Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 825/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.825
Ședința publică de la 15.05.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant S. I., împotriva deciziei civile nr. 1052 A din 28.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M.-E..
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant S. I. personal și intimata pârâtă S. M.-E. personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
La solicitarea instanței, părțile se legitimează după cum urmează: S. I. prezintă C.I., . nr._, eliberată de SPCEP S5 biroul 4 la data de 22.10.2009; S. M.-E. prezintă C.I., . nr._, eliberată de SPCEP Sector 5 la data de 08.12.2010.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 14.02.2008 sub nr._, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâta Ștefuriac M.-L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunurilor imobile dobândite de ei în timpul căsătoriei, respectiv imobilul situat în București, . Vii nr. 17, sector 5, compus din teren în suprafață de 200 mp și construcția formată din 3 camere, bucătărie, hol, magazie și wc, imobil dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3268/23.09.1999 de BNP I. C. și intabulat în CF 1231 conform încheierii nr. 1178/28.09, el având o cotă de contribuție de 65%, iar pârâta de 35%; cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a depus prin serviciul registratură la data de 24.03.2008 întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să dispună sistarea stării de codevălmășie privind imobilul situat în București, . nr. 17, sector 5, compus din teren de 200 mp și construcția edificată pe acesta alcătuită din 3 camere, bucătărie, hol, magazie și wc; atribuirea către ea în deplină proprietate și posesie 2 camere, iar o cameră către reclamant, rămânând ca dependințele să fie lăsate în folosință comună; să se constate că ea are o contribuție de 60% la dobândirea imobilului.
La data de 07.04.2008 reclamantul-pârât a depus precizare la acțiunea principală, solicitând partajarea bunului imobil în cote egale de câte 50%; să se constate că are un drept de creanță asupra acestui imobil, în proporție de 15% din valoarea imobilului, constând în îmbunătățirile aduse acestui imobil, suportate din veniturile sale proprii; să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil și atribuirea către sine cu obligarea sa la plata sultei către pârâtă.
La termenul din 17.04.2008 a evaluat dreptul său de creanță la suma de 5000 RON.
La data de 10.04.2008 prin serviciul registratură pârâta-reclamantă a depus la dosar o cerere completatoare, solicitând instanței să dispună sistarea stării de codevălmășie asupra bunurilor mobile, dobândite în timpul căsătoriei, cu cotă de 50% de contribuție, respectiv: o servantă – 300 lei, o vitrină – 200 lei, două corpuri bufet de bucătărie – 150 lei, frigider Arctic – 300 lei, aragaz cu patru ochiuri cu butelie – 300 lei, șifonier cu trei uși – 300 lei, pat de două persoane – 500 lei, două covoare persane – 500 lei, două plăpumi mătase – 500 lei, două mașini de spălat – 300 lei, trei cuverturi de bumbac – 300 lei, un TV color – 500 lei, un casetofon – 200 lei, o pereche cercei aur – 200 lei, un lănțișor de aur – 150 lei, două inele aur – 200 lei, autoturism Dacia 1310 – 2000 euro. A arătat că toate aceste bunuri se găsesc în posesia reclamantului-pârât, urmând a fi atribuite în lotul acestuia.
