Pretenţii. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 467/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 467
Ședința publică de la 10.04.2015.
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de repunere pe rol a recursului formulată de recurentul reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, împotriva deciziei civile nr. 1661 A din 04.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul din codul de procedură civilă recurentul reclamant a solicitat la data de 25.02.2015, repunerea cauzei pe rol, precum și judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea, în urma deliberării va dispune repunerea cauzei pe rol, iar față de solicitarea recurentului reclamant, de judecare a cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.p.civ. va reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1560/12.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. N. AL POLITISTILOR ȘI VAMESILOR PRO LEX, în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLITIEI ROMANE, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2009 sub nr._ reclamantul S. N. AL POLITISTILOR ȘI VAMESILOR PRO LEX a chemat în judecata pe pârâtul I. G. AL POLITIEI ROMANE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea paratului la plata sumei de_,18 lei, cu titlu de despăgubiri aferente contravalorii cheltuielilor suportate cu titlu de chirie pentru asigurarea spațiului necesar desfășurării activității pe perioada septembrie 2008 – aprilie 2009. Totodată, a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul arata ca prin sentința civila nr.3430/09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ s-a constatat reprezentativitatea Sindicatului național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex la nivelul Inspectoratului G. al Politiei Romane pentru funcționarii publici cu statut special, polițiști.
Având în vedere normele legale în vigoare, prin adresa nr._/10.09.2008, înregistrata la IGPR sub nr._/10.09.2008, au solicitat paratei sa respecte prevederile art. 22 alin. 3, art. 30 din legea nr. 54/2003, art. 3-6, art. 22- 27 și art. 34 din HG nr.833/2007, insa nu au primit nici un răspuns.
De asemenea, prin adresa nr._/04.03.2009, au solicitat paratei sa respecte drepturile legale cuvenite organizațiilor sindicale reprezentative, în sensul de a acorda spațiu pentru birouri în scopul desfășurării activității sindicale iar prin adresa nr._/10.03.2009, emisa de IGPR și transmisă tuturor Inspectoratelor Județene de Politie, s-a dispus ca potrivit minutei din data de 23.01.2008, încheiate intre reprezentanții IGPR și cei ai Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, sa se repartizeze, în măsura posibilităților, o încăpere cu logistica minima necesara desfășurării activității sindicale în unitățile de politie unde sindicatul are reprezentativitate, lucrurile respective nerealizându-se insa pana în prezent.
Deși a făcut demersurile legale încă din anul 2008 pentru a i se pune la dispoziție spațiul necesar desfășurării în bune condiții a activității sale specifice IGPR nu a înțeles să-și îndeplinească obligația, fiind nevoiți sa închiriere un spațiu unde să-și desfășoare activitatea.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.22 alin.3, art. 54 din Legea nr. 54/2003.
La termenul din data de 15.10.2009 reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri în susținerea cererii, respectiv corespondenta purtata intre reclamant și parat; tabel cu problemele ce au fost dezbătute în cadrul ședinței de dialog social ce a avut loc intre reprezentanții IGPR și reprezentanții SNPV Pro Lex; tabel cu masurile ce au fost dispuse urmare a încheierii minutei din data de 23.01.2008 intre reprezentanții IGPR și reprezentanții SNPV Pro Lex; contractul de închiriere, încheiat la data de 04.02.2008; contractul de închiriere nr._/24.09.2008; contractul de închiriere, înregistrat sub nr._/17.10.2008; procesele-verbale nr._/16.09.2008, nr._/20.11.2008 și nr._/17.12.2008.
Parata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului acțiunii L. V..
În susținerea excepției, parata arată că cererea de chemare în judecata este semnata de numitul L. V., în calitate de președinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, cu privire la al cărui mandat instanța s-a pronunțat prin sentința civila nr.6598/22.07.2009, în sensul ca a acesta a expirat în anul 2008.
La termenul din data de 26.11.2009 reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, prin care a arătat că înțelege să–și majoreze pretențiile la suma de_,18 lei, reprezentând despăgubiri aferente contravalorii cheltuielilor suportate cu titlu de chirie, pentru asigurarea spațiului necesar desfășurării activității pe perioada septembrie 2008 – noiembrie 2009.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art.132 coroborat cu art. 82 și art. 112 și urm. C.p.c., precum și pe celelalte norme menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecata.
La termenul din data de 21.01.2010 instanța, în vederea soluționării excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului acțiunii, dl L. V., invocata de pârât în întâmpinare, a dispus efectuarea unor adrese către Judecătoria Sectorului 2 București pentru a se comunica sentința civila 6225/25.06.2008 pronunțată în dosarul nr._ (168/PJ/2008) și către Tribunalul București pentru a se comunica decizia civila nr. 1829 R/23.10.2008.
La data de 18.03.2010 s-a depus la dosar de către reclamant o precizare în sensul ca dosarul în care s-a pronunțat decizia civila nr.1826/R/23.10.2008, de casare cu trimitere spre rejudecare, are termen la data de 31.03.2010 la Judecătoria Sectorului 2 București. La același termen reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri în combaterea excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului acțiunii, dl L. V., inclusiv o adresa a Judecătoriei Sectorului 2 prin care se face un istoric al tuturor înregistrărilor cu privire reclamantul S. Național Al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX.
Prin încheierea din data de 18.03.2010 s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul disp. art. 244 alin.1 pct.1 C.p.c., până la rămânerea irevocabila a soluției pronunțate în dosarul civil al Judecătoriei Sectorului 2 constituit în urma pronunțării deciziei nr. 1826/R/23.10.2008 a Tribunalului București.
Ulterior, prin încheierea din data de 12.02.2014 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, în temeiul disp. art. 244 alin.2 C.p.c. La același termen reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare a câtimii obiectului, arătând ca suma totala pe care o pretinde de la parata este în cuantum de 163.350,74 lei. Totodată, a depus la dosar dovada rămânerii irevocabile a deciziei civile nr._/R/23.10.2008 a Tribunalului București, precum și un set de înscrisuri.
A precizat reclamantul faptul ca a insistat pentru acordarea unui spațiu de birou similar spațiului de birou pus la dispoziția unui alt sindicat reprezentativ, insa pana în prezent parata nu a dat curs solicitării sale.
La termenul din data de 12.03.2014 instanța a acordat cuvântul asupra excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantului, invocata de parat prin întâmpinare și în subsidiar pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârât raportat la semnatarul acțiunii L. V. instanța constată că, anterior, prin mai multe sentințe civile instanțele judecătorești s-au pronunțat asupra aceleiași excepții, soluția fiind de respingere. Cum soluțiile pronunțate în legătură cu excepția au rămas definitive și irevocabile, față de acestea fiind în prezența puterii de lucru judecat iar situația juridică a reclamantului nu s-a schimbat anterior datei înregistrării acțiunii (07.05.2009), instanța nu poate decât constata că excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Conform art. 22 al. (3) din Legea nr. 54/2003 (legea sindicatelor), în vigoare la data înregistrării acțiunii, invocat de reclamant în acțiune: „Unitățile în care sunt constituite organizații sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condițiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziția organizațiilor sindicale, spațiile corespunzătoare funcționării acestora și să asigure dotările necesare desfășurării activității prevăzute de lege.”
Cu toate acestea, obiectul acțiunii îl reprezintă plata despăgubirilor aferente contravalorii cheltuielilor suportate cu titlu de chirie de către sindicat, temeiul de drept aplicabil fiind art. 998-999 C.civ., temei de drept precizat, de altfel, de reclamant la termenul din 15.10.2009 în ședință publică (fila 42).
Astfel, conform art. 998 C.civ. „Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.” Iar conform art. 999 C.civ. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.”
Ori, analizând condițiile răspunderii civile delictuale (art. 998-999 C.civ.), se constata ca, pentru angajarea unei astfel de răspunderi trebuie îndeplinite o . condiții generale. Aceste condiții sunt reprezentate de existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Se retine ca prejudiciul constă în rezultatul negativ suferit ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană și poate fi patrimonial sau nepatrimonial.
Ori, prejudiciul solicitat în prezenta este reprezentat de contravaloarea chiriei achitate de reclamant unui terț ca rezultat al neacordării unui spațiu corespunzător funcționării sindicatului, de către pârât. Având în vedere faptul că prejudiciul, la rândul lui, trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada existenței primei condiții (prejudiciul cert) decât ipotetic.
În ceea ce privește fapta ilicită, conform doctrinei, aceasta este definita ca fiind orice fapta prin care, încălcându-se normele dreptului subiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Ori, din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul a făcut dovada că a dat curs cererii reclamantului, însă, rezultatul demersurilor sale nu a fost favorabil sindicatului. Dispozițiile art. 22 al. 3 din Legea nr. 54/2003 prevăd obligația de a pune la dispoziția sindicatelor spații corespunzătoare funcționării „în condițiile legii” în raport de întreaga unitate și nu doar de sindicat.
Față de acest aspect nu poate fi stabilită nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Potrivit art. 1169 cod civil cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. În cauza de față, reclamantul, prin probatoriul solicitat și administrat, nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Întrucât nu a fost făcută dovada intrunirii condițiilor generale, nu se mai pune problema analizării existenței celorlalte condiții speciale de atragere a răspunderii civile delictuale, respectiv a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul (intenție, neglijență sau imprudență).
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 998-999 C.civ., instanța va respinge acțiunea formulată și precizată de reclamant, ca neîntemeiată”.
Împotriva sentinței civile nr.1560/12.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București, a formulat recurs reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” – recalificat apel – față de criteriul valoric al pretențiilor deduse judecății (peste valoarea de 100.000 lei potrivit art.2821 C.proc.civ. (alin.1) al obiectului judecății – hotărârile nefiind supuse apelului (nota red.), arătând în esență, că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât în speță s-a administrat probatoriul conform căruia, în mod culpabil pârâtul nu a respectat obligația de a pune la dispoziția reclamantului un spațiu corespunzător pentru desfășurarea activității sindicale, conform art.22 din Legea nr.54/2003, care a determinat prejudicierea acestuia, în sensul închirierii unui spațiu adecvat pentru care s-a plătit chirie, prejudiciul fiind unul cert, antrenând răspunderea civilă delictuală a intimatului-pârât pentru suma de 163.350,74 lei achitată pentru spațiul închiriat în perioada septembrie 2008 – aprilie 2009, potrivit art.998 și urm. C.civ.
Prin decizia civilă nr.1661/A/04.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ s-a respins apelul reclamantului, ca tardiv formulat, potrivit următoarelor considerente:
„La termenul de judecată din data de 04.11.2014, tribunalul din oficiu a ridicat excepția tardivității apelului.
Potrivit art. 284 alin. 1 C.pr.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantului – reclamant – pârât la data de 08.07.2014( fila 237 dosar fond ), acesta declarând apel la data de 28.08.2014, depășind termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate mai sus.
Așa fiind, ținând seama de cele arătate anterior, tribunalul va admite excepția tardivității declarării apelului, în raport de dispozițiile art. 284 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul ca tardiv declarat”.
Împotriva deciziei civile nr.1661/A/04.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, a formulat recurs reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, prin care s-a susținut formularea apelului în termenul legal prevăzut de Codul de procedură civilă, că pârâtul datorează în temeiul art.998 și urm. Cod civil restituirea sumei de 163.350,74 lei către recurentul reclamant, conform cererii precizate la 12.02.2014, sumă plătită cu titlu de chirie pe perioada 09.2008 – 04.2009 pentru spațiul închiriat în vederea desfășurării activității sindicale, ca urmare a neasigurării în mod culpabil de către intimat a spațiului în scopul prevăzut de Legea nr.54/2003, fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, conform reglementării în materie.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9 și 3041 C.proc.civ.
La data de 02.02.2015 s-a comunicat la dosar (pentru termenul din 13.03.2015) întâmpinare depusă în cauză de către intimatul pârât I. G. al Poliției Române (I.G.P.R.) prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, decizia privind respingerea apelului ca tardiv formulat fiind temeinică și legală, întrucât de la data comunicării hotărârii judecătorești și până la data declarării apelului, s-a scurs o perioadă mai mare de 15 zile, prevăzut de art.284 alin.(1) C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 13.02.2015, Curtea a suspendat judecarea recursului pentru lipsa nejustificată a părților conform art.242 alin.1 pct.2 C.proc.civ., constatând că părțile au lipsit la apelul cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
P. s-a repus pe rol cu citarea părților la termenul de judecată din data de 10.04.2015, la cererea scrisă înaintată la dosar de către recurentul-reclamant S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX”, fiind solicitată judecarea în lipsă.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la data de 08.08.2014, s-a comunicat reclamantului (recurent) hotărârea primei instanțe a Judecătoriei sectorului 5 București, conform dovezii de la fila 238 din dosarul de fond, „prin afișare pe ușa principală a locuinței”, întrucât „nicio persoană de la pct.1 nu a fost găsită” (destinatar, portar, „funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, etc) – iar această comunicare nu a fost contestată.
Se constată apoi că apelul împotriva hotărârii instanței de fond s-a comunicat prin poștă la data de 27.08.2014 (ștampila poștei – fila 4 – plic verso atașat la dosarul cauzei) și înregistrat la 28.08.2014 la instanță.
Potrivit art.284 alin.1 C.proc.civ. (vechi - cel din 1865 cu modificările și completările ulterioare – aplicabil), „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Se constată – calculând termenul legal susmenționat, pe zile libere potrivit art.101 alin.1 C.proc.civ. (neintrând nici ziua de început și nici cea în care s-a sfârșit termenul), Curtea constată că termenul s-a încheiat în ziua de 24.08.2014 – duminică, astfel că s-a prorogat apoi în ziua de luni – 25.08.2014, care este ultima zi în care se mai putea declara apel.
Or, apelul s-a depus la oficiul poștal ulterior datei susmenționate, respectiv la 27.08.2014, astfel cum s-a arătat, iar o cerere de repunere în termen motivată, potrivit legii, nu s-a formulat în cauză.
În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală prin respingerea apelului ca tardiv formulat, astfel criticile pe acest aspect nu pot fi primite, iar criticile vizând fondul nu vor putea face obiect de analiză în aceste împrejurări în recurs, câtă vreme ele nu s-au analizat mai întâi de către instanța de apel, care a soluționat pe excepție.
Având în vedere prevederile art.312 C.proc.civ. și considerentele reținute, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, împotriva deciziei civile nr. 1661 A din 04.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/30.04.2015
T.B.- Secția a III-a – A.G.
- R.M.C.
Jud.Sector 5 – I.U.
| ← Expropriere. Decizia nr. 190/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 436/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
