Legea 10/2001. Decizia nr. 12/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.12 R/2016
Ședința publică din data de 14.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
JUDECĂTOR: G. S.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă S. T. F. împotriva încheierii din data de 21.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. E. I., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și intimata reclamantă G. V., cererea de chemare în judecată având, ca obiect, „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă S. T. F. prin avocat E. Crângariu, cu împuternicire avocațială la fila 36 dosar recurs, intimatul pârât M. București prin Primarul General reprezentat de consilier juridic Vivien C., cu delegație de reprezentare la fila 16, lipsind intimatul pârât C. E. I. și intimata reclamantă G. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, respectiv copie de pe notele grefierului de ședință de la termenul din data de 11.06.2013.
Apărătorul recurentei reclamante S. T. F., față de conținutul indescifrabil al notelor de ședință comunicate, solicită încuviințarea unei tehnoredactări a notelor de ședință, precum și a unei transcrieri a înregistrării ședinței de judecată, neputând solicita o copie audio a înregistrării deoarece la data respectivă înregistrarea ședințelor de judecată s-a făcut în cadrul unui proiect-pilot. Precizează că formulează această solicitare în temeiul art.6 din CEDO și art.21 alin.3 din Constituția României privind dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea acestei cereri, având în vedere că la data respectivă aceasta era forma procedurală în care se consemnau dezbaterile ședinței de judecată, o redactare ulterioară a notelor de ședință nefiind posibilă tehnic.
Curtea, după deliberare, constată că se impune respingerea cererii formulată de către recurenta reclamantă, prin apărător, întrucât la termenul anterior instanța a dispus emiterea unei adrese pentru a se comunica o copie a notelor de ședință din caietul grefierului, Tribunalul București a comunicat aceste note de ședință, la dosar există încheierea întocmită în baza respectivelor note, astfel că suplimentarea cu alte probe nu este posibilă în condițiile în care s-a discutat și la termenul anterior aspectul legat de înregistrarea ședinței de judecată.
Apărătorul recurentei reclamante S. T. F. solicită încuviințarea depunerii unor înscrisuri care țin de demonstrarea bunei-credințe ca apărări față de întâmpinarea depusă peste termen de către partea adversă.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei arată că partea locuiește în Germania, pe de altă parte la termenul anterior nu avea cunoștință de conținutul întâmpinării, iar între-timp reclamanta, luând cunoștință de întâmpinare, a dorit să depună aceste înscrisuri prin care să dovedească buna-credință, în sensul că nu a dorit să tergiverseze judecata.
Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea acestei cereri deoarece la termenul anterior s-au discutat probele și aceste înscrisuri nu au fost solicitate, iar pe de altă parte, apreciază că nu sunt relevante cauzei.
Curtea, după deliberare, constată, pe de o parte, că buna-credință a părții nu interesează în acest cadru procesual, și anume recursul îndreptat împotriva unei hotărâri pronunțate în procedura îndreptării erorii materiale, astfel că înscrisurile respective sunt inutile cauzei, iar pe de altă parte momentul la care trebuiau propuse probele, chiar inutile dacă ar fi fost, era prima zi de înfățișare în recurs, și anume termenul anterior, când s-a încuviințat proba cu înscrisuri constând în emiterea unei adrese către Tribunalul București.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentei reclamante S. T. F. depune la dosar concluzii scrise și precizează că au fost depuse două cereri de recurs, ambele fiind corp comun cu cererea de recurs supusă analizei instanței. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorilor strecurate atât în încheierea de dezbateri din 11.06.2013, cât și în decizia civilă nr.717A/27.06.2013, în limitele investirii în calea de atac a recursului.
În ceea ce privește conținutul hotărârii, respectiv în ce modalitate trebuie redate susținerile părților, apărătorul recurentei arată că legea prevede că aceasta se face în prescurtare, în sinteză, în cauză fiind vorba, în concret, de faptul că nu s-au menționat toate excepțiile invocate. În acest sens, arată că motivarea Tribunalului București în sensul că nu a simțit nevoia să le menționeze pe cele arătate în dezbateri pentru că le-a calificat altfel nu scuză, în opinia sa, omisiunea de a le menționa ca atare, acesta fiind conținutul legal al hotărârii. Precizează că această chestiune nu ține de un alt temei de drept, cum s-a arătat în întâmpinare, fiind aplicabile disp. art.281 C.pr.civ., deoarece nu doar simplele greșeli de nume sau cifre intră în sfera noțiunii de erori materiale.
Cu privire la cea de-a doua critică, apărătorul recurentei reclamante arată că hotărârea nu a fost motivată în ceea ce privește îndreptarea erorii menționate în cerere la pct.8, referitor la numărul corect al dispoziției Primarului Municipiului București și solicită să fie avute în vedere motivele formulate în cererea de recurs dezvoltată în ceea ce privește normele legale aplicabile în materie, și anume art.261 alin.1 pct.5 și pct.8 C.pr.civ. corob. Cu art.268 pct.4 C.pr.civ., cerințele de redactare ale unei hotărâri judecătorești regăsindu-se și la redactarea unei încheieri care face parte integrantă din acea hotărâre.
În privința cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, apărătorul recurentei reclamante arată că potrivit legii nu pot fi solicitate cheltuieli de judecată în procedura îndreptării erorii materiale, însă partea adversă, intimatul C. E. I., a solicitat să se ia act de faptul că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Sub acest aspect arată că textul de lege care interzice solicitarea de cheltuieli de judecată în această materie prevede că părțile nu vor putea fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât solicită respingerea, ca nelegală, a unei astfel de cereri, respectiv înlăturarea consemnării acestei solicitări.
Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General solicită admiterea în parte a recursului, respectiv numai în ceea ce privește rectificarea numărului dispoziției Primarului General și respingerea, în rest, a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 02.06.2014 pe rolul Tribunalului București, petenta S. T. F., în calitate de apelantă reclamantă în cauza nr._, a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia civilă nr. 717A/27.06.2013 și în Încheierea de dezbateri din 11.06.2013, respectiv:
În paragraful 1 pagina 1 menționarea corectă a numărului dosarului_ iar nu_/299/2011.
În paragraful 7 pagina 1 s-a menționat „prin cererea precizatoare din 16.03.2009 reclamanții au solicitat anularea dispoziției_/2008, invocând excesul de putere și excepția prescrierii dreptului la restituire în natură conform art. 46 din Legea nr. 10/2001”, petenta apreciind corect: Excepțiile invocate la această dată sunt în număr de două și anume cele enunțate la pagina 10 pct.2 din concluziile la apel, astfel s-a omis a fi menționată a doua excepție și anume excepția de nelegalitate a dispoziției_/2008, față de aplicarea art. 4 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
În paragraful nr. 8 pagina 1 petenta susține că nu s-a menționat corect faptul că cererea precizatoare nu a restrâns obiectul acțiunii inițiale pentru anularea disp._ și_ (acțiunea depusă la 08.06.2008), ci dimpotrivă a extins obiectul ei cu anularea protocolului de predare primire_/02.07.2008, deoarece acesta s-a încheiat în mod ilegal în timpul desfășurării acestui litigiu, inițial înregistrat pe rolul secției contencios administrativ, litigiu calificat ca fiind de competența secției civile, pe motiv că dispoziția_ nu este act administrativ, ci act intrat în circuitul civil.
În paragraful 9 pagina 2 petenta arată că s-a menționat eronat data pronunțării deciziei civile nr. 347/10.05.2005, corect fiind la data 10.03.2005.
În paragraful 17 pagina 2, eronat s-a menționat că pârâtul C. E. depune note scrise, ci a depus întâmpinare.
În paragraful 47 pagina 6 petenta arată că s-a înlăturat afirmația făcută în motivele de apel ale Doamnei G. și s-a omis un pasaj, neexistând continuitate în expunerea motivelor de apel, care redau motivarea instanței de fond, lipsind motivele pentru care apelanta consideră că nu reflectă realitatea, care au fost ignorate și omise, astfel că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor inadvertente și interpretări eronate.
În paragraful 48 pagina 6 petenta arată că s-a menționat greșit numărul dispoziției_/22.05.2008, în loc de_/22.06.2008.
În paragraful 49 pagina 6 petenta arată că s-a omis citarea argumentelor instanței de fond.
Cu privire la încheierea din data 11.06.2013, petenta apreciază că s-a omis consemnarea susținerilor sale, respectiv notificarea pentru restituirea în natură a imobilului are alt regim și circuit al documentelor decât notificarea pentru despăgubiri; PMB nu este entitate investită cu soluționarea acestei notificări; și-a depășit atribuțiile, deoarece imobilele nu intraseră în patrimoniul statului; în dosarul Prefecturii s-a făcut corespondența și este la dosar o singură adresă.
Prin încheierea din data de 21.07.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis, în parte, cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta S. T. F., a îndreptat omisiunea strecurată în paragraful nr. 1, pag. 1 al deciziei civile nr. 717A/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul că se va menționa obiectul litigiului ca fiind: „Legea 10/2001”, a îndreptat eroarea materială din paragraful nr. 9, pag. 2 în sensul că decizia nr. 347 a Curții de Apel București este pronunțată la 10.03.2005 și nu la 10.05.2015, cum din eroare s-a consemnat și a respins cererea în rest ca neîntemeiată.
Verificând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că cererea de îndreptare a erorilor materiale este întemeiată în parte, față de dispozițiile art. 281 C.p. civ.
În cuprinsul primului paragraf, la pag. 1 al deciziei civile nr. 717A/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă s-a omis a se menționa obiectul litigiului.
În ceea ce privește eroarea materială indicată de petentă ca fiind la paragraful nr. 9, pag. 2, Tribunalul, din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, a constatat că decizia nr. 347 a Curții de Apel București este pronunțată la 10.03.2005 și nu la 10.05.2015, cum din eroare s-a consemnat.
În ceea ce privește celelalte erori materiale la care petenta face referire, Tribunalul a constatat caracterul neîntemeiat al cererii, aspectele pe care petenta le solicită a fi îndreptate, neconstituind erori materiale sau omisiuni care să poată fi îndreptate în procedura prevăzută de art. 281 C.p. civ.
Astfel, în ceea ce privește eroarea de la punctul nr. 2, prin care se susține că s-au omis a se menționa în cuprinsul deciziei ce excepții a invocat, Tribunalul a constatat că în conținutul unei hotărâri nu trebuie redate toate cererile și solicitările formulate de părți și care au fost soluționate pe parcursul dosarului.
În ceea ce privește solicitarea de la punctul 3, în sensul de a se consemna că a invocat și excepția de nelegalitate, Tribunalul a reținut de asemenea caracterul neîntemeiat al solicitării pentru considerentele anterior expuse.
În ceea ce privește solicitarea de la punctul 4 referitoare la modul în care a fost consemnată cererea precizatoare, Tribunalul a reținut caracterul neîntemeiat al cererii petentei, instanța consemnând corect cererea de modificare a acțiunii care a fost formulată, modul de interpretare a cererilor de către instanță de fond neputând fi îndreptată pe această cale a îndreptării de eroare materială, ci doar în căile de atac.
Tribunalul a avut în vedere că înscrisul depus de către pârâtul C. E. nu este intitulat „întâmpinare” deși din conținutul său (solicitările formulate) rezultă că are conținutul unei astfel de act.
În ceea ce privește critica formulată la punctul 7 și 9 referitoare la neredarea tuturor considerentelor instanței de fond și a argumentelor invocate în apel, Tribunalul a reținut, de asemenea caracterul neîntemeiat al cererii, solicitarea neputând fi primită întrucât instanța de control judiciar nu trebuie să redea în motivarea sa integral considerentele instanței de fond și nici toate susținerile părților din calea de atac.
Tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere că se consemnează principalele susțineri ale părților și nu pledoaria acestora integral.
Împotriva încheierii pronunțată de tribunal a declarat recurs reclamanta S. T. F..
În motivarea recursului se arată că tribunalul a considerat, cu încălcarea normelor art. 261 alin. 1 pct. 3 cod procedura civila, că excepțiile invocate de aceasta, inclusiv în scris, chiar și în etapa procesuală a apelului, nu mai trebuie să fie menționate în considerentele hotărârii, fiind suficientă analiza motivelor de nelegalitate si netemeinicie ce vizează modul de soluționare a excepțiilor.
Recurenta a menționat că excepțiile sunt parte integrantă din obiectul cauzei si al apelului, tribunalul fiind legal investit cu privire la cauza.
Se precizează că în redactarea Codului de procedura civila anterior, ale cărui dispoziții guvernează prezenta cauza, considerentele nu se rezumau doar la analiza criticilor de nelegalitate si netemeinicie - astfel cum explicit se prevede în actuala reglementare, deci se impunea, în sinteză, sa fie menționate excepțiile.
Recurenta a arătat că tribunalul nu și-a motivat în drept aceasta concluzie și precizează că în mod greșit s-a reținut că o asemenea omisiune nu poate fi îndreptata pe calea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281 cod procedura civilă.
Recurenta mai arată că tribunalul a apreciat cu încălcarea legii că în cuprinsul încheierii de dezbateri de la 11.06.2013 nu trebuiau redate toate susținerile părților având în vedere că textul incident în speță, art. 147 Cod procedură civilă nu distinge.
Recurenta menționează că tribunalul a omis să motiveze hotărârea cu privire la îndreptarea erorii semnalate în cererea recurentei la pct. 8 referitoare la numărul corect al Dispoziției Primarului Municipiului București, care este_/22.05.2008 și nu așa cum eronat s-a consemnat la pag. 6, paragraful 48 din decizia civilă nr. 717A/27.06.2013, dispoziția_/22.05.2008.
Recurenta a arătat că, cu toate ca Tribunalul face referire la cererea de îndreptare a erorilor materiale depusă la data de 02.06.2014, în hotărâre expune motive străine de subiect (ceea ce echivalează cu nemotivarea) referitor la înlăturarea solicitării de îndreptare a Deciziei civile nr. 717A/27.06..2013 cu privire la punctul 2 din cerere si anume omisiunea de a menționa excepțiile ridicate prin cererile depuse la data de 07.11.2008 (7 excepții) si la data de 12.11.2008 (4 excepții) și solicitării de la punctul 3 (excepția de prescriere a dreptului la restituire și excepția de nelegalitate a actului administrativ).
Recurenta a mai arătat că nici una din aceste excepții ridicate nu a fost soluționata pe parcursul judecații și nici măcar pusa în discuția părților, cu respectarea principiul contradictorialității.
Se arată că prin încheierea din 21.07.2015 se admite în parte îndreptarea erorilor materiale: cu privire la data Deciziei 347 si la completarea omisiunii referitoare la obiectului litigiului, care este legea 10/2001, însa pentru restul de erori materiale si omisiuni, instanța nu aduce argumente juridice întemeiate, ceea ce reprezintă o nemotivare, confirmata de jurisprudența europeana.
Se precizează că motivarea respingerii nu este justificată în întregul ei pentru următoarele puncte din cererea recurentei: punctele 2, 3, 4, 6 si 7 privind Decizia nr. 717A/27.06.2013 și că motivarea respingerii completării încheierii din 11.06.2013 prin omiterea consemnării susținerilor recurentei în dezbaterea apelului este contradictorie, confuză si lipsită de raționament juridic.
Recurenta a invocat jurisprudența CEDO, Cauza Albina împotriva României, Hotărârea nr. 4/2005 din_, publicata în Monitorul Oficial, Partea l nr. 1049 din_, menționând că în fapt Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Curtea constată că motivele recursului promovat de către reclamantă pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
La primul termen de judecată acordat în recurs, Curtea a încuviințat efectuarea unei adrese către Tribunalul București pentru a se înainta o copie de pe caietul grefierului de ședință din data de 11.06.2013, care ulterior a fost atașată în dosar, la filele 23-33.
Analizând recursul promovat, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În ceea ce privește indicarea greșită a numărului dispoziției emisă de către Primăria Municipiului București, Curtea constată că, într-adevăr, există o eroare materială în urma tehnoredactării greșite a numărului acesteia.,
Sub acest aspect, conform dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, Curtea urmează să îndrepte, inclusiv eroarea materială cu privire la numărul corect al dispoziției Primăria Municipiului București, ca fiind „_/22.05.2008”, și nu „_/22.05.2008”, cum din eroare s-a tehnoredactat.
Referitor la restul criticilor menționate, Curtea constată caracterul netemeinic al acestora, urmând a fi înlăturate.
Tribunalul, ca instanță de apel, a menționat toate criticile invocate prin motivele de apel și în mod corespunzător a răspuns fiecăreia în parte.
Faptul că în relatarea situației de fapt anterioare, derulate la o altă instanță, într-un prim ciclu procesual, instanța nu a relatat amănunțit toate mențiunile dintr-o cerere precizatoare făcută la data de 16.03.2009, nu conduce la concluzia că instanța a realizat erori materiale.
Instanța este obligată să expună pe scurt situația de fapt anterioară, ceea ce tribunalul, ca instanță de apel, a și făcut.
De altfel, tribunalul a reluat doar modul în care a înțeles Judecătoria Sector 1, ca instanță de fond, să interpreteze și să rețină cererea precizatoare formulată la data de 16.03.2009, astfel încât, nu este posibil și nici relevant ca pe calea îndreptării erorii materiale a deciziei din apel să se modifice aceste aspecte.
Referitor la relatarea criticilor din apel și la expunerea considerentelor reținute în analiza acestora, se constată că instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, răspunzând tuturor motivelor invocate.
Verificând conținutul criticilor învederate și în mod corespunzător ceea ce instanța a reținut, reiese că toate criticile arătate au fost analizate rând pe rând.
Instanța nu are obligația de a copia cuvânt cu cuvânt fiecare frază relatată de către parte, ci ea poate să unească toate criticile referitoare la un considerent unitar și să răspundă lămuritor, dar și concis, acestuia.
S-ar fi putut reține lipsa motivelor de apel atunci când instanța nu ar fi făcut nici o discuție referitoare la criticile invocate, și nu ar fi examinat în ce măsură argumentele și criticile formulate se încadrează sau nu în acestea, omițându-le cu desăvârșire.
Instanța este îndreptățită să procedeze la sistematizarea criticilor și la gruparea argumentelor, pentru că între acestea exista o legătură logică, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Așadar, instanța a examinat criticile invocate, dar nu și le-a însușit, ceea ce nu poate fi echivalent cu nemotivarea hotărârii.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse (Cauza Helle împotriva Finlandei 1997). Or, în litigiul de față, se apreciază că instanța a examinat în mod real criticile esențiale învederate.
În cauză, nu s-a dovedit nici încălcarea art. 147 Cod procedură civilă, care prevede că dezbaterile se trec în încheierea de ședință.
Dezbaterile care au avut loc și susținerile părților au fost menționate în încheierile aferente ședințelor, fără a fi însă necesar a se trece cuvânt cu cuvânt ceea ce se rostește.
Recurenta susține că la momentul concluziilor pe fond, ar fi invocat anumite excepții care nu ar fi fost trecute în practicaua hotărârii.
Raportat însă la cele consemnate în caietul grefierului de ședință, Curtea reține că susținerile relative la existența unei erori materiale sub forma unei omisiuni nu sunt dovedite.
În litigiul de față nu își găsesc aplicarea nici cele susținute de către recurentă în ceea ce privește cauzele C.E.D.O menționate (Albina împotriva României, Artica împotriva Italiei, Perez împotriva Franței, V. Der Hurk împotriva Olandei), căci, în cazul supus analizei în prezent, instanța a prezentat criticile pe care le-a considerat pertinente și ulterior le-a și analizat, chiar dacă nu în sensul dorit de către petentă.
Nemulțumirile acesteia privesc în realitate modul în care a fost soluționată cauza pe fond, însă aceste aspecte nu pot fi analizate pe calea cererii de îndreptare a erorii materiale, ele neputând fi considerate erori în sensul prevăzut de art. 281 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel, conform art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte încheierea din Camera de Consiliu de la 21.07.2015 în sensul că, urmare a admiterii în parte a cererii va îndrepta, inclusiv, eroarea materială cu privire la numărul corect al Dispoziției PMB, ca fiind "_/22.05.2008" și nu "_/22.05.2008", cum din eroare s-a tehnoredactat și va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S. T. F. cu domiciliul ales la C. Av. Crângariu E. în Calea Moșilor nr. 90, ..3, Sector 3 împotriva încheierii din data de 21.07.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. E. I. domiciliat în București, .. 16, ., Sector 1 și M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, Sector 6 și cu intimata reclamantă G. V. cu domiciliul ales la C. Av. V. D. în București, .. 18-20, ., ., ..
Modifică în parte încheierea din Camera de Consiliu de la 21.07.2015 în sensul că, urmare a admiterii în parte a cererii:
Îndreaptă, inclusiv, eroarea materială cu privire la numărul corect al Dispoziției PMB, ca fiind "_/22.05.2008" și nu "_/22.05.2008" cum din eroare s-a tehnoredactat.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. G. A. M. M. G. S.
GREFIER
D. M.
Red. GS
Tehnored. GC 2 ex
28.01.2016
Jud. apel: C. M. B.
S. O.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Sentința nr. 12/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