În ședința publică de la data de 15.05.2008 reclamantul-pârât a depus răspuns la cererea completatoare a pârâtei-reclamante. A arătat că au fost dobândite în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: o servantă transformată ulterior în două dulapuri mai mici; o vitrină care nu se află în posesia lui, ci a pârâtei; două corpuri bufet bucătărie, care sunt în posesia sa; un frigider Arctic, achiziționat în 1985, aflându-se la el, aragaz cu 4 ochiuri, tot din 1985, aflat în posesia sa; șifonier cu trei uși, ulterior modificat cu două uși și care a fost luat în schimbul unuia nou, pe care l-a dat fiicei și care a fost cumpărat de către el, după desfacerea căsătoriei; pat de două persoane – aceeași situație ca în precedent, aceste ultime două bunuri mobile considerând că sunt proprii, achiziționate după desfacerea căsătoriei; două covoare persane, unul fiind la el și altul la pârâtă; două plăpumi aflate la pârâtă; două mașini de spălat, marca AlbaLux care se află la pârâtă; 3 cuverturi din bumbac, două fiind la pârâtă și una la el; două televizoare color, unul la el și celălalt la pârâtă, un casetofon nefuncționabil, aflat în posesia sa. Cu privire la bijuteriile din aur, a arătat că nu cunoaște să fi achiziționat așa ceva, iar dacă au existat, acestea sunt la pârâtă. Cu privire la autoturism a făcut următoarea precizare: acest autoturism de culoarea neagră a fost primit de el cu chitanță de mână, spre folosință, în august 2003, iar după aproximativ 2 ani de zile i l-a dat fiului pârâtei, M. Gh. S., acesta dându-i în schimb un alt autoturism Dacia 1300, culoare gri, an fabricație 1989, al cărui proprietar era pe bază de chitanță de mână. A precizat că nu a folosit niciodată acest ultim autoturism, pentru că adevăratul proprietar l-a radiat încă din anul 2006, rămânând în curtea lor până în februarie 2008, când a fost dat la schimb, la fiare vechi. În final, a menționat că este de acord ca toate bunurile mobile să fie atribuite pârâtei-reclamante, el neavând pretenții la acestea.
La termenul din 12.09.2008 reclamantul-pârât a reiterat afirmația sa referitoare la faptul că nu are pretenții cu privire la bunurile mobile și nu dorește nici sultă. Cu privire la șifonierul cu 3 uși și patul de 2 persoane, a menționat că acestea sunt bunuri comune; în răspunsul la cererea completatoare se face referire la alte bunuri pe care pârâta-reclamantă le-a făcut cadou fiicei; nu are bijuterii ale pârâtei-reclamante; a mai arătat că autoturismul Dacia 1310 nu mai există, l-a dobândit în august 2003 după divorț, iar în anul 2005 l-a dat fiului pârâtei, acesta în schimb i-a dat Dacia 1300 care în septembrie 2006 a fost radiată de proprietarul pe numele căruia era înmatriculată, iar în februarie 2008 a dat-o la fiare vechi. A mai menționat că în imobil nu a locuit niciodată fiul din căsătoria anterioară a pârâtei, ci fiul lor B. până în octombrie, când a plecat la muncă în străinătate.
Prin încheierea din data de 12.09.2008 instanța, în temeiul art. 673 ind. 5 și 673 ind. 6 din Codul de procedură civilă, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu cote de contribuție de 50% fiecare dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 m.p. situat în București, . între Vii nr. 17, sector 5 și următoarele bunuri mobile: o servantă, o vitrină, două corpuri bufet de bucătărie, frigider Arctic, aragaz cu patru ochiuri cu butelie, șifonier cu trei uși, pat de două persoane, două covoare persane, două plăpumi mătase, două mașini de spălat, trei cuverturi de bumbac, un TV color, un casetofon, a luat act că reclamantul-pârât renunță la cota ce îi revine din dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile; a respins cererea de includere în masa partajabilă a imobilului construcție edificată pe terenul mai sus menționat, ca inadmisibilă; a respins cererea pârâtei-reclamante de includere în masa partajabilă a autoturismului Dacia 1310 și a bijuteriilor constând într-o pereche de cercei aur, un lănțișor de aur și 2 inele de aur, ca neîntemeiată, a respins capătul de cerere formulat de reclamantul-pârât având ca obiect constatarea unui drept de creanță de 15% din valoarea imobilului-construcție constând în îmbunătățiri, ca neîntemeiat, a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie având ca obiective: identificarea terenului în cauză, stabilirea valorii de circulație, să se stabilească dacă este comod partajabil în natură, formarea unor propuneri de lotizare sau stabilirea unei eventuale sulte ținând cont de cotele de contribuție menționate în prezenta încheiere.
