Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 662/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 662/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 662
Ședința publică de la 16.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă P. (Z.) I., împotriva deciziei civile nr.1187.A. din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, V. A. și A. T. - PRIMĂRIA SECTOR 4 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2014, 16.04.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5008/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâtul V. A. și A. T. – PRIMĂRIA SECTOR 4 BUCUREȘTI.
S-a încuviințat dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minorul V. L.-L.-A., născut la data de 06.05.1998, după următorul program de vizitare: în ultimul week-end al fiecărei luni, sâmbăta și duminica, între orele 10.00-18.00, cu obligația expresă a readucerii minorului la domiciliul acestuia, la sfârșitul fiecărei perioade din programul de vizitare astfel stabilit.
S-a luat act de faptul ca reclamanta va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
S-a luat act de faptul ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2012 sub nr. unic de dosar_/4/2012, reclamantul V. A., în numele și ca reprezentant legal al minorului V. L. L., a chemat-o în judecata pe parata P. (fostă Z.) I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilita în sarcina paratei și în favoarea minorului V. L. L. A., nascut la data de 06.05.1998, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în fapt ca, prin sentința civila nr. 6659/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, a fost desfăcută căsătoria dintre părți, minorul V. L. L. A. a fost încredințat spre creștere și educare către sine, iar parata a fost obligata la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 70 lei lunar.
Reclamantul a mai susținut faptul că, de la data stabilirii pensiei de întreținere și pana în prezent au crescut atât nevoile minorului, necesitățile specifice creșterii și educării acestuia impunând reaprecierea contribuției paratei, în calitate de părinte și care are îndatorirea legala de a contribui la toate aceste cheltuieli cat și posibilitățile de plata ale paratei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 alin. 3, art. 527 și art. 529 C.civ.
În dovedirea acțiunii a fost depuse la dosarul cauzei, în copie, certificatul de naștere al minorului și sentința civila nr.6659/10.12.2004 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 15 lit. c din Legea nr. 146 / 1997.
La data de 16.01.2013, parata P. (fosta Z.) I. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratura al instanței, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata și cerere reconvenționala, prin care a solicitat încuviințarea de a avea legături personale cu minorul V. L. L. A., nascut la data de 06.05.1998 și stabilirea obligatiei sale de intretinere a minorului în natura, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea intampinarii și a cererii reconventionale, parata-reclamanta a aratat în fapt ca s-a despartit de reclamant în temeiul sentintei civile nr. 6695/2004 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti, care a dispus desfacerea casatoriei și incredintarea minorului V. L. L. A., nascut la data de 06.05.1998, spre crestere și educare catre reclamant, iar din acel moment nu a mai avut voie și nu i s-a mai permis sa-și vada copilul, iar acum, cand fiul sau are varsta de 14 ani, nu o cunoaste și este ostil fata de aceasta cand vrea sa se intalneasca cu minorul, fiind indoctrinat de fostul sot și familia acestuia sa o urasca pe mama sa.
Parata-reclamanta a mai sustinut faptul ca, fata de noile dispozitii în materia stabilirii și exercitarii obligatiei de intretinere cuprinse în Noul Cod Civil, rezulta ca obligatiile de intretinere revin fiecarui parinte în mod egal, ce de principiu se executa în natura; desi prin adresa nr._/2003, A. Tutelara a Primariei Sector 4 a apreciat ca minorul sa fie incredintat spre crestere și educare paratei-reclamante, prin sentinta civila nr. 6695/2004 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti în dosar nr._, instanta a dispus incredintarea minorului fostului sot, V. A..
Parata-reclamanta a mai sustinut faptul ca, prin plata în natura a obligatiei sale de intretinere, va avea posibilitatea de a avea legaturi apropiate cu fiul sau.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 397, art. 400 și art. 401 C.civ., art. 115-119 și art. 119-120 C.p.c.
În susținerea întâmpinării și a cererii reconvenționale au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate a paratei-reclamante, referat de ancheta sociala efectuat în dosar nr._/2003, certificat naștere minor, sentința civila nr.6659/10.12.2004 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003, declarație autentificata sub nr. 1947/23.07.2008 de BNP E. D. G., înscrisuri medicale.
Cererea reconvenționala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
La data de 11.02.2013, reclamantul-parat V. A. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratura al instanței, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvenționala, prin care a solicitat respingerea acestora, ca neîntemeiate.
În motivare, reclamantul-parat a arătat în fapt ca, din anul 2004, parata-reclamanta nu și-a văzut copilul deoarece nu a dorit și nu pentru ca ar fi fost împiedicata, minorul mergând la grădinița, iar ulterior la școala și nimeni și nimic nu ar fi oprit ca mama sa să ia legătura cu minorul; minorul nu este ostil, pentru ca un copil nu poate fi străin decât fata de cel pe care nu-l cunoaște, fiind evident ca minorul a crescut, iar parata-reclamanta nu a mai venit sa-și vadă copilul de când l-a părăsit, minorul la acel moment având febra și fiind grav bolnav.
Reclamantul-parat a mai susținut ca mirarea paratei-reclamante referitoare la faptul ca instanța nu i-a încredințat copilul este nesincera, aceasta cunoscând ca din considerente medicale, tulburări de comportament și pierderi ale cunoștinței, agresivitatea acesteia, minorul a fost încredințat tatălui; de asemenea, s-a mai susținut faptul ca, deși parata-reclamanta a fost obligata sa contribuie lunar la întreținerea minorului, aceasta din anul 2010 nu a mai plătit nimic, iar pe minor nu l-a vizitat niciodată de când a plecat, fiind greu de crezut ca plata în natura ar putea fi efectuata și ar determina-o pe parata sa viziteze minorul.
Prin sentința civila nr.1687/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._/4/2012, instanța a admis acțiunea principala și a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 6659/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003 în sarcina pârâtei și în favoarea minorului V. L. L. A., născut la data de 06.05.1998, de la suma de 70 lei lunar, la suma de 175 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 12.12.2012 și până la majoratul beneficiarului; de asemenea, constatând ca numai acțiunea principala este în stare de judecata, instanța a disjuns acțiunea principală de cererea reconvenționala și a acordat termen în vederea soluționării cererii reconvenționale.
În urma disjungerii acțiunii principale de cererea reconvenționala, s-a constituit pe rolul Judecătoriei Sector 4 București dosarul nr._ /2012, având ca obiect „stabilire program vizitare minor”, numita P. I. având calitatea de reclamant, iar numitul V. A. având calitatea de parat.
La termenul de judecata din data de 19.03.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare cu privire la cererea reconvenționala formulata.
În motivare, reclamanta a reiterat cele susținute prin cererea reconvenționala depusa la dosarul cauzei la data de 16.01.2013.
La termenul de judecata din data de 02.04.2013, paratul V. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea completatoare formulata de către reclamanta, prin care a solicitat limitarea programului de vizitare a minorului de către mama la o singura data pe luna, respectiv prima sâmbăta din fiecare luna intre orele 10.00-20.00, în ziua de 31.12.2013 intre orele 10.00-20.00 și în ziua de 5 mai 2013 intre orele 10.00-20.00, având în vedere faptul ca minorul este elev, are cursuri și meditații inclusiv în zilele de duminica, iar un program de vizitare astfel cum a fost solicitat ar putea afecta rezultatele școlare ale minorului.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriul reciproc și audierea a cate unui martor pe situația de fapt, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
A fost administrata proba cu interogatoriile reciproce ale părților, acestea fiind atașate la dosarul cauzei după consemnarea răspunsurilor și semnare.
Au fost audiați martorii T. G. G. și Lacatusu C. C., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, după semnare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Din căsătoria reclamantei cu paratul a rezultat minorul V. L. L. A., născut la data de 06.05.1998, iar prin sentința civila nr. 6659/10.12.2004 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003 s-a dispus incredintarea minorului spre crestere și educare catre tata, mama fiind obligata la plata unei pensii de intretinere în favoarea minorului.
Prin această sentința nu a fost stabilită însă și modalitatea de exercitare de către mama a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Potrivit art. 401 C.civ., părintele separat de copilul sau are dreptul de avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutela decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
În ceea ce privește modalitatea de exercitare de către reclamanta a dreptului de a dezvolta relații personale cu minorul L. L. A., instanța reține că, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, în măsura în care nu contravine interesului superior al copilului, acesta are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care au dezvoltat legături de atașament, împiedicarea relațiilor personale ale copilului cu persoane din familia acestuia neputându-se dispune decât dacă există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a acestuia iar potrivit art. 15 din aceeași lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele care are dreptul, potrivit legii, la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care nu locuiește în mod obișnuit, corespondență ori o altă formă de comunicare cu copilul.
Rezultă cu evidență din textele legale menționate anterior că reclamanta, în calitate de mama a minorului este îndreptățita să se implice în viața copilului sau, fiind indicată și benefică dezvoltării armonioase și echilibrate a minorului stabilirea și menținerea unei relații afective cu mama sa, astfel încât minorul să o perceapă pe acesta din urmă ca pe o prezență firească, constantă și stabilă.
La fel de important este însă ca modalitatea de exercitare a legăturilor personale cu minorii să fie astfel stabilită încât să se urmărească exclusiv interesul acestora, conform principiului instituit de art. 2 din Legea nr. 272/2004.
Astfel, instanța retine faptul ca, de la data pronunțării sentinței civile nr. 6659/10.12.2004 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. 2537/2003 și pana în prezent, deci în decurs de 8 ani, reclamanta l-a văzut pe minor doar de trei ori, respectiv: în anul 2007, cu prilejul întocmirii pașaportului pentru minor, timp de o jumătate de oră, în prezența tatălui; în anul 2006, pentru 5 minute, în fața blocului, întrucât tatăl l-a urcat imediat pe minor în mașină; anul trecut, în 2013, atunci când s-a întâlnit cu minorul la poliție pentru eliberarea cărții de identitate, iar apoi au stat de vorba la o terasa aproximativ 2 ore, astfel cum rezulta din răspunsul reclamantei la interogatoriul administrat din oficiu de către instanța.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantei referitoare la faptul ca a fost împiedicată de către pârât să-l viziteze pe minor și să dezvolte o legătură mai apropiată cu acesta, având în vedere faptul ca, pe de o parte, aceasta afirmație a reclamantei nu se coroborează cu niciunul dintre mijloacele de proba administrate în cauza, declarația martorului T. G. G. propus de către reclamanta reprezentând o proba indirecta, acesta cunoscând de la reclamanta și familia acesteia aspectele declarate, iar pe de alta parte, instanța apreciază ca este cel puțin greu de crezut ca o mama care dorește să mențină relații cu fiul ei ar putea fi împiedicata sa facă acest lucru timp de 8 ani de zile, în condițiile în care aceasta locuiește în același cartier cu minorul, la câteva blocuri distanta de acesta.
Instanța apreciază insa ca, indiferent de motivele care au determinat-o pe reclamanta sa nu mențină relații cu fiul sau timp de aproximativ 8 ani de zile, realizarea și consolidarea unor legături personale și crearea unei reale coeziuni psihice între mama și copil se poate realiza doar în timp, minorul urmând a se reobișnui în mod treptat cu reapariția mamei în viata sa.
F. de cele expuse în cele ce preced, instanța apreciază faptul ca programul de vizitare propus de către reclamanta ar fi excesiv în raport cu interesul superior al minorului din acest moment; în consecința, instanța va încuviința dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minorul V. L.-L.-A., născut la data de 06.05.1998, după următorul program de vizitare: în ultimul week-end al fiecărei luni, sâmbăta și duminica, intre orele 10.00-18.00, cu obligația expresa a readucerii minorului la domiciliul acestuia, la sfârșitul fiecărei perioade din programul de vizitare astfel stabilit.
Instanța ia act de faptul ca reclamanta va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c. și al principiului disponibilității, instanța va lua act de faptul ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata”.
Împotriva sentinței civile nr.5008/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București susmenționată, a formulat recurs (calificat apoi apel) reclamanta P. I., criticând programul de vizitare astfel cum a fost stabilit de către prima instanță, critici reținute astfel în decizia pronunțată în apel:
„În motivare, se arată că instanța fondului a decăzut-o pe reclamantă din drepturile părintești, fără temei legal, ci numai pe considerente emoționale și personale, instanța acordând dreptul reclamantei pentru a-și vizita copilul doar în ultima sâmbătă și duminică din lună, între orele 10 și 18. Totodată, instanța a restrâns dreptul și interesul minorului de a avea legături directe și personale cu celălalt părinte.
Recurenta arată în motivele dezvoltate de recurs că instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul doi al cererii reconvenționale, prin care pârâta reclamantă a solicitat să fie obligată la plata pensiei de întreținere în bani doar în subsidiar, instanța arătând că s-a pronunțat în alt dosar.
