Anulare act. Decizia nr. 1323/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1323/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2012 în dosarul nr. 1323/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1323R
Ședința publică de la data de 22.06.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - M. D. – L.
JUDECĂTOR - P. R.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă R. E. împotriva deciziei civile nr. 3278/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, ăn contradictoriu cu intimații – pârâți P. F., P. M., M. M., V. G. și V. M. C., cauza având ca obiect „ anulare act”.
Înainte de formarea listei de amânări fără discuții, președintele completului de judecată informează părțile din prezenta cauză că, urmare admiterii cererii de abținere formulată de doamna judecător Z. D., completul urmează să fie reîntregit cu judecătorul planificat la permanență, respectiv doamna judecător P. R., dosarul urmând să fie strigat la ora 10.00.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ora stabilită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – reclamantă R. E. personal și asistată de avocat C. C. N. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, lipsind intimații – pârâți P. F., P. M., M. M., V. G. și V. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei (chitanța . nr._(1)/22.06.2012) și având cuvântul învederează că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea ia act că s-a achitat taxa de timbru conform rezoluției și, nemaifiind de formulat cereri, probe de administrat sau excepții de invocat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurenta – reclamantă R. E. prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță în complet de doi judecători. Precizează că, criticile aduse deciziei recurate sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.5 C.pr.civ., în sensul că, hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea formelor de procedură; de asemenea, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Instanța de apel a calificat greșit calea de atac ca fiind cea a recursului, în condițiile în care a precizat valoarea masei succesorale și nu știe cum s-a motivat rațiunea instanței de calificare a căii de atac în condițiile în care acțiunea formulată nu este evaluabilă în bani.
Acțiunea având caracter neevaluabil în bani, calea de atac împotriva sentinței era apelul, potrivit art. 282 alin.1 C.pr.civ. și nu cea a recursului.
Instanța, calificând calea de atac ca fiind recurs, recurenta a fost prejudiciată, prin imposibilitatea administrării unor probe esențiale pentru susținerea apelului.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, reclamanta R. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. F., P. M., M. M., V. G. și V. M. C., să se constate nulitatea absolută a declarației autentificate sub nr.1368 din 03.11.1981 (înregistrată sub nr. 788/1981) prin care reclamanta a declarat că nu ar fi acceptat succesiunea defunctului său tată, D. M..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, întrucât la masa succesorală putea fi adusă doar casa bătrânească și având în vedere că reclamanta avea o locuință în care domicilia, aceasta nu a dorit nici un drept asupra casei părintești și a intenționat să lase acest imobil fratelui său care locuia în casă și care nu avea altă locuință.
Deși i-a explicat notarului că dorește să renunțe la casă în favoarea fratelui său, acesta i-a prezentat spre semnare declarația contestată în prezenta cauză și autentificata sub nr. 1368 din 03.11.1981 prin care R. E. ar declara că „nu am făcut nici un act de acceptare, tacita, expresă sau forțată asupra succesiunii defunctului D. M.... în calitate de fiică a defunctului, față de a cărui succesiune înțeleg să rămân străină".
S-a arătat că reclamanta este neștiutoare de carte și nu a putut citi declarația, dar, fiind de bună credință față de fratele său și față de notar, a semnat-o.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâții P. F., P. M., M. M., V. G. și V. M. C. nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1034/21.04.2010 Judecătoria Cornetu a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, faptul că reclamanta nu știe să citească nu se încadrează în niciuna dintre cauzele de nulitate a actului juridic, consimțământul dat de reclamantă la încheierea declarației de renunțare nefiind viciat, în sensul celor stabilite prin dispozițiile art. 953-954 din C.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. E..
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că eroarea reclamantei când a dat declarația din 1981 este evidentă, deoarece nu putea renunța la propria casă și curte.
Nu s-a susținut drept cauză de nulitate a declarației autentificate sub nr. 1368 din 03.11.1981 „neștiința de carte" a reclamantei. Această împrejurare stă la baza motivului de nulitate absolută a declarației în sensul că reclamanta nu a putut citi conținutul declarației atacate aceasta fiind în eroare cu privire la cuprinsul declarației.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare în această fază procesuală.
La termenul din data de 29.11.2011 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a calificat calea de atac ca fiind recursul.
