Evacuare. Decizia nr. 264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 264/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.264
Ședința publică de la 14.02.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - M. V.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă T. (O.) A., împotriva deciziei civile nr.842 A din 28.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. Ș. N..
P. are ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul R. M., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte T. (O.) A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și avocatul I. D. M., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant R. Ș. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul G., atașată la fișa 13 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 04.02.2013, a unei întâmpinări formulate de către intimatul reclamant, act procedural comunicat și recurentei pârâte potrivit dovezii de citare aflate la dosarul cauzei.
Se mai învederează instanței depunerea la dosar la data de 08.02.2013 a unor note de ședință formulate de către recurenta T. A., în dublu exemplar.
Curtea comunică avocatului intimatului reclamant copia notelor de ședință depuse la dosarul cauzei, acesta învederând că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul acestora.
Avocatul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă, întrucât, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Din punctul său de vedere, în speță, trebuie înlăturată situația prevăzută de dispozițiile art. 98 din Codul de procedură civilă, pentru că acest articol prevede schimbarea de domiciliu a uneia dintre părți. În speță, nu este vorba despre o schimbare de domiciliu, ci de o alegere de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 93 din Codul de procedură civilă. În cazul în care ar fi existat alegerea de domiciliu prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 98 din Codul de procedură civilă, această obligație ar fi fost prevăzută numai pentru reclamant nu și pentru pârât, deoarece pârâta până la acel moment nu și-a ales niciodată domiciliul astfel încât să procedeze la schimbarea acestuia. Arată că, în caz de alegere de domiciliu, comunicarea actelor de procedură se va face la acea persoană, iar în lipsa unei astfel de arătări, la domiciliul părții.
Solicită a se observa faptul că instanța de fond a rămas în pronunțare la data de 09.02.2012, iar data redactării sentinței civile nr. 2557 a fost 15.02.2012, însă, la data de 14.02.2012, recurenta de astăzi a depus la dosarul cauzei cerere prin care solicitat comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocat „M. L. P.”, în București, ., ., sector 2, indicând totodată și persoana. Cu toate acestea, hotărârea instanței de fond s-a realizat la adresa menționată de către reclamant, respectiv în București, .. 9, .. În plus, se poate observa faptul că la dosarul cauzei, la fila 25, există dovada de citare a recurentei și care nu a fost semnată de aceasta sau de o rudă a părții, pentru ca procedura să se poată aprecia ca fiind legal îndeplinită.
Chiar dacă s-ar aprecia că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 93 din Codul de procedură civilă, ci cele ale art. 98 din Codul de procedură civilă, solicită a se observa că prevederile acestor două articole sunt aproape identice, respectiv schimbarea de domiciliu a unei dintre părți trebuie adusă la cunoștința instanței, iar diferența constă în faptul că această schimbare de domiciliu trebuie adusă și la cunoștința părții adverse prin scrisoare recomandată. Consideră că această schimbare de domiciliu nu trebuia adusă la cunoștință părții adverse pentru că nu era cazul, întrucât nu se punea problema de o dezbatere, ci de comunicarea unui act de procedură, în speță hotărârea pronunțată de instanța de fond. De asemenea, apreciază că nu se poate susține că necomunicarea schimbării de domiciliu i-a vătămat intimatului reclamant în vreun fel drepturile procesuale.
În acest sens, arată că înțelege să invoce decizia civilă nr. 682/2000 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, care vorbește de o vătămare efectivă pentru a se putea indica această nulitate relativă.
