Evacuare. Decizia nr. 2152/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2152/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2012 în dosarul nr. 2152/2012

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.2152

Ședința publică de la 3 decembrie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - DOINIȚA M.

JUDECĂTOR - D. A. B.

JUDECĂTOR - I. B.

GREFIER - L. C.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele-pârâte S. A. și S. I. M., împotriva deciziei civile nr. 403 din 19.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele –reclamante D. G. R. și S. C..

Cauza are ca obiect – evacuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. M., în calitate de reprezentant al recurentelor-pârâte S. A. și S. I. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 23, lipsind intimatele-reclamante D. G. R. și S. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că a fost atașat dosarul de fond nr._ și faptul că apărătorul intimatelor-reclamante a depus la dosar, prin serviciul registratură o cerere prin care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.

Curtea dispune strigarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri, având în vedere cererea formulată de apărătorul intimatelor-reclamante.

La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat B. M., în calitate de reprezentant al recurentelor-pârâte S. A. și S. I. M. și avocat D. P. I., în calitate de reprezentant al intimatelor-reclamante D. G. R. și S. C..

Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentelor-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate și pe fond respingerea pretențiilor reclamantelor cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția tardivității depunerii motivelor de apel arată că acestea au fost depuse în fața instanței de apel la al doilea termen de judecată, respectiv la data de 06.02.2012, întrucât la primul termen de judecată reclamantele nu s-au prezentat și nici nu au depus motivele de apel, iar la al doilea termen a lipsit de asemenea, reprezentantul reclamantelor și s-a invocat excepția netimbrării și a tardivității apelului, iar cauza a fost reținută în pronunțare. La sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat apărătorul reclamantelor și a depus dovada achitării taxei de timbru și motivele de apel iar cauza a fost repusă pe rol apelantele beneficiind de un al treilea termen de judecată.

Mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității apelului și nu a analizat toate actele din dosar iar decizia nu cuprinde nici o referire la apărările pârâtelor, nici din întâmpinare și nici din dezbateri.

Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de reclamante, acest aspect are în opinia sa, doar rolul de a crea o aparentă problemă de drept, neprezentând nici un interes pentru reclamante .

Analizând aceste susțineri instanța de apel a constatat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes deoarece față de circumstanțele speței pârâtele aveau posibilitatea să se prevaleze de dispozițiile OUG nr.40/1999 pe care au înțeles că le invoce prin întâmpinare, nu se putea afirma lipsa de interes a reclamantelor în solicitarea lor, întrucât se impunea a se analiza dacă pârâții dețin sau nu un titlu locativ în baza căruia folosesc imobilul.

Față de aceste susțineri apreciază că motivarea instanței de fond este corectă în sensul că se impunea admiterea excepției de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.111 din codul de procedură civilă partea care are interes poate formula cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept care nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului.

Cu privire la cheltuielile de judecată arată că instanța de apel a considerat neîntemeiată obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată către pârâte, deoarece culpa procesuală aparține pârâtelor, acestea înțelegând să elibereze imobilul proprietatea reclamantelor pe parcursul soluționării procesului, tocmai acesta fiind și motivul pentru care cererea în evacuare a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Consideră că și această motivare a instanței de apel reprezintă o dovadă a modului de interpretare și aplicare greșită a legii, întrucât la primul motiv de apel reclamantele au susținut că prima instanță avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art.276 din Codul de procedură civilă cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al reclamantelor privește susținerea conform căreia instanța ar fi fost obligată să facă aplicarea art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, respectiv micșorarea onorariului, astfel că instanța de fond precizează că în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, reclamantele vor fi obligate la 5000 cheltuieli de judecată către pârâte.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita admitere a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, arată că respingerea acțiunii în evacuare a fost justificată indiferent care ar fi temeiul juridic deoarece în principiu nu poate fi evacuată decât persoana care locuiește efectiv în imobilul a cărui evacuare se dorește.

Avocatul intimatelor-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Menționează că pârâtele au tergiversat prin orice mijloc acțiunea în evacuare și au invocat două excepții pe care instanța de fond în mod corect le-a respins .

Arată că, la prima zi de înfățișare în timpul ședinței de judecată s-a prezentat cu taxa judiciară de timbru și motivele de apel iar președintele completului de judecată i-a comunicat că dosarul a fost reținut în pronunțare și urmează să le depună prin serviciul registratură, astfel că instanța în mod corect a luat act de faptul că s-au depus motivele de apel și taxa judiciară de timbru și a repus cauza pe rol.

De asemenea, arată că dispozițiile art.287 din Codul de procedură civilă sunt clare și cerințele de la pct.3 și 4 pot fi îndeplinite cel mai târziu până la prima zi de înfățișare, cerințe care au fost îndeplinite.

Totodată, arată că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes, excepție care a fost înlăturată în mod corect de către instanța de apel, a avut în vedere toate considerentele menționate prin întâmpinare de către pârâte și au fost analizate prin prisma întregului material probator în dosar.

Apreciază că în situația în care pârâtele considerau că au fost vătămate aveau posibilitatea să formuleze apel cu privire la aceste excepții.

Cu privire la cheltuielile de judecată arată că instanța de fond avea posibilitatea să dispună aplicarea dispozițiilor art.276 din Codul de procedură civilă, lucru care nu s-a efectuat.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 16.02.2007 sub nr._, ulterior precizată, reclamantele D. G. R. si S. C. au chemat în judecată pe pârâtele F. E., S. A. și S. I. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtelor din imobilul situat în București, ..11, parter, . și să fie obligate acestea în solidar la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului indicat, pentru perioada februarie 2004 și până la data judecății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt proprietare ale imobilului situat în București, ..11, parter, ., în timp ce pârâtele folosesc în interesul lor imobilul, fără a deține un titlu de proprietate, împiedicând reclamantele să culeagă fructele civile.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 și urm. C civ, art. 274 C pr civ.

Pârâtele, legal citate, prin întâmpinare (fila 42), au solicitat, pe cale de excepție, a se respinge ca inadmisibilă cererea reclamantelor, invocând totodată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor S. A. și S. I. M.. În motivare, au arătat că reclamantele nu au respectat procedura prevăzută de OUG nr.40/1999 privind încheierea unui contract de închiriere cu privire la imobilul proprietatea reclamantelor, precum și faptul că pârâtele S. A. și S. I. M. nu locuiesc efectiv în imobilul ce face obiectul litigiului și nici nu sunt titulare ale vreunui contract ce are ca obiect închirierea sau transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, cele două pârâte dobândind calitate procesuală prin calitatea de moștenitoare după decesul lui F. P. A..

Au mai arătat pârâtele că prin contractul de vânzare – cumpărare nr. nr.1034/28.11.1996, părinții lor, F. P. A. și pârâta F. E., au cumpărat imobilul în litigiu, pe care îl ocupau în calitate de chiriași, prin decizia civilă nr.1024/A/2004 constatându-se nulitatea absolută a acestui contract, iar prin decizia civilă nr. 879/A/2007 fiind admisă acțiunea în revendicare a reclamantelor, irevocabil. În ceea ce privește cererea de obligare la contravaloarea lipsei de folosință, pârâtele au arătat că până la data introducerii prezentei acțiuni, nu fusese soluționată acțiunea în revendicare și nici cererea de restituire pe cale administrativă, nefiind dovedită calitatea de proprietar a reclamantelor.

Au fost invocate în drept dispozițiile art. 115 – 118 C pr civ.

La termenul din 01.04.2008, au fost unite cu fondul cauzei excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. A. și S. I. M., invocate de pârâți prin întâmpinare.

La data de 23.06.2009, reclamantele au renunțat la judecată față de pârâta F. E., ca urmare al decesului acestei pârâte (fila 121, 119).

Prin încheierea din data de 22.06.2010 (filele 212 – 213), s-a admis excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință și a fost anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului.

Prin sentința civilă nr. 8973/21.12.2010 Judecătoria sectorului 4 a respins excepția de inadmisibilitate și excepția lipsei calității procesual pasive, invocate de pârâte, a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în evacuare, invocată de instanță din oficiu, a respins ca lipsită de interes și ca rămasă fără obiect acțiunea în evacuare formulată de reclamantele D. G. R. București, împotriva pârâtelor S. A. și S. I. M., a obligat reclamantele la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor.

La data de 23.05.2009 a decedat pârâta F. E., reclamantele renunțând la judecată împotriva acesteia. Întrucât prin certificatul de moștenitor nr.36/22.06.2009 (file 122), s-a constatat că au rămas ca moștenitoare ale pârâtei decedate numitele S. A. și S. I. M., se constată că acestea au calitate procesuală pasivă. Față de motivele invocate în motivarea excepției de inadmisibilitate a evacuării, respectiv nerespectarea dispozițiilor OUG 40/1999, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, reclamantele nefiind obligate a încheia contract de închiriere asupra imobilului în litigiu, urmând a o respinge ca atare.

Prin decizia civilă nr. 102/A/21.09.2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. 1145/CIV/2004 (filele 8 – 10), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1034/28.11.1996, contract având ca titulari pe pârâta F. E. și pe F. P. A., iar prin decizia civilă nr. 879/A/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/3/2006 (filele 32 – 33), a fost admisă, irevocabil, cererea de revendicare a reclamantelor din prezenta cauză, și obligate pârâtele F. E., S. A. și S. I. M., alături de primăria Mun. București și ., să lase în deplină proprietate reclamantelor din prezenta cauză apartamentul nr.2 din București, ..11, sector 4.

Având în vedere că prin decizia civilă nr. 879/A/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/3/2006 (filele 32 – 33), a fost admisă, irevocabil, cererea de revendicare a reclamantelor, instanța a apreciat ca lipsită de interes prezenta cerere în evacuare, câtă vreme în temeiul hotărârii judecătorești menționate, reclamantele aveau posibilitatea executării silite și a evacuării pârâtelor din imobilul proprietatea lor. De altfel, reclamantele au și pornit executarea silită în temeiul hotărârii judecătorești amintite, așa cum rezultă din înștiințarea de la fila 200, în dosar de executare nr.597/2009.

În acest context, câtă vreme reclamantele dețin un titlu executoriu în temeiul căruia este posibilă evacuarea pârâtelor instanța a apreciat ca lipsită de interes promovarea prezentei acțiuni în evacuare.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din notificările nr.210 și 211 din data de 24.11.2009 transmise prin executor judecătoresc (fila 143 – 144), dar și din declarația martorei Berlin E. (fila 224), pârâtele au eliberat imobilul în litigiu încă din luna aprilie 2009, astfel încât cererea în evacuare apare ca rămasă fără obiect.

În consecință, instanța a respins ca lipsită de interes și ca rămasă fără obiect cererea în evacuare.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință, așa cum s-a menționat, prin încheierea din data de 22.06.2010 (filele 212 – 213), s-a admis excepția insuficientei timbrări și a fost anulat ca insuficient timbrat acest capăt de cerere.

În temeiul art. 274 C pr civ, fiind în culpă procesuală, au fost obligate reclamantele la 5.000 lei cheltuieli de judecată către pârâte, reprezentând onorariu avocațial, dovedit cu chitanțele de la dosar (168 – 169).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamantele D. G. R. și S. C. care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la data de 14.04.2011 sub nr. de dosar_ .

În motivarea apelului, apelantele reclamante au arătat în esență următoarele:

Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală privind obligarea acestora la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor deoarece:

În primul rând prima instanță avea obligația să facă aplicarea prev.art.276 C.pr.civ. cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

Compensarea cheltuielilor de judecată are loc de obicei în cazul în care părțile sunt obligate reciproc asupra unor capete de cerere, când se admite atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, când se admit sau se resping excepții invocate de ambele părți, etc.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantele au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtelor din imobilul situat în București, ..11, parter, ., pentru lipsă de titlu.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtele au solicitat pe cale de excepție a se respinge ca inadmisibilă cererea reclamantelor, invocând totodată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor S. A. și S. I. M..