Prin încheierea dată în ședința publică de la 09.10.2009, în temeiul art.673 ind.7 din codul de procedură civilă s-a constatat ca din masa partajabila face parte si dreptul de proprietate asupra construcției situate in București, . Vii, nr.17, sector 5, compusa din 3 camere, bucătărie, coridor, vestibul, in suprafața totala de 57,04 mp și s-a respins cererea reiterata de reclamant având ca obiect constatarea unui drept de creanța de 15 % din valoarea imobilului construcție, ca inadmisibila, pentru motivele reținute în încheierea de la acel termen.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 10.09.2010 s-a dispus vânzarea de către părți, prin bună învoială, a imobilului, fiind fixat termen la 11.03.2011, C3 minori, ora 9.00, pentru ca părțile să prezinte instanței dovada vânzării și dovada împărțirii prețului.
La termenul de 11.03.2011, părțile nu au făcut dovada vânzării imobilului și dovada împărțirii prețului, motiv pentru care instanța a dispus în baza art. 673 ind.11 alin. 3 C.p.c. vânzarea imobilului în litigiu prin executor judecătoresc.
Prin decizia nr. 581A din 20.06.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a civilă s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva încheierii din 11.03.2011.
La data de 31.05.2012 pârâtul a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat „întâmpinare” prin care a solicitat atribuirea camerelor 1, 2, 3 și 7.
Prin sentința civilă nr.5441/15.06.2012, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul pârât; a fost admisă în parte cererea reconvențională; s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul format din teren și construcție situat în București, . Vii, nr.17, sector 5 conform variantei de lotizare propusă prin suplimentul depus în data de 16.03.2012 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert A. I., astfel:Reclamantul pârât, primește în deplină proprietate și posesie camerele 1, 2, 3 și 7 și terenul în suprafață de 56,27 mp, astfel cum sunt acestea evidențiate în schițele anexate suplimentului la raportul de expertiză, în valoare totală de 13.143,17 euro; Pârâta reclamantă, primește în deplină proprietate și posesie camerele 4, 5 și 6 și terenul în suprafață de 124,63 mp, astfel cum sunt acestea evidențiate în schițele anexate suplimentului la raportul de expertiză, în valoare totală de 12.192,86 euro; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că așa cum rezultă din cele două suplimente la raportul de expertiză întocmit de expert A. I., o împărțire a construcției în loturi absolut egale ca valoare, astfel încât să nu mai fie nevoie de stabilirea vreunei sulte, așa cum dorește reclamantul pârât, presupune trasarea liniei de hotare prin camerele 3 și 7, la 1,24 m față de peretele dinspre nord al camerei 3, soluție pe care instanța a apreciat-o ca ineficientă și pe care niciuna dintre părți nu și-o dorește în final.
Prin urmare, în baza art. 6739 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei de lotizare propusă prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară depus în data de 16.03.2012 urmând ca reclamantul pârât să primească în deplină proprietate și posesie camerele 1, 2, 3 și 7 și terenul în suprafață de 56,27 mp, în valoare totală de 13.143,17 euro iar pârâta reclamantă să primească în deplină proprietate și posesie camerele 4, 5 și 6 și terenul în suprafață de 124,63 mp, în valoare totală de 12.192,86 euro.
Pentru egalizarea loturilor, în baza art. 6735 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat reclamantul pârât să plătească pârâtei reclamante suma de 475,16 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlul de sultă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. I., iar la termenul din data de 12.11.2012, Tribunalul București a calificat calea de atac formulate drept apel, având în vedere masa partajabilă.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul reclamant a arătat că înțelege să renunțe la camerele 3 și 7 și la suprafața de teren de 2,03 m, aferent curții în favoarea intimatei pârâte pentru fiul lor S. B. în vârstă de 27 de ani fiind căsătorit cu un copil minor în întreținere. Menționează că bunurile mobile ce le-au aparținut până la desfacerea căsătoriei le-a cedat fostei sale soții și atașează în acest sens la dosarul cauzei o chitanța de mână încheiată între părți, cu bunurile primite de aceasta și mai arată că fiul intimatei pârâte din prima căsătorie nu a locuit împreună la imobilul în litigiu niciodată și solicită să i se atribuie camerele 1 și 2 de locuit și suprafața de teren de 54,11mp.
