Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 41/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 41 F
Ședința din camera de consiliu din 10.07.2013
Curtea constituită din:
Președinte - F. P.
Grefier - Rădița I.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Judecătoria sectorului 1 București în soluționarea cererii de încuviințare executare silită formulate de creditoarea S.C. A. G. S.R.L. împotriva debitoarei S.C. Energoconstrucția - F. București S.A.
Conflictul se soluționează, potrivit art.135 alin. 4 C. proc. civ.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ (1389/EX/2013), s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 01 aprilie 2013, pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, SCPES „E. L. și Asociații” a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în bilet la ordin . nr._ în modalitatea popririi, conform cererii creditorului, terț poprit fiind . G..
Organul de executare a menționat că executarea silită a început la 14 februarie 2013 anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Cererii i-au fost anexate în xerocopie cererile înregistrate sub nr. 20 din 21 ianuarie 2013, nr. 20 din 01 aprilie 2013 la SCPES „E. L. și Asociații”, biletul la ordin . nr._, încheierea pronunțată la 12 noiembrie 2012 de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012, împuternicire fără număr emisă de SCPES „E. L. și Asociații” și CI . nr._.
Analizând lucrările dosarului instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:
La data de 21 ianuarie 2013 s-a înregistrat sub nr. dosarului 20 la SCPES „E. L. și Asociații”, cererea prin care creditoarea . a solicitat punerea în executare a titlului executoriu bilet la ordin . nr._ împotriva debitoarei . SA, creditoarea solicitând ca executarea silită să se realizeze prin „executarea silită mobiliară și poprire bănci sectoarele 1, 2, 3, 4, 5 și 6”.
Prin cererea înregistrată sub nr. 20 din 01 aprilie 2013, creditoarea . a solicitat punerea în executare a aceluiași titlu executor bilet la ordin . nr._ împotriva aceleiași debitoare cu solicitarea ca executarea silită să se realizeze la terțul poprit . G. de la care debitoarea . SA are debite de încasat.
Conform dispozițiilor procedurale civile în vigoare la data de 21 ianuarie 2013 (art. 373 și 3731 Cod de procedură civilă) încuviințarea executării silite se realizează de instanța de executare – judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea printr-o singură încheiere dată în Camera de consiliu fără citarea părților.
În speță, s-a solicitat încuviințarea executării silite a unui titlu executoriu emis de un debitor având sediul pe raza sectorului 1, locul plății fiind București (a se vedea biletul la ordin) fără ca din înscrisurile depuse la dosar să rezulte că s-ar afla bunuri urmăribile în raza de competență a Judecătoriei G., susținerile privind eventuale debite pe care debitorul le-ar avea de încasat de la o societate comercială din G., nefiind dovedite.
Chiar și în situația în care existența acestor debite a fi fost dovedită, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data înregistrării cererii creditorului la executorul judecătoresc, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite ar fi revenit instanței din București și nu Judecătoriei G., creditoarea având posibilitatea urmăririi bunurilor în baza încuviințării executării silite date de instanța competentă material.
S-au avut în vedere prevederile art. 334 și 158 Cod de procedură civilă.
La rândul ei, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr._ din 22 mai 2013, pronunțată în Camera de consiliu în dosarul nr._, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătorului G., a constaat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia, reținând următoarele considerente:
Potrivit art. 373 Cod de procedură civilă (modificat prin Legea nr. 202/2010), hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea.
În forma anterioară a acestui text de lege se prevedea că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea.
Din interpretarea istorică a acestor dispoziții legale, instanța a reținut că executorii judecătorești sunt competenți să efectueze executarea în circumscripția întregii curți de apel, nemaifiind nevoiți să se limiteze la circumscripția unei judecătorii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 3731 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în Camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult șapte zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.
Instanța a reținut că încuviințarea executării silite reprezintă o etapă prealabilă celei în care executorul judecătoresc înțelege să emită somații imobiliare sau adrese de înființare a popririi, pe parcursul executării silite stabilindu-se forma de executare silită concretă ce va fi folosită împotriva debitorului, aptă să asigure realizarea creanței creditorului.
Având în vedere că Judecătoria G. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, întrucât din înscrisurile de la dosar nu a rezultat că ar exista debite pe care debitorul le-ar avea de încasat de la o societate comercială din G., reținând că o asemenea analiză nu poate fi realizată în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite (putând forma eventual obiectul unei validări a popririi înființate de executor, potrivit art. 460 alin. 2 Cod de procedură civilă), cum prin cererea de executare silită și prin cererea de încuviințare a executării silite, s-a indicat în mod expres că se solicită executarea silită prin poprire la terțul poprit . G., instanța a apreciat că simplul fapt că debitorul ar avea sediul în raza sectorului 1 București, nu determină competența de soluționare a acestei instanțe (acest aspect fiind relevant în cadrul cererii având ca obiect învestire cu formulă executorie a biletului la ordin), motive pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., aceasta fiind instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite și în raza căreia se află terțul poprit, eventualele neregularități ale cererii formulate de executor neputând fi sancționate prin declinarea cauzei în favoarea altei instanțe.
Potrivit art. 22 alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea constată că este legal investită cu soluționarea regulatorului de competență și reține următoarele:
În speță, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă modificat prin Legea nr. 202/2010 („mica reformă”).
Potrivit art. 373 alin. 1 Cod de procedură civilă, executorul judecătore competent este cel din circumscripția Curții de apel în care urmează a se efectua executarea, respectiv a locului în care se află bunurile urmăribile – și care în cauză a fost investit legal cu cererea creditorului (sublin. red.) – coroborat cu art. 453 alin. 1 teza întâi Cod de procedură civilă pentru poprire. Potrivit art. 373 alin. 1 Cod de procedură civilă „instanța de executare este judecătoria din circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel” (sublin. red.).
Potrivit art. 10 alin. 1 pct. 3 Cod de procedură civilă, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă să soluționeze cererile ce izvorăsc dintr-un bilet la ordin „instanța locului de plată” (sublin. red.).
Se observă – din cele trei texte de lege – că se face o distincție între competența executorului judecătoresc și determinarea competenței instanței de executare după criterii distincte și care nu se confundă.
În speță, în biletul la ordin asupra căruia se solicită executarea (fila 8 dosar Judecătoria G.) are menționat la rubrica „Locul plății” – București.
Din coroborarea prevederilor din textele de lege susmenționate, rezultă că locul executării este locul plății prevăzut în biletul la ordin pentru care se solicită încuviințarea executării care în cauză, nu este instanța de la sediul terțului poprit, ci aceea de la sediul debitorului – Judecătoria Sectorului 1 București.
În consecință, Curtea va constata competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare executare silită prin poprire, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în raport de criticile de determinare a competenței execuționale ce derivă din raportul juridic obligațional dintre creditor și debitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată competența teritorială de soluționare a cererii de executare silită prin poprire, privind pe creditoarea . cu sediul în B., ., ., județ B. și debitoarea . Sa cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 103 – 105, sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2013.
Președinte, Grefier,
F. P. Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
4ex./15.07.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 153/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 42/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
