Legea 10/2001. Decizia nr. 436/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 436/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.436R
Ședința publică de la 6 aprilie 2015
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL G. împotriva sentinței civile nr.364/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient I. G., intimata pârâtă C. NATIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și intimatul reclamant I. L., având ca obiect: Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 23.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.03.2015 și apoi la 6.04.2015.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._/299/2010 la data de 13.04.2010, reclamantul I. L. a chemat în judecată pârâta Primăria M. București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată aceasta să-i restituie în natură 2 ha de teren.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că se impune restituirea în natură a restului de teren rămas în patrimoniul autorului său, G. I., după înstrăinarea unei suprafețe de teren, deținut în temeiul actului de vânzare autentificat sub nr._/31.05.1927 de Tribunalul I., Secția notariat.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În data de 12.08.2010, reclamantul a formulat cerere modificatoare, solicitând obligarea pârâților S. Sectorului 4 de aplicare a Legii nr. 18/1991, C. Locală de aplicare a Fondului Funciar din cadrul Prefecturii M. București și C. G. al M. București la restituirea terenului în suprafață de 18.118 mp, situat în București, sector 4, ., iar, în subsidiar, la acordarea de măsuri reparatorii.
Prin sentința civilă nr._/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 23.11.2010, sub nr._/4/2010.
În data de 28.03.2011, reclamantul a formulat cerere modificatoare, sub aspectul obiectului cauzei, precum și al cadrului procesual pasiv, menționând faptul că suprafața de teren în litigiu este de 11.631 mp, rămasă în urma scăderii din suprafața totală de 30.000 mp a suprafeței înstrăinate de 11.869 mp și a celei de 6.500 mp, pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii în temeiul sentinței civile nr. 352/06.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 2088/2004, solicitând, totodată, introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Primăriei M. București.
Cererea modificatoare a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâta S. Sectorului 4 de aplicare a Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru considerentul că terenul situat în București, .. 176, sector 4, a fost înstrăinat de autorul reclamantului anterior preluării, aspect menționat în adresa nr._/07.08.2002, comunicată numitei I. E.. De asemenea, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, în raport de temeiul de drept invocat, și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că terenul în litigiu este situat în intravilan și a fost expropriat, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr.3462/09.05.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr._, la data de 30.06.2011.
În ședința publică din data de 04.10.2011, reclamantul a specificat faptul că adresa actuală a imobilului este în București, .. 176, sector 4, tribunalul luând act în consecință. De asemenea, tribunalul a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. Sectorului 4 de aplicare a Legii nr. 18/1991 cu fondul cauzei.
La data de 09.09.2013, reclamantul a formulat cerere modificatoare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013 pentru imobilul în suprafață de_ mp, situat în București, .. 176, sector 4, cererea fiind formulată numai în contradictoriu cu pârâții M. București și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, tribunalul luând act în consecință.
Pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, în cadrul căreia a invocat excepția prematurității introducerii acestei cereri, iar, pe fondul său, respingerea ca neîntemeiată.
La data de 05.02.2014, numitul I. G. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, având același obiect cu cererea principală în modalitatea modificată, în limita drepturilor sale succesorale, tribunalul încuviințând această cerere în principiu în ședința publică din data de 04.03.2014, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acel termen de judecată (încheiere de amânare a pronunțării asupra cauzei).
În ședința publică din data de 04.03.2013, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, atât în ceea ce privește cererea principală, cât și în privința cererii de intervenție, pentru argumentele cuprinse în încheierea de amânare a pronunțării. De asemenea, având în vedere această soluție, tribunalul a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, motivat de faptul că aceasta este invocată de o persoană în privința căreia s-a constatat lipsa legitimării procesuale pasive.
În ceea ce privește probatoriul, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei cu expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie, ce au fost admise de tribunal, ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a anexat la dosar în fotocopii titlu de proprietate, act de vânzare-cumpărare, schițe, certificate de moștenitor, acte de stare civilă, relații, precum și alte acte. În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, acesta a fost întocmit de expertul judiciar D. I. și atașat la dosar, părțile neformulând obiecțiuni la cuprinsul său.
