Servitute. Decizia nr. 1304/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 1304/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1304 R
Ședința publică de la 20.06.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta -pârâtă R. A. împotriva Deciziei civile nr. 886 A/03.11.2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. D. P., având ca obiect, grănițuire, revendicare imobiliară, servitute și rectificare carte funciară.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30.05.2012, la 06.06.2012, la 13.06.2012 și la 20.06.2012, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 la data de 15.09.2006, reclamanta O. (născută M.) D. P. a chemat în judecată pârâtele R. A. și Brutus (născută A.) M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: grănițuirea proprietăților învecinate ale părților, ambele situate în București, sector 4, ., sector 4; 2. obligarea pârâtei R. A. să-i lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 15 mp teren care i-a fost abuziv ocupată de pârâtă în ., sector 4; 3. stabilirea în concordanță cu PUG al Municipiului București, adoptat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 369/21.12.2000 a unui drept de servitute de trecere pentru accesul la calea publică, asupra unui culoar cu o lățime de 3 m și pe o lățime de 12,5 m, pe terenul aparținând pârâtei R.; 4. rectificarea cărții funciare nr. 44214N deschisă la Biroul de Carte Funciară în sensul înscrierii în cartea funciară a suprafeței și a planului fondului aservit situat în ., sector 4, cu vecinătățile lui, precum și a înscrierii dreptului de servitute ce grevează fondul aservit; 5. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea procesului.
În motivare, a arătat că este proprietara imobilului (teren în suprafață de 162 mp și construcție) situat în ., sector 4, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 102/87/11.05.1994 autentificat la notariatul de Stat sector 4 București și transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare al Judecătoriei sectorului 4 București sub nr. 6305/1994.
La data încheierii contractului de vânzare, arată reclamanta, se numea M. D. P., iar în anul 1998 s-a căsătorit, luând prin căsătorie numele soțului său, astfel încât în prezent se numește O. D. P., astfel cum rezulta din certificatul de căsătorie . nr._ eliberat de Primăria sector 4 la 13.11.1998.
Terenul proprietatea sa, în suprafața de 162 mp, aflat in ., sector 4 este încadrat în zona L a Planului urbanistic general al Municipiului București (P.U.G.), adoptat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 269/21.12.2000. Din 1941 terenul său are acces la calea publica printr-un culoar de 2 m lățime si 12,50 m lungime ( punctele 1 si 3 din contract) din care 1 m lățime și 12,50 m lungime pe terenul aflat în proprietatea sa și 1 m lățime și 12,50 m lungime pe terenul aflat in proprietatea vecinei sale, parata R..
Pârâta R. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de O. (născută M.) D. P. ca neîntemeiată, arătând că este proprietara imobilului teren în suprafață reală de 125,01 mp (conform măsurătorilor cadastrale) situat în București, ., sector 4, intabulat în Cartea Funciară a Municipiului București nr._ N cu nr. cadastral 7866, din anul 2005, imobil pe care l-a dobândit de la mătușa sa, Brutus (născută A.) M., prin Contractul de donație autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați C. & C. - încheiere de autentificare nr. 1472 din 04.07.2005.
Prin sentința civilă cu nr. 2641/13.04.2009 Judecătoria sector 4 a admis în parte acțiunea, a stabilit linia de hotar dintre cele două parcele de teren situate în București, ., sector 4, între punctele 3 - 4 din documentația cadastrală întocmită de D. M. și avizată de OCPI București privind imobilul identificat cu numărul cadastral 7866.
A dispus rectificarea CFN_ deschisă la Biroul de Carte Funciară sector 4 București pentru imobilul identificat cu numărul cadastral 7866 în sensul menționării în partea C a cărții funciare a servituții stabilite în sarcina imobilului conform contractului de donație autentificat sub nr. 1472/04.07.2005 la BNP C. & C., după identificarea prin documentație cadastrală avizată de biroul teritorial de cadastru.
A obligat pârâtele să achite reclamantei 208 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inițial, întreaga parcelă de teren în litigiu a aparținut aceluiași proprietar, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3369/01.02.1940 de Notariatul Tribunalului I. și transcris în registrul de transcripțiuni al Notariatului Tribunalului I. sub nr. 1281/11.02.1940, numita O. C. M. (decedată în anul 1977) a cumpărat terenul viran de 300 mp situat la acea dată în . (Apărătorii Patriei) . Municipiul București sectorul II N., imobil identificat în prezent cu adresa poștală ..
Prima instanță a mai reținut că la 10.08.1983 a decedat și cealaltă fiică I. M., căsătorită L., moștenitorii săi legali fiind, V. G. si C. N., în baza certificatului de moștenitor nr. 1112/21.11.1991 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 București.
Instanța a reținut că între actele de proprietate întocmite cu privire la întreaga suprafață de teren în anul 1940, 1941 și situația reală a terenului în prezent există diferențe de dimensiuni și configurație, rezultate atât din sistematizarea străzii Șoldanului cât și din modul cum a folosit terenul. Nu există o schiță a terenului din anii 1940 și nici dovada unor acte de autoritate privind sistematizarea străzii.
Prima instanță a mai constatat că expertizele realizate în cauză deși nu lămuresc obiectivele stabilite de instanță, dar au constatat suprafața totală a celor două terenuri la 287,81 mp sau 296.61 și respectiv 276, 5 mp, adică suprafețe apropiate.
Prin urmare, la numărul 66 pe . prezent o suprafață de teren mai mică decât suprafața menționată în acte în anul 1940, diferența fiind dată atât de lipsa unor măsurători la încheierea actelor din 1940 și nici ulterior, cât și de sistematizarea străzii.
De asemenea, referitor la susținerea reclamantei că gardul dinspre stradă al proprietății pârâtei ocupă o parte din proprietatea publică, respectiv din trotuar, instanța a reținut că gardul respectiv a fost realizat de reclamantă, nu există o decizie administrativă privind obligația de retragere a proprietăților pentru realizarea trotuarului, condiții în care având în vedere și cadrul procesual stabilit de reclamantă, s-a apreciat neîntemeiată susținerea.
În cazul de față, servitutea de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamantei este stabilită din anul 1941 prin convenția proprietarilor. Reclamanta s-a bucurat de acest drept însă în actul de vânzare cumpărare prin care i s-a transmis proprietatea nu a fost menționat acest drept de servitute.
În ceea ce privește imobilul proprietatea pârâtei, atât în actul de transmisiune din 1941, cât și în actul de donație încheiate între pârâte este menționat dreptul de servitute stabilit în favoarea imobilului proprietatea reclamantei, în cursul procesului pârâtele au declarat că recunosc dreptul de servitute și nu l-au îngrădit.
Având în vedere această situație și faptul că stabilirea unei servituți de trecere de dimensiunile arătate de reclamantă ar conduce la diminuarea exagerată a proprietății pârâtei, instanța a respins cererea de stabilire în concordanță cu PUG al Municipiului București, adoptat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 369/21.12.2000 a unui drept de servitute de trecere pentru accesul la calea publică, asupra unui culoar cu o lățime de 3 m și pe o lățime de 12,5 m.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 18.12.2009, sub nr._ .
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm. C.p.c.
La data de 31.03.2010 tribunalul a constatat suspendarea de drept a cauzei, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, pricina fiind repusă pe rol la data de 19.05.2011.
La data de 19.09.2011 intimata R. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că a dobândit de la numita Brutus M. (născută A. M.), prin contractul de donație autentificat sub nr.1472/04.07.2005 de BNPA C. & C., imobilul teren, în suprafață reală de 125,01 mp situat în București, ., sector 4, intabulat în Cartea Funciară a Municipiului București nr. 44214N cu nr. cadastral 7866, din anul 2005.
S-a mai susținut că prin încheierea actului de vânzare-cumpărare la data de 13.10.1941 autoarea sa, Brutus M. (la acea dată, născută și cunoscută sub numele Marietta A.), a dobândit cu titlu oneros terenul în suprafață de 137 mp situat în . (Apărătorii Patriei), ., fost strada D, actualmente ., sector 4, București, în următoarele condiții: " Cumpărătoarea se obligă a lăsa liber și a nu construi pe o fâșie de teren lată de 1 m.l în spre latura de sud și pe toată lungimea laturei de 12, astfel că această fâșie de teren lată de 1 m.l rămasă din fațadă, să formeze o ieșire lată de 2 m.l pentru restul proprietății sale";
Cu privire la capetele de cerere privind grănițuirea, s-a reținut că potrivit declarațiilor de martorilor M. M. și T. N. propuși chiar de apelanta-reclamantă: "rezultă că în anul 1994 reclamanta a refăcut gardul care împrejmuiește cele două proprietăți".