Prin hotărârea pronunțată s-a respins excepția de inadmisibilitate și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâte.

Tot, prin aceeași hotărâre pronunțată s-a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în evacuare invocată de instanță din oficiu și a respins ca lipsită de interes și ca rămasă fără obiect acțiunea în evacuare formulată de reclamante.

Reclamantele au arătat că în acest caz prima instanță față de soluția adoptată prin respingerea excepțiilor invocate de către pârâte și admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii în evacuare, invocată de instanță din oficiu, a trebuit să constate că în cauză operează compensarea cheltuielilor de judecată și să respingă cererea pârâtelor privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În al doilea rând, au arătat reclamantele, prima instanță, avea obligația să facă aplicarea prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ. cu privire la onorariile avocaților. Potrivit acestui articol judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile de avocat, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Astfel, prima instanță fără a motiva în vreun fel obligarea reclamantelor la plata unui onorariu avocațial în sumă de 5.000 lei disproporționat de mare în raport de complexitatea cauzei, cât și de valoarea pricinii dar mai ales de munca depusă de avocații pârâtelor care au tergiversat constant judecarea acțiunii în evacuarea pârâtelor dintr-un imobil pe care îl dețineau și-l ocupau abuziv, fără nici un titlu, precum și susținerea unor excepții, excepții de fond care au fost unite cu fondul fiind nevoie de administrarea de probe care să intereseze soarta excepțiilor, iar odată cu judecarea fondului au fost respinse.

În al treilea rând, au arătat reclamantele, prima instanță, nu trebuia să facă aplicarea prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. deoarece ambele părți au fost în culpă procesuală.

Astfel, art. 274 alin. 1 C.pr.civ. stabilește principiul că partea care pierde procesul este obligată, la cererea părții câștigătoare, să suporte cheltuielile de judecată, ca urmare a culpei procesuale, fie că a pornit greșit procesul, fie că s-a opus acțiunii fără temei.

În cauza de față, au învederat reclamantele, pârâtele s-au opus constant admiterii acțiunii în evacuare formulată de acestea și au invocat două excepții procesuale de fond (excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare și excepția lipsei calității procesuale pasive), care unite cu fondul și în urma administrării unor probe, odată cu judecarea cauzei au fost respinse.

Întrucât pârâtele s-au opus acțiunii în evacuare, fără temei, instanța în mod greșit a dispus obligarea reclamantelor la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor în temeiul art.274 C.pr.civ. nereținând culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus acțiunii, fără temei.

În al patrulea rând, au arătat reclamantele, prima instanță în mod greșit a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în evacuare invocată din oficiu.

Astfel, în motivarea acestei soluții, instanța a reținut în mod greșit că în temeiul deciziei civile nr. 879A/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, a fost admisă irevocabil cererea în revendicare a reclamantelor care aveau posibilitatea executării silite si a evacuării pârâtelor din imobilul proprietatea acestora,a reclamantelor.

Reclamantele au învederat că la data introducerii acțiunii în evacuare hotărârea mai sus menționată nu era irevocabilă, iar pe de altă parte prin această hotărâre pârâtele au fost obligate să le lase în deplină proprietate imobilul – apartament nr. 2 situat în București, ..11, parter, sectorul 4, fără a fi obligate pârâtele de a lăsa imobilul apartament și în liniștită posesie,astfel că au fost nevoite să promoveze această acțiune.

Mai mult, în practică a fost considerată îndeplinită cerința interesului reclamantului de a promova acțiunea civilă în evacuare chiar și atunci când acesta este în posesia unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care pârâtul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie un imobil.

Reclamantele au mai arătat că pentru a justifica sesizarea instanței cu acțiunea în evacuare interesul a îndeplinit toate condițiile (a fost legitim, a fost personal și direct și să fi fost născut și actual - să existe în momentul în care a fost formulată acțiunea).

