Pretenţii. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 53/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 53R/2016
Ședința publică de la 22 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-reclamant G. M. împotriva sentinței civile nr.1387/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. G., S. A. V. – Director General Direcția de Pașapoarte din cadrul Ministerului A. Interne, Secția 19 Politie, S. C. – Comisia șef Secția 19, Direcția G. de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 15 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 22 ianuarie 2016.
CURTEA
Prin cererea din 6 noiembrie 2012, precizată la 24 septembrie 2013 și 22 mai 2014, reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâții O. G., S. A. V. – Director General Direcția de Pașapoarte din cadrul Ministerului A. Interne, Secția 19 Politie, S. C. – Comisia șef Secția 19, Direcția G. de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru eliberarea unui exemplar de pe dosarul de urmărire și a unui certificat de patrimoniu și ridicarea fără temei legal a permisului de portarmă.
La data de 3 iunie 2014 și în ședința publică din 17 iunie 2014 reclamantul a precizat că obiectul cererii sale îl reprezintă obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin întâmpinarea din 17 iunie 2014, M. A. și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere precizarea acțiunii de către reclamant.
În raport de această precizare, prin încheierea din 17 iunie 2014 Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a constatat necompetența sa funcțională și a înaintat dosarul uneia din secțiile civile ale Tribunalului București.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Secției 19 Poliție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București
Prin sentința civilă nr.1387 din 18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția G. de Pașapoarte din C. Ministerului Administrației și Internelor, M. A. Interne, S. C. și C. 19 Poliție, S. A. V. - Director General Direcția de Pașapoarte din C. Ministerului A. Interne, și O. G. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost admisă excepția prescripției și a fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 4 alin.4 teza a doua din Legea nr. 221/2009, cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale, în prezenta acțiune, legitimare procesuală pasivă are S. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu, aceasta a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II lea inclusiv, poate solicita instanței prevăzute la art. 4 alin.4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea de despăgubiri.
Prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 06.11.2012. Or, data la care, termenul de prescripție pentru introducerea cererilor de despăgubiri, s-a împlinit la 13 iunie 2012, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Prin urmare, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea în contradictoriu cu S. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind prescrisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul care a susținut că greșit a fost reținută incidența excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției prescripției dreptului material la acțiune, fără ca aceste excepții să fie puse în discuția prealabilă a părților și fără a i se comunica întâmpinarea depusă de către Direcția G. de Poliție a Municipiului București. În consecință, a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei în sensul respingerii excepțiilor și admiterii acțiunii.
În susținerea recursului a mai pretins că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 221/2009, întrucât termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin cererea formulată de el în instanță.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București a fost invocată prin întâmpinare încă în fața instanței de contencios administrativ, astfel încât nu i se poate imputa instanței civile necomunicarea întâmpinării.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cu excepția Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a fost invocată de către Secția Civilă a Tribunalului București, din oficiu, în raport de precizarea acțiunii și a cadrului procesual din 22 martie 2014 și 17 iunie 2014, când reclamantul a arătat că înțelege să se judece cu S. R. pentru pata de despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Or, conform art. 4 din Legea nr. 221/2009 persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru fapte cu caracter politic sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative abuzive din partea regimului comunist, intentează cererea de despăgubiri în contradictoriu cu S. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Ca urmare, întrucât instanța este obligată să se pronunțe conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, numai asupra obiectului cererii deduse judecății, just instanța a pus în discuție și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți.
Conform art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Mionitorul oficial nr. 396 din 11 iunie 2009 și intrată în vigoare la data de 14 iunie 2009, orice persoană care a suferit condamnări în această perioadă sau a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic precum și descendenții acestora până la gradul II inclusiv, pot solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În raport de această prevedere legală expresă a legii, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri intentată în baza textului de lege susmenționat, s-a împlinit la data de 14 iunie 2012.
Or, reclamantul a intentat acțiunea în fața instanței de contencios administrativ la data de 6 noiembrie 2012, deci după împlinirea termenului de prescripție.
Curtea reține că termenul de prescripție nu a fost întrerupt prin intentarea cererii de chemare în judecată devreme ce acesta era deja îndeplinit la acea dată.
Instanța nu era obligată să-l citeze pe reclamant pentru punerea în discuție a excepțiilor invocate la termenul din 18 noiembrie 2014, atâta timp cât acesta, prin cererea înregistrată la aceeași dată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Ca urmare, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs, Curtea urmează, ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant G. M. împotriva sentinței civile nr.1387/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. G., S. A. V. – Director General Direcția de Pașapoarte din cadrul Ministerului A. Interne, Secția 19 Politie, S. C. – Comisia șef Secția 19, Direcția G. de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. R. P. P. F.
GREFIER
G. M. V.
Red. A.V.
Tehnored. T.I.
2 ex./27.01.2016
Jud. fond:
P. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