Prin decizia civilă nr. 3278R/29.11.2011 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta R. E. în contradictoriu cu intimații pârâți P. M., P. F., V. M. C. și M. M., împotriva sentinței civile nr. 1034/07.04.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în cauza cu nr. unic_ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că față de viciul de consimțământ – eroare obstacol pe care îl invocă reclamanta, soluția instanței de fond este legală, ea derivând dintr-un raționament logic, susținut de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă R. E..
În motivarea recursului reclamanta critică decizia pentru următoarele motive:
Potrivit art. 304 pct. 5 C.proc.civ., casarea hotărârii se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2".
În cazul de față, instanța a calificat în mod greșit calea de atac ca fiind recursul în condițiile în care însăși apelanta-reclamantă a precizat că valoarea masei succesorale este de 110.000 lei!
De altfel, valoarea masei succesorale (și, implicit, valoarea litigiului) trebuie apreciată în funcție de valoarea bunurilor prevăzute în titlul de proprietate care face parte din masa succesorală:_ mp teren arabil extravilan, 1835 mp teren intravilan și două case. În nici un caz valoarea bunurilor menționate nu poate fi mai mică de 110.000 lei.
Pe de altă parte, recurenta susține faptul că prezenta acțiune este neevaluabilă în bani având îi vedere că se solicită "constatarea nulității absolute a declarației autentificate sub nn1368 din 03.11.1981 înregistrată sub nr. 788/1981)". Actul juridic a cărui nulitate se solicită nu reprezintă un act translativ sau constitutiv de drepturi reale pentru a putea fi evaluat obiectul asupra căruia poartă.
Prin urmare, având în vedere caracterul neevaluabil în bani al acțiunii, calea de atac împotriva sentinței de fond era APELUL potrivit art. 282 alin. 1 C.proc.civ., acțiunea neîncadrându-se în excepțiile prevăzute la art. 2821 C.proc.civ.
Calificând calea de atac ca fiind recursul, apelanta-reclamantă a fost prejudiciată, prin imposibilitatea administrării unor probe esențiale pentru susținerea apelului precum audierea martorilor, luarea interogatoriului etc.
Având în vedere că Tribunalul a calificat greșit calea de atac ca fiind cea a recursului, consecința a fost că în compunerea completului de judecată au fost 3 judecători în loc de 2, rezultând că "instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale" - motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările ulterioare, "apelurile se judecă În complet format din 2 judecători", fiind evident că soluționarea apelului într-un complet de 3 judecători contravine acestui text expres de lege și atrage incidența motivului de casare prevăzut la art.304 pct.1.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 5 C.pr.civ.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, în majoritate, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1 C.pr.civ., constituie motiv de casare situația când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În cauza de față, reclamanta a investit Judecătoria cu o acțiune în constatarea nulității unui act juridic neevaluabil în bani, respectiv a unei declarații autentificate de notarul public în conformitate cu dispozițiile art. 8 lit. b) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.
În aceste condiții, calea de atac incidentă în cauză se determina prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 2821 alin. 1 C.pr.civ. și a dispozițiilor art. 282 C.pr.civ., potrivit cărora cererile neevaluabile în bani sunt supuse căii de atac a apelului, care este de competența tribunalului.
Prin urmare, în mod corect reclamanta a declarat apel în cauză.
Mai mult, instanța mai reține că, prin citația expediată reclamantei pentru primul termen de judecată în fața tribunalului, i s-a pus în vedere să evalueze bunurile din masa succesorală în vederea stabilirii taxei de timbru, obligație ce a fost îndeplinită de reclamantă prin depunerea la dosar a precizării conform căreia valoarea masei succesorale este de 110.000 lei.
Prin urmare, chiar dacă tribunalul ar fi achiesat la opinia conform căreia acțiunea în constatarea nulității unui act juridic neevaluabil în bani este patrimonială, și deci evaluabilă pecuniar, calificarea căii de atac ca recurs conform încheierii din data de 29.11.2011 este nelegală, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 2821 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță (…) în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei”. Prin urmare, sunt supuse numai căii de atac a recursului exclusiv acele litigii evaluabile în bani al căror obiect are o valoare mică, de până la 100.000 lei. Celelalte litigii evaluabile în bani, al căror obiect are o valoare mai mare de 100.000 lei, beneficiază de dublul grad de jurisdicție prevăzut de codul de procedură civilă actual în căile de atac, respectiv apel și recurs.
Dispozițiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură ce stabilesc categoriile de hotărâri judecătorești care sunt supuse apelului și care sunt supuse recursului, astfel că au caracter imperativ și se supun regimului constituțional prevăzut de art. 126 alin. 2 și art. 129 din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii.