Dacă a existat lipsa interesului în promovarea acțiunii în evacuare, această excepție ( de fond, peremptorie și absolută) trebuia invocată din oficiu, încă de la începerea procesului și nu după 3 ani când reclamantele au solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a deciziei civile nr. 879A/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 233/11.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă, executare ce a fost finalizată la data de 23.11.2010 mai înainte de pronunțarea sentinței nr. 8973/21.12.2010 de către prima instanță prin care s-a respins ca lipsită de interes și rămasă fără obiect acțiunea în evacuare.

Reclamantele au mai menționat că în toată perioada judecării cauzei la prima instanță – Judecătoria sectorului 4 București – pârâtele s-au opus în mod constant admiterii acțiunii, au invocat și au susținut fără temei, netemeinicia acțiunii în evacuare invocând și două excepții procesuale de fond care au fost respinse.

De altfel, și cu ocazia executării silite ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. 597/2009 al B. M. M. pârâtele au tergiversat predarea imobilului - apartament prin invocarea diferitelor motive printre care și nerespectarea procedurii prev. de OUG nr. 40/1999 privind încheierea unui contract de închiriere cu privire la imobilul - apartament, proprietatea reclamantelor, în condițiile în care acestea nu mai locuiau în acest imobil și pe care îl ocupau în mod abuziv, fără a deține vreun titlu.

În consecință, reclamantele au solicitat instanței în temeiul art. 296 C.pr.civ. admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate – sentința civilă nr.8973/21.12.2010 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București ,pentru motivele arătate mai sus.

Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 05.03.2012 intimatele au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul București - Secția a III-a Civilă prin decizia civilă nr.403/19.04.2012 a admis apelul formulat de apelantele – reclamante D. G. R. și S. C. împotriva sentinței civile nr.8973/21.12.2010 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimații – pârâți S. A. și S. I. M.; a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că: a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtelor de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată; a menținut celelalte dispoziții.

În considerentele deciziei s-a arătat referitor la critica privind admiterea excepției lipsei de interes in formularea cererii de evacuare, că acesta este fondată.

Astfel, instanța de fond a apreciat ca de vreme ce reclamantele dețineau un titlu executoriu împotriva paratelor pe care aveau posibilitatea sa îl aducă la îndeplinire pe calea executării silite, prezentul lor demers este lipsit de interes.

Tribunalul a constatat că prin decizia civila nr.879/A/12.06.2007 a Tribunalului București, rămasă irevocabila prin respingerea recursului, a fost admisa acțiunea in revendicare, paratele din prezenta cauza fiind obligate sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie reclamantelor imobilul in litigiu.

Din cuprinsul deciziei mai sus menționată, rezulta ca actul de vânzare-cumpărare prin care paratele dobândiseră anterior dreptul de proprietate asupra apartamentului in temeiul legii 112/1995, fusese desființat retroactiv prin sentința civila nr. 6823/11.12.2003 a Judecătoriei sectorului 4.

In aceste condiții, fata de circumstanțele spetei de fata, întrucât paratele aveau posibilitatea sa se prevaleze de dispozițiile OUG nr. 40/1999 ( fata de disp. art. 13 din Legea 10/2001), pe care de altfel au înțeles sa le si invoce prin întâmpinarea formulata, nu se poate afirma lipsa de interes a reclamantelor in solicitarea lor, întrucât se impunea a se analiza daca parații dețin sau nu un titlu locativ in baza căruia folosesc imobilul .

In aceste condiții se constata ca in mod greșit prima instanța a admis excepția lipsei de interes.

In ceea ce privește cererea paratelor de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata, acesta era neîntemeiata. Acesta deoarece culpa procesuala aparținea paratelor, acestea înțelegând sa elibereze imobilul proprietatea reclamantelor pe parcursul soluționării procesului (aprilie 2009). Tocmai acesta a fost motivul pentru care cererea in evacuare a fost respinsa ca rămasă fara obiect.

In consecința, fata de cele mai sus arătate, in temeiul disp. art. 296 C.p.c., tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacata, în sensul ca a respins ca neîntemeiata excepția lipsei de interes si cererea paratelor de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata.

