Pretenţii. Decizia nr. 41/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2012 în dosarul nr. 41/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 41R
Ședința publică de la 13.01.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – G. A. G.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat domnul procuror V. D. C..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1076 din 01.06.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. S., având ca obiect „ pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 23.12.2011, la registratura secției s-au înregistrat concluziile scrise formulate de intimata reclamantă, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public P. de pe lângă Curtea de Apel București având cuvântul învederează că nu are de formulat cereri noi probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză având în vedere că în cauză s-a solicitat de către ambele părți, judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită respingerea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală cu mențiunea că, deși măsura luată împotriva reclamantei nu este prevăzută expres în Legea 221/2009, reprezintă o măsură administrativă, iar instanța de fond în mod corect a constatat caracterul politic al acestei măsuri.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1076/1.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. S., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ,s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării în temeiul Ordinului nr._/4/1960 luată împotriva reclamantei și s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale și cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.147 alin.1 din Constituție dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Potrivit art.147 alin.4 din Constituție Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Având în vedere că, în intervalul prevăzut de Constituție, Parlamentul nu a pus de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, tribunalul constată că art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ce reprezintă temeiul de drept al prezentei acțiuni și-au încetat efectele juridice.
Efectul principal al pronunțării unei astfel de decizii este acela că norma juridică declarată neconstituțională este lipsită de orice efect juridic, fiind mai puțin importante considerentele care au condus la pronunțare. Instanța nu a considerat că articolul în discuție produce efecte juridice pe motiv că nu este de acord cu considerentele. Poate în schimb, dacă este cazul să aplice direct dispozițiile cu forță superioară prevăzute de CEDO
Nu în ultimul rând în ceea ce privește o eventuală invocare a art.6 și art.14 din CEDO tribunalul a reținut că prin Decizia asupra admisibilității din 2 decembrie 2008 in Cauza Slavov si alții contra Bulgariei, instanța de contencios al drepturilor omului a acordat o importanta deosebita faptului ca dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulata nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a condus la concluzia Curții in sensul ca reclamanții nu au putut dobândi o speranța legitima in obținerea compensațiilor respective.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată tribunalul a constatat că se impune a fi respinsă având în vedere că, pe de o parte, cererea de acordare de daune morale a fost respinsă, iar pe de altă parte, cu referire la cererea admisă, nu se poate reține o culpă procesuală în condițiile în care pârâtul nu s-a opus acestei cereri și oricum cadrul procesual pasiv este stabilit în mod expres de legiuitor.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 12.08.2011 cu respectarea termenului prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, sentința fiind comunicată recurentului la 8.08.2011 conform dovezii aflate la fila 32 dos.fond.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru conform art.4 din Legea nr.221/2009.
În motivele de recurs se critică sentința în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătându-se că în mod greșit instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii administrative, deoarece măsura administrativă la care a fost supusă reclamanta, respectiv măsura deportării nu se încadrează în măsurile arătate explicit în art.3 al Legii nr.221/2009 și nu s-au administrat probe din care să rezulte caracterul politic al măsurii abuzive.
Analizând recursul în raport de criticile formulate, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art.312 rap.la art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantei i s-a fixat domiciliu obligatoriu în . în baza ordinului Ministerului Administrației și Internelor_/1960 împreună cu fiicele sale, măsură aplicată din 20.11.1960 până la 15.04.1964 când s-au ridicat restricțiile domiciliare. În hotărârea nr.131 din 9.10.1996 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Decretului - Lege 118/1990 cu privire la acordarea unor drepturi personale persecutate din motive politice de dictatura instaurată din 6.03.1945 precum și persoanelor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri prin Legea nr.63/1996 se menționează că T. S. a fost strămutată din București în . și s-a acordat o indemnizație lunară pentru fiecare an din perioada 20.11.1960 – 15.04.1964.
Rezultă așadar că reclamanta este o persoană persecutată politic după 6.03.1945 deoarece împotriva sa a fost luată măsura strămutării prin ordinul Ministerului Administrației și Internelor_/1960. Având în vedere că actul administrativ prin care s-a dispus strămutarea reclamantei nu este menționat expres în art.3 din Legea nr.221/2009, reclamanta are dreptul conform art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 să solicite instanței constatarea caracterului politic al măsurii administrative cu caracter politic ce i-a fost aplicată.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a admis capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse împotriva reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata T. S. împotriva sentinței civile nr.1076/1.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a IV a Civilă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. A. G. C. M. S. Z. D.
GREFIER
L. D.
RED.AG
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
18.01.2012
| ← Servitute. Decizia nr. 1304/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 275/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