Prin urmare, apreciază că, indiferente de incidența în speță a art. 93 sau a art. 98 din Codul de procedură civilă, instanța de fond trebuia să dispună comunicarea hotărârii pronunțate la domiciliul ales de parte. În aceste condiții este evident că pârâta nu a luat cunoștință de hotărârea pronunțată de prima instanță, astfel încât nu a putut declara calea de atac a apelului în termenul de 15 zile prevăzut de lege, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 103 din Codul de procedură civilă, când partea dovedește că s-a aflat într-o situație mai presus de voința sa pentru neexercitarea unei căii de atac.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Avocatul intimatului reclamant, în principal, solicită să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Consideră că nu orice nemulțumire a uneia dinte părți față de soluția atacată cu recurs poate forma obiectul acestei căii de atac, ci numai criticile care se încadrează în punctele 1-9 din 304 din Codul de procedură civilă. Apreciază că neindicarea în recurs a unor motive de nelegalitate echivalează cu nemotivarea recursului, devenind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, solicită ca partea adversă să indice în concret prin ce acte s-a depășit atributele puterii judecătorești, având în vedere că se vorbește de dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
Dacă instanța va trece peste această excepție, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, urmând a se avea în vedere apărările expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
În esență, arată că față de cazul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 din Codul de procedură civilă, apreciază că acesta este inadmisibil câtă vreme criticile formulate de către recurenta pârâtă cu privire la așa zisele neregularități ce privesc procedura de comunicare a sentinței civile nr. 2557/09.02.2012 au făcut obiectul controlului exercitat de instanța de apel, aceasta respingându-le ca nefondate. Solicită a se avea în vedere că aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 5 urmează a fi invocate doar cu privire la decizia pronunțată de instanța de apel, nu și cu privire la netemeinicia soluției pronunțate pe fondul cauzei.
Consideră că în mod legal s-a reținut că procedura de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 86-92 din Codul de procedură civilă. Solicită a se observa că adresa unde pârâtei i-au fost comunicate actele de procedură, indicată prin cererea de chemare în judecată, este cea care rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.126/10.03.2010, respectiv în București, .. 9, .. În ceea ce privește cererea depusă la dosar la data de 14.02.2012, pârâta T. A. a arătat că domiciliul acestei este în București, .. 9, ., însă a solicitat ca actele de procedură să îi fie comunicate la un domiciliul ales, respectiv la Cabinet de avocat „M. L. P.”, în București, ., ., solicitare care nu a putut fi avută în vedere câtă vreme nu a fost formulată pe parcursul judecății, ci după pronunțarea sentinței civile nr. 2557/2012.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Avocatul recurentei pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată. Arată că, deși prin concluziile orale a indicat dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă, de fapt, este vorba de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, ce vizează încălcarea normelor de procedură.
În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, Curtea o constată ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care o respinge, apreciind că din criticile formulate se pot individualiza motive care să fie analizate din perspectiva prevederilor art. 304 din Codul de procedură civilă, având în vedere art. 304 pct. 5, 7 și 9.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 august 2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ , reclamantul R. Ș.-N. a chemat în judecată pe pârâta T. (fostă O.) A., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, .. 9, ., identificat cu nr. cadastral 9527/1/1/1, intabulat în Cartea funciară nr._ a Municipiul București Sector 3 și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2557 din 09 februarie 2012, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată de reclamantul R. Ș.-N. împotriva pârâtei T. (fostă O.) A.; a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, .. 9, .; a obligat pârâta la plata sumei de 10,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta T. (fostă O.) A., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a V a Civilă sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2012, intimatul – reclamant a invocat excepția tardivității apelului.
Prin decizia civilă nr. 842/A din 28 septembrie 2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția tardivității; a respins apelul declarat de apelanta – pârâtă T. (fostă O.) A., împotriva sentinței civile nr. 2557 din 09 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. Ș.-N., ca tardiv formulat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a examinat cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, excepția tardivității apelului declarat, excepție de procedură, dirimantă și absolută, pe care instanța de apel a constatat-o întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 alin. 1 Cod de procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Prin urmare, termenul de apel de drept comun este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, fiind un termen imperativ, legal și absolut. Acesta se calculează conform art. 101 alin. 1 Cod de procedură civilă, astfel încât se socotește pe zile libere, neintrând în calcul ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește. Dacă termenul se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare) art. 101 alin. 5 Cod de procedură civilă).
În condițiile art. 104 Cod de procedură civilă, actele trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
În cauză, sentința primei instanțe a fost comunicată pârâtei T. (fostă O.) A., la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, la data de 20 februarie 2012, așa cum a rezultat din dovada de comunicare a hotărârii, aflată la fila 34 din dosarul de fond.