În cauză s-a pronunțat și decizia civilă nr.763/24.09.2012 de către aceiași instanță, în temeiul art.281¹ Cod procedură civilă, cererea de completare a dispozitivului fiind respinsă ca tardiv formulată.

În considerentele acestei hotărâri se arată că prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 4 București, la data de 16.02.2007, sub nr._, ulterior precizată, reclamantele D. G. R. si S. C. au chemat în judecată pe pârâtele F. E., S. A. și S. I. M. și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, evacuarea pârâtelor din imobilul situat în București, ..11, parter, . și să fie obligate acestea în solidar la plata contravalorii lipsei de folosință a acestui imobil, pentru perioada februarie 2004 și până la data judecății, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul a arătat că în motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt proprietare ale imobilului situat în București, ..11, parter, ., iar pârâtele folosesc în interesul lor imobilul, fără a deține un titlu de proprietate, împiedicând reclamantele să culeagă fructele civile.

La data de 23.06.2009, reclamantele au renunțat la judecată față de pârâta F. E., ca urmare al decesului acestei pârâte.

Prin sentința civilă nr.8973/21.12.2010, Judecătoria sectorului 4 a respins excepția de inadmisibilitate și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâte, a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în evacuare, invocată de instanță din oficiu, a respins ca lipsită de interes și ca rămasă fără obiect acțiunea în evacuare formulată de reclamantele D. G. R. București, împotriva pârâtelor S. A. și S. I. M., a obligat reclamantele la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor.

Prin decizia civilă nr. 403A/19.04.2012, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a admis apelul formulat de apelantele – reclamante D. G. R. și S. C., împotriva sentinței civile nr.8973/21.12.2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimații – pârâți S. A. și S. I. M.. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtelor de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă, la data de 05.06.2012, sub nr._, reclamantele D. G. R. și S. C. au solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 403A/19.04.2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în sensul de a se dispune obligarea intimatelor-pârâte S. A. și S. I. M. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1005,15 lei, efectuate în apel, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 281² din C.pr.civ..

La data de 24.09.2012, intimatele au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității cererii de completare a dispozitivului, iar pe fond au solicitat respingerea acestei cereri ca nefondată.

Analizând excepția tardivității, tribunalul a constatat că este întemeiată, pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 281² alin. 1 din C.pr.civ., ,,…se poate cerere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri…”, iar conform art. 284 alin. 1 din C.pr.civ., ,,termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii”.

Decizia civilă nr. 403A/19.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, a fost comunicată apelantelor-reclamante D. G. R. și S. C. la data de 16.05.2012, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 78 și 81 din dosar. De la această dată a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 281² alin. 1 raportat la art. 284 alin. 1 din C.pr.civ. și s-a împlinit la data de 04.06.2012.

Cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 403A/19.04.2012 a fost formulată de reclamantele D. G. R. și S. C. la data de 05.06.2012, după împlinirea termenului legal de 15 zile, astfel încât aceasta este tardivă.

În consecință, pentru motivele arătate, în temeiul art. art. 281² alin. 1 raportat la art. 284 alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr.403A/19.04.2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, formulată de reclamantele D. G. R. și S. C., ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele S. A. și S. I. M. .

O primă critică se referă la excepția tardivității depunerii motivelor de apel, acestea fiind depuse în fața instanței de apel la cel de-al doilea termen, adică 6.02.2012, fiind încălcate dispozițiile art.288 și 287 alin.4 Cod procedură civilă.

La primul termen de judecată din apel, 9.01.2012 recurentele au invocat excepțiile netimbrării și a tardivității apelului, cauza rămânând în pronunțare, pentru ca ulterior să fie repusă pe rol, pe motiv că nu era îndeplinită legal procedura de citare cu una dintre apelante.

Și la termenul din 6.02.2012 s-au pus din nou în discuție excepțiile anterior menționate, iar pentru că dosarul se afla la ordine, s-a rămas în pronunțare, însă până la sfârșitul ședinței s-a prezentat apărătorul apelantelor, depunând taxa de timbru și motivele de apel, dosarul fiind repus pe rol a doua oară, comunicându-se întâmpinarea .

Se susține că, deși s-a consemnat în preambulul deciziei faptul că dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate, deși apelantele nu s-au mai prezentat la judecată, instanța nu a soluționat excepția tardivității .

De asemenea, prin considerente s-au analizat toate actele dosarului nu însă și susținerile din întâmpinare, decizia necuprinzând nicio referire la aceasta.

Excepția lipsei de interes, este o aparentă problemă de drept, fiind motivată în fapt doar de acordarea cheltuielilor de judecată.

Reclamantele intimate nu au interes în promovarea acțiunii în evacuare câtă vreme au câștigat procesul având ca obiect revendicarea, hotărâre care putea fi pusă în executare, fapt care de altfel s-a și realizat, în acest sens fiind dosarul de executare nr.597/2009, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art.111 Cod procedură civilă, intimatele având la îndemână acțiunea în realizare.

O altă critică se referă la cheltuielile de judecată, considerând că în mod greșit nu au fost obligate apelantele intimate la plata acestora, deoarece nu există culpa procesuală a recurentelor, imobilul fiind eliberat în mai 2009, pe parcursul procesului, interpretarea tribunalului fiind greșită și fără suport legal.

În primul motiv de apel s-a susținut că prima instanță a încălcat dispozițiile art.276 Cod procedură civilă cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, însă critica nu trebuia primită deoarece invocarea excepțiilor în temeiul cărora s-a respins acțiunea, în primă instanță nu a pus în discuție fondul dreptului, ci doar neregularități procesuale, motiv pentru care respingerea acestora nu poate reprezenta o culpă procesuală.

Nici cel de-al doilea motiv de apel întemeiat pe faptul că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, din oficiu nu trebuia primit .

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O cheltuielile de judecată trebuie să fie în raport cu valoarea pricinii, natura activității efectiv prestate, litigiul durând 3 ani, astfel încât cuantumul era justificat, cu atât mai mult cu cât nu au fost contestate.

În aceiași ordine de idei se susține că nelegală este și interpretarea art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, cu referire la culpa procesuală în contextul invocării celor două excepții.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:

Primul motiv de recurs comportă două aspecte ce trebuie lămurite și anume: nepronunțarea instanței asupra excepției tardivității motivelor de apel și tardivitatea depunerii motivelor de apel.

La termenul din 9.01.2012 s-a invocat excepția netimbrării cererii de apel, cauza fiind repusă pe rol ulterior,în temeiul art. 107 Cod procedură civilă, procedura nefiind legal îndeplinită cu S. C..

La data de 6.02.2012, se repune în discuție excepția netimbrării invocându-se și cea a tardivității motivării apelului. După rămânerea în pronunțare, prin serviciul registratură al instanței s-au depus de către apelantele reclamante taxa de timbru și motivele de apel, precum și o cerere de repunere în termenul de motivare, cu mențiunea că nu au avut cunoștință de termenul de judecată de la 9 .01.2012.

Această împrejurări sunt obiective și nu încalcă drepturile procesuale ale părților, deoarece în temeiul art.151 Cod procedură civilă, pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri. Astfel, la termenul din 9.01.2012 tribunalul nu putea soluționa cauza cu lipsă de procedură, deoarece ar fi atras nelegalitatea acestei prin încălcarea unor norme cu caracter de ordine publică prevăzute de art.85 și 107 Cod procedură civilă, iar această neregularitate a putut fi îndreptată prin repunerea cauzei pe rol și citarea tuturor părților.

În ședința publică de la 6.02.2012, a existat de asemenea un motiv obiectiv de repunere a cauzei pe rol, nefiind culpa apelantelor – intimate împrejurarea că cererea de repunere în termenul de motivare și motivele de apel nu au ajuns în timp util în sala de judecată, anterior acordării cuvântului în fond, iar pentru evitarea încălcării dreptului la un proces echitabil și a egalității de șanse, principii prevăzute și garantate de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impunea reluarea judecății și comunicarea tuturor actelor de procedură, conform art.96 Cod procedură civilă.

