobilului din . nr.35, sectorul3 că prin dispoziția nr.606/17.10.2002 s-a restituit imobilul iar contractele de închiriere își încetează valabilitatea, cu cererea SCPA Vitzman și Asociații reprezentanți ai . prin care se solicita revocarea dispoziției nr.606/2002, precum și cu atitudinea procesuală adoptată de recurenți în procesul de revendicare dintre recurenți în calitate de reclamanți și ., în dosarul nr.222/2002 .
Dosarul nr.3549/2001 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă avea ca obiect acțiunea în revendicare formulată de recurenții – reclamanți împotriva . fiind finalizat prin sentința civilă nr.1529/2001, prin care acțiunea fusese respinsă pentru lipsa calității procesuale active .
Împotriva acestei sentințe recurenții au formulat apel, formându-se dosarul nr.222/2002 pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Această cauză a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 la inițiativa recurenților .
Prin cererea formulată la 29.11.2002 intimata pârâtă . solicită repunerea pe rol a cauzei deoarece motivul pentru care s-a suspendat cauza, a încetat fiind emisă dispoziția Primarului General prin care s-a restituit imobilul în litigiu, mai puțin spațiul dobândit de pârâta ., apelanții reclamanți renunțând la dreptul pretins judecății prin declarație autentică.
De asemenea, se menționează în cererea de repunere pe rol a cauzei că se anexează o copie a acestei decizii din baza de date a Primăriei Municipiului București.
Declarația autentificată sub nr.1611/30.10.2002 este semnată de recurenți și atestă cele menționate în cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la 29.11.2002, sub aspectul renunțării la judecată.
Un alt înscris avut în vedere de Curte este și cel de la fila 73 din vol.III din dosarul de fond prin care Prefectul Municipiului București, solicită în 14.02.2003 efectuarea unor verificări cu privire la modul în care s-a retrocedat imobilul din . nr.35 sectorul 3, având în vedere o sesizare din 14.12.2002 a Șefului Corpului de Control al Primului Ministru.
Dispoziția nr.606/2002 a intrat în circuitul civil, fiind contestată de unul din chiriașii imobilului, dosarul de revendicare aflat pe rolul instanțelor, în apel fiind suspendat în temeiul art. 47 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea notificării și repus pe rol cu termen la 31 ianuarie 2003 tocmai datorită faptului că s-a soluționat notificarea prin dispoziție motivată a Primarului General.
Astfel, circumstanțele concrete ale cauzei împreună cu înscrisurile menționate conduc la concluzia că data la care s-a comunicat dispoziția nr.606/2002 este cea reținută de instanța fond, respectiv 17.10.2002, prezenta contestație fiind formulată mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 .
Astfel fiind, în temeiul 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți C. A. M., B. C., C. P. I. Ș., P. D., P. C. I., M. M. F. și C. M. D., împotriva sentinței civile nr. 1572 din 24.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/6.03.2013
----------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – L.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 162/2012. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 467/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
