Reziliere contract. Decizia nr. 1845/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1845/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1845/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1845

Ședința publică de la 14.11.2013.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.

JUDECĂTOR - I. D.

JUDECĂTOR - M. I.

GREFIER - M. C.

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă .., împotriva deciziei civile nr. 296 A din 22.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA L., PARCURI ȘI AGREMENT BUCUREȘTI.

P. are ca obiect – reziliere contract.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic M. R. I., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante Administrația L., Parcuri și Agrement București, conform delegației atașate la fila 24 din dosar, lipsind recurenta pârâtă .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că părțile au fost legal citate pentru acest termen, deși prin rezoluție termenul indicat pentru a se discuta cererea de repunere pe rol a cauzei a fost cel din 7.11.2013, această situație administrativă se acoperă prin citarea părților la un complet cu aceeași componență astăzi, în data de 14.11.2013.

Totodată, constată că cererea de repunere pe rol a cauzei nu a fost timbrată.

Reprezentantul intimatei reclamante consideră că Administrația L., Parcuri și Agrement București nu datorează taxă judiciară de timbru pentru cererea de repunere pe rol, fiind scutită de această obligație având în vedere faptul că este o instituție publică și care pune în discuție niște venituri publice. Mai arată că aceste venituri reprezintă chirii și care se duc la bugetul local, nu sunt venituri proprii.

Curtea va avea în vedere că și în fazele procesuale anterioare s-a reținut incidența dispozițiilor de scutire de la plata taxei judiciare de timbru pentru Administrația L., Parcuri și Agrement București, în raport de destinația veniturilor obținute prin chirii, situație în care, față de dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, teza finală, instanța de recurs apreciază că este legal investită cu soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei și pe care o pune în discuție.

Reprezentantul intimatei Administrația L., Parcuri și Agrement București solicită a se dispune repunerea cauzei pe rol, apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 245 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 245 din Codul de procedură civilă, față de temeiul suspendării pricinii reținut la termenul din 26.09.2013, Curtea admite cererea și dispune repunerea cauzei pe rol.

Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Reprezentantul intimatei reclamante, în principal, solicită a se constata nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, în cauză fiind incidente prevederile art. 305 și art.306 din Codul de procedură civilă.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

Referitor la cheltuielile de judecată, arată că nu poate face această dovadă, întrucât arhiva instituției pe are o reprezintă a fost distrusă.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ /05.10.2010 formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA L., PARCURI ȘI AGREMENT BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., s-a solicitat să se constate rezilierea contractului de locațiune nr.6419/06.09.2006, novat prin actul adițional nr.1/2008, să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 97.357,81 lei, reprezentând chiria aferentă perioadei noiembrie 2009-septembrie 2010 precum și a penalităților de întârziere de la data de 30.11.2009 până la plata efectivă a debitului, să se dispună evacuarea pârâtei din apartamentul nr.103E și anexe situat în București, sector 1, .-140, să fie obligată pârâta la plata sumei de 151,22 euro/zi de la data de 11.09.2010 până la data predării efective a imobilului, cu titlu de daune-interese; cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat în esență că, la data de 15.09.2006, a fost încheiat contractul de locațiune nr. 6419/06.09.2006, între reclamantă, în calitate de locator și societatea S.C. Oamaru Europe S.R.L., în calitate de locatar, având ca obiect închirierea imobilului Vila 103E și anexe din Satul Francez iar ulterior, prin actul adițional la contract nr. 1/2008 părțile au stabilit ca toate drepturile și obligațiile ce decurg din contract să fie transmise de la S.C. Oamaru Property S.A. către S.C. D. S.A.

Începând cu luna noiembrie 2009, pârâta nu și-a mai îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei în cuantum de 2300 euro/lună fără T.V.A. și, deși reclamanta a emis lunar somații de plată și a îndeplinit și procedura concilierii prealabile în luna august 2010, pârâta a refuzat să plătească. Întrucât în contract era prevăzut un pact comisoriu de grad IV, ca urmare a faptului că locatara nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei aferente dreptului de folosință, reclamanta susține că a intervenit rezilierea de drept a contractului de locațiune, pârâta datorând însă chiria pe care nu a plătit-o, începând cu noiembrie 2009 și până în septembrie 2010, penalități de întârziere în cuantum de 0,20% din valoarea sumei restante pe zi, conform clauzei penale cuprinse la art. 5.4 din contract, daune interese echivalente cu dublul chiriei pe fiecare zi de întârziere până la data restituirii efective a imobilului, în baza art. 8.4 din contract, trebuind totodată ca pârâta să evacueze imobilul în cauză, deoarece începând cu data de 10.09.2010 acesta este deținut fără titlu.

În drept, au fost invocate disp. art. 82, art. 112, art. 274 și urm. Cod proc.civ., art. 480, art. 969 și următoarele art. 1066, art.1020, art.1073, art. 1081, art. 1088, art. 1429, art. 1436 C.civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.05.2011, prin serviciul Registratură, pârâta S.C. D. S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând introducerea în cauză a S.C. Oamaru Europe S.R.L., precum și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

În motivare pârâta a arătat că la data de 15.09.2006 a fost încheiat contractul de locațiune nr. 6419/06.09.2006, între ALPAB în calitate de locator și S.C. Omaru Europe S.R.L. în calitate de locatar, iar ulterior a fost semnat actul adițional nr.1/2008 prin care s-a stabilit ca toate drepturile și obligațiile ce decurg din contract vor fi transmise, începând cu data de 01.05.2008, de la S.C. Oamaru Property S.A. către S.C. D..S.A. Între aceasta din urmă și S.C. Omaru Europe S.R.L. a intervenit un acord în data de 11.06.2010 prin care s-a stipulat că S.C. Omaru Europe S.R.L preia toate datoriile prezente, trecute și viitoare ale S.C. D. S.A. Dar, susține pârâta, având în vedere că S.C. Oamaru Property S.A. nu a fost parte în contractul de locațiune nr. 6419/06.09.2006, nu putea transmite către S.C. D. S.A. drepturi sau obligații născute din acest contract. Pe de altă parte, pârâta susține că prin acordul încheiat în data de 11.06.2010 cu S.C. Omaru Europe S.R.L s-a angajat să cesioneze contractul de locațiune nr. 6419/06.09.2006 către această societate și prin urmare, aceasta este cea care are calitate procesuală pasivă în litigiul de față. Și, întrucât față de aceasta nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe este admisibilă și excepția prematurității cererii.

În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe art. 115 C.proc.civ.

La termenul din data de 24.06.2010 instanța, în baza art. 137 alin. 2 C.proc.civ. a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei, iar pârâta a renunțat la excepția prematurității cererii.

La același termen pârâta a mai invocat excepția necompetenței materiale și a necomptenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, ambele respinse de instanță, ca neîntemeiate, pentru motivele arătate în încheierea de ședință.

La termenul din data de 24.06.2011, reclamanta și-a precizat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 151,22 euro/zi de întârziere pentru perioada 11.09.2010 – 10.12.2010, aceasta fiind data la care pârâta a predat efectiv imobilul închiriat.

Prin sentința civilă nr._/16.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată; s-a admis în parte cererea precizată, privind pe reclamanta ADMINISTRAȚIA L., PARCURI ȘI AGREMENT BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta ..; s-a constatat rezilierea Contractului de locațiune a spațiilor pentru locuit nr.6419/06.09.2006, astfel cum acesta a fost novat prin Actul adițional nr.1/2008, urmare a aplicării pactului comisoriu de grad IV; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 97.357,81 lei reprezentând chirie calculată pentru perioada noiembrie 2009 – septembrie 2010; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40.044,47 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 30.11.2009 – 05.10.2010 și obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în continuare, până la data plății efective a debitului; a fost obligată pârâta la plata sumei de 151,22 euro/zi pentru perioada 11.09.2010 – 10.12.2010, reprezentând daune interese potrivit art.8.4 din contract; s-a admis cererea domnului expert B. A. D. și dispune majorarea onorariului de expert de la suma de 1.000 de lei, la suma de 1.200 de lei; a fost obligată pârâta la plata sumei de 200 de lei către domnul expert contabil B. A. D., reprezentând diferență de onorariu pentru expertiza efectuată în cauză; s-a admis în parte capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată și obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.740 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesual pasive, prima instanța a reținut ca intre reclamanta ALPAB, în calitate de locator și S.C. Oamaru Europe S.R.L., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de locațiune nr. 6419/ 15.09.2006 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra apartamentului 103E situat în Șoseaua Nordului, nr. 114-140, sector 1, București(f. 13-23). Ulterior, a fost perfectat actul adițional nr. 1/2008 (f. 26), în care figurează părțile care au încheiat contractul nr. 6419/15.09.2006, respectiv reclamanta și S.C. Oamaru Europe S.R.L dar și o a treia parte, care este pârâta din prezenta cauză S.C. D. S.A., acestea intenționând să încheie, după cum au și susținut, o novație subiectivă. Din analiza acestei convenții instanța a constatat însă că în cuprinsul acesteia apar unele neclarități cu privire la care părțile din prezentul litigiu se află pe poziții contrare. Pentru a determina voința reală a părților în momentul încheierii actului juridic instanța face aplicarea regulilor de la interpretarea contractelor reglementate de art. 977-985 C.civ. În primul rând art. 978 C.civ. statuează că atunci când o clauză poate avea două înțelesuri, ea se interpretează în sensul în care poate produce efecte și nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Astfel, faptul că în cuprinsul convenției apar două societăți cu denumiri asemănătoare, respectiv S.C. Oamaru Europe S.R.L și S.C. Oamaru Property S.A., nu poate conduce decât la concluzia că la momentul redactării actului juridic a intervenit o eroare materială, căci altfel nu se putea stipula ca S.C. Oamaru Property S.A. să „transmită” către pârâtă drepturile și obligațiile ce îi reveneau din contractul de locațiune nr. 6419/15.09.2006, pentru simplul fapt că aceasta nu fusese parte în contract și prin urmare, nu deținea drepturi și nu datora obligații cu privire la acesta. Singura care putea încheia un astfel de act care să-și producă efectele prevăzute de lege era numai S.C. Oamaru Europe S.R.L care avea, la momentul încheierii actului adițional, calitatea de locatară cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta. Că este așa, o demonstrează, fără putință de tăgadă, faptul că această novație și-a produs efectele juridice prevăzute de lege, conform cărora novația este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o altă obligație care conține un element nou, aliquid novi, care în cazul de față este una dintre părți, respectiv pârâta din prezentul litigiu. Or, în cauza de față e limpede că această operațiune juridică s-a produs, atâta timp cât între reclamantă și pârâtă au existat raporturi contractuale de tip locator-locatar, fiind depuse la dosar facturi fiscale adresate S.C. D. S.A și înregistrate în contabilitatea acesteia precum și extrase de cont (filele 113-125) din care rezultă că aceasta și-a achitat unele debite rezultând din contractul de locațiune nr.6419/15.09.2006.

O dovadă în plus în susținerea acestei stări de fapt este chiar și acordul încheiat în data de 11.06.2010 între pârâtă și S.C. Oamaru Europe S.R.L, prin care cea dintâi se obliga la art.2 să facă toate demersurile necesare pentru cesionarea contractului de locațiune nr.6419/15.09.2006 către cea de-a doua. Deci pârâta recunoștea implicit că a devenit parte în acest contract, numai așa putând transmite la rândul ei drepturi și obligații conexe către un terț.

Referitor la acest acord instanța mai arată că în Codul civil român nu se cunoaște cesiunea obligațiilor, obiectul cesiunii fiind nu contractul de locațiune în întregul său, ci numai drepturile locatarului, care rămâne obligat în continuare față de locator, pentru acesta contractul de cesiune fiind un res inter alios acta, chiar dacă părțile s-au conformat obligației de notificare a cesiunii față de locator. Acesta îl poate libera pe locatar numai prin consimțământ expres, care determină o delegație perfectă, simpla notificare a cesiunii nefiind suficientă. Faptul că pe acest acord este aplicată ștampila reclamatei ALPAB și confirmarea că a primit un exemplar, valorează o dovadă că s-a luat la cunoștință cu privire la cesiunea de creanță, dar nu poate fi prezumat că reprezintă și acordul locatorului la liberarea locatarului de obligațiile sale, atâta vreme cât acest lucru nu este stipulat expres. Prin urmare, deși cesiunea de creanță este valabilă, pârâta rămâne în continuare obligată față de reclamantă, având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul litigiului, instanța a subliniat în primul rând faptul că plata chiriei de către locatar în schimbul dreptului de folosință transmis de către locator, este de esența contractului de închiriere. Prin convenția nr.6419 încheiată de părți la data de 15.09.2006 și novată prin actul adițional nr. 1/2008, s-a stipulat la art. 5.1 că plata chiriei se face lunar în avans, iar la art. 8.3 faptul că neplata chiriei la termen atrage rezilierea de drept, fără punere în întârziere și fără nici o altă formalitate, dacă locatarul nu plătește după o lună de la somația făcută de locator, acesta din urmă fiind un pact comisoriu de gradul IV .

Instituția juridică a rezilierii, reglementata de art. 1020-1021 Cod Civil, are natura unei sancțiuni ce intervine în ipoteza în care una din părțile contractului sinalagmatic (ce cuprinde obligații reciproce pentru ambele părți) nu își execută în mod culpabil obligațiile asumate față de cocontractant, consecința fiind desființarea contractului cu executare succesiva. Aceasta întrucât, față de dispozițiile art. 969 Cod Civil, convențiile încheiate reprezintă legea părților, fiind obligatorii, astfel încât nerespectarea propriei obligații de către o parte lipsește de suport juridic (cauza) îndatorirea asumata de cealaltă parte.

În speță, reclamanta a probat prin facturi emise și neachitate dar și prin somații adresate pârâtei că aceasta nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a chiriei începând cu luna noiembrie 2009 și până în septembrie 2010, deși a beneficiat în această perioadă de dreptul de folosință asupra imobilului, iar acest lucru rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă (filele 145-150).

Luând în considerare și regula potrivit căreia în materia obligațiilor de „a da” sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea și întrucât pârâta nu a făcut nici o probă în acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin 1 teza finală C.p.c, instanța a constatat că în cauză devine operabil pactul comisoriu de ultim grad instituit de părți pentru cazurile de neexecutare a obligațiilor contractuale, ceea ce duce la rezilierea automată a convenției nr. 6419/15.09.2006 și novată prin actul adițional nr. 1/2008, la momentul neîndeplinirii obligației, instanței revenindu-i numai dreptul să constate această stare de drept, fără a putea aprecia asupra oportunității ei.

Potrivit art. 1073 C.civil creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației, căci rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii. La art. 5.1 din contractul de locațiune se prevede obligația locatarului de plată a unei chirii lunare de 2300 euro, iar art. 5.3.1 stabilește în sarcina locatarului plata cheltuielilor individual locative în termen de 10 zile de la data primirii facturilor de la locator. Instanța reține din facturile depuse la dosar și neplătite de către pârâtă (filele 37-50), deși conform concluziilor raportului de expertiză au fost înregistrate în contabilitatea acesteia, că locatara nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei din luna noiembrie 2009 până în luna septembrie 2010, și a unor cheltuieli locative aferente acestor luni, deși a fost somată de nenumărate ori pentru a-și îndeplini obligațiile (filele 52-65).

Prin urmare instanța, aplicând și principiul disponibilității, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 97.357,81 lei cu titlu de chirie pentru lunile noiembrie 2009-septembrie 2010 și cheltuieli individual locative.

Pentru neîndeplinirea la timp a obligației principale pârâta datorează daune interese moratorii atât în baza dispozițiilor art. 1073 C.civ., cât și în temeiul clauzei penale statuate de părți la art. 5.4 din contractul de locațiune cu titlu de penalități de întârziere care se calculează la o valoare de 0,20% pe zi din cuantumul sumei restante, pârâta urmând să achite reclamantei suma de 40.044,47 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 30.11._10 dar și penalități de întârziere care se vor calcula până la data plății efective a debitului principal.

Tot în contractul de locațiune părțile au prevăzut la art. 8.4 obligația locatarei ca, în caz de reținere a imobilului fără titlu locativ, deci după momentul rezilierii contractului, să plătească locatorului daune-interese pentru lipsa de folosință a spațiului constând într-o sumă egală cu dublul chiriei zilnice până la data predării imobilului. Întrucât pârâta a continuat utilizarea spațiului locativ fără titlu până la data de 10.12.2010, instanța a obligat-o la achitarea unei sume de 151,22 euro/zi pentru perioada 11.09._10 cu titlu de daune interese.

Deliberând asupra cererii expertului B. A. D. de majorare a onorariului de expert, instanța făcând aplicarea art. 213 alin. 2 și văzând bonurile depuse la dosar (filele 159-161), o admite și dispune majorarea onorariului de la suma de 1000 lei la suma de 1200 lei, diferența de 200 lei urmând să fie achitată expertului de către pârâtă.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâta este căzută în pretenții în sensul art. 274 C.proc.civ. Cu toate acestea, instanța a observat că onorariul perceput de apărătorul reclamantei este de 41.065,23 lei, sumă pe care o consideră disproporționată în raport cu efortul depus în cauză, respectiv prezentarea personal la 6 termene (dintre care la două cauza a fost amânată pentru lipsa raportului de exepertiză), formulare interogatoriu și formulare de concluzii orale pe fondul cauzei. Având în vedere aceste aspecte, instanța a diminuat onorariul perceput de dl. avocat de la suma de 41.065,23 lei la suma de 13.740 lei, reprezentând 10% din valoarea creanței, urmând sa admita în parte cererea reclamantei și sa oblige pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 13.740 lei, reprezentând onorariu diminuat avocat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel motivat, pârâta .., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și admiterea excepției necompetentei materiale a primei instanțe.

În motivarea cererii, apelanta a arătat ca la data de 06.09.2006 a fost semnat contractul de locațiune nr 6419 intre reclamanta în cauza și ., iar ulterior a fost semnat Actul adițional la Contractul de locațiune încheiat între ALPAB, S.C. OMARU EUROPE S.R.L. și apelanta, prin care la art 1 s-a convenit ca:„începând cu data de 01.05.2008 toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de locațiune nr. 6419/06.09.2006, vor fi transmise de la S.C. OMARU PROPERTY S.A. către S.C. D. S.A”, celelalte prevederi ale contractului rămânând nemodificate. Intre apelanta și S.C. OMARU EUROPE S.R.L. s-a încheiat un Acord în data de 11.06.2010 prin care s-a decis la art. l faptul ca „S.C. OMARU EUROPE S.R.L. se obliga sa preia toate datoriile trecute, prezente și viitoare ale S.C. D. S.A (apelanta)", iar la art. 2: „începând cu data semnării prezentului acord, S.C. D. S.A (apelanta) va face toate demersurile necesare pentru a preda datoriile mai sus menționate inclusiv procedurile de cesionare a contractului de locațiune numărul 6419/09.2006". Acest acord a fost adus la cunoștința reclamantei (Administrația L., Păduri și Agrement București), aceasta stamplinadu-1 și semnând olograf faptul ca a primit un exemplar.

Având în vedere faptul ca S.C. OMARU PROPERTY S.A. nu este parte în Contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, astfel încât novația făcuta prin Actul adițional la acest Contract prin care se stipulează faptul ca începând cu data de 01.05.2008 toate drepturile și obligațiile ce decurg din Contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, vor fi transmise de la S.C. OMARU PROPERTY S.A. către S.C. D. S.A., nu are niciun efect, neexistând o astfel de situație în realitate, și prin urmare, apelanta neavând niciun drept și nicio obligație ce decurg din Contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006.

Una dintre condițiile de valabilitate ale unei novații o reprezintă existenta unei obligații valabile, lucru ce nu este îndeplinit în prezenta novație, având în vedere faptul ca S.C. OMARU PROPERTY S.A nu este parte în Contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, deci nu putea transmite apelantei drepturile și obligațiile ce decurg din acest Contract de locațiune. Astfel, efectul principal al novației, respectiv cel al stingerii vechii obligații și înlocuirea ei cu o noua obligație nu s-a produs.

De asemenea, având în vedere Acordul din data de 11.06.2010 semnat între apelanta și S.C. OMARU EUROPE S.R.L. din data de 11.06.2010 prin care s-a decis la art. l faptul ca „S.C. OMARU EUROPE S.R.L. se obliga sa preia toate datoriile trecute, prezente și viitoare ale S.C. D. S.A (apelanta)", iar la art. 2: „începând cu data semnării prezentului acord, S.C. D. S.A (apelanta) va face toate demersurile necesare pentru a preda datoriile mai sus menționate inclusiv procedurile de cesionare a contractului de locațiune numărul 6419/ 09.2006", apelanta nu are nicio obligație ce ar decurge din Contractul de locațiune nr. 6419/09.2006.

Calitatea procesuala presupune existenta unei identității între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins (calitate procesuala activa), precum și între persoana chemata în judecata (pârât) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala pasiva).

Reclamantul confunda aspectele de fapt și cele de drept, necunoscând efectele novației. S.C. OMARU PROPERTY S.A nu este parte în Contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, deci nu putea transmite apelantei drepturile și obligațiile ce decurg din acest Contract de locațiune.

Având în vedere faptul ca a fost încheiat Contractul de locațiune nr. 6419/06.09.2006, între ALPAB, în calitate de locator, și S.C. OMARU EUROPE S.R.L., în calitate de locatar și faptul ca ulterior a fost semnat Actul adițional nr. l la Contractul de locațiune nr.6419/06.09,2006, încheiat între ALPAB, S.C. OMARU EUROPE S.R.L. și apelanta, prin care la art. l s-a convenit ca: „începând cu data de 01.05.2008 toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, vor fi transmise de la S.C. OMARU PROPERTY S.A. către S.C. D. S.A., solicita instanței introducerea în cauza a S.C. OMARU EUROPE S.R.L. În subsidiar, ca urmare a introducerii în cauza a intervenientului S.C. OMARU EUROPE S.R.L. a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată față de dispozițiile art. 7201 C.pr.civilă: „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă.( ...)". Consideră că prezentul litigiu este unul comercial și nu a fost efectuata procedura concilierii față de S.C. OMARU EUROPE S.R.L., astfel încât invocă excepția prematurității cererii de chemare în judecata.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 287 C.pr.civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA L., PARCURI și AGREMENT BUCUREȘTI a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii apelate și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. A arătat că, în ceea ce privește solicitarea de introducere în cauză a S.C. OMARU EUROPE S.R.L., nu poate fi acceptată, întrucât contractul de locațiune a încetat să producă efecte juridice față de aceasta, la data de 01.05.2008, prin semnarea actului adițional, considerând ca nefiind utilă cauzei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și art. 289 C.pr.civilă.

Prin decizia civilă nr.296A/22.03.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta – pârâtă ..

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că apelul este calea de atac ordinara, de reformare, devolutiva. Obiectul unui apel îl constituie întotdeauna o hotărâre judecătoreasca, ceea ce înseamnă ca apelantul are obligația de a indica motivele de critica, tocmai pentru ca este o cale de atac al cărei obiect este hotărârea de prima instanța, în speța de față, hotărâre care este subsecventa cererii de chemare în judecata și celorlalte cereri incidentale.

Cu privire la motivele de apel vizând necompetenta primei instanțe, tribunalul a statuat asupra netemeiniciei lor. Astfel, prin cererea de apel, a fost invocata necompetenta materiala a judecătoriei față de valoarea pretențiilor. Analizând excepția invocata, reținând ca apelanta a omis sa indice și un temei de drept în susținerea acesteia, tribunalul, văzând dispozițiile art.1 pct.1 rap. la art. 2 pct.1 lit b Cod procedură civilă a constatat ca prima instanța în mod corect s-a considerat competentă.

În ceea ce privește necompetenta teritoriala a primei instanțe invocate ca motiv de ordin publica, tribunalul a atras atenția apelantei asupra dispozițiilor art. 10 pct. 2 C.proc.civ, potrivit cu care în cererile izvorând dintr-un contract de locațiune a unui imobil, competentă sa judece este instanța de la locul situării imobilului. În speța, examinând mențiunile contractului de locațiune, retine ca imobilul este situat în sectorul 1, astfel ca nu înțelege tribunalul de unde provin neclaritățile apelantei și solicitarea de a trimite cauza spre competenta soluționare către Judecătoria P.. Normele de ordine privata prevăzute de art. 10 C.proc.civ. stabilesc o competenta alternativa, reclamantul având alegerea, conform art. 12 C.proc.civ.

A mai reiterat apelanta în cadrul motivelor și excepția lipsei calității procesual pasive.

Față de dispozițiile art.294-295 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța, în raport de criticile formulate.

. pasiva presupune sa se verifice identitatea intre persoana paratului și cel obligat în raportul juridic dedus judecații. În cauza, raportul juridic este generat de încheierea contractului de locațiune nr.6419/6.09.2006, în baza căruia locatorul ALPAB transmite către locatarul ., înregistrat sub nr.J291653/28.07.2006, dreptul de folosința asupra apartamentului 103E situat în satul Francez, sectorul 1, având destinația de locuința, pe o perioada de 6 luni, cu posibilitatea reînnoirii, în schimbul unei chirii lunare de 2300 euro. Potrivit art. 5.4 din contract, în caz de întârziere la plata, locatarul va suporta o penalitate de 0,20% din valoarea sumei restante. Prin actul adițional încheiat în 1.05.2008, părțile contractului împreuna cu pârâta în cauza transmit conținutul raportului juridic transpus în contractul de locațiune nr.6419/2006 către . just ca, examinând conținutul actului adițional, în cuprinsul art.1 se strecoară o eroare materiala în ceea ce privește denumirea locatarului, .. Pentru a statua asupra naturii juridice de eroare materiala, tribunalul și-a însușit considerentele primei instanțe, respingând astfel excepția lipsei calității procesual pasive invocata sub forma unui motiv de apel. Astfel, judecătorul fondului în mod corect a analizat incidenta prevederilor art. 977-985 C.civ. În primul rând art. 978 C.civ. statuează că atunci când o clauză poate avea două înțelesuri, ea se interpretează în sensul în care poate produce efecte și nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Astfel, faptul că în cuprinsul convenției apar două societăți cu denumiri asemănătoare, respectiv S.C. Oamaru Europe S.R.L și S.C. Oamaru Property S.A., nu poate conduce decât la concluzia că la momentul redactării actului juridic a intervenit o eroare materială, căci altfel nu se putea stipula ca S.C. Oamaru Property S.A. să „transmită” către pârâtă drepturile și obligațiile ce îi reveneau din contractul de locațiune nr. 6419/15.09.2006, pentru simplul fapt că aceasta nu fusese parte în contract și prin urmare, nu deținea drepturi și nu datora obligații cu privire la acesta. Singura care putea încheia un astfel de act care să-și producă efectele prevăzute de lege era numai S.C. Oamaru Europe S.R.L care avea, la momentul încheierii actului adițional, calitatea de locatară cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta. Că este așa, o demonstrează, fără putință de tăgadă, faptul că această novație și-a produs efectele juridice prevăzute de lege, conform cărora novația este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o altă obligație care conține un element nou, care în cazul de față este una dintre părți, respectiv pârâta din prezentul litigiu. Or, în cauza de față e limpede că această operațiune juridică s-a produs, atâta timp cât între reclamantă și pârâtă au existat raporturi contractuale de tip locator-locatar, fiind depuse la dosar facturi fiscale adresate S.C. D. S.A și înregistrate în contabilitatea acesteia precum și extrase de cont din care rezultă că aceasta și-a achitat unele debite rezultând din contractul de locațiune nr.6419/15.09.2006.

Tribunalul a precizat și împrejurarea că unul dintre elementele de identificare ale unei societății comerciale îl reprezintă ștampila acesteia. Iar, conținutul actului adițional este însușit prin ștampila de persoana juridica locatara ..

A mai reiterat apelanta în cadrul expunerii de motive și cererea de introducere în cauza a ., de asemenea fără a indica un temei de drept în susținerea solicitării. Reținând ca la judecata în prima instanța, în formularea acestei pretenții pârâta a avut în vedere dispozițiile art.57 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat-o prin prisma aceluiași text de lege, altfel cererea fiind considerata un noua, inadmisibila în apel, conform art 294 C.proc.civ. Cum în mod corect a reținut judecătoria (prin încheierea de la termenul din data de 24.06.2011), față de dispozițiile art 57 C.proc.civ, potrivit cu care oricare dintre părți poată chema în judecata alte persoane care ar putea sa pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, cererea paratei este neîntemeiata. Față de mențiunile actului adițional nr.1/2008, locatara inițiala . nu ar putea pretinde paratei în cauza, respectarea drepturilor și obligațiilor derivând din contractul de locațiune nr.6419/6.09.2006, câta vreme acestea au fost transmise apelantei prin susmenționatul act.

În ceea ce privește excepția prematuritatii, la discutarea căreia pârâta a renunțat în prima instanța, tribunalul a lămurit apelanta cu privire la natura juridica a litigiului, deși aceasta excepție este invocata în subsidiar față de un motiv de apel deja respins. Contrar opiniei apelantei, litigiul de față este unul civil și nu unul comercial, teza deja antamată în analiza excepției necompetentei materiale. Astfel, reclamanta este o persoana juridica de drept public care a săvârșit un act juridic civil prin încheierea contractului de locațiune, contract civil prin esența sa. Mai mult, deși cocontractantul reclamantei este o persoana juridica de drept privat, aceasta din urma nu a săvârșit un fapt comercial prin încheierea convenției întrucât obiectul locațiunii l-a constituit folosința imobilului având destinația de locuința și nu desfășurarea de activitate comerciala. Or, în atare condiții, îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe de care face vorbire apelanta nu are nicio legătură cu situația de fapt descrisa.

Împotriva acestei decizii, la data de 12.04.2013 a declarat recurs pârâta ., recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 15.07.2013.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că prin cererea formulata de reclamanta ADMINISTRAȚIA L., PARCURI SI AGREMENT BUCURESTI la Judecătoria Sector 1 București, in contradictoriu cu S.C. D. S.A., s-a solicitat sa se constate rezilierea contractului de locațiune nr.6419/06.09.2006, novat prin actul adițional nr._, să fie obligată subscrisa la plata către reclamanta a sumei de 97.357,81 lei, reprezentând chiria aferenta perioadei noiembrie 2009-septembrie 2010 precum și a penalităților de întârziere de la data 30.11.2009 până la plata efectiva a debitului, sa se dispună evacuarea recurentei din apartamentul nr.103 E si anexe situat în București, sector 1, .-140, sa fie obligata subscris a la plata sume. de 151, 22 euro/zi de la data de 11.09.2010 până la data predării efective a imobilului, cu titlu ce daune-interese, cu cheltuieli de judecata.

La data de 15.09.2006 a fost încheiat contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, între reclamanta, in calitate de locator si societatea S.c. Oamaru Eur pe S.R.L, in calitate de locatar, având ca obiect închirierea imobilului Vila l03E si anexe din Satul Francez iar ulterior, prin actul adițional la contract nr._ părțile au stabilit ca toate drepturile si obligațiile ce decurg din contract sa fie transmise de la S.C. Oamaru Property S.A. care S.C. Depcorn S.A.

Începând cu luna noiembrie 2009, S.C. Oamaru Europe S.R.L nu si-a mai îndeplinit obligația contractuala de plata a chiriei de 2300 euro/luna fără T.V.A .. Reclamanta a emis lunar somații de plata și a îndeplinit procedura concilierii prealabil: in luna august 2010. Datorita faptului ca locatara nu si-a îndeplinit obligația contractuala de plata a chiriei aferente dreptului de folosința, a intervenit rezilierea de drept a contractului de locațiune, subscris a datorând insa chiria pe care nu a plătit-o, începând cu noiembrie 2009 si până în septembrie 2010, penalități de întârziere in cuantum de 0,20% din valoarea sumei restante pe zi, daune interese echivalente cu dublul chiriei pe fiecare zi de întârziere până la data restituiri efective a imobilului, trebuind totodată ca pârâta sa evacueze imobilul in cauza, deoarece începând cu data de 10.09.2010 acesta este deținut fără titlu.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.05.2011, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând introducerea în cauza a S.C.Oamaro Europe S.R.L. precum și excepția prematuritatii cererii de chemare în judecată, arătând ca la data de 15.09.2006 a fost încheiat contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, intre ALPAB in calitate de locator si S.C. Oamaru Europe S.R.L. în calitate de locatar, iar ulterior a fost semnat actul adițional nr.1/2008 prin care s-a stabilit ca toate drepturile și obligațiile ce decurg din contract vor fi transmise, începând cu data de 01.05.2008, de la S.C. Oamaru Property S A. catre S.C. D. S.A. Intre S.C. D. S.A. si S.C. Oamaru Property S.A. a intervenit un acord in data de 11.06.2010 prin care s-a stipulat ca S.C. Oamaru Europe S.R.L. preia toate datoriile prezente, trecute si viitoare ale S.C. D. S.A.. dar având în vedere ca S.C. Oamaru Property S.A. nu a fost parte la contractul de Iocațiune nr.6419/06.09.2006, nu putea transmite către S.C. D. S.A. drepturi și obligații născute din acest contract. S.C. D. S.A. mai susține pe de alta parte ca prin acordul încheiat in data de 11.06.2010 cu S.C. Oamaru Europ. S.R.L. s-a angajat sa cesioneze contractul de locațiune nr.64 19/06.09.2006 către aceasta societate si prin urmare aceasta este cea care are calitate procesuala pasiva in litigiul de fata, iar întrucât față de aceasta nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, este admisibila si excepția prematuritatii cererii.

La termenul din data de 24.06.2010 instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei, subscrisa a renunțat la excepția prematuritatii cererii, invocând in schimb excepția necompetentei materiale si a necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București, ambele însă respinse de instanța ca neîntemeiate.

La termenul din data de 24.06.2011 reclamanta solicita obligarea S.C. D. S.A. la plata de daune interese, respectiv la plata sumei de 151,22 euro/zi de întârziere pentru perioada 11.09._10, aceasta fiind data la care am predat efectiv imobilul închiriat.

Prin sentința civila nr._/16. 12.2011, pronunțata de Judecătoria sector 1 București in dosarul nr._:

- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de subscrisa prin întâmpinare, ca neîntemeiată;

- s-a admis in parte cererea precizata privind pe reclamanta ADMINISTRATIA L., PARCURI SI AGREMENT BUCURESTI;

- s-a constatat rezilierea contractului de locațiune a spatiilor pentru locuit nr.6419/06.09.2006, astfel cum acesta a fost novat prin Actul adițional nr.1/2008

- S.c. D. S.A. a fost obligata sa plătească reclamantei suma de 97.357,81 lei reprezentând chirie calculata pentru perioada noiembrie 201) - septembrie 2010; 40.044,47 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada :0.11._10 si plata in continuare a penalităților de întârziere, până la data plății efective a debitului; 151,22 euro/zi pentru perioada 11.09._10, reprezentând daune interese potrivit art.8.4. din contract;

s-a admis cererea domnului expert Bîgioui A. D. și dispune majorarea onorariului de expert de la suma de 1000 lei la suma de 1200 Iei;

- subscrisa a fost obligata la plata sumei de 200 lei către domnul expert contabil Bîgioui A. D., reprezentând diferența de onorariu pentru experți: a efectuata in cauza;

- s-a admis in parte capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecata, S.c. D. S.A. fiind obligata către reclamanta la plata sumei de 13.720 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe, S.C. D. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive si admiterea excepției necompetentei materiale a primei instanțe arătând ca la data de 06.09.2006 a fost semnat contractul de locațiune nr.6419 intre reclamanta și S.C. Oamaru Europe S.R.L., iar ulterior a fost semnat actul adițional la contractul de locațiune încheiat intre ALPAB, S.c. Oamaru Europe S.R.L. si S.C. D. S.A., prin care la art.1 s-a convenit ca: "începând cu data de 01.05.2008 toate drepturile si obligațiile ce decurg din contractul de locațiune nr.6419/06.09.2006, vor fi transmise de la S.C. Oamaru Property S.A. către S.c. D. S.A.", celelalte prevederi ale contractului rămânând nemodificate.

Prin acordul din data de 11.06.2010 încheiat între S.c. Oamaru Europe S.R.L. si S.C. D. S.A. s-a decis la art.1 faptul ca "S.C. Oamaru Europe S.R.L. se obliga sa preia toate datoriile trecute, prezente si viitoare ale S.C. D. S.A." iar la art.Z: "începând cu data semnării prezentului acord, S.C. D. S.A. va face toate demersurile necesare pentru a preda datoriile mai sus menționate inclusiv procedurile de cesionare a contractului de locațiune nr.6419/06.09.2006", astfel subscrisa nu are nicio obligație ce ar decurge din acest contract.

Calitatea procesuala presupune existenta unei identități între persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului pretins (calitate procesuala activa), precum si intre persoana judecătoriei față de valoarea pretențiilor, dar tribunalul consta a conform art.1 pct 1 rap la art.2 pct.l lit.b Cod procedură civilă ca prima instanța in mod corect s-a considera: competenta.

- Cu privire la motivele de apel vizând excepția prematurității tribunalul a considerat ca litigiul este unul civil si nu unul comercial, ALPAB fiind o persoana juridica de drept public care a săvârșit un act juridic civil prin încheierea contractului de locațiune, contract civil prin esența sa, care are ca obiect un imobil având destinația de locuința si nu desfășurarea de activitate comerciala, nefiind astfel necesara îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe,

Pe aceste excepții/excepția necompetentei materiale si excepția prematurității) invocate în instanța de fond și in apel de către subscrisa societate pârâta, consideră ca prin reanalizarea probatoriului deja administrat în cauza, onorata curte, va decide admiterea acestora pe considerentele reiterate în forma scrisa la momentul susținerii.

Având în vedere aspectele de drept invocate în prezentul recurs, singura soluție legala si pertinenta, este, în opinia recurentei, casarea prezentei cauze si trimiterea dosarului spre judecare către instanța competenta.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Susține intimata că cererea de recurs nu este motivată în fapt și în drept, ceea ce atrage nulitatea recursului, recurentul nefăcând altceva decât să preia considerentele prezentate anterior în celelalte faze procesuale.

Prin încheierea din 26.09.2013 s-a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 242 alin.1 pct.2 C.proc.civ., cauza fiind repusă pe rol la data de 14.11.2013.

Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art.3021 alin.1 lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin. 3 C.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C.proc.civ., sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului.

Având în vedere aceste texte legale, Curtea constată în prealabil că, deși, în speță, recurenta nu s-a conformat exigențelor art.3021 alin. 1 lit.c C.proc.civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C.proc.civ. pe care își întemeiază recursul, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului adoptată de aceasta constă practic în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și a apărărilor formulate prin întâmpinări și motivele de apel, a probelor administrate, în finalul cererii se arată totuși, în concret, în ce constă greșeala instanței de apel a cărei hotărâre a atacat-o, recurenta fiind nemulțumită de modalitatea de soluționare a excepției de necompetență și a excepției prematurității, invocate în proces și respinse ca neîntemeiate.

., contrar celor afirmate de intimată prin întâmpinare, Curtea nu poate reține nulitatea recursului declarat în cauză, urmând a analiza în continuare legalitatea deciziei recurate prin raportare la criticile de recurs vizând soluționarea celor două excepții procesuale, din perspectiva motivelor prev. de art. 304 pct.3 și 5 C.proc.civ..

Curtea reține astfel că în mod corect tribunalul a respins motivul de apel referitor la necompetența materială a primei instanțe, precum și excepția de necompetență teritorială a aceleiași judecătorii, ridicată în apel.

Ținând seama de obiectul acțiunii cu care instanța a fost învestită – rezilierea contractului de locațiune imobiliară și pretenții derivând din raportul de locațiune care nu depășesc valoarea de 500.000 lei – sunt incidente dispozițiile art.1 pct.1 rap. la art. 2 pct.1 lit b Cod procedură civilă, competentă material să soluționeze acțiunea fiind judecătoria.

De asemenea, întrucât imobilul ce a făcut obiectul locațiunii este situat în sectorul 1 București, corect s-a apreciat asupra incidenței în speță a dispozițiilor art. 10 pct. 2 C.proc.civ. pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței sesizate. Astfel, în cererile izvorând dintr-un contract de locațiune a unui imobil, competentă sa judece este, alături de instanța domiciliului pârâtului, și instanța de la locul situării imobilului, reclamantul putând alege, conform art. 12 C.proc.civ. între instanțele deopotrivă competente.

De altfel, Curtea trebuie să remarce că necompetența teritorială pusă în discuție în apel nu este de ordine publică, neputând fi invocată oricând în cursul judecății, însă examinarea ca atare de către tribunal a făcut necesară examinarea criticii recurentei pe acest aspect, prin prisma art. 315 alin.4 C.proc.civ.

În ceea ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată, Curtea constată că în mod judicios instanțele au calificat raportul juridic dedus judecății ca fiind unul civil, iar nu unul comercial, acesta fiind fundamentat pe încheierea unui contract de locațiune imobiliară vizând folosința unui spațiu având destinația de locuință și nu desfășurarea unei activități comerciale, îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe – prevăzută de art. 7201 C.proc.civ. – nefiind obligatorie în acest caz, cu consecința respingerii, ca neîntemeiată, a excepției procesuale arătate referitoare la neîndeplinirea respectivei proceduri, anterior sesizării instanței.

Prin urmare, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă .., împotriva deciziei civile nr.296 A din 22.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA L., PARCURI ȘI AGREMENT BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M.-A. N.-G. I. D. M. I.

GREFIER

M. C.

Red. M.A.N.G.

Tehnored. C.S./M.

Ex.2/20.01.2014

T.B.Secția a V-a Civilă – L.I.G.

- C.L.B.

Jud.sector 1 București – V.S.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 1929/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Revendicare imobiliară. Decizia nr. 289/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Reziliere contract. Decizia nr. 1845/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI