Expropriere. Decizia nr. 190/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 190/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.190A
Ședința publică de la 3 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. A..
După casarea în parte a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă ., cu sediul ales la la SCA G. și Asociații, în București, ..32, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1281/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..38, sector 1 și cu sediul ales la SCPA T. D. și Asociații, în București, Calea 13 Septembrie nr.214, ., ., cauza având ca obiect „expropriere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-pârât reprezentat de avocat B. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Apărătorul intimatului-pârât invederează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului P. invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că prejudiciul solicitat de apelanta-reclamantă nu a fost dovedit, acesta nu este unul actual și cert și nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte prejudiciul cauzat prin indisponibilizarea suprafeței de teren în litigiu. Totodată, în prezenta cauză se aplică dispozițiile Legii nr.33/1994, nefiind incidente prevederile art.998 – 999 C.civ.
Reprezentantul Ministerului P. pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat. Arată că apelanta-reclamantă nu a depus la dosar înscrisuri care să dovedească existența unui prejudiciu cauzat prin indisponibilizarea suprafeței de teren în litigiu.
CURTEA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea din data de 16.07.2009, reclamanta S.C. R. I. S.R.L a chemat în judecată pe pârâții M. Transporturilor și Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri aferente valorii de piață a terenurilor expropriate prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 217/10.05.2009, nr. 218/10.05.2009 și nr. 219/10.05.2009, cât și la plata sumei de 900.000 euro cu titlu de prejudiciu cauzat prin indisponibilizarea întregii suprafețe de 30.000 mp, pentru mai mult de 1 an.
În motivare, a arătat că prin procesul verbal nr. 1 din 09.07.2008 al Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 – Consiliul Local al Comunei Stefăneștii de Jos, județul I., s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 156.495,49 lei pentru suprafața de teren de 4124 mp, nr. cadastral 1085/2, și care făcea parte din suprafața totală de 30.000 mp.
Deși i s-a adus la cunoștință faptul că va fi expropriată doar suprafața de 4124 mp – nr. cadastral 1085/2 (așa cum figurează la poziția 119 din H.G. nr. 425/2008), întreaga suprafață de teren de 30.000 mp a fost notată la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I., la cererea pârâților, motivat de faptul că nu se știa la acel moment care este exact determinarea acesteia.
În raport cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 33/1994, la 18.08.2008, a formulat întâmpinare, necomunicată Secretariatului General al Guvernului în termenul de 30 de zile, așa cum impun prevederile art. 14 alin. 2 din același act normativ.
La data de 10.11.2008, Compania Națională de Autostrăzi – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a emis o hotărâre prin care reclamanta este încunoștințată de faptul că a fost respinsă cererea privind exproprierea suprafeței de 4124 mp din . – proprietatea sa, care face parte din totalul de 30.000 mp. Prin aceeași hotărâre, a fost dispusă efectuarea unei documentații cadastrale provizorii, conforme cu proiectul tehnic, suprafața de 30.000 mp rămânând indisponibilizată în cartea funciara, cu mențiunea: „este supus exproprierii”.
La data de 10.05.2009, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a emis hotărârile de acordare de despăgubiri nr. 217, 218 și 219, pentru suprafețele de 100 m.p. +159 m.p +1209 m.p, dar valorile stabilite prin acestea sunt modice.
Prin sentința civilă nr. 1280/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. R. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei la suma de 74.954 lei, reprezentând echivalentul sumei de 17.616 euro.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 217, nr. 218 și nr. 219 din 10.05.2009 emise de pârâta, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenurilor în suprafață de 1209 mp, cu nr. cadastral 1085/1/3, în suprafață de 159 mp cu nr. cadastral 1085/1/1 și în suprafață de 100 mp cu nr. cadastral 1085/3/1, toate aceste terenuri fiind situate în ., tarlaua 3, ., stabilindu-se totodată cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de 52.208 lei.
În expertiza efectuată în cauză, comisia formată din cei trei experți a stabilit valoarea de circulație a terenurilor expropriate la suma totală de 17.616 euro respectiv suma de 74.954 lei.
În consecință, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă și a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia la suma de 74.954 lei reprezentând echivalentul sumei de 17.616 euro.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta S.C. R. I. S.R.L. și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Reclamanta a solicitat admiterea și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii și a capătului 2 din cererea principală referitoare la obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului cauzat prin indisponibilizarea întregii suprafețe de 30.000 mp teren pentru mai mult de 3 ani de zile.
A susținut că instanța de fond s-a pronunțat doar pe primul capăt de cerere formulat, acordându-i despăgubiri la valoarea reală a terenurilor expropriate, însă a omis să se pronunțe în ceea ce privește prejudiciul cauzat pentru indisponibilizarea întregii suprafețe de teren.
Deși la acel moment al exproprierii pârâtă știa care este determinarea exactă a suprafeței de teren ce urma a se expropria la data de 05.08.2008 a cerut să se noteze operațiunea de expropriere pentru întreaga suprafață de teren de 30.000 mp – la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I. în dosarul nr._/30.07.2008.
Pârâta nu a înțeles să respecte dispozițiile art. 14 alin. 2 din Lege nr. 33/1994 și să depună întregul dosar al exproprierii la Secretariatul General al Guvernului în termen de 30 de zile.
Mai mult, la data de 10.11.2008, Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 – a emis o hotărâre prin care comunica faptul că a fost respinsă exproprierea suprafeței de 4.121 mp din ., suprafața de teren de 30.000 mp proprietatea reclamantei rămânând în continuare notată în cartea funciară cu mențiunea «teren supus exproprierii».
D. urmare, au fost respinse și cererile privind acordarea de despăgubiri pentru această suprafață de teren, neținându-se cont de faptul că trecuse jumătate de an de când era indisponibilizată întreaga proprietate de 30.000 m.p.
În 2010 au fost emise 3 dispoziții de expropriere pentru cele 3 parcele separate, care fac parte din aceeași suprafață totală de 30.000 mp și au fost acordate despăgubiri neținând cont de momentul indisponibilizării terenului (2008), ci în funcție de prețurile din 2010, suprafața de teren de 30.000 mp rămânând notate în continuare ca fiind supus exproprierii.
A arătat că au fost încălcate și dispozițiile art. 41 alin. 3 din Constituție potrivit cărora “Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.
În consecință, a apreciat că este îndreptățită la acordarea de despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin indisponibilizarea întregii proprietăți de 30.000 mp din 2008 până la momentul sesizării instanței, iar valoarea acestora este cea calculată de către experți.
Apelantul-pârât, în susținerea motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate, a criticat soluția sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat care nu corespunde valorii de piață a acestora în accepțiunea art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia civilă nr. 270A din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate ambele apeluri.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că apelul declarat de pârât este neîntemeiat, întrucât cuantumul despăgubirilor acordate, raportat la prețurile actuale de piață ale terenurilor similare, a fost confirmat prin noul raport de expertiză efectuat în apel, care a stabilit chiar o valoare mai mare de 87.906 lei (la data de 27.07.2012), superioară valorii acordate de către prima instanță prin sentința civilă nr. 1280 din 06.07.2011.
În ceea ce privește critica reclamantei S.C. R. I. S.R.L. referitoare la nepronunțarea primei instanțe cu privire la prejudiciul cauzat pentru indisponibilizarea întregii suprafețe de teren de 30.000 mp, deși nu era în întregime supusă exproprierii, mențiunea înscrisă în cartea funciară cu privire la expropriere, poate fi radiată la cererea apelantei-reclamante, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că suprafața de teren ce nu a fost expropriată se află în posesia apelantei-reclamante, prin urmare, critica referitoare la faptul că această suprafață de teren nu poate fi folosită, este nefondată. De asemenea, din același raport de expertiză reiese că pe suprafața de teren nu pot fi edificate construcții, aceasta putând avea destinația inițială, de teren agricol.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a apreciat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 998 din Codul civil, în raport de prejudiciul creat de pârâtă prin indisponibilizarea suprafeței de 30.000 mp. Radierea mențiunii din cartea funciară nu este în măsură să repare prejudiciul creat prin lipsa de folosință a suprafeței de 30.000 mp.
Prin decizia civilă nr. 3427/3.12.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta, a fost casată în parte, decizia recurată și a fost trimisă cauza, spre rejudecarea apelului reclamantei la aceiași instanță. Restul dispozițiilor deciziei au fost menținute.
În considerente, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a analizat critica privind nepronunțarea primei instanțe asupra capătului doi de cerere, rezumându-se să constate ea însăși că restul terenului proprietatea reclamantei a rămas în proprietatea acesteia și că oricum, ar fi avut la îndemână posibilitatea de a solicita radierea din cartea funciară a mențiunii, în temeiul Legii nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
Această analiză însă nu este în măsură să răspundă criticilor din apel formulate de către reclamantă și care privesc cauzarea unui prejudiciu în raport de care trebuia analizate îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale referitoare la existența prejudiciului, existența faptei, a legăturii de cauzalitate și a laturii subiective.
Trimiterea instanței de apel la faptul că reclamanta avea posibilitatea de a apela la o altă instituție juridică, încalcă și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru protecția Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, reținută de instanța și în cauza Albina contra României.
.
Mai mult, curtea de apel nu a răspuns argumentelor reclamantei din apel în care aceasta făcea referire la omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la prejudiciul cauzat prin indisponibilizarea întregii suprafețe de teren pe o durată de 3 ani. Dacă întra-adevăr obligația pe care o impune art. 6 din paragraful nr. 1, nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, este necesar a se consta că, în speță, curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, fără să precizeze nici un motiv care să conducă la dezlegarea motivului de apel al acesteia.
Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru indisponibilizarea suprafeței de 30.000 mp.
În rejudecare, s-a cerut instanței de apel să refacă probatoriul și să analizeze îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România referitoare la existența prejudiciului, existența faptei ilicite a legăturii de cauzalitate și a laturii subiective.
Curtea de apel reluând judecata apelului formulat de către reclamantă constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, deși a fost legal citată, reclamanta apelantă nu s-a prezentat în instanță pentru a formula cereri de completare a probatoriului pentru dovedirea prejudiciului produs prin indisponibilizarea suprafeței de 30.000 m.p. teren.
Într-adevăr, din actele dosarului rezultă că la data de 30 iuie 2008, la cererea expropriatorului, s-a dispus notarea, în baza încheierii nr._/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I., a mențiunii că imobilul cu nr. cadastral 1085 din Cartea Funciară nr. 968 a Comunei Ștefăneștii de Jos, este supus exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004.
Cu toate acestea, în baza hotărârilor nr. 217, nr. 218 și nr. 219 din 10.05.2009 emise de pârâta, s-a dispus exproprierea de la reclamantă numai a terenurilor în suprafață de 1209 mp, cu nr. cadastral 1085/1/3, în suprafață de 159 mp cu nr. cadastral 1085/1/1 și în suprafață de 100 mp cu nr. cadastral 1085/3/1, din suprafața totală de 10.000 m.p.
Conform art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Textul de lege susmenționat instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii din partea unui terț.
Pentru a fi antrenată această răspundere trebuie să existe așadar fapta ilicită, un prejudiciu cert, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție.
Reclamantul nu a produs nici un fel de probe, din care să rezulte existența unui prejudiciu cert în patrimoniul său, ca urmare a faptului că S. R. a notat în Cartea Funciară a imobilului proprietatea sa, compus din restul terenului rămas neexpropriat din suprafața de 10.000 m.p., intenția sa de expropriere.
De asemenea, simplul fapt al notării unei mențiuni în Cartea Funciară nu echivalează cu existența comiterii unei fapte ilicite care este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În consecință, lipsa dovezii existenței unui prejudiciu atrage și inexistența faptei ilicite.
Or, lipsa unui singur element al răspunderii civile delictuale atrage neantrenarea acesteia.
În plus, acest teren s-a aflat în permanență în stăpânirea reclamantei, respectiv atât până la data intentării acțiunii 16 iunie 2009, cât și până la data efectuării expertizei, păstrându-și destinația de teren agricol.
Așa fiind, Curtea în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul ales la la SCA G. și Asociații, în București, ..32, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1281/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..38, sector 1 și cu sediul ales la SCPA T. D. și Asociații, în București, Calea 13 Septembrie nr.214, ., ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. V. R. P.
GREFIER
G. M. V.
Red. A.V.
Tehnored. T.I.
4 ex./22.04.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