Mai arată recurenta că instanța de fond i-a interzis dreptul de a avea legături personale cu fiul său, invocând art. 2 din legea 272/2004, privind interesul major al copilului, în speță nefiindu-i permis recurentei în anii copilăriei să aibă legături cu minorul, iar acum la adolescență i se interzice de către instanță, deși programul e vizitare propus de reclamantă nu impietează cu nimic asupra dezvoltării armonioase a minorului. Greșit a reținut instanța, doar în baza probelor administrate de pârât, că recurenta și-a părăsit copilul și nu a vrut să aibă legături cu acesta, în ciuda probelor administrate de reclamantă, stabilind programul de vizitare propus de pârât.
Intimatul pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că instanța s-a pronunțat în baza probelor administrate de părți, programul de vizitare fiind stabilit în baza actelor medicale și în baza audierii minorului.
Tribunalul a calificat calea de ataca în cauză ca fiind apel în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, iar după dezbaterile în fond a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a fi audiat minorul de către instanță”.
Prin decizia civilă nr.1187/A/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în baza art.296 C.proc.civ. s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă P. I., pentru următoarele considerente:
„Examinând criticile formulate în apel tribunalul constată că acestea nu sunt fondate. Astfel, referitor la situația de fapt în cauză, tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 1687/19.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în dosar nr._/4/2012 s-a admis acțiunea principală formulată de intimatul din cauză, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sent. civ. nr. 6659/10.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 București în dosar nr. 2537/2003 în sarcina pârâtei și în favoarea minorului V. L. L. de la suma de 70 lei lunar la suma de 175 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 12.12.2012 și până la majoratul beneficiarului; de asemenea, constatând că numai acțiunea principală este în stare de judecată, instanța a disjuns acțiunea principală de cererea reconvențională și a acordat termen în vederea soluționării cererii reconvenționale. În dosarul de față obiectul îl constituie astfel stabilirea programului de vizitare a minorului, reclamant fiind P. I., iar pârât V. A..
Apelanta a criticat sentința de la fond prin care s-a admis în parte cererea și s-a stabilit programul de vizitare a minorului, mai restrâns față de acela propus de reclamantă, susținându-se că a fost decăzută din drepturile părintești. Tribunalul va înlătura critica privind acest aspect, având în vedere că instanța a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, stabilind că reclamanta l-a văzut pe minor de foarte puține ori de la data pronunțării sentinței de divorț, la intervale mari de timp, respectiv de 3 ori în 8 ani, înlăturând susținerea reclamantei conform căreia a fost împiedicată de pârât să-l viziteze pe minor și să dezvolte o legătură mai apropiată cu acesta, întrucât afirmația reclamantei nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.
Tribunalul constată că în legislația familiei din România este consacrat și dreptul părintelui care nu locuiește împreună cu copilul, de a menține relații personale cu acesta, având în vedere că acest părinte păstrează dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea de viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are nevoie să mențină legături personale cu ambii părinți. Este deci în interesul minorului să se întâlnească cu mama și să aibă posibilitatea să petreacă o perioadă de timp alături de aceasta, pentru a putea dezvolta o relație de încredere și afecțiune firească, având în vedere că pentru formarea identității de sine este importantă o relație bună cu ambele modele parentale. În drept sunt aplicabile disp. art. 262 alin. 2 Cod civil, conform cărora „copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. De asemenea, disp. 401 C.Civ. și disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 sunt aplicabile: copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Așa fiind, corect a reținut instanța fondului că indiferent de motivele care au determinat-o pe reclamantă să nu mențină relațiile cu fiul său, realizarea și consolidarea unei reale coeziuni psihice cu minorul se poate realiza în timp, motiv pentru care a stabilit un program mai puțin excesiv decât acela propus de reclamantă, respectiv în ultima sâmbătă și duminică din lună între orele 10,00-18,00, acest program fiind corespunzător situației de fapt din cauză și necesității de a se stabili în viitor legături personale cu mama minorului, așa cum s-a solicitat”.
Împotriva deciziei civile nr.1187/A/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ a formulat recurs pârâta P. I. (fostă Z.), criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea art.483 și urm., art.488 pct.4, 5 și 8 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că cererea reconvențională formulată în cauză are două capete de cerere: 1.posibilitatea pentru a avea legături cu fiul său minor, V. L. L. A. printr-un program de întreținere, principiul de bază fiind cel al executării în natură, și numai în subsidiar, în bani, potrivit art.530 din Codul civil.
Instanța nici nu s-a pronunțat motivat pe cel de-al doilea capăt de cerere, menționând că s-ar fi pronunțat în alt dosar, în care nici nu se formulase o astfel de cerere privind modalitatea de executare a pensiei de întreținere.
Instanța de apel i-a respins recurentei cererea de a avea legături personale cu minorul, invocând art.2 din Legea nr.272/2004, care se referă la drepturile minorului de a păstra anumite legături personale cu anumite persoane, inclusiv cu mama sa, în interesul superior al acestuia.
Dacă în anii copilăriei, tatăl copilului i-a interzis legăturile copilului cu mama, care să fie aproape, copilul să-șu cunoască mama, să fie îngrijit și alintat de către aceasta, instanța de apel îi interzice acum copilului, la adolescență, să-și cunoască mama care să-i fie aproape.
Potrivit art.398 pct.2 din Codul civil, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, iar programul de vizitare propus de recurentă, nu împietează asupra dezvoltării echilibrate a fiului său, pe care l-a crescut până la vârsta de 6 ani, când relația mamă – copil era foarte apropiată.
Instanța a pus în evidență doar probatoriul administrat de tatăl copilului, nu și pe cel al recurentei mame, fiind judecată greșit, ca și cum recurenta și-a părăsit copilul, când în realitate, mamei i-a interzis tatălui de a purta vreo legătură personală cu minorul, practic mama fiind decăzută din drepturile părintești, fără nici un temei legal și fără să motiveze această decizie, practic copiind programul de vizitare impus de pârât, încălcând principiul imparțialității și deontologia profesională, practic instanța de apel comportându-se ca un al doilea avocat al pârâtului.
S-a încălcat astfel, printr-un program de vizitare limitat admis, ca și pentru o rudă colaterală, iar nu pentru mama copilului, exercitarea autorității părintești prevăzută pentru ambii părinți de art.397 C.civ., dar și dispozițiile art.401 alin.1 C.civ. și art.16 (1) din Legea nr.274/2004 privind situația copilului separat de părinții săi sau de unul dintre aceștia, fiind în interesul copilului de a păstra legături personale cu părintele de care este separat, cu excepția în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanța de apel nu a motivat care aspect contravine interesului superior al copilului, de a păstra legături cu mama sa, într-un program nu atât de limitat – în ultima sâmbătă și duminică din lună, între orele 1000 și 1800, cu obligația expresă a readucerii minorului la domiciliul acestuia.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând acțiunea în fond, să-i fie aprobat recurentei, programul de vizitare al minorului, astfel cum a fost propus de către recurentă la dosarul de fond, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 07.04.2014, s-a constatat că recurenta P. I. (fostă Z. I.), deși legal citată, cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 6 lei și a depune timbru judiciar de 0,3 lei stabilită potrivit art.13 raportat la art.11 din Legea nr.146/1997, nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
S-a constatat – la același termen – depunerea la dosar de către avocatul recurentei cu delegație la dosar (fila 10) a unei cereri de amânare a judecății cauzei înregistrată la data de 04.04.2014 (fila 20-21) având atașată o adeverință medicală de imposibilitate prezentare în perioada 04.04. – 08.04.2014 urmând un tratament cu repaus la domiciliu.
Curtea a constatat că cererea de amânare a judecății nu îndeplinește cerințele art.156 Cod procedură civilă, existând remediul procesual al substituirii de avocat pentru termenul de judecată stabilit de instanță – 07.04.2014 (recursul fiind înregistrat la 06.01.2014), a luat concluziile în cauză pe excepția de netimbrare a recursului care primează, dar și pe fond, în situația în care, totuși se depune la dosar dovada achitării taxei de timbru.
A amânat și pronunțarea la 14.04.2014 și ulterior, la 16.04.2014 pentru depunerea eventuală – de note scrise la dosar.
Recurenta prin avocat a depus note scrise pe fondul cauzei, înregistrate prin fax – la data de 11.04.2014, în sensul admiterii recursului astfel cum s-a formulat (filele 22 - 24 dosar recurs), fără a se depune însă la dosar dovada achitării taxei de timbru aferent recursului.
Având în vedere că timbrajul cererii de recurs primează oricărei cereri și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilit de instanță, Curtea va anula recursul ca netimbrat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta-reclamantă P. (Z.) I., împotriva deciziei civile nr.1187 A din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, V. A. și A. T.-PRIMĂRIA SECTOR 4 BUCUREȘTI.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red. F.P.
Tehnored.B.I/cs
Ex.2/20.05.2014
T.B.Secția a III-a Civilă - A.D.B.
- C.M.
Jud.sector 4 București - G.L.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