Rațiunea instituirii acestor norme de procedură constă în aceea de a asigura respectarea dreptului părților la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenția E.D.O., ce cuprinde ca o componentă a sa dreptul părților de a-și vedea cauza soluționată de o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii”
Potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară „Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel”.
În cazul acțiunilor în declararea nulității unui act autentificat de notarul public nu există o dispoziție expresă contrară dispozițiilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, văzând că litigiul de față având un obiect de o valoare de peste la 100.000 lei, față de dispozițiile exprese ale art. 282^1 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că apelul era calea de atac incidentă în cauză, situație în care este corectă critica formulată de recurenta-reclamanta potrivit căreia în mod greșit tribunalul a pronunțat o hotărâre în complet de 3 judecători, în loc de doi, fiind încălcate astfel dispozițiile imperative privind compunerea instanței.
Sub aspectul admisibilității recursului de față, Curtea consideră că, în ipoteza în care, prin intermediul căii de atac a recursului, se pune în discuție însăși calificarea căii de atac făcută prin hotărârea recurată, instanța are obligația de a examina dacă a fost respectat în cauză principiul legalității căilor de atac. Or, în situația în care tribunalul a calificat greșit calea de atac ca fiind recursul, cu consecința înlăturării nepermise a unei căi de atac prevăzute de lege, această greșeală poate și trebuie să fie remediată tocmai prin admiterea recursului.
Opinia majoritară nu îmbrățișează acea opinie potrivit căreia partea avea la dispoziție calea contestației în anulare prin care să invoce greșita calificare a căii de atac, deoarece dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. au în vedere exclusiv nerespectarea normelor de competență, iar necompetența absolută este precis determinată prin dispozițiile art. 159 pct. 1-3 C.pr.civ. Oricum, din punctul de vedere al respectării normelor de competență materială, tribunalul era competent să soluționeze „recursul”.
În schimb. nelegala alcătuire a completului de judecată care a pronunțat hotărârea atacată reprezintă un caz de nulitate a hotărârii ce are în vedere încălcarea normelor de organizare judiciară cu privire la compunerea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege pentru pricina respectivă, și nu o încălcare a normelor de competență, or pe calea contestației în anulare nu poate fi invocată decât nerespectarea normelor de competență absolută.
Pentru aceste motive, constatând că este întemeiat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 5 C.pr.civ., în majoritate, Curtea va admite recursul declarat de recurenta reclamantă R. E. împotriva deciziei civile nr. 3278/29.11.2011 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă, pe care o va casa și va trimite cauza la Tribunalul București spre rejudecare, ca instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant R. E. împotriva deciziei civile nr.3278/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți P. F., P. M., M. M., V. G. și V. M. C..
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza la Tribunalul București spre rejudecare, ca instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. M. D. – L.
GREFIER
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ/2 ex./07.07.2012
Jud. apel – M. G.; S. P.; F. I. C.
Cu opinia separată a d-nei judecător R. P. în sensul
respingerii recursului ca inadmisibil.
Recursul este inadmisibil.
În speță, Tribunalul București a calificat cererea cu care a fost investit ca fiind recurs și a soluționat pricina printr-o hotărâre irevocabilă.
Calea de atac a recursului formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, conform definiției dată de art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă este inadmisibilă, deoarece împotriva hotărârilor irevocabile nu este deschisă calea de atac a recursului.
Interpretarea contrară celor menționate conduce la încălcarea principiului securității raporturilor civile, în conformitate cu care o soluție irevocabilă nu mai poate fi pusă în discuție.
Astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Brumărescu c/României – par. 61, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante, iar unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. În speța menționată. Curtea E.D.O. a stabilit încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale precizând că, instanța a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese la o hotărâre irevocabilă, dobândind deci autoritatea lucrului judecat, într-o procedură (recurs în anulare) care era (totuși) prevăzută de lege la data desfășurării ei. În prezenta speță, cu atât mai mult poate fi observată încălcarea dreptului părților la un proces echitabil, prin anularea autorității de lucru judecat și ignorarea principiului securității raporturilor juridice, deoarece procedura declanșată în acest dosar nu este prevăzută de lege și anume aceea a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs și, ca atare, irevocabilă.
Față de cele menționate, am considerat că recursul este inadmisibil.
JUDECĂTOR,
R. P.
Red. RP
Tehnored. PS 2 ex.
13.07.2012
| ← Cereri. Decizia nr. 467/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 479/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