Prin sentința civilă nr. 364 din 24.03.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost modificată de reclamantul I. L., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar G. și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, a admis în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientul în nume propriu I. G., și a obligat pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile art.21 din Legea nr.165/2013 pentru imobilul situat în București, ..176, sector 4, compus din teren în suprafață de_ mp, în favoarea reclamantului și a intervenientului principal, fiecare pentru cota de 1/2 din drept.
Totodată, a respins cererea principală și cea de intervenție voluntară principală formulate în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, pentru lipsa calității procesuale pasive și a obligat pârâtul M. București la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a expus următoarele considerente:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 comunicată prin intermediul B.E.J.A. D., I. și Crafcenco, sub nr.681/12.06.2001, numita I. E. prin mandatar I. L., a solicitat, printre altele, restituirea în natură a imobilului-teren situat în București, sectorul 4, ..176, fiind format dosarul administrativ nr.2525 conexat cu dosarul nr._ (filele nr. 82 și 83 din dosarul Tribunalului București, vol. II).
În ceea ce privește dovada calității reclamantului și a intervenientului în nume propriu de persoane îndreptățite în temeiul Legii nr.10/2001, tribunalul a constatat că prin actul de vânzare autentificat sub nr._/31.05.1927 de Tribunalul I., Secția Notariat, numitul G. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3 ha, situat în . I., ce a făcut parte din moșia Vatra Mănăstirii Văcărești.
Din acest teren, numitul G. I. a înstrăinat o suprafață de 11.689 mp, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.04.1946 de Tribunalul I., Secția Notariat.
Prin sentința civilă nr.352/06.04.2005 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr.2088/2004, definitivă și irevocabilă, s-a constatat calitatea reclamantului și a intervenientului în nume propriu la acordarea măsurilor reparatorii, printre altele, și pentru terenul în suprafață de 6.500 mp, situat în București, ..176, sector 4.
Prin urmare, terenul ce formează obiectul prezentului litigiu este reprezentat de suprafața de 11.631 mp, rămasă în urma scăderii din suprafața totală de 30.000 mp a suprafeței înstrăinate de 11.869 mp și a celei de 6.500 mp, pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii în temeiul hotărârii judecătorești specificate în precedent.
Unica moștenitoare legală a defunctului I. G. este numita I. E., potrivit certificatului de moștenitor nr. S6/1963, emis de Notariatul de Stat al Raionului N. B..
Reclamantul I. L. și intervenientul în nume propriu I. G. sunt moștenitorii numitei I. E., fiecare având o cotă de ½ din masa succesorală, potrivit certificatului de moștenitor nr. 7/03.02.2005 emis de B.N.P.A. M. G. O. și A. A. Jean.
Tribunalul a menționat faptul că prin dispoziția Primarului G. nr._/06.04.2012 pronunțată în dosarele administrative conexate au fost revocate dispozițiile Primarului G. nr.9482/07.02.2008 și nr.9749/12.03.2008 și modificată dispoziția Primarului G. nr.3166/17.08.2004, în privința terenului situat în ..21, sector 4, București, prin urmare, la o altă adresă poștală decât cel din litigiu. Același teren este vizat și de dispoziția Primarului G. nr._/06.04.2012.
Dispoziția Primarului G. nr._/06.02.2012 privește numai o suprafață de 6.500 mp din terenul situat în București, ..176, cea în privința căruia a statuat Tribunalul București, Secția a III-a Civilă prin sentința civilă nr.352/06.04.2005 pronunțată în dosarul nr.2088/2004 (notificarea nr. 813/25.06.2001, filele nr. 84 și 85 din dosarul Tribunalului București, vol. II).
De asemenea, susținerea Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale, Serviciul Constatare Persoane fizice în sensul că terenul în suprafață de 18.131 mp ar fi fost înstrăinat de numitul I. G. nu este susținută de niciun înscris doveditor, tribunalul efectuând numeroase demersuri în vederea lămuriri acestui aspect, motiv pentru care o atare afirmație nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției.
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că acesta a fost predat Gospodăriei Agricole Anexă a Spitalului nr. 9, fiind cuprins în procesul-verbal nr. 787/1960, iar, din anul 1963, predat către GAC Jilava (fila nr. 107 din dosarul Tribunalului București, vol. II).
În ceea ce privește situația juridică actuală a imobilului ce constituie obiectul prezentului dosar, tribunalul a reținut că acesta nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, aspect ce rezultă din cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar D. I., fiind în prezent ocupat de străzi și construcții reprezentate de blocuri de locuințe, precum și alte utilități publice.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În conformitate cu dispozițiile art.25.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.
În cazul în care persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă și totodată a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile.
Tribunalul a constatat că dosarul administrativ nr.2525 conexat cu dosarul nr._ este complet, astfel încât notificarea în privința terenului în litigiu poate fi soluționată.
Prin Decizia nr. XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii s-a reținut că în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art.297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art.21 alin.(2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Ca atare, tribunalul, competent să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea notificării acesteia, a apreciat că reclamantul și intervenientul în nume propriu au făcut dovada formulării în termen legal a notificării, a calității lor de persoane îndreptățite și a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr.10/2001.
Tribunalul a reținut însă că imobilul ce constituie obiectul prezentului litigiu nu mai poate fi restituit în natură, aspect ce rezultă din cuprinsul raportul de expertiză întocmit în cauză.
În conformitate cu art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013 în varianta în vigoare la data pronunțării prezentei soluții, act normativ de imediată aplicare prin raportare la art.4 din cadrul său, inclusiv în cadrul cauzelor deja existente pe rolul instanțelor judecătorești, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, una dintre măsurile reparatorii în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzut în cap. III.
Potrivit art.21 alin.1 din lege, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
Raportat la alin.3 al aceluiași articol, dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr.10/2001, republicată, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Pentru considerentele menționate anterior, tribunalul a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost modificată, precum și cererea de intervenție voluntară principală.
În consecință, tribunalul a obligat pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile art.21 din Legea nr.165/2013 pentru imobilul situat în București, ..176, sector 4, compus din teren în suprafață de 11.631 mp, în favoarea reclamantului și a intervenientului principal, fiecare pentru cota de 1/2 din drept.
Soluția de admitere în parte a ambelor cereri are în vedere admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința publică din data de 04.03.2014. Ca atare, tribunalul a respins cererea principală și cea de intervenție voluntară principală formulate în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Raportat la cererea reclamantului și la soluția pronunțată în cauză, în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâtul M. București la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat achitat conform chitanțelor anexate la dosar, precum și onorariu de expert.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs pârâtul M. București, Primarul G., recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând următoarele:
Prin acțiunea, modificată în repetate rânduri, formulată de reclamant în contradictoriu cu M. București, s-a solicitat să fie obligat pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafață de_ mp situat în București, .. 176 sector 4.
Recurentul-pârât consideră că instanța apreciază cu totul eronat probele administrate în prezenta cauza și, astfel, "ajunge la concluzia că reclamantul și intervenientul sunt îndreptățiți la emiterea unei dispoziții motivate privind acordarea de măsuri compensatorii conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
Astfel, deși la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care rezultă că reclamantul și intervenientul în nume propriu nu sunt îndreptățiți să primească măsuri compensatorii pentru suprafața de_ mp, instanța ajunge la concluzia contrară, dar fără să argumenteze în nici un fel această decizie prin prisma acestor înscrisuri.
Din înscrisurile depuse rezultă, fără putere de tăgadă, faptul că reclamanții erau îndreptățiți la restituirea suprafeței de 6500 mp, suprafață care s-a găsit în patrimoniul antecesoarei acestora, I. E., suprafața pentru care aceștia au primit dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent.
