Legea 10/2001. Decizia nr. 290/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 290/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.290
Ședința publică de la 9 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți P. O., O. P. A. și O. S., precum și de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 864 din 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SA.
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Toia P., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante P. O., în baza delegației de substituire aflată la fila 27 din dosar și consilierul juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentul-pârât M. București prin Primarul General, lipsind recurenții-reclamanți O. P. A., O. S. și intimata-reclamantă . SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei reclamante învederează că a substituit avocatul M. O. pentru reprezentare la instanța de recurs, iar avocatul titular a avut mandat doar pentru instanța de fond, însă o reprezintă pe recurenta P. O. care a formulat acțiunea inițială și a continuat această acțiune.
Curtea aduce la cunoștință împrejurarea că avocatul M. O. a reprezentat partea la instanța de fond și apel, iar recursul a fost formulat de avocatul Prioteșescu V. care are mandat de substituire din partea avocatului titular, însă domnul avocat avea delegație doar pentru fondul cauzei și pentru a declara recurs, nu și pentru susținerea recursului. Față de această situație acordă cuvântul reprezentantului recurentului pârât în susținerea și combaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentului pârât învederează că motivele de recurs vizează incidența Legii nr.165/2013 și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul obligării instituției pe care o reprezintă să emită o dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin puncte pentru imobilul litigios.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanți solicită a fi respins, ca nefondat, având în vedere că, obligația controlului de legalitate a prefectului se menține și după apariția Legii nr.165/2013 și a Legii nr.247/2005 în raport de OUG nr.81/2007 care instituie această obligație.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamanții P. O., O. M. și S.C. R. G. INVEST S.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin Primar General soluționarea pe fond a notificării nr.2254/2001 privind imobilul situat în București, ..27, sector 5, format din teren în suprafață de 240 mp și construcție demolată compusă din două corpuri în suprafață de 255,21 mp, în sensul de a dispune restituirea acestuia în natură fie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit valorii de piață de la momentul soluționării.
Reclamanții au solicitat și obligarea M. București să transmită imediat și direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. dosarul aferent notificării însoțit de hotărârea judecătorească și obligarea CCSD să înregistreze dosarul transmis.
Prin aceeași cerere reclamanții au solicitat obligarea pârâtului M. București în solidar cu Primarul General la plata despăgubirilor produse de refuzul nejustificat de soluționare a notificării, prejudiciu ce constă în diferența dintre valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea, respectiv 30.06.2010 și valoarea de piață de la momentul soluționării cauzei, plus dobânda legală calculată de la momentul soluționării cererii și până la data transmiterii dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivare se arată că prin notificarea nr.2254/2001 înregistrată la Primăria Municipiului București autoarea reclamantei Oțianu E. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, situat în București, ..27sect.5
Imobilul compus din teren și construcție situat în ..27 a fost dobândit de către autorii reclamantei S. N. și S. P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/1919 aut la secția notariat a Tribunalului I.. În anul 1940 bunicul reclamantei a decedat astfel că dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobil s-a transmis în cotă de 1/3 către Oțianu E. și alte două treimi către C. M. și B. Demetria.
În conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, la data de 30.04.2010 reclamanții au depus la dosarul administrativ toate înscrisurile doveditoare ale calității de proprietar al imobilului, preluarea abuzivă, continuitatea dreptului de proprietate până la momentul preluării abuzive, situația juridică a imobilului, solicitând expres pârâtului M. București emiterea Dispoziției în sensul art. 25 alin.l din Legea nr.10/2001.
Pârâtul M. București a refuzat să respecte termenul imperativ de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin.1 din Legea 10 /2001.
M. București încalcă dreptul la un proces echitabil, prin nesoluționarea în termen a notificării, principiu consacrat la art.6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale la care România a devenit parte.
Într-un astfel de caz, lipsa oricărui răspuns din partea Municipiului București echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că „nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art.21 alin(2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. În acest context, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin.1 Cod proc.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri, pronunțând o hotărâre care să țină loc de dispoziție de restituire.
Obligația de transmitere a dosarului este prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1, 2, 21 și 22 cap.V, titlul VII din Legea 247/2005.
Din formularea respectivelor norme rezultă că dispozițiile autorităților publice locale „se centralizează la nivelul Prefecturilor", acest lucru implicând obligația respectivelor autorități de a transmite respectivele dispoziții, însoțite de actele doveditoare, către Prefectură. în absența unui termen care să fie prevăzut de legea specială se aplică termenul general de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Omisiunea statului de a crea proceduri administrative clare și eficiente cu privire la soluționarea notificărilor este culpa exclusivă a acestuia, instanțele de judecată având plenitudinea de competență de a înlătura de la aplicare acele norme care ar conduce la prelungirea procedurilor administrative dincolo de limitele unui termen rezonabil sau care ar produce încălcări ale ordinii și securității juridice.
În drept, cererea a fost motivată pe disp art.25 din Lg. 10/2001, Decizia XX a Î.C.C.J., ale art.1 din Primul Protocol Adițional, art.6 din CEDO.
În dovedirea acțiunii au fost încuviințate probe cu înscrisuri în cadrul căreia a fost emisă adresă la M. București pentru comunicarea dosarului administrativ, respectiv notificarea nr.2254/2001, actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr._/1919 la Tribunalul I., Secția Notariat; certificat de moștenitor nr.348/ 28.03.1991 eliberat de Notariatul de Stat sect.5, sent.civ.nr.4072/19.11.1986 a Judecătoriei sect. 5, testament aut. CM nr._, Decretul nr.43/1984, adresa nr.2001/2001 emisă de S.C.ORIZONT S.A., acte de stare civilă, planuri cadastrale.
Reclamanta S.C. R. G. INVEST S.A. este cesionară a cotei de 25 % din dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul ce face obiectul notificării 2254/2001 prin contractul de cesiune nr.652/13.03.2012 astfel că justifică un interes propriu în soluționarea pe fond a notificării.
Tribunalul București - secția a III-a Civilă prin sentința civilă nr. 864/24.04.2013 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. O., O. M. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI ; a obligat pârâtul M. BUCUREȘTI să emită decizie sau dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ..27, compus din teren în suprafață de 238 mp și construcția demolată compusă din două corpuri de clădire în suprafață de 255,21 mp pe numele reclamanților; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect transmiterea dosarului aferent notificării la CCSD; a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capetelor de cerere având ca obiect obligarea Municipiului București la transmiterea dosarului aferent notificării și la plata de despăgubiri .
În considerentele sentinței s-a reținut că din probele administrate în cauză tribunalul a contestat că prin notificarea nr.2254 /2001 autoarea reclamanților Oțian E. a solicitat în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ..27 sect.5, compus din teren în suprafață de 240 mp și construcție.
În conformitate cu art.4 alin.2 din Legea 10/2001, republicată, reclamanții P. Ortansa și Oțianu M. au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în calitate de moștenitori legali ai fostei proprietare. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din ..27 prin moștenire de la autorii săi N. M. S. și P. N. S. astfel cum reiese din înscrisurile coroborate contractul de vânzare cumpărare_/1919, sent.civ. nr.4072/1986 prin care este sistată starea de indiviziune între comoștenitorii C. M., Oțian E. și C. E., imobilul fiind atribuit lui Oțian E. și CM 348/1991.
La decesul autorilor săi Oțian E. a cules o cotă de 1/3 din masa succesorală. Urmare a faptului că singura moștenitoare care a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 este autoarea Oțian E. aceasta beneficiază în mod exclusiv de dreptul la despăgubiri ca efect al dreptului de acrescământ, preluat și reglementat și la art.4 alin.4 din Lege.
În conformitate cu art. 24 alin.2 din Legea 10/ 2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută prin actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În cauză titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului notificat sunt autorii reclamanților S. N. M. și S. P. înscriși în anexa Decretului nr.230/1986 la poziția 212 cu imobil compus din teren în suprafață de 238 mp și construcție în suprafață de 255,21 mp la fosta adresă din București, ..27, prezumția instituită de legiuitor nefiind înlăturată de nici o altă probă.
Tribunalul reține caracterul abuziv al decretului de expropriere în conformitate cu art.2 lit.i) din Legea 10/2001, având în vedere că la data emiterii Decretului erau în vigoare dispozițiile art.481 Cod civil, în conformitate cu care nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, dispoziții ce nu au fost respectate, autoarea reclamanților nefiind despăgubiți pentru preluarea imobilului teren.
Pârâtul M. București nu a soluționat notificarea în termenul prev. de art.26 din Legea 10/2001 așa încât devine incidentă decizia 20/2007 a ÎCCJ.
În conformitate cu art.10 din Legea 10/2001 în situația imobilelor preluate abuziv ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Având în vedere că întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul exproprierii este afectată de elemente de sistematizare, tribunalul a constatat că restituirea în natură nu este posibilă, fiind incidente dispozițiile legale sus menționate.
Prin Decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis ca, în cazul în care entitatea investită cu soluționarea notificării nu a soluționat cererea în termenul legal, instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze nu numai contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării, dar și fondul cererii.
Tribunalul a respins capătul de cerere având ca obiect transmiterea dosarului aferent notificării la CCSD având în vedere că nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte împrejurarea că reclamanții au solicitat îndeplinirea obligației de transmitere a dosarului aferent notificării, iar pârâtul M. București a refuzat.
Prin cererea formulată la data de 07.11.2012 reclamanții și-au restrâns pretențiile solicitând să se ia act de renunțarea la judecată în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului CCSD la înregistrarea dosarului aferent notificării precum și la plata de despăgubiri pentru nesoluționarea în termen a notificării, astfel încât în raport de prevederile art.246 C.proc.civ. tribunalul a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capetelor de cerere nr.3 și 4.
Împotriva acestei sentințe au declarat M. București prin Primarul General și reclamanții P. O. și O. M..
M. București prin Primarul General a invocat prin motivele de recurs incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013, astfel încât dispozițiile titlului VII din Legea nr.247/2007 nu mai sunt aplicabile.
Conform art.1 alin. 1 și 2, art.4 și art. 50 lit.b din Legea nr.165/2013 M. București urmează a fi obligat să emită dispoziție pentru compensare prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Reclamanții au criticat sentința în cea ce privește modul de soluționare a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului M. București prin Primarul General de a înainta dosarul aferent notificării, împreună cu hotărârea judecătorească, direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, actualmente Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În dezvoltarea acestui motiv se susține că instanța de judecată are plenitudine de competență în ceea ce privește controlul de legalitate asupra măsurilor dispuse de Primarul General, fiind atributul său de verifica cerere atât sub aspectul calității de persoană îndreptățită cât și în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului, precum și stabilirea măsurilor reparatorii cuvenite.
În aceste condiții controlul de legalitate al Prefectului nu se mai impune, fiind o activitate pur formală și atrage prelungirea termenului de soluționare definitivă a notificării.
La termenul din 24.02.2014 s-a învederat instanței decesul reclamantului Oteanu M., Curtea dispunând suspendarea cauzei până la introducerea moștenitorilor în cauză.
Cauza a fost repusă pe rol la data de12.01.2015 dispunându-se citarea moștenitorilor O. S. și O. P. A., conform certificatului de moștenitor nr.14 din 9.07.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite ambele recursuri având în vedere următoarele considerente:
La data de 16 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr.165 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
Conform art. 1 din acest act normativ imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.
În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
Art. 4 din Legea nr.165/2013 prevede că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, M. București are obligația de a emite dispoziție care să cuprindă măsura compensării prin puncte, astfel cum este reglementată la cap.III din lege, măsura care se impune urmare a faptului că întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul exproprierii este afectată de elemente de sistematizare, nefiind posibilă restituirea în natură.
Recursul formulat de reclamanți este întemeiat în ceea ce privește critica referitoare la respingerea capătului de cerere având ca obiect transmiterea directă și înregistrarea dosarului administrativ la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără exercitarea controlului de legalitate, întrucât controlul de legalitate exercitat de Prefectură este aplicabil doar în situația procedurii administrative, numai dispozițiile emise de către Primăria Municipiului București făcând obiectul acestei verificări.
În speță, în procedura administrativă intimata pârâtă nu a emis nicio dispoziție, iar drepturile și obligațiile părților au fost stabilite urmare a controlului judecătoresc exercitat de către instanțele de judecată.
În această situație, controlul de legalitate este efectuat de către organele judecătorești, nefiind posibil ca o hotărâre judecătorească ce urmează a fi transpusă într-o dispoziție a primăriei să facă din nou obiectul unui control de legalitate din partea unui organ al administrației publice de stat, respectiv Prefectura Municipiului București.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința în sensul că măsurile reparatorii vor fi stabilite conform Legii nr.165/2013 și va obliga pârâtul să înainteze dosarul administrativ la Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți P. O., O. P. A. și O. S., precum și de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 864 din 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SA.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Măsurile reparatorii vor fi stabilite conform Legii nr.165/2013 și obligă pârâtul să înainteze dosarul administrativ la C.N.C.I.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/01.04.2015
---------------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – S.M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 296/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