Prin decizia civilă nr. 1000A/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – secția a IV a civilă, în dosarul nr._, a fost respins apelul declarat de apelantul reclamant S. I..
Pentru a decide astfel, Tribunalul a apreciat că apelantul urmărește sa realizeze o liberalitate indirecta, solicitând pronunțarea unei decizii in apel prin care cota sa din masa partajabila sa fie substanțial redusa, in favoarea soției acestuia, care, la rândul sau urmează sa transmită o parte din imobilul bun comun către fiul major al parților, deși la judecarea in fond a cererii apelantul din prezenta cauza a insistat in atribuirea camerelor 1, 2, 3, 7 si terenul aferent.
D. fiind faptul că obiectul cererii inițiale nu a cuprins un astfel de capăt de cerere s-a apreciat că prima instanță în mod corect a soluționat cererea în limitele învestirii sale, formând loturile potrivit cotelor de proprietate solicitate de părți si rezultate din probele administrate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul reclamant S. I., la data de 18.12.2012.
În motivare, arată că a cerut camerele 1, 2, 3 și 7 și terenul aferent suprafeței de 2,03 mp. în schimbul terenului în suprafață de aproape 46 mp. fără să plătească sulta de 475,16 euro. Recurentul consideră că nu este legal. Dacă (se ia de la început) rămâne așa cum este acum, cu camerele 1 și 2 și terenul în suprafață de 54,11 mp., astfel încât trebuia să-i plătească sultă de 4.857,82 euro, dar a renunțat și la terenul de 46 mp. și la camerele 3 și 7 și trebuie să rămână cu camerele 1 și 2 și suprafața de teren de 54,11 mp. fără nici o pretenție.
Recurentul solicită instanței să admită recursul.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, avea această obligație.
La termenul de judecată din data de 25.04.2013, Curtea a invocat din oficiu, și motivul de ordine publică al nemotivării deciziei recurate, deci al nesoluționării fondului.
Prin decizia civilă nr. 784/25.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis recursul, casată decizia recurată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat - contrar tribunalului, că solicitarea recurentului apelant din cadrul motivelor sale de apel, privind atribuirea către sine, doar a camerelor 1 și 2 și a terenului aferent (mai puțin suprafața de 2,03 mp corespunzătoare camerei 7), nu reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 294 al.1 Cod Procedură Civilă, ci o critică determinată, concretă, a modului de partajare în conformitate cu prevederile art. 6739 Cod Procedură Civilă, a imobilului, realizat de prima instanță de judecată.
Astfel, Curtea a observat că apelantul nu a solicitat gratificarea fiului părților cu cele două camere (3,7) și suprafața de 2,03 mp, ci a menționat că atribuirea acestora trebuie realizată în favoarea intimatei, elementele vizându-l pe copil reprezentând argumente ale acestui mod de atribuire solicitat.
În consecință, Curtea a calificat această solicitare a părții reiterată prin motivele de recurs ca reprezentând o critică asupra modului de partajare și nu ca o cerere nouă, fapt care determină obligația instanței de apel de a se pronunța asupra sa, ca și motiv de apel admisibil, în sensul evaluării sale pe fond.
De asemenea s-a reținut că, instanța de apel a omis să analizeze această critică, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Ca urmare a trimiterii apelului spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV a civilă la data de 4.09.2013.
Prin decizia civilă nr.1052/28.10.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca fiind nefondat apelul formulat de reclamant.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 6735 C.pr.civ. stabilesc că, în cazul în care părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, regula fiind împărțirea în natură a bunurilor. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile capitolului VII1 C.pr.civ., în materia partajului judiciar instanța are obligația de a stabili loturile părților, în natură, iar doar în cazul în care acestea nu sunt egale se întregesc printr-o sumă de bani.
Rațiunea instituirii acestei reguli este de a nu împovăra excesiv unul dintre coproprietari, prin stabilirea unei sulte pe care acesta să nu o poată plăti, preferându-se soluția atribuirii în natură a unor loturi egale.
