Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 378/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.378
Ședința publică de la 23.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă I. C., împotriva încheierii de ședință din 10.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Cauza are ca obiect – excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenta pârâtă I. C. și intimata reclamantă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează lipsa părților și împrejurarea că recurenta pârâtă solicită judecata în lipsă.
Curtea, având în vedere că se solicită judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.02.2014, sub nr._ 14, pe rolul Judecătoria Sectorului 2 București, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea I. C., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare executării silite efectuate în dosarul de executare nr.190/2012 de către B.E.J. D. S., prin care s-a înființat poprire asupra sumei de 208.741,80 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia nr._/OFF/18.02.2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că prin sentința civilă nr._/10.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, s-a admis contestația formulată de reclamanta contestatoare și s-au anulat formele de executare silită realizate de B.E.J. D. S., în dosarul de executare nr.190/2012.
În timpul soluționării acestei contestații, din conturile contestatoarei, deschise la Trezoreria Statului Sector 1 București, a fost consemnată la dispoziția B.E.J. D. S., suma de 208.741,80 lei, situație în care se impune ca instanța să dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acestei executări.
În drept, au fost invocate dispoz.art.722 și 723 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.5607/8.05.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus întoarcerea executării silite, prin obligarea intimatei la restituirea sumei supuse popririi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta debitoare, susținând, în esență, următoarele: instanța trebuia să admită cererea de suspendare formulată în cauză și să dea eficiență certificatului de grefă depus la dosar; instanța de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, însă Legea nr. 165/2013 nu poate fi incidentă în cauză, astfel cum s-a decis și prin decizia Curții Constituționale din 07.05.2014 de care instanța de fond nu a avut probabil cunoștință, referitor la art. 4 și art. 34 alin. 1 din Lega nr. 165/2013. Prin urmare ar fi aplicabilă Legea nr. 247/2005, iar creanța sa este exigibilă; nu poate fi validat motivul lipsei disponibilităților financiare invocat de către ANRP; și dacă ar fi incidente în cauză prev. Legii nr. 165/2013, prima instanță trebuia să constate că operează compensarea pentru 1/5 din cuantumul sumei stabilite, față de prev. art. 41 din această lege.
Totodată, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispoz.art.4 și art.41 din Legea nr.165/2013, solicitând instanței sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției.
În motivarea excepției a arătat că aceste prevederi încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 1 și 2 din Constituția României, dispoziții care se referă în esență la neretroactivitatea legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și creanțelor asupra statului.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2015 Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins excepția ca inadmisibilă și a acordat termen pentru continuarea judecății la data de 05.05.2015.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 dispozițiile acestei legi speciale de reparație se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013 plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei. (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. (4) Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.
Tribunalul a constatat că, prin sentința civilă recurată instanța de fond a admis cererea formulată de către contestatoarea ANRP, a dispus întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 190/2012 și a obligat intimata să restituie contestatoarei suma de 208.741,80 lei, reținând că executarea silită a fost anulată și respingând apărarea intimatei I. C. privind intervenirea compensației legale, cu motivarea că respectiva creanță nu îndeplinește condiția exigibilității având în vedere că instanțele au reținut deja lipsa calității de titlu executoriu a Deciziei nr._/FF a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de soluția pronunțată de instanță și de motivele de recurs cu care a fost învestită de recurent, instanța de recurs a apreciat că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei, în motivarea sentinței recurate prima instanță nefăcând nici o referire la prevederile Legii nr. 165/2013 ori la incidența acestora în cauză.
În plus s-a reținut și faptul că însăși recurenta a susținut prin cererea de recurs că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu sunt aplicabile în cauză, iar prin concluziile scrise depuse la instanța de fond (f. 59) a arătat că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a putea invoca în prezenta cauză neconstituționalitatea dispozițiilor art. 41 din Lega nr. 165/2013.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile art.29 alin.5 din Legea 47/1992 tribunalul a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a curții Constituționale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta debitoare, susținând că instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu încălcarea dispoz.art.29 din Legea nr.47/1992.
A susținut că, potrivit acestui text de lege, pentru sesizarea Curții Constituționale era necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții, respectiv: să fie vorba de o excepție ridicată în fața instanței judecătorești cu privire la neconstituționalitatea unei legi, a unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția să fie ridicată de una dintre părți sau de judecător din oficiu; excepția să nu fi fost soluționată anterior printr-o decizie a Curții Constituționale.
În cauză, neconstituționalitatea dispozițiilor art.4 și art.41 din Legea nr.165/2013 a fost invocată de recurenta debitoare în cadrul unui proces ce se afla pe rolul instanței de judecată, în etapa procesuală a recursului, și datorită faptului că erau invocate prin întâmpinare de către partea adversă, iar până la data invocării excepției, Curtea Constituțională nu se pronunțase prin vreo decizie asupra constituționalității/neconstituționalității dispozițiilor atacate.
În această situație, susține recurenta, instanța de recurs ar fi trebuit să constate că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale, având totodată în vedere faptul că nu a invocat această excepție mai devreme, deoarece a considerat că dispozițiile Legii nr.165/2013 nu sunt incidente în cauză.
Intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 au fost corect interpretate și aplicate de instanța de recurs.
Analizând încheierea pronunțată de instanța de fond, în raport de dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 și de criticile formulate de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată) rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe, stipulate expres de respectivul text legislativ, și anume: a) Starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural, creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) Activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege ori ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; c) Prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d) Interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.
Textul legal în privința căruia a fost respinsă excepția de neconstituționalitate poate forma obiectul unor noi cereri de sesizare a Curții Constituționale, în vederea controlului conformității cu normele Constituției, în alte cauze și chiar pentru aceleași motive.
Textul are în vedere textele legale care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și nu orice text dintr-o lege sau ordonanță, astfel cum se sugerează de recurentă prin motivele de recurs.
Dispozițiile art. 4 raportate la art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu au legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care, în mod corect instanța de recurs a apreciat că excepția este inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a avut în vedere, în exclusivitate, dispozițiile de drept comun care reglementează întoarcerea executării în situația desființării titlului executoriu sau a executării însăși, nu și dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Prin apărările făcute în fața instanței de fond și prin motivele de recurs, recurenta debitoare a invocat, inclusiv faptul că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu-și găsesc aplicabilitate în cauză, astfel încât nu se putea aprecia că există interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.
Nu era suficientă pentru admisibilitatea excepției invocarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în întâmpinarea depusă de intimata contestatoare în recurs, în condițiile în care, dispozițiile acestei legi nu fuseseră reținute de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, intimata contestatoare nu formulase recurs, iar recurenta debitoare susținea prin recursul său inaplicabilitatea acestei legi speciale.
În consecință, apreciind că încheierea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă I. C., împotriva încheierii de ședință din 10.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I.
2 ex./13.05.2015
-----------------------------------------------
T.B-Secția a III-a – A.G.
- I.P.
- R.M.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 296/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 373/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