Intimata a mai susținut că raportul de expertiză întocmit de S. C. este un document lipsit de credibilitate și, raportat la celelalte caracteristici ale speței, lipsa măsurătorilor la încheierea contractului din anul 1940, astfel încât să se cunoască suprafața reală a imobilului - la acea dată, nu poate conduce la concluzia că intimata, R. A., ocupă suprafața de 9.5 mp, teren presupus că ar aparține apelantei O. D.. La data de 29.06.2007, dl. exp. ing. B. D. identifică terenul ocupat de reclamanta din prezenta cauză ca fiind în suprafață de 166.69 mp, nicidecum doar 160,5 mp.
Prin decizia civilă nr. 886 A din 03.11.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul declarat de apelanta – reclamantă O. D. P., împotriva sentinței civile nr. 2641/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2006 în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A., a fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafețele de teren de 4,1 m.p. și de 3,8 m.p. astfel cum au fost identificate ca „teren afectat” în schița de la fila 289 dosar fond, anexă la raportul de expertiză completat întocmit în cauză de expertul S. C. și care a facut parte integrantă din prezenta hotărâre, a fost stabilită limita de hotar dintre proprietățile părților conform limitelor stabilite în aceeași schiță, s-a recunoscut în favoarea terenului proprietatea reclamantei o servitute de trecere asupra terenului proprietatea pârâtei conform schiței de la fila 288 dosar fond, anexă la raportul de expertiză completat, întocmit în cauză de expertul S. C. pe o lățime de 1 m și o lungime de 10,6 m, s-a dispus rectificarea Cărții Funciare nr._ N a Municipiului București deschisă la Biroul de Carte Funciară Sector 4 București pentru imobilul cu numărul cadastral 7866 în conformitate cu cele dispuse mai sus, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1151,8 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și la plata către reclamantă a sumei de 527,95 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit măsurătorilor efectuate de expertul S. C. suprafața totală a celor două terenuri este 276,5 mp. Cu privire la această constatare, nici prima instanță și nici intimata nu au prezentat argumente pentru care să nu poată fi avută în vedere ca premisă pentru tranșarea litigiului dintre părți.
Tribunalul a reținut din probatoriul administrat că granițele cu vecinii ale celor două terenuri au rămas nemodificate, astfel că singura latură unde au avut loc schimbări ce au dus la diminuarea terenurilor este latura de la stradă.
Chiar dacă martorii sunt contradictorii cu privire la modalitatea în care a avut loc sistematizarea străzii, din declarațiile acestora s-a desprins cu claritate faptul că a avut loc o sistematizare a străzii, prezumția ce decurge fiind aceea că acesta a presupus și o retragere a aliniamentului proprietăților, deoarece doar astfel se poate explica suprafața diminuată a terenului cumulat al celor două imobile.
De asemenea important pentru lămurirea acestui aspect a fost faptul că, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3369/01.02.1940 de Notariatul Tribunalului I. și transcris în Registrul de transcripțiuni al Notariatului Tribunalului I. sub nr. 1281/11.02.1940, prin care O. C. M. a cumpărat terenul viran de 300 mp se prevedea o lungime pe ambele laturi de câte 25 de m, or, din măsurătorile efectuate de expertul S. C. s-a constatat o lungime de 23 m.
Aceasta a însemnat o retragere a proprietăților pe o adâncime de aproximativ 2 m, ceea ce ar conduce la pierdere de aproximativ 23 m.p. (11,45x 2) pentru intimată care adunată cu suprafața constatată de expert de 115,5 m.p. ar da aproximativ 138.5 m.p., suprafață apropiată de cea trecută în contractul de donație autentificat sub nr. 1472/04.07.2005 de BNPA C. & C. de 137 mp.
În consecință, extinderea străzii și amenajarea trotuarelor s-a făcut în primul rând în detrimentul terenului intimatei datorită deschiderii mai mari la stradă, decât cel al apelantei, întrucât acesta are o lățime de 11,45 m la . apelantei de 1 m. Prin urmare, lipsa unei suprafețe din terenul intimatei nu poate fi în nici un caz imputată apelantei și nu poate constitui un motiv de respingere a acțiunii în revendicarea terenului ocupat abuziv de d-na R..
Faptul că pârâta din acțiunea în revendicare a deținut în realitate o suprafață mai mică de teren decât cea din titlul de proprietate nu trebuie să conducă de plano la respingerea acțiunii în revendicare, deoarece și reclamanta la rândul ei se confruntă cu aceeași situație - diminuarea întinderii terenului său, important fiind a se stabili amplasamentul exact al terenurilor părților și dacă există o suprapunere, iar în caz afirmativ de a stabili care sunt cauzele acestei suprapuneri.