Apelul formulat de apelanta-pârâtă a fost depus la Judecătoria Sectorului 3 București la data de 26 aprilie 2012, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea hotărârii – termen care s-a împlinit la data de 07 martie 2012.
Nu a putut fi primită susținerea apelantei-pârâte, în sensul că citarea sa în fața primei instanțe, respectiv comunicarea hotărârii pronunțate în cauză s-au făcut în mod nelegal, astfel că termenul de apel nu ar fi început să curgă.
Astfel, adresa unde pârâtei i-au fost comunicate actele de procedură, indicată în cererea de chemare în judecată, este cea care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 126 din 10 martie 2010 de Biroul Notarilor Publici „F. C.” (filele 5 – 13 dosar fond), respectiv București, .. 9, ., imobil de unde s-a solicitat și evacuarea pârâtei. De altfel, în cererea depusă la dosar la data de 14 februarie 2011, pârâta T. (fostă O.) A. a arătat că domiciliul său este în București, .. 9, ., însă a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la un domiciliu ales, respectiv la Cabinetul de Avocatură „M. Luzia P.”, cu sediul în București, ., ., solicitare care nu a putut fi avută în vedere, câtă vreme nu a fost formulată pe parcursul judecății, ci după pronunțarea sentinței civile nr. 2557 din 09 februarie 2012.
Din dovada de comunicare aflată la fila 34 din dosarul de fond a rezultat că procedura de comunicare a hotărârii s-a realizat prin afișare, întrucât nu au fost găsite la domiciliul nici pârâta și nici vreo altă persoană căreia să i se poată înmâna actul de procedură (rudă, persoană care locuiește cu destinatul etc.), fiind respectate dispozițiile art. 86 – 92 Cod de procedură civilă.
Pe de altă parte, apelanta – pârâtă nu a administrat nicio probă cu care să dovedească faptul că nu locuiește efectiv la adresa unde i-a fost comunicată hotărârea.
Având în vedere că termenul de apel este un termen legal imperativ, nerespectarea lui atrăgând, conform art. 103 alin. 1 Cod de procedură civilă, decăderea, având în vedere și faptul că niciunul din cazurile de întrerupere a termenului de exercitare a căii de atac, dintre cele prevăzute de art. 285 ori 286 Cod de procedură civilă, nu a fost invocat și dovedit, în baza art. 284 raportat la art. 103 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul formulat de apelanta-pârâtă.
Împotriva acestei decizii, la data de 28 noiembrie 2012, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală și nefondată, solicitând casarea deciziei recurate și rejudecarea acesteia la Judecătoria Sectorului 3 București cu respectarea tuturor normelor imperative și legale în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură.
În motivare, după expunerea raporturilor dintre părți, a arătat că Sentința de fond nr. 2557 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 a fost pronunțată in data de 09.02.2012 și a fost comunicata la data de 20.02.2012, cauza soluționându-se rapid, față de împrejurarea că cererea era una de drept comun.
In ceea ce privește termenul de apel, la solicitarea pârâtei pentru comunicarea sentinței Judecătoria Sectorului 3 București nu a dat niciun răspuns, iar după o perioada de timp, la interpelarea unui colaborator al Cabinetului de Avocat M. L. P. adresată grefierilor din arhiva Judecătoriei Sector 3 i s-a comunicat faptul ca dosarul se restituise grefierului pentru refacerea comunicărilor.
Începând cu data de 14.02.2012 a început sa ceară Judecătoriei Sector 3 București comunicarea sentinței la adresa cabinetului de avocat M. L. P., reprezentat legal al pârâtei, dar instanța de fond nu a ținut cont de aceasta cerere si, cu rea-credința, a considerat comunicata sentința, deși niciun apropiat al recurentei-pârâte nu o primise si, deci, procedura de comunicare a actului de procedura nu a fost legal îndeplinită.