Mai mult, arată apelantul-pârât, această dispoziție a fost emisă în urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.352/06.04.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 2088/2004 și consideră că la momentul judecării dosarului menționat s-au administrat probe din care a rezultat faptul că la momentul exproprierii în baza Decretului nr. 115/1959 lui I. E. i-au fost expropriați numai 6500 mp. În situația în care din dovezile administrate în acel dosar reieșea o altă suprafață, mai mare, atunci decizia în dosarul respectiv era pentru o suprafață mai mare.
În prezentul dosar, instanța nu motivează modul în care a ajuns la concluzia că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii pentru suprafața de_ mp.
Mai mult, în întâmpinarea depusă de Primăria Sectorului 4 se face referire la această suprafață menționându-se că o suprafață de_ mp din suprafața de teren a fost înstrăinată către Cozacec R., D. N. și A. P., așa cum reiese din adresa nr._/07.06.2001 eliberată de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 4, iar suprafața de teren de_ mp a fost înstrăinată lui L. I. conform actului de vânzare-cumpărare nr._/12.04.1946, de unde rezultă că, de-a lungul timpului, terenul în suprafață de 30.000 mp a făcut obiectul mai multor acte de înstrăinare.
Recurentul-pârât consideră că acțiunea reclamantului și intervenientului este neîntemeiată, aceștia nedepunând probe care să combată înscrisurile depuse de către el.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Se solicită judecarea și în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul-intervenient I. G., și intimatul-reclamant I. L. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității recursului, și în subsidiar, au solicitat în esență, respingerea recursului ca nefondat.
La dosarul cauzei s-au depus un în copie acte.
Examinând excepția tardivității formulării recursului invocată de intimați prin întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, Curtea o apreciază ca nefondată în raport de dispozițiile art.103 alin.1 teza I Cod procedură civilă și reținând că decizia recurată a fost comunicată recurentului la data de 04.11.2014 la sediul recurentului (astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii aflată la fila 430 din dosarul de fond) iar recursul a fost formulat la data de 20.11.2014, potrivit mențiunii de pe dovada de expediere prin fax a recursului aflată la fila 3 din dosarul de recurs cu respectarea termenului legal procedural de 15 zile de la comunicarea hotărârii apelate. Curtea va avea în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 301 Cod procedură civilă „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel”.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția tardivității formulării recursului ca nefondată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, și, în raport de prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, sub toate aspectele, Curtea apreciază ca fondat recursul formulat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată, analizând materialul probator administrat în cauză în raport de criticile formulate de recurentul-pârât, că instanța fondului a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost aceste dispoziții interpretate prin decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și art. 25.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, atunci când a reținut refuzul nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificările nr. 618/2001 și nr. 813/2001, prin care intimatul-reclamant, în calitate de mandatar al autoarei sale, numita I. E., a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în privința imobilului teren în suprafață de 11.631 mp din .. 176.
În acest sens, Curtea constată că, după cum a reținut și instanța de fond, I. E., prin mandatar, a formulat în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 618/12.06.2001 expediată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D., I. și Crafcenco prin care a solicitat măsuri reparatorii în ceea ce privește terenul din București, .. 176, terenurile din .. 9 și nr. 21, notificarea fiind adresată Primăriei M. București și înregistrată la această instituție sub nr._/22.06.2001 (filele 82 și 83 din dosarul Tribunalului București vol. II).
Totodată, prin notificarea nr. 813/25.06.2001, expediată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D., I. și Crafcenco și înregistrată sub nr. 8096/28.06.2001 la Prefectura M. București, intimatul-reclamant a solicitat măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 10/2001, în privința terenului din .. 176, în suprafață de 0,65 ha, însă, prin cererea înregistrată la Primăria M. București, în privința terenului din .. 176, însă, prin cererea înregistrată la Primăria M. București sub nr._/25.06.2002, autoarea intimatului-reclamant și a intimatului-intervenient a precizat în mod clar că solicită măsuri reparatorii în privința suprafețelor de teren de 11.000 mp și 18.131 mp ce au aparținut numitului G. I. (filele 210, 211 din dosarul Tribunalului București vol. II), aceeași cerere fiind reiterată de autoarea intimaților-reclamanți și intimatului-intervenient prin petiția înregistrată sub nr._/08.08.2002 ((filele 213 – 215 din dosarul Tribunalului București vol. II).
Curtea constată că prin dispoziția Primarului G. nr. 3166/17.08.2004 s-au soluționat notificările nr. 618 și nr. 813 din 2001 în sensul respingerii cererii formulate de autoarea intimaților-reclamanți și a intimatului-intervenient în privința imobilului teren din .. 176, sector 4, București și pentru imobilul din .. 9, acordându-se despăgubiri în echivalent doar pentru terenul din .. 21.
Această dispoziție motivată a unității deținătoare a fost contestată de autoarea intimaților I., contestația fiind înregistrată sub nr. 2088/31.08.2004 la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, care, prin sentința civilă nr. 352/06.04.2005, a admis contestația precizată împotriva dispoziției nr. 3166/2004, constatând că moștenitorii numitei I. E., respectiv intimații I., sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii și pentru imobilul din .. 176, sector 4, în suprafață de 6500 mp, dar și pentru imobilul teren din .. 9 și pentru construcția demolată ridicată pe terenul din .. 21.
Prin considerentele sentinței, instanța a reținut, în privința imobilului teren din .. 176, că din adresa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă că terenul în suprafață de 6500 mp a fost deținut de autoarea intimaților I., fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 115/1959, conform procesului-verbal nr. 645/07.08.1960, cuvenindu-se autoarei intimaților măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel intimatul I. L., însă, prin decizia nr. 1426A/17.10.2005 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă, s-a luat act de renunțarea la judecarea apelului de către această parte, iar prin decizia civilă nr. 4006/18.04.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a constatat nul recursul declarat de intimat împotriva sentinței civile a Tribunalului București.
În executarea sentinței civile nr. 352/06.04.2005 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, unitatea deținătoare a emis dispoziția motivată nr. 9482/07.02.2008 aflată la fila 60 din dosarul Tribunalul București Vol. II, prin care, soluționând dosarul întocmit în baza notificărilor conexate nr. 618/2001 și nr. 813/2001 a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 6500 mp situat în București, .. 176, și pentru terenul din .. 9 și construcția demolată din .. 21, sector 4.
Curtea menționează că terenul total de 3 ha din .. 176, ce a făcut obiectul notificărilor nr. 618 și nr. 813 din 2001, era alcătuit din suprafața de_ mp, înstrăinați de numitul G. I., autorul numitei I. E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.04.1946 de către tribunalul I. – Secția Notariat, iar restul suprafeței de teren de 18.369 mp era alcătuită din suprafața de 6500 mp pentru care, prin sentința civilă nr. 352/2005 s-a constatat calitatea autoarei intimaților I. de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, iar restul de 11.869 mp face obiectul litigiului de față.
Dispoziția motivată nr. 9482/07.02.2008 a fost contestată la data de 15.02.2008 de către intimatul-reclamant, contestație înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, însă, prin încheierea dată la 28.11.2011, în dosarul nr._/303/2011, intimatul-reclamant a renunțat la judecarea menționatei contestații. Dispoziția menționată a fost modificată prin dispoziția nr. 9749/12.03.2008 doar în privința constatării calității moștenitorilor numitei I. E., respectiv a intimaților I., iar ulterior, prin dispoziția nr._/06.04.2011 a Primarului G., aflată la fila 25 din dosarul tribunalului, în executarea sentinței civile nr. 352/06.04.2005, asupra notificărilor nr. 618 și nr. 813 din 2001, unitatea deținătoare a revocat dispozițiile nr. 9482 și nr. 9479 din 2008, propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 6500 mp din .. 176, sectorul 4, intimaților I..
Prin urmare, în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus notificările nr. 618 și nr. 813 din 2001 formulate de autoarea intimațiilor I. au fost soluționare prin dispoziția motivată nr.3166/2004 a Primarului G. al M. București, cenzurată prin sentința civilă nr.352/6.04.2005 a Tribunalului București – Secția a III-a Civila definitivă prin decizia civilă nr.1426A/17.10.2005 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia nr.4006/18.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în executarea acesteia s-a emis în final dispoziția motivată nr._/6.04.2011 ce privea imobilul ce a format obiectul notificărilor (respectiv suprafața de 3 ha din .. 176, în care este cuprinsă și suprafața de_ mp), nu se poate vorbi de vreun refuz de soluționare a notificărilor în discuție de către unitatea deținătoare, și, prin urmare, materialul probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente reprezentate de art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 au fost greșit interpretate și aplicate de către prima instanță.
În acest sens, Curtea constată că, deși obiect al notificărilor în privința cărora s-au emis dispozițiile motivate, cenzurate prin hotărâri judecătorești irevocabile l-a constituit întreaga suprafață de teren de 3 ha din .. 176, s-a constatat că autoarea intimaților I. este îndreptățită la restituire doar pentru 6500 mp din acel teren în urma parcurgerii întregii proceduri jurisdicționale prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Curtea apreciază că, practic, instanța fondului a ignorat principiul de drept potrivit căruia odată aleasă o procedură în fața instanței, nu se mai poate recurge la o altă asemenea procedură, aceasta fiind prevăzută de adagiul potrivit căruia electa una via non datur ad alteram, aceasta prevăzând că odată exercitat dreptul de a contesta o anumită măsură legală, drept ce s-a concretizat prin pronunțarea unei anumite soluții judiciare, partea nu mai poate recurge la altă cale de atac pentru a invoca aspecte pe care le-ar fi putut invoca în cadrul primei proceduri.
Prin urmare, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 352/06.05.2005 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, instanța investită cu cenzurarea dispoziției motivate nr. 3166/2004 a analizat întinderea dreptului deținut de autoarea intimaților asupra imobilului de 3 ha din care făcea parte și terenul de_ mp din .. 176, ce face obiectul prezentului litigiu, printr-o hotărâre judecătorească ce a rămas irevocabilă, iar dispozițiile de punere în executare a hotărârii judecătorești nu au fost nici ele contestate de persoana îndreptățită, aceasta din urmă nu mai poate invoca în justiție faptul că întinderea dreptului său, în privința căruia a formulat notificările, ar fi alta.
Nu pot fi, însă, primite susținerile recurentei potrivit cărora intimații nu erau îndreptățiți la restituirea suprafeței în litigiu, în raport de probele administrate, deoarece acestea implică, după cum s-a arătat mai sus, reanalizarea întinderii dreptului persoanei îndreptățite asupra imobilului ce a făcut obiectul notificării, soluționate printr-o dispoziție motivată cenzurată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora prima instanță nu ar fi motivat în raport de ce probe ar fi ajuns la concluzia că intimații ar fi îndreptățiți la măsuri reparatorii în privința imobilului în litigiu, deoarece tribunalul a analizat în mod amplu atât calitatea de persoană îndreptățită a intimaților I. în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, modalitatea de preluare a imobilului în proprietatea statului, situația lui juridică actuală, evaluând probele administrate motivat chiar dacă eronat, în raport de dispozițiile legale aplicabile.
Prin urmare, reținând caracterul nelegal și netemeinic al sentinței recurate și incidența prevederilor art. 3041 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurentul-pârât, va modifica, în parte sentința recurată, și în consecință, va respinge cererea principală și cererea de intervenție voluntară ca nefondate. Va fi menținută dispoziția sentinței privind respingerea cererii principale și a celei de intervenție voluntară față de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului ca nefondată.
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul G. împotriva sentinței civile nr. 364 din 24.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-intervenient I. G., cu intimata-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și cu intimatul-reclamant I. L..
Modifică, în parte sentința recurată.
Respinge cererea principală și cererea de intervenție voluntară ca nefondate.
Menține dispoziția sentinței privind respingerea cererii principale și a celei de intervenție voluntară față de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. B. I. P. B. A. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. BAS
Tehnord. BAS/PS 2 ex.
23.04.2015
Jud. fond: D. N. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 52/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