Or, diminuarea suprafeței terenului reclamantei nu poate fi explicată, față de probele administrate de părți, decât prin aceea că, urmare a reducerii terenului prin sistematizare, pârâta pentru a diminua din efectele acesteia a ocupat o parte din terenul proprietatea reclamantei.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că prima instanță nu prezintă argumente solide atunci când a înlăturat raportul de expertiză judiciară efectuată de expertul S. C., în condițiile în care documentația cadastrală întocmită de D. M. reprezenta o expertiză extrajudiciară, efectuată la cererea pârâtei, care a avut în vedere doar actele pârâtei și fără a măsura și terenul reclamantei.
În raport de cele expuse mai sus și având în vedere dispozițiile art. 480 C.civ. s-a impus admiterea acțiunii în revendicare și obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafețele de teren identificate de expertul desemnat ca fiind ocupate de pârâtă.
Stabilirea întinderii suprafețelor de teren aflate în proprietatea părților a determinat și stabilirea limitelor de hotar, esențial fiind, datorită existenței a două titluri de proprietate delimitarea făcută de expert în baza acestora și mai puțin declarațiile de martori, în condițiile în care la stabilirea liniei de hotar s-a avut în vedere titluri de proprietate și nu posesia de fapt.
În ceea ce privește solicitarea instituirii unei servituți de trecere pe o lățime de 4 m, tribunalul a constatat că servitutea de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamantei este stabilită din anul 1941 prin convenția proprietarilor la o lățime de 1 m, iar lărgirea acestei cu încă 2 m nu este întemeiată.
Pe de altă parte, stabilirea unei servituți de trecere de dimensiunile arătate de reclamantă a condus la diminuarea exagerată a proprietății pârâtei, față de suprafața și așa redusă a terenului de 115,5 m.p. ceea ce a făcut ca aproximativ o treime din teren să fie afectat de această servitute.
De asemenea, s-a avut în vedere că distanța față de stradă a terenului reclamantei este de aproximativ 10 m astfel că nu este necesar ca ambulanță sau mașina de pompieri să pătrundă pe această servitute de trecere în caz de necesitate, putând opera fără impedimente majore din stradă.
În final, tribunalul a reținut că argumentul potrivit căruia, oricum terenul pârâtei nu este construibil, nu schimbă în nici un fel constatarea că asigurarea unei servituți pe o lățime de 3 m, afectează într-o măsură prea mare dreptul de proprietate al pârâtei fără o justificare pertinentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtă R. A..
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, se arată că pe teren a existat un gard de sârmă care a fost desființat chiar de către intimata-reclamantă, gard de care s-a ținut seama la efectuarea măsurătorilor cadastrale. Așadar, nu se poate pune problema unei amplasări greșite din partea recurentei a semnelor de hotar.
Intimata reclamantă nu a făcut dovada lipsei vreunei suprafețe de teren din cel asupra căruia invocă un drept de proprietate, deoarece adunând cei 4,1 și 3,8 mp considerați de expert, ca fiind teren afectat, la suprafața totală a intimatei reclamante ar ieși o suprafață mai mare decât cea de 162 mp, existentă în contractul nr._/11.05.1994.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare_/23.10.1941 încheiat între autoarea recurentei apostol M. și O. C. M., părțile au convenit ca la dezmembrarea terenului lui O. C. M., proprietara fondului dominant, să îi rămână în proprietate o fâșie de teren de 1 m lățime și 12,5 m lungime pe latura sudică a terenului, și totodată ca A. M., în calitatea de cumpărătoare să se oblige a lăsa liber și a nu construi pe o fâșie de teren lată de 1 ml, înspre latura de sud și pe toată lungime laturii de 12 ml, astfel ca această fâșie de teren împreună cu fâșia lată de 1 ml, rămasă vânzătoarei din fațadă, să o formeze o fâșie lată de 2 ml, pentru restul proprietății.
Susține recurenta că această servitute convențională instituită de părți a fost respectată atât de autoarea sa, cât și ulterior de ea.
Tribunalul București a admis acțiunea apelantei, pornind de la premise greșite, omologând măsurătorile efectuate de expertul S. C., conform cărora, suprafața totală este de 276, 5 mp.
Tribunalul București nu a indicat considerentele de fapt și de drept, în temeiul cărora și-a format convingerea, bazându-se strict pe dispozițiile expertizei și pe motivele apelantei reclamante.
Raționamentul instanței preluat din raportul de expertiză, este bazat pe o prezumție simplă fiind în contradicție cu actele aflate la dosar. Mai mult decât atât, instanța recunoaște că nu e convinsă de amplasamentul exact al terenului, dacă există o suprapunere, iar în caz afirmativ de cauzele acestei suprapuneri, însă constată că premise pentru tranșarea litigiului, măsurătorile efectuate de expertul C. S., care sunt inexacte.
Odată cu stabilirea greșită a suprafețelor de teren aflate în proprietatea părților este greșită și stabilirea liniilor de hotar.
Susține recurenta că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, așa că în mod greșit s-a admis capătul de cerere privind revendicare,a întrucât nici prin expertize și nici prin alte mijloace de probă, nu s-a putut face dovada clară a ocupării de către recurentă a vreunei suprafețe de teren aparținând intimatei reclamante.
Însăși instanța este convinsă de faptul că o servitute de trecere ,așa cum a cerut reclamanta, ar conduce la diminuarea exagerată a proprietății recurentei. De aceea, în mod corect instanța de fond a înlăturat acest raport de expertiză și a stabilit linia de hotar conform documentației cadastrale întocmite de expertul D. M. și avizată de OCPI.
Mai arată recurenta că nu există date concrete, pe baza cărora să se poată stabili cu exactitate, dacă, și în ce măsură, sistematizarea străzii Șoldanului a afectat negativ fondul aservit.
Experta spirea C. nu cunoaște circumstanțele de fapt și drept ale speței susținând că în situația conflictuală s-a ajuns datorită netransmiterii condiției de servitute de trecere în actul de vânzare-cumpărare 1472/04.07.2006, și că suprafața din acte de 137 mp a fost preluată artificial din actele de proprietate din anul 1941 în contractul de vânzare-cumpărare din 2006. Ori, în speță, nu este vorba de un contract de vânzare-cumpărare, ci de unul de donație încheiat în 2005 și nu în 2006.
De asemenea, în urma expertizei, proprietatea care conform actelor inițiale avea 137 mp, a ajuns să aibă 115,5 mp, din care 10,6 ml afectați de servitutea de trecere.
Se pot observa inconsecvențe în susținerile d-nei expert, care s-a răzgândit asupra măsurătorilor efectuate și a concluzionat că recurenta ocupă 9,5 mp din teren pârâte.
Susține că din adresa nr. IV 10/_/3S/2005 emisă de Primăria Sectorului 4 București rezultă că nu există date cu privire la modul de afectare a proprietăților ca urmare a sistematizării străzilor, aspect ce contrazice constatările expertului cu privire la procentul de diminuare a suprafeței de teren deținută de recurentă.
La data de 03.04.2012 intimata reclamantă a formulată întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.05.1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 4 București, imobilul situat în ., sector 4, compus din teren în suprafață de 162 mp și construcția existentă pe acesta conform schiței anexe.
Pârâta a dobândit de la numita Brutus M., prin contractul de donație autentificat la BNP Asociați C. și C. autentificat sub nr. 1472 din 04.07.2005 imobilul situat în București, . având număr cadastral 7866 de sub P/1 înscris în CF nr._/N București format din teren în suprafață de 137 mp conform actelor și 125,01 mp conform măsurătorilor cadastrale.
În cuprinsul contractului de donație, se face vorbire de transmisiunea servituții existentă din anul 1941, în favoarea imobilului din fundul curții, aflat actualmente în proprietatea numitei O. D..
Pe schițele aferente celor două contracte, una aflată la fila 13 dosar fond, iar cealaltă la fila 16, este redată servitutea de trecere, pe o lungime de 10,50 ml, pe schița aferentă titlului reclamantei și 11 ml pe schița aferentă titlului pârâtei.
În cauză, s-au efectuat două expertize, prima efectuată de expertul B. D., care a concluzionat că există o suprafață de teren de 5,20 mp, ocupată abuziv de către pârâtă, însă a apreciat că nu există posibilitatea creării unei servituți de trecere. Această expertiză a fost anulată de către instanță, care a dispus efectuarea unui nou raport, raport care a fost întocmit de expertul S. C..
Experta a reținut că suprafața reală a imobilului pârâtei este de 115,5 mp, suprafața din acte de 137 mp fiind preluată artificial din actul din 1941 în actul din 2006.
Experta a identificat ca fiind afectată de sistematizarea stradală în decursul perioadei de 57 de ani, o suprafață de 22 mp, respectiv 1,9 – 2 ml, pe toată deschiderea de 12 ml.
În ceea ce privește terenul reclamantei, experta a reținut că suprafața reală identificată a acesteia este de 160,5 mp.
În privința servituții de trecere, a reținut că în actul din 1941, terenul pârâtei era afectat pe o suprafață de 21 mp, (2 ml x 10,5 ml) de servitutea de trecere, dar, conform reglementărilor actuale este necesară o suprafață mai mare, servitutea trebuind să aibă între 3,8 – 4,2 metri lățime.
La acest raport de expertiză s-au făcut obiecțiuni de către părți.
În urma admiterii obiecțiunilor, experta a stabilit că terenul pârâtei are o suprafață de 117,2 mp, din care 10,6 ml, sunt afectați de servitutea de trecere pentru imobilul reclamantei, în timp ce terenul proprietatea reclamantei are 160,7 mp.
Pentru stabilirea servituții de trecere, expertul a solicitat un certificat de urbanism de la Primăria sectorului 4.
Sunt nereale susținerile recurentei cu privire la neclarificarea situației modificărilor survenite în sistematizarea străzii Șoldanului, deoarece martorii audiați, chiar la cererea pârâtei, relatează că în anul 1970 s-a făcut o sistematizare a străzii și s-au aliniat proprietățile, ceea ce probabil, a dus la pierderea câtorva centimetri din fiecare proprietate (martora N. E.). Chiar dacă cealaltă martoră a pârâtei nu recunoaște că a existat o lărgire a străzii, aceasta confirmă realizarea prin luarea câte 1 ml și jumătate pentru realizarea trotuarului, pe partea cu numerele cu soț (deci pe partea proprietăților părților) și 1 ml pe partea numerelor fără soț. La fel, martora T. N., care arată că s-a mutat în 1972 pe . pe toată . gardurile pentru lărgirea străzii.
Instanța de fond s-a limitat la a stabili linia de hotar între cele două parcele de teren conform documentației cadastrale întocmită de numitul D. M. și avizată de OCPI, considerând că reclamanta a urmărit modificarea dreptului de servitute existent în vederea obținerii unei autorizații de construcție și că stabilirea unei servituți de trecere de dimensiunile solicitate de reclamantă, ar duce la micșorarea exagerată a proprietății pârâtei.
În apel, părțile nu au mai solicitat efectuarea unei noi expertize, și pe baza probelor administrate, instanța a schimbat soluția, validând expertiza S. C. și stabilind linia de hotar conform schiței de la fila 289 din dosarul de fond, anexă la raportul de expertiză completat, întocmit de acest expert.
Totodată, instanța a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate suprafețele de 4,1 mp și de 3,8 mp identificate pe aceeași schiță, și a recunoscut în favoarea terenului proprietatea reclamantei, o servitute de trecere marcată pe schița de la fila 288, servitute ce are o lățime de 1 m și o lățime de 10,6 m.
Această servitute, corespunde dimensiunilor reținute în titlul pârâtei, pe care pârâta a susținut permanent că nu a contestat-o, ci a respectat-o încă de la data instituirii ei prin actul din 1941.
Curtea constată că susținerile recurentei-pârâte privind neconformitatea raportului de expertiză cu situația de fapt și cu actele de proprietate ale părților, ar fi putut fi repuse în discuție prin solicitarea unei noi probe în apel, ceea ce însă, în speță nu s-a întâmplat.
Ca atare, critica concluziilor expertului în recurs, reprezintă o chestiune de netemeinicie și nu una de nelegalitate, iar aceasta nu poate conduce la admiterea recursului.
Pe de altă parte, hotărârea instanței de apel a avut în vedere nu numai raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, dar și toate celelalte probe administrate în cauză, respectiv interogatorii și declarații de martori, care au confirmat situația de fapt pretinsă de reclamantă.
Nu se poate susține în aceste condiții că hotărârea instanței de apel nu este motivată în fapt și în drept, instanța făcând trimitere la apărările părților și la textele legale incidente în cauză.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă R. A. împotriva deciziei civile nr. 886A/03.11.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. D. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. T.I./GC 2 ex.
23.07.2012
Jud. apel C. A.
L. E. F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 41/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