Tribunalul a apreciat că o astfel de cerere poate fi admisă, în lipsa acordului celeilalte părți, doar în cazul în care sunt îndeplinite regulile stabilite în materia împărțelii judiciare. Or, analizând hotărârea primei instanțe, Tribunalul a constatat că aceasta a fost preocupată de stabilirea de loturi egale valoric, astfel încât sulta să fie cât mai puțin împovărătoare pentru copărtașul cu lotul valoric mai mare. Procedând astfel, prima instanță a respectat întocmai dispozițiile care reglementează materia împărțelii judiciare, ținând seama și de solicitările părților, pronunțând prin urmare o hotărâre legală și temeinică.
Prin cererea de apel, apelantul a solicitat atribuirea doar a două camere, urmând ca celelalte două camere incluse de prima instanță în lotul său să îi fie atribuite pârâtei, pentru ca fiul lor să locuiască în acestea, fără obligarea acesteia la sulta aferentă. Deși intimata a arătat că este de acord cu apelul astfel cum a fost inițial formulat, Tribunalul a apreciat că această poziție procesuală nu constituie o învoială care să ducă la ieșirea din indiviziune astfel cum a solicitat apelantul, de vreme ce intimata și-a exprimat punctul de vedere asupra cererii inițiale. Or, modificarea ulterioară a cererii, în fața Tribunalului, este de natură a o prejudicia pe aceasta, sulta stabilită în aceste condiții fiind de aproximativ 4800 de euro, prin urmare mult superioară celei stabilite de prima instanță, în cuantum de 475,16 Euro. Pentru a decide astfel, Tribunalul a ținut seama și de poziția procesuală a pârâtei astfel cum a fost exprimată în fața primei instanțe, la termenul de judecată din data de 24.02.2012 (fila 230 dosar fond), când aceasta a arătat că nu dispune de venituri pentru a achita sulta, solicitând împărțirea imobilului în natură.
A reține altfel ar însemna a se încălca dispozițiile care reglementează procedura specială a partajului, pe de o parte, și pe de altă parte, a prejudicia ambele părți implicate. În cazul partajării în sensul solicitat de apelant s-ar ajunge la micșorarea lotului său în natură și stabilirea unei sulte pe care intimata nu are posibilități de a o achita, iar intimata ar fi obligată la plata unei sulte, pentru satisfacerea căreia ar putea fi inițiată inclusiv procedura executării silite.
Din aceste considerente, reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, modul de partajare a bunurilor comune respectând întocmai regulile prevăzute de art. 6735 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul formulat de apelantul S. I. ca fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul S. I., susținând că soluția instanței de apel, în care s-a stabilit că intimata pârâtă nu poate plăti sulta de 4.800 euro, este greșită.
Recurentul reclamant arată că nu poate intra în posesia camerelor 3 și 7, întrucât intimata pârâtă a făcut mari modificări imobilului, fără a avea acordul său.
Menționează că la termenul de judecată din 24.02.2012, intimata i-a comunicat că dacă va declara că dorește doar două camere, urmează să îl despăgubească, însă ulterior părțile nu au mai comunicat, pârâta refuzând să plătească vreo suma de bani
Solicita ca în măsura în care nu poate primi bani și nici nu poate intra în posesia camerelor atribuite să se dispună vânzarea imobilului la licitație.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi, în conformitate cu prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă.
Analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu care a fost legal investită și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Judecătoriei sector 5 București – 14.02.2008- prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în Codul de procedură civilă de la 1865, conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În referire la motivele de recurs formulate, Curtea retine că pe această cale recurentul critică modul de partajare a imobilului bun comun, în natură, susținerea acestuia fiind în sensul că împărțirea în natură a imobilului, în varianta omologată de instanța de apel, nu poate fi pusă în executare, date fiind modificările structurale aduse de intimată unui număr de două camere din lotul atribuit recurentului respectiv că se impunea vânzarea bunului prin licitație.
Sub acest aspect, verificând din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă - în care pot fi analizate criticile recurentului - legalitatea deciziei recurate, Curtea reține că art.741 cod civil impune necesitatea ca, la formarea și atribuirea loturilor să se dea fiecărei părți aceeași cantitate de mobile, imobile, drepturi și avantaje, de aceeași natură și valoare.
De asemenea, art. 6735 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, stabilește regula partajării în natură, în materia împărțirii unor bunuri aflate în coproprietate, excepția de la această regulă fiind situația în care bunul nu este comod partajabil în natură (art. 67310 Cod procedură civilă) ori nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului (art. 67311 Cod procedură civilă)
În același timp, în conformitate cu art. 6739 Cod procedură civilă, instanța trebuie să țină seama la formarea și atribuirea loturilor de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor comune, natura loturilor, domiciliul părților.
Interpretarea gramaticală a acestei norme conduce la concluzia că, aceasta nu cuprinde o enumerare limitativă a criteriilor de atribuire pe care le prevede, câtă vreme textul cuprinde sintagma „și altele asemenea”. Instanța are deci posibilitatea de a folosi atât criteriile enumerate de art. 6739 din Codul de procedură civilă, dar și altele asemănătoare, ce rezultă din împrejurările specifice cauzei, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor și să se satisfacă nevoile lor actuale, în scopul asigurării unui partaj echitabil.
În cauză, se reține că, așa cum s-a constatat prin încheierea din data de 12.09.2008, aspect ce nu face obiect al contestației în recurs, părțile au o cotă-egală asupra bunului imobil. Prin urmare, în mod judicios s-a reținut în apel că ambele părți sunt îndrituite în mod egal la atribuirea în natură a imobilului ce face obiectul cererii de partaj.
Tot astfel, potrivit situației de fapt stabilite în cauză, în special ca urmare a omologării expertizei realizate în prima instanță, în imobilul supus împărțelii pot fi create două unități locative separate, cu independență funcțională, expertiza procedând la întocmirea variantelor de lotizare, cu luarea în considerare atât a modului în care părțile foloseau bunurile anterior partajului, cât și a necesității creării unor loturi cu o valoare cât mai apropiată.
Or, în cauză, instanța de apel, a respectat pe deplin cerințele textelor mai sus enunțate, folosind puterea sa de apreciere în ceea ce privește criteriile la care face trimitere art. 6739 din Codul de procedură civilă, de o maniera rațională.
Astfel în mod judicios s-a reținut că de vreme ce există posibilitatea partajării în natură, iar recurentul a solicitat împărțirea bunului imobil comun în această modalitate, în primul ciclu procesual - așa cum rezultă neechivoc din concluziile asupra fondului cauzei de la termenul de judecata din 08.06.2012 și din decizia civilă nr. 118/06.10.2011 a Curții de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie - se impune aplicarea acestei reguli la împărțirea bunului imobil comun.
Pe de altă parte, prin atribuirea camerelor nr. 1,2,3 și 7 și a terenului aferent în suprafața de 56,27 mp., către recurent, instanța a ținut seama ca fiecărei părți să-i revină un spațiu acceptabil pentru locuit.
Tot astfel, posibilitatea părților de a achita diferențele valorice care s-ar impune a fi stabilite cu titlul de sultă, în cazul atribuirii unor loturi, în natură, reprezintă un criteriu care a fost corect aplicat în cauză, în contextul în care există posibilitatea configurării și atribuirii unor loturi între care nu există diferențe valorice majore, ceea ce presupune eforturi financiare mai mici și implicit evitarea unor proceduri de executare silita a sultelor.
În același timp, deși recurentul susține o imposibilitate a sa de a intra în posesia camerelor nr. 3 și 7, ca urmare a unor pretinse modificări constructive aduse unilateral de pârâtă, Curtea reține că o atare critică nu a fost dedusă analizei în apel, fiind deci formulată omisso medio, astfel că nu ar putea fi analizată direct în recurs.
Astfel, așa cum rezultă neîndoielnic din cererea de apel dar și din considerentele deciziei nr. 784/25.04.2013 pronunțata de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, critica recurentului în apel a vizat modalitatea de partajare a imobilului, acesta solicitând neechivoc ca anumite camere din lotul său - nr. 3 și 7 și terenul aferent să fie atribuite pârâtei, justificând această solicitare exclusiv pe considerentul că se impune pentru asigurarea necesităților locative ale fiului părților.
Curtea are în vedere faptul că obiectul prezentei căi de atac îl constituie potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, decizia pronunțată de instanța de apel. În consecință, aceste critici nu pot fi primite, atâta timp cât nu au fost deduse judecății pe calea apelului, cale de atac pe care reclamantul a și exercitat-o.
De altfel, o atare susținere, care este de natură să ducă la o altă modalitate concretă de împărțire a bunului (prin formarea altor loturi), ar putea fi reținută numai pe baza unui probatoriu adecvat administrat, însă, așa cum rezultă din actele dosarului de apel, apelantul nu a solicitat și nu a administrat probe în sens contrar concluziilor raportului de expertiză, după cum nici în prezenta cale de atac nu a înțeles să propună astfel de probe. În același timp, susținerile recurentului nu au fost confirmate nici de intimata.
Tot astfel, referitor la solicitarea recurentului în sensul de a se dispune vânzarea bunului prin licitație, Curtea reține că la termenul de judecată din data de 11.03.2011, prima instanță a dispus vânzarea bunului prin executor judecătoresc, însă încheierea sus menționată a fost desființată prin decizia civilă nr. 581A/20.06.2011 a Tribunalului București secția a IV a Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1183/06.10.2011 a Curții de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Curtea retine, totodată, că potrivit considerentelor decizorii ale acestor hotărâri, instanțele anterioare au reținut că în condițiile în care imobilul casa și teren este comod partajabil în natură se impune a se da eficiență prevederii înscrise în art. 6739 din Codul de procedură civilă, procedându-se la atribuirea de loturi copărtașilor, conform propunerilor de formare a loturilor, determinate de expert.
Or, în raport de puterea de lucru judecat a acestor hotărâri, critica formulată în aceste condiții, nu poate fi primită, recurentul nemaiavând posibilitatea de a repune în discuție aspectele deja tranșate irevocabil, în ceea ce privește modalitatea de partajare a bunului imobil, prezumția legală a puterii de lucru judecat, neputând fi răsturnată.
Mai mult, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei civile nr. 1183/2011 a Curții de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în calea de atac pe care a exercitat-o împotriva deciziei civile nr. 581A/20.06.2011 a Tribunalului București secția a IV a Civilă, poziția clară și neechivocă a recurentului de față a fost aceea că se impune partajarea în natură a imobilului în litigiu și nu scoaterea sa la vânzare, cum s-a dispus de prima instanță, astfel că repunerea în discuție a aceleiași solicitări, în acest context, are valența unui exercițiu abuziv al drepturilor procesuale.
În plus, nici în prezenta cale de atac recurentul nu contestă posibilitatea partajării în natură a imobilului, cel puțin în privința camerelor nr. 1 și 2, pentru a se putea reține - chiar în cazul acceptării intervenirii unei noi situații de fapt, aspect nedovedit însă, așa cum s-a arătat - o greșită aplicare a art. 67310 din Codul de procedură civilă, în cauză.
Mai mult, în apelul soluționat prin decizia ce face obiect al recursului acesta nu a înțeles să formuleze o atare solicitare, astfel că, cererea sa, care nu se poate concretiza într-un motiv de nelegalitate de ordine publică, nu ar putea fi primită nici din acest punct de vedere în prezenta cale de atac, care, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, nu poate fi exercitată omisso medio.
Având în vedere cele anterior menționate, Curtea concluzionează că nu se poate reține o nelegală aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente cauzei, anterior citate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant S. I. împotriva deciziei civile nr.1052/A/28.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M.-L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/12.06.2014
----------------------------------------------
T.B.Secția a IV-a – M.A.B.
- A.M.V.
Jud.Sector 5 – A.C.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 662/2014. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