La același termen din 6.02.2012 tribunalul se pronunță și asupra excepției tardivității apelului, motivând respingerea acestei, conform art. 261 Cod procedură civilă.

Fiind o chestiune deja dezlegată printr-o încheiere interlocutorie nu mai era necesară reluarea sa și în dispozitivul hotărârii.

De altfel se observă, că deși la termenul din 6.02.2012 s-a invocat tardivitatea apelului, iar instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții, în recurs pârâtele recurente, susțin că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității depunerii motivelor de apel.

Tardivitatea apelului și tardivitatea depunerii motivelor de apel sunt chestiuni juridice diferite după cum și efectele lor sunt diferite, aspect și pentru care critica este nefondată, întrucât excepția tardivității depunerii motivelor de apel nu a fost niciodată invocată în fața tribunalului.

Faptul că recurentele nu au solicitat rectificarea încheierii din 6.02.2012 în sensul greșitei consemnări și soluționări a altei excepții confirmă cele reținute de Curte.

În fine, față de prevederile art.134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare, până când apelantele – intimate putea depune motivele de apel, acestea sunt în termen, deoarece anterior datei de 6.02.2012 părțile nu au fost legal citate.

Recursul nu este fondat nici sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei de interes.

Existența unei hotărâri prin care reclamantele au obținut câștig de cauză într-o acțiune în revendicare, nu lipsește de interes acțiunea în evacuare întrucât, chestiune posesiei și atributul folosinței, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, în contextul existenței unei legislații speciale în materia retrocedărilor proprietăților, justifică un interes legitim.

Faptul că o hotărâre poate fi pusă în executare, nu înlătură obligația debitorului de a o executa de bună voie, iar în contextul în care recurentele nu au eliberat locuința anterior promovării cererii de chemare în judecată, interesul este legitim și actual, deoarece prin intermediul acțiunii în evacuare - acțiune în realizare și nu în constatare astfel cum susțin recurentele, căci hotărârea este susceptibilă de punere în executare -, se urmărește dobândirea folosinței efective și întrunirea tuturor atributelor dreptului de proprietate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în cauză au fost corect aplicate dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, fiind o consecință firească a admiterii apelului și a schimbării soluției.

Chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect întrucât pe parcursul judecății, recurentele au eliberat imobilul, în luna mai 2009,se observă că litigiul a debutat în luna martie 2007, fiind culpa procesuală fiind a recurentelor în declanșarea procedurii judiciare de față, deoarece potrivit art.372¹ alin.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.

În ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată recurentelor sunt aplicabile același considerente legate de culpa procesuală, pentru demararea procesului, și pentru faptul că deși au eliberat imobilul, această împrejurare s-a realizat la 2 ani de la debutul său.

Faptul că s-au invocat excepții de ordine publică, dirimante și care nu antamau fondul dreptului nu este o cauză de exonerare a răspunderii, în fapt aceste apărări ducând la dilatarea procesului și la cheltuieli suplimentare în sarcina reclamantelor intimate.

Singurul caz prevăzut de lege care înlătură culpa procesuală este cel prevăzut de art. 275 Cod procedură civilă, însă neaplicabil speței de față.

Nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii și în ceea ce privește apărările din întâmpinare nu este fondată în contextul în care,hotărârea cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 261 Cod procedură civilă, instanța nefiind obligată să răspundă tuturor argumentelor părților.

Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, și având în vedere prevederile art.274 Cod procedură civilă Curtea va obliga recurentele la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamanta D. G. R..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-pârâte S. A. și S. I. M., împotriva deciziei civile nr.403 din 19.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele–reclamante D. G. R. și S. C..

Obligă recurentele la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamanta D. G. R..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

DOINIȚA M. D. A. B. I. B.

GREFIER

L. C.

Red.D.A.B.

Tehnored.DAB/B.I

2 ex/15.01.2013

-------------------------------------------------

T.B.-Secția a III-a – C.V.

- A.D.B.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 436/2012. Curtea de Apel...		Pretenţii. Decizia nr. 163/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Evacuare. Decizia nr. 2152/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evacuare. Decizia nr. 2152/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI