Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1339/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1339/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.1339
Ședința publică din 23.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte- C. G.
Judecător- I. S.
Judecător- G. S.
Grefier- N. - C. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. E. E., împotriva deciziei civile nr.264 A din 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. G. și cu Autoritatea tutelară P. Călărași.
Cauza are ca obiect: acțiune civilă pentru exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-pârâtă D. E. E., asistată de avocat G. M. G., lipsind intimatul-reclamant I. G. și reprezentantul Autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă de către grefierul de ședință faptul că recursul declarat în cauză este motivat, un exemplar fiind comunicat intimatului-reclamant, precum și împrejurarea că intimatul-reclamant I. G. a depus întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentei-pârâte.
Este legitimată recurenta-pârâtă D. E. E..
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită a se lua act că înțelege să recalifice calea de atac declarată împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Călărași, în sensul că este vorba de contestație în anulare, depunând cerere în acest sens.
Curtea ia act de precizarea recurentei-pârâte privind recalificarea căii de atac declarate împotriva deciziei Tribunalului Călărași, potrivit cereriice a fost depusă azi în ședință publică, constatând că a rămas fără obiect excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant I. G. prin întâmpinare.
Față de precizarea relativă la de reclaificarea căii de atac, Curtea pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în soluționarea contestației în anulare formulată de către D. E. E., în temeiul art.503 alin1 și 3 C.pr.civ.
Apărătorul recurentei D. E. E. solicită admiterea excepției și înaintarea dosarului către Tribunalul Călărași, instanță căreia îi revine competența soluționării contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 264A/06.05.2014.
Curtea reține cauza în pronunțare sub aspectul excepției puse în dicuție.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași sub nr._, reclamantul I. G. a chemat în judecată pe pârâta D. E. E., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se stabilească ca autoritatea părintească cu privire la minorul G. Ricardo, născut la data de 26.09.2008, să fie exercitată de ambii părinți, locuința minorului să fie la reclamant, corelativ cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, calculată la venitul realizat.
În drept, a invocat prev. art. 397, 400, 499 rap. la art. 529 Cod civ .
Pârâta a depus întâmpinare – cerere reconvențională, prin care a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună respingerea acțiunii reclamantului, și să se stabilească ca autoritatea părintească cu privire la minorul G. Ricardo, născut la data de 26.09.2008 să fie exercitată exclusiv de aceasta, locuința acestuia să fie tot la ea, corelativ cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere calculată la venitul realizat. În subsidiar, a solicitat să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul.
În drept, a invocat prev. art. 398, 400, 402 și urm. C civ., Leg. 274/2004, art. 205, 309, 351 C. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 136/16.01.2014, Judecătoria Călărași a admis acțiunea formulată de reclamantul I. G. împotriva pârâtei D. E. E., și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă D. E. E. împotriva reclamantului pârât I. G..
A stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minorul G. Ricardo, născut la data de 26.09.2008, să fie exercitată în comun de ambii părinți, iar locuința copilului să fie la reclamant.
A obligat pârâta către reclamant la plata în favoarea minorului G. Ricardo a unei pensii de întreținere în sumă de 200 lire sterline lunar, în echivalent lei din data plății, începând de la data introducerii acțiunii (25.02.2013) și până la majoratul acestuia.
A încuviințat pârâtei, luând act și de acordul reclamantului, să ia minorul în locuința ei din România 2 săptămâni în cursul lunii august, și să-l viziteze în locuința lui oricând dorește în tot restul anului.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâta reclamantă D. E. E., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, respectiv cu privire la stabilirea domiciliului minorului, cât și a autorității părintești.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 urm; art. 476 urm c.pr.civ, art. 487-508 cod civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I. G. a solicitat respingerea apelului.
La termenul de judecată din data de 06.05.2014, intimatul – reclamant I. G., a invocat excepția netimbrării căii de atac, instanța reținând cauza în pronunțare asupra excepției.
Prin decizia civilă nr.264/6.05.2014, Tribunalul Călărași a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței instanței de fond.
La data de 07.05.2014, a fost înregistrată cererea prin care apelanta pârâtă reclamantă a declarat recurs împotriva menționatei decizii a instanței de apel.
Cererea de recurs astfel formulată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 26.05.2014.
În motivarea căii de atac astfel formulate, se susține în esență că instanța de apel, având primul termen de judecată la 6.05.2014, ora 12:30, a judecat cauza în lipsă, fără a mai acorda pe rol activ a doua strigare a cauzei, iar la ora 12:37, pârâta a constatat că în sala de judecată era doar grefiera de ședință, care a anunțat că ședința instanței s-a încheiat și președintele instanței nu mai reia ședința. Avocatul a insistat și solicitat procedural acest aspect, ori cel puțin să primească delegația și taxa de timbru plătită de parte chiar în acea zi, care abia sosise din Anglia. Grefierul de ședință a transmis din partea președintelui de complet ca „actele să le depunem prin registratură”.
Se mai susține că, după depunerea actelor și a taxei de timbru, la ora 12:50, solicitând lămuriri pentru comunicarea imediată a acestora către președintele de complet, la ora 13:30 pârâta a luat act că instanța s-a pronunțat pe cererea de apel prin respingerea apelului ca netimbrat.
Recurenta consideră hotărârea nelegală și neîntemeiată, încălcând dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 apg.1 C.E.D.O. și a Protocolului nr.1 privind accesul la justiție, cât și îngrădirea la drepturile procedurale și constituționale privind judecata cauzei, în condițiile în care, la numai 3 min. de la începerea ședinței „să nu fie chiar și în considerentul unei suspendări a ședinței provizorii, să nu se reia ședința, eventual la o a doua strigare, și neacceptată depunerea actelor și în speță. În aceeași considerație, după depunerea urgentă și imediată a actelor la registratură cu comunicarea telefonică la completul de judecată, pârâta a constatat că nu s-a avut în vedere nici un drept procesual și procedural”.
Totodată, recurenta pârâtă solicită a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii de fond „pentru încălcarea prevederilor procesuale și de egalitate de tratament juridic, prin faptul că instanța nu s-a pronunțat și cu privire la condițiile pârâtei, de locuit și de venituri, ce le poate asigura minorului, în speța, instanța judecând cauza fără raportul Comisiei rogatorii a autorității din cadrul Instituției de pe lângă Curtea de justiție din Anglia, ori de la Organul local al domiciliului său din Anglia”.
Instanța de fond a nesocotit actele probatorii care atestă veniturile obținute, condițiile ce le poate asigura și șansele viitoare ale minorului, nesocotind probele ce dovedesc o atitudine nesigură a tatălui minorului, față de comportamentul acestuia, care-l lasă fără aprobarea mamei în seama și îngrijirea altor persoane neautorizate.
Pe calea apelului/recursului, pârâta a solicitat probe în completare privind.
Față de motivele expuse, se solicită modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, și rejudecând cauza să se dispună admiterea apelului/recursului, în temeiul art. 507 c.civ cu stabilirea domiciliului la mamă în Anglia, stabilirea autorității părintești în favoarea și interesul minorului, constatând că, în calitate de mamă, asigură condiții mai favorabile acestuia.
Ca și consecință, solicită casarea hotărârii instanței de apel, constatând că taxa de timbru a fost achitată până la dezbaterea cauzei, cu depunerea imediată a actelor prin registratura instanței, și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul modificării în tot a hotărârii instanței de fond și admiterii cererii reconvenționale.
Intimatul reclamant I. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prioritar, intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că recurenta abuzează de accesul la justiție solicitând instanței superioare judecarea unui recurs nepermis de normele legale prevăzute de codul de procedură civilă – sens în care sunt evocate prevederile art. 483-488 din Noul C.cpr.civ. și art. XVIII alin. 2 din Legea 2/2013.
Pe fondul cauzei, se arată că, la instanța de apel, completul de judecată nefiind la dispoziția părților din dosar, este inadmisibilă cererea de reluare a dosarului după închiderea dezbaterilor și după terminarea ședinței de judecată.
La termenul din 06.05.2012, avocatul recurentei-pârâte nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat în prealabil nicio solicitare de strigare la o altă oră decât cea fixată, sau de amânare a soluționării cauzei.
Deși recurenta a fost citată la domiciliul procesual ales cu mențiunea de a achita taxa de timbru prevăzuta de lege, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a depune ia dosar taxa judiciară de timbru, iar la apelul părților din dosarului instanța a dispus strigarea recurentei și a apărătorului acesteia, însă nu s-au prezentat.
Instanța a procedat în mod corect, aplicând prevederile art. 33 al. 2 din O.U.G. nr.80/2013 si art.197 C., având în vedere dezinteresul evident manifestat de recurenta, reprezentată de avocat în susținerea cererii de apel formulate.
Nu poate fi primită – în susținerea intimatului - nici critica referitoare la nelegalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond pe motiv că a judecat cauza fără ancheta socială de la domiciliul recurentei. Instanța a revenit asupra acestei probei având în vedere faptul că timp de aproximativ 1 an de zile cât a durat procesul, aceasta nu a făcut dovada locuinței în Londra.
În ședința publică din data de 23.09.2014, recurenta a precizat instanței sesizate cu soluționarea cererii de recurs menționate, că prin cererea formulată înțelege să formuleze contestație în anulare, cale de atac extraordinară care este distinctă de cea a recursului.
Raportat la precizarea astfel făcută, precum și la principiul disponibilității – reglementat prin art. 9 alin. 2 C.pr.civ - care guvernează procesul civil în toate etapele sale, Curtea a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea căii de atac exercitate împotriva deciziei nr. 264/6.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Analizând cu precădere excepția astfel pusă în discuție, conform prevederilor art. 248 alin. 1 din N.C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În lumina prevederilor art. 503 și urm. raportat la dispozițiile art. 456 din N.C.pr.civ., contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, iar competentă să soluționeze o astfel de cale de atac este „instanța a cărei hotărâre se atacă” – astfel cum prevede în mod explicit art. 505 din același Cod.
Având în vedere că hotărârea atacată prin contestația în anulare pendinte a fost pronunțată de Tribunalul Călărași, și ținând seama de exigențele impuse de normele procedurale menționate, Curtea constată că nu are competența materială de a soluționa calea de atac astfel exercitată de contestatoarea apelantă.
În consecință, urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 132 alin. 3 din N.C.pr.civ., declinarea competenței de soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a contestației în anulare, formulată de contestatoarea D. E. E., cu domiciliul ales la av.G. M. G., în V., ..1, ..D, ., împotriva deciziei civile nr.264/6.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. G., domiciliat în București, ., ..D, ., și cu domiciliul ales la cab.av.A. M., în Călărași, ., ., ., și Autoritatea tutelară P. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., județ Călărași, în favoarea Tribunalului Călărași.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N.-C. I.
Red.G.S.
Tehnored.G.S/B.I.
2 ex/
------------------------------------
T.Călărași – N.C.C.
- S.S.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 464/2014. Curtea... → |
|---|