Decizia tribunalului de a admite excepția tardivității apelului este nefondata si data cu încălcarea grava a dreptului la apărare si a unui proces echitabil, având in vedere suspiciunile care planează asupra respectării legalității îndeplinirii procedurii de citare si comunicării sentinței dată de instanța de fond in prezentul dosar, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.5 Cod Procedura Civilă.
In opinia recurentei, neîndeplinirea procedurii de citare duce la nulitate, prevăzută anume de lege, astfel încât vătămarea se presupune, interesele si drepturile legale ale părții nefiind respectate in acest dosar. Mai întâi instanța de fond, in speța Judecătoria sectorului 3, a trecut cu vederea aceste aspecte, iar apoi instanța de apel s-a grăbit sa admită excepția tardivității apelului. Consideră că cererea pentru comunicarea actelor de procedura depusa pentru prima oara la 14.02.2012 este perfect întemeiata, având in vedere ca instanța de fond a acceptat cererea de evacuare la primul termen din 09.02.2012, iar apoi la 20.02.2012 s-a considerat comunicat. Fără a dispune de sentința civila nr._.02.2012, si cu toate ca a făcut numeroase cereri la Judecătoria Sectorului 3 București, pârâta nu a beneficiat niciodată de termenul de apel, termen imperativ, legal si absolut.
Invocă recurenta și dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ., arătând că în motivarea instanței de apel s-au trecut cu vederea niște aspecte deosebit de importante, întrucât instanța de apel nu a considerat ca procedura a fost viciata in cazul dovezii de comunicare de la fila 23, insă a apreciat că procedura de comunicare a hotărârii s-a realizat prin afișare, întrucât nu au fost găsite la domiciliu nici parata si nici vreo alta persoana căreia sa i se poată înmâna actul de procedura (ruda, persoana care locuiește cu destinatarul, etc.) în cazul dovezii de comunicare de la fila 34.
Față de disp. art. 92 Cod Procedura Civila, recurenta susține că cel care a semnat citația de la fila 23 nu este nici persoana din familie, o persoana care locuiește cu partea sau nici administrator, portar ori celui ce in mod obișnuit îl înlocuiește, astfel încât consideră ca procedura a fost viciata in acest caz, iar instanța a aplicat in mod greșit dispozițiile legii civile. Interpretarea aceasta neunitara si subiectiva a îndeplinirii comunicării actelor de procedura intra si sub incidenta disp. art. 304 punct 7: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.
Un alt lucru care a fost interpretat greșit de către instanța de apel, în opinia recurentei, este si faptul ca solicitarea pe care a depus-o la 14.02.2012 privind comunicarea actelor de procedura nu a putut fi avuta in vedere, conform disp. art. 93 Cod Procedura Civila, deși cererea a fost făcuta înainte de comunicarea hotărârii si după 4 zile de la încuviințarea cererii de evacuare (considerata cu procedura legal îndeplinita, cu toate probele pertinente, legale si concludente admise la primul termen de judecata si pronunțata in aceeași zi pe dreptul comun).
Recurenta arată că termenul de apel este unul imperativ, legal si absolut, care curge numai de la comunicarea sentinței îndeplinită respectând toate normele legale in vigoare. Conform art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”. Considera ca ne află sub incidenta acestui articol, deoarece a, fost împiedicată sistematic de cei care lucrează la Judecători Sectorului 3 București, după cum altfel rezulta si din cererile care au fost depuse la aceasta instanța fie prin fax, fie prin registratura. In aceste condiții, la data de 20.04.2012 a fost in termenul de apel, deoarece nici la acea data nu avea comunicata nicio sentință. A fortiori cererea inițiala de apel a fost data fără motivare, deoarece nu aveam sentința pronunțată de Judecătorie pentru a o putea combate conform principiului dreptului la apărare. Astfel au fost și principiul egalității și legalități
Solicită casarea hotărârii data pe fond, cu respectarea dispozițiilor legale pentru comunicarea actelor de procedura si scurgerea termenelor procedurale.
La data de 4 februarie 2013, a depus la dosarul cauzei întâmpinare intimatul R. Ș.-N. solicitând: pe cale de excepție: să se constate nulitatea recursului, care nu cuprinde motive de nelegalitate, in sensul art. 3021 lit. c Cod de procedură civilă, ci motive de netemeinicie iar pe fondul cauzei, în măsura în care se va trece peste excepția invocată se solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive de fapt și de drept:
Codul de procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor pe care codul le prevede. O obligație esențială stabilită în sarcina recurentului este aceea de a motiva recursul, prin indicarea motivelor de nelegalitate și dezvoltarea acestor motive, potrivit art. 3021 alin. 1 lit. C Cod de procedură civilă.
Motivele de nelegalitate sunt limitativ prevăzute de art. 304 pct.1 – 9 Cod de procedură civilă.
Consideră că nu orice nemulțumire a pârâtei – recurente față de soluția judiciară atacată cu recurs poate forma obiectul acestei căi de atac, ci numai criticile care se încadrează în pct. 1 – 9 ale art. 304 Cod de procedură civilă. În speță, argumentele prezentate de pârâtă și nu pot fi încadrate în vreunul dintre punctele art. 304 Cod de procedură civilă, nefiind motive de nelegalitate, ci critici vizând netemeinicia deciziei instanței de apel, care nu mai pot fi valorificate în recurs, după abrogarea pct. 11 al art. 304 Cod de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000 și a pct. 10 al aceluiași articol prin Legea nr. 219/2005.
Apreciază ca neindicarea în recurs a unor motive de nelegalitate echivalează cu nemotivarea recursului, devenind incidenta sancțiunea procedurala prevăzuta de art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă, aceea a nulității recursului. În continuare susține faptul că în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar putea fi puse în discuție și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ., apreciază că acest caz de casare este inadmisibil atât timp cât criticile formulate de recurentă cu privire la așa numitele neregularități ce privesc procedura de comunicare a sentinței civile nr. 2557 din data de 09 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București au făcut obiectul controlului exercitat de instanța de apel, aceasta respingându-le ca nefondate. Limitându-se la cazurile de casare și modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă reține faptul că aspectele de nelegalitate prevăzute de pct. 5 urmează a fi invocate doar cu privire la decizia instanței de apel nu și cu privire la netemeinicia soluției pronunțate pe fondul cauzei, care deja a făcut obiectul controlului judiciar efectuat de instanța de apel. Neregularitățile precum „graba instanței de apel care n-a pipăit înscrisurile și dovezile depuse la dosar pentru a se putea elibera cat mai repede de dosar” pag. 4 cerere, nu pot fi reținute sub nicio formă ca aspecte de nelegalitate pe care s-ar putea întemeia un eventual recurs.
Față de celelalte motive de casare/modificare reiterează cele anterior enunțate, se arată că sunt invocate aceleași aspecte ce țin de netemeinicia soluțiilor pronunțate atât în fond cât și în apel, recurenta reluând motivarea în întregime.
Apărările pârâtei T. A., prin Av. M. L. P., exced cadrului procesual al apelului, care a vizat excepția tardivității căii de atac, instanța nesoluționând cauza sub aspectul fondului acesteia. În acest sens nelegalitatea hotărârii trebuie analizată doar prin prisma excepție admise în apel și nu cu privire la fondul cauzei. Deci susținerile ample ale recurentei cu privire la fondul cauzei sunt lipsite de orice relevanță juridică.
Față de aceste aspecte, consideră că au fost respectate dispozițiile art. 86 - 92 Cod de procedură civilă, solicitând pe cale de consecință, în principal: admiterea excepției formulate și constatarea nulității recursului în temeiul art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă formulat de recurenta T. A. prin av. M. L. P., menținând ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului București și în subsidiar, în măsura în care se va trece peste excepția invocată, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținând, ca legală și temeinică, decizia Tribunalului București.
Nu s-au administrat înscrisuri noi în recurs.
Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Sunt întemeiate criticile referitoare la aplicarea greșită a unor norme procedurale, vizând stabilirea datei de la care curgea termenul de apel în cauză, critici care pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prev. de art. 304 pct.5 C.proc.civ..
Curtea reține astfel că sentința primei instanțe a fost comunicată pârâtei T. (fostă O.) A., la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, la data de 20 februarie 2012, așa cum a rezultat din dovada de comunicare a hotărârii, aflată la fila 34 din dosarul de fond, respectiv București, .. 9, ..
Curtea constată însă că după pronunțarea sentinței civile apelate, la data de 09.02.2012, recurenta în speță a depus la dosarul cauzei, la data de de 14.02.2012, o cerere prin care solicitat comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocat „M. L. P.”, în București, ., ., sector 2 (fila 30), cererea fiind depusă anterior redactării sentinței, conform mențiunilor din cadrul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 93 C.proc.civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la ceea persoană, textul legal neimpunând alte condiții referitoare la momentul până la care se poate face o astfel de alegere.
Este adevărat că această solicitare nu a fost formulată pe parcursul judecății, ci după pronunțarea sentinței, dar, pe de altă parte, petiția părții a vizat exclusiv comunicarea hotărârii, încercându-se pe această cale să se asigure de primirea efectivă a actului respectiv.
Curtea constată că această cerere nu a fost luată în considerare de prima instanță, neexistând nicio rezoluție sau vreo încheiere prin care instanța să dispună asupra acestei petiții depusă la dosarul cauzei.
Trebuie totodată remarcat că partea adversă a formulat o cerere similară, în fața primei instanțe, vizând schimbarea adresei de comunicare, cererea fiind formulată la aceeași dată, 14.02.2012, și fiind luată în considerare, avându-se în vedere că instanța a procedat la modificarea corespunzătoare a adresei respective în dispozitivul sentinței redactate, conform art. 261 alin.1 pct.2 C.proc.civ..
Împrejurarea că dovada de comunicare aflată la fila 34 din dosarul de fond, conform căreia rezultă că procedura de comunicare a hotărârii s-a realizat prin afișare, întrucât nu au fost găsite la domiciliul nici pârâta și nici vreo altă persoană căreia să i se poată înmâna actul de procedură (rudă, persoană care locuiește cu destinatul etc.), cu respectarea dispozițiile art. 86 - 92 Cod de procedură civilă, astfel cum a reținut tribunalul, este lipsită de relevanță, în opinia instanței de recurs, în condițiile arătate mai sus, fiind evident – tocmai din perspectiva faptului că partea nu a primit, sub semnătură, personal sau, prin reprezentant, sentința comunicată – că, prin ignorarea cererii sale, i s-a produs o vătămare concretizată, în cele din urmă, în imposibilitatea exercitării căii de atac în termenul legal, fiind sancționată cu decăderea .
Nici împrejurarea reținută de tribunal, referitoare la nedovedirea faptului că pârâta nu locuiește efectiv la adresa unde i-a fost comunicată hotărârea, nu are relevanță prin raportare la ceea ce a solicitat instanței de fond pentru comunicare, Curtea reținând ca fiind important pentru reținerea vătămării aduse părții faptul că, în condițiile expuse, prin ignorarea cererii sale referitoare la comunicarea hotărârii, nu s-a probat că partea ar fi primit efectiv respectiva sentință.
Față de cele reținute mai sus, privitor la faptul că pârâta și-a ales un domiciliu, indicând societatea de avocatură, prin reprezentanții săi, ca primitor al actelor de procedură, la sediul căreia a operat alegerea de domiciliu, Curtea constată nulitatea procedurii de comunicare efectuată la altă adresă, situație în care termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 284 alin. 1 din codul de procedură civilă nu a curs, astfel încât instanța de apel trebuia să constate că cererea de apel a fost depusă în termenul legal.
Admițând în mod greșit excepția tardivității apelului, instanța de apel nu a intrat, astfel, în cercetarea fondului cauzei, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în aplicarea art. 312 alin. 1 și 5 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă T. (fostă O.) A. împotriva deciziei civile nr. 842/A din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. Ș.-N..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. I. M.-A. N.-G. M. V.
Grefier,
M. C.
Red.M.AN.G.
Tehnodact.M.AN.G./C.F.
2ex./12.04.2013
T.B.-S.5.-S.C.;A.M.
Jud.S.3.-D.M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
