Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1275/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1275/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1275/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1275R

Ședința publică de la data de 21.06.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - C. M. S.

JUDECĂTOR - Z. D.

JUDECĂTOR - S. G.

GREFIER - D. L.

Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat doamna procuror I. E..

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă C. (născută Kramer) E. împotriva sentinței civile nr. 131/25.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect „Despăgubiri – Legea nr. 221/2008”.

Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Curtea din oficiu, pune în discuție excepția perimării recursului în temeiul art. 248 C.pr.civ.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției și a se constata perimat recursul.

Curtea reține în pronunțare asupra excepției perimării recursului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 23.07.2010, reclamanta C. (născută KRÄMER) E. a solicitat în temeiul Legii 221/2009 în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva părinților reclamantei Kramer F. și Kramer (născută Kuhn) E.; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cauzate pentru suferințele fizice și psihice la care au fost supuși antecesorii reclamantei, prin deportarea în B.; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate și a veniturilor nerealizate în perioada deportării; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare totală de 600.000 Euro, cu titlu de daune pentru luarea măsurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza Deciziei MAI nr. 200/1951, precum și suferințele cauzate de această măsură administrativă nedreaptă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1944 au fost refugiați cu trupele germane până în Austria, de unde s-au întors în 1945 în țară.

În anul 1951, reclamanta a fost internată în spital, acesta fiind și motivul pentru care a fost salvată de la măsură deportării în B..

Pe perioada deportării părinților reclamantei, aceasta s-a refugiat cu soțul la Valcani la o familie care s-a înduioșat de soarta lor, până la întoarcerea părinților deoarece casa în care locuiau a fost ocupată.

Chiar dacă nu a fost deportată împreună cu părinții, această măsură a avut efecte și asupra reclamantei, fiind obligată să-și părăsească căminul și să caute adăpost printre străini, trăind din mila acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Prin sentința civilă nr. 131/25.01.2012 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în ceea ce privește cererea de constatare ce face obiectul primului capăt de cerere, că măsura administrativă cu caracter politic ce se solicită a fi constatată de reclamantă ca fiind luată împotriva părinților săi prin Decizia nr. MAI nr. 200/1951, prin care s-a stabilit acestora domiciliu obligatoriu în localitatea Bordușani Noi-Fetești, măsură care a încetat prin Decizia MAI nr. 6200/1955, constată că aceasta reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic de drept, potrivit art. 3 lit.e din Legea nr.221/2009.

În ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru prejudiciul moral produs, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale au fost declarate ca neconstituționale disp. art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr. 221/2009.

Prin urmare, conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 modificată, nu mai subzistă temeiul juridic pentru acordarea despăgubirilor morale solicitate.

Tribunalul a avut în vedere că aceeași interpretare a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia pronunțată în recurs în interesul legii „Stabilește că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”.

În ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru prejudiciul material produs, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 din fostul Cod civil, în vigoare la data formulării acțiunii, că această avere ar fi fost confiscată ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic luată împotriva părinților reclamantei în baza Deciziei MAI 200/1951, întrucât, pe de o parte, singura referință face trimitere la o expropriere anterioară cu 6 ani măsurii administrative menționate, iar, pe de altă parte, nu au fost propuse alte probe care să ducă la o concluzie contrară.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta C. (născută KRÄMER) E..

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că, în ceea ce privește decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, art. 6 CEDO garantează dreptul la un proces echitabil și impune respectarea principiului egalității părților în procesul civil, ce interzice intervenția legiuitorului pe parcursul litigiului.

Reclamanta a invocat de asemenea dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Prin încheierea din data de 11.05.2012 Curtea a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa părților.

Cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților excepția de perimare a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că excepția de perimare a recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 C.pr.civ. orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas in nelucrare din vina părții timp de 1 an.

În speța dedusă judecății, a trecut mai mult de 1 an de când dosarul a rămas in nelucrare din vina recurentei, care s-a dezinteresat de soluționarea dosarului și nu a mai efectuat nici un demers după suspendarea cauzei.

In consecință, in temeiul art. 248 si urm. C.pr.civ. și întrucât nu există nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului perimării prevăzută de art. 249-250 C.pr.civ., Curtea va constata perimată cererea de recurs de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat recursul declarat de recurenta – reclamantă C. (născută Kramer) E., împotriva sentinței civile nr. 131/25.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 21.06._.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. M. S. Z. D. S. G.

Grefier,

D. L.

Red.dact.jud.MSC

Tehnored. GC/2 ex.

28.06.2013

Jud. fond – A. G. Țambulea

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1275/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI