Legea 10/2001. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 921/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 921/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 921
Ședința publică de la 02.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții-reclamanți MANCAȘ M. V. și T. V. I. prin reprezentant, Mancaș M. V., împotriva sentinței civile nr. 1955/07.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2013, 02.06.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1955 din 7.11.2013 Tribunalul București - Secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de reclamanții MANCAȘ M. V. și T. V. I. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă la data de 12.01.2013, sub nr. de dosar_, reclamanții MANCAȘ M. V. și T. V. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța de către instanță să se dispună anularea dispoziției nr._/10.12.2012 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General în baza notificării înregistrată sub nr. 1678/11.07.2001 și obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție prin care să li se retrocedeze în deplină proprietate atât cota de teren indiviză de sub construcție corespunzătoare atelierului mecanic situat în subsolul construcție corp A din ., sector 2, (fost .. 107, fost ., fost 97) inclusiv suprafața de 641,49 mp. reprezentând teren liber cât și măsuri reparatorii în echivalent pentru unitățile locative înstrăinate chiriașilor cumpărători în baza Legii nr. 112/1995 și a terenului de 133,19 mp. imposibil de retrocedat, cu descrierea construcțiilor ( materiale, anul edificării).
În motivare, contestatorii au arătat că defuncții I. și V. T., bunicii noștii au dobândit dreptul de proprietate prin ordonanța de adjudecare nr. 8901/24.04.1937 emisă de fostul Tribunal I. – Secția notariat în dosarul_/1928, transcrisă în registrul de transcripțiuni sub nr. 8904/24.04.1937, investită cu formulă executorie. Proprietatea acestora a fost naționalizată fiind trecută în Anexa II a Decretului nr. 92/1950.
În baza titlului de proprietate, a actelor de stare civilă și a dovezilor că s-a aplicat în mod abuziv Decretul nr. 92/1950 de naționalizare, prin sentința civilă nr._/17.10.2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul14215/1999 s-a admis în parte acțiunea autorilor noștri T. I. A. și T. I. D. și s-a dispus obligarea C.G.M.B. să lase în deplină proprietate și posesie imobilul din ., mai puțin unitățile locative înstrăinate chiriașilor cumpărători în baza Legii nr. 112/1995 prin contractele de vânzare cumpărare nr. 5113/03.08.1999, nr. 2966/12.03.1997, nr. 2765/26.03.1997 și nr. 2619/13.02.1997.
În temeiul acestei hotărâri s-a emis Dispoziția nr. 443/29.04.2002 prin care s-a restituit în fapt părinților noștri doar subsolul corpului A din . ce a avut și are destinația de atelier mecanic, fără a se dispune asupra terenului aflat în coproprietate cu chiriașii deveniți proprietari, sau terenul liber de construcții.
S-au plâns reclamanții de faptul că terenul în suprafață de 641,49 mp. nu le-a fost restituit în natură, deși este liber de construcție, reprezentând incintă închisă.
La cerere, reclamanții au atașat documentele probatorii.
S-a atașat, de asemenea, dosarul administrativ de Legea nr. 10/2001.
La cererea reclamanților s-a efectuat expertiză având obiectivele precizate în încheierea de ședință din data de 13.06.2013 și s-au depus relații privind regimul juridic al imobilului teren de la adresa indicată.
Obiecțiunile formulate de către reclamanți, au fost respinse.
Analizând pretenția reclamanților, ce are drept obiect restituirea către ei a terenului împrejmuit, liber de construcții ca și a unei cote din terenul de sub construcție - atelier mecanic ce le-a fost restituit în baza dispoziției de primar, emisă ca urmare a litigiului finalizat în anul 2001, tribunalul a reținute că, în ceea ce privește terenul liber, împrejmuit, ce reprezintă curtea fostului imobil de la adresa indicată, solicitarea reclamanților era nefondată, întrucât Legea nr. 1/2009 reglementează în mod expres situația acestor terenuri, statuând că ele nu sunt supuse restituirii în natură.
Această soluție, de altfel, este logică, terenul curte fiind destinat folosinței comune a locatarilor din imobil. Pentru acest teren, reclamanții nu erau îndreptățiți a beneficia decât la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Cât privește apartamentele (unitățile locative înstrăinate conform Legii nr. 112/1995 și terenul aferent lor în suprafață de 133 mp.), reclamanților le-au fost acordat în mod legal despăgubirile prevăzute în echivalent, urmând ca pentru cuantificarea acestora, să parcurgă celelalte etape ale procedurii Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată.
De asemenea, ca urmare a emiterii și punerii în aplicare a Dispoziției nr. 443/2002, prin procesul verbal de predare primire din data de 21.05.2002, s-a rezolvat problema restituirii în proprietate, cu excepția unităților locative vândute și a terenului aferent fiecăreia dintre acestea, conform contractelor de vânzare cumpărare încheiate în favoarea foștilor chiriași, astfel încât, în mod firesc prin dispoziția emisă în anul 2012, propunerea de măsuri reparatorii în echivalent, viza doar aceste unități locative, imposibil de restituit și terenul aferent lor.
În situația în care, în ceea ce privește suprafețe construite ori terenul de la adresa din litigiu, obiect al restituirii dispuse în baza sentinței civile nr._/17.10.2000 irevocabilă și a dispoziției nr. 443/2002, reclamanții au obiecțiuni ori nelămuriri sub aspectul întinderii obligației de restituire, cu deosebire referitor la teren, aveau la îndemână alte posibilități și căi legale.
În consecință, s-a apreciat că acțiunea de față, se impune a fi respinsă în totalitate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs Mancaș M. V. și T. V. I..
În esență și-au motivat recursul în sensul că potrivit art. 304 pct. 9 C.pr.civ., greșit s-a reținut că terenul ce reprezintă împrejmuirea curții nu este supus restituirii în natură, iar sub construcție nu s-a stabilit cota indiviză de teren ce revine C.G.M.B. De asemenea nu a fost rezolvată situația terenului liber de construcții de 631,81 mp și cota indiviză de 471,61 mp. (motive recurs filele 2 - 4 dosar).
Potrivit Legii nr. 1/2009, așa cum a precizat și instanța de fond, terenul împrejmuit, liber de construcții ca și o cotă din terenul de sub construcție, este statuat că acestea nu pot fi restituite în natură.
Fiind o dispoziție legală expresă corect, prima instanță nu a dispus restituirea lor în natură (terenul curții este destinat folosinței comune a locatarilor, cum corect reține hotărârea recurată), fiind posibile numai măsuri reparatorii.
Referitor la apartamente s-a acordat în mod legal despăgubirile aferente, iar modul în care acestea se acordă este prevăzut de lege.
Analizând motivele de recurs și coroborând dispozițiile Legilor nr. 112/1995, ale Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Așa fiind, motivele de recurs fiind neîntemeiate, conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți MANCAȘ M. V. și T. V. I. prin reprezentant, Mancaș M. V., împotriva sentinței civile nr. 1955/07.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
Rădița I.
Red.TCM
Tehnored.GIA
2 ex./8.07.2014
TB - S. a III-a civ. - Ș. Ț.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 909/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 927/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
