Legea 10/2001. Decizia nr. 2068/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2068/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-11-2012 în dosarul nr. 2068/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2068 R
Ședința publică din data de 15.11.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurentele reclamante K. A. M. și K. C. I. împotriva deciziei civile nr.1263/30.06.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 08.11.2012 și, apoi, la data de 15.11.2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantele K. A.-M. și K. C. I. au solicitat obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 635 mp situat în București, sector 2, .. Ziduri între Vii, fostă .. 10 (. subsidiar, în măsura în care nu se poate restitui în natură, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea dispoziției privind măsurile reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele lui K. P., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 23 din 29.07.2005 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26.04.2007, eliberate de BNP I. Teiușanu P., K. P. fiind unicul moștenitor al părinților săi, K. P. și K. I., foști proprietari ai imobilului teren în suprafață de 628 mp, așa cum rezultă din actul de adjudecare nr. 11 din 19.01.1946, imobil transcris în Registrul de transcripțiuni la Tribunalul I. Secția notariat, sub nr. 1031/19.01.1946 și actul de vânzare cumpărare transcris de grefa Tribunalului I. Secția Civilă Comercială sub nr. 413/13.01.1950.
Totodată, reclamantele învederează că autorul K. P. apare în unele acte Kovaco P., K. P., C. P., Keveci P. etc, așa cum reiese din declarația notarială nr. 259/06.03.2008, autentificată de BNP P. Teiușanu I.. De asemenea, au învederat că autorul lor a început demersurile în vederea obținerii deciziei de restituire, a notificat PMB cu privire la terenul obiect al prezentei cauze, potrivit legislației în vigoare, luând astfel naștere la PMB dosarul nr._ ce a fost completat cu toate actele în original, copii legalizate și alte copii, necesare emiterii dispoziției privind măsurile reparatorii, încă din septembrie 2008, completări efectuate prin adresele nr._/29.06.2007, nr._/10.03.2008, nr._/20.06.2008, nr._/26.09.2008.
P. cererile înregistrate sub nr._/08.10.2008 și nr._/03.02.2009, reclamantele au solicitat să li se comunice starea dosarului, referitor la măsurile reparatorii privind imobilul obiect al prezentei cereri, prima cerere primind termen de soluționare la data de 07.11.2008, iar cea de-a doua la data de 02.03.2009. PMB – Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a răspuns acestor cereri nici până la această dată.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
P. sentința civilă nr.1263 din 30.06.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantele K. A.-M. și K. C. I., în contradictoriu cu pârâtul P. G. al Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că obiectul cererii de fata, potrivit solicitarii reclamantelor, este solutionarea pe fond a notificarii, avandu-se in vedere refuzul nejustificat al paratei in emiterea dispozitiei.
Tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată la PMB ce constituie în prezent dosarul de restituire nr._, autorul reclamantelor, K. P. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 restituirea in natura sau punerea in posesie cu teren echivalent cu terenul situat in Bucuresti, . (fost Prelungirea G. nr. 10), sector 2, in suprafata de 635 mp.
De asemenea, tribunalul a reținut că reclamantele nu au primit un răspuns până în prezent.
Avand in vedere acesta situatie, tribunalul a constatat ca pârâta nu si-a respectat obligatia prev. de art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001, republicată, de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, printr-o dispoziție motivată, asupra cererii de acordare a masurilor reparatorii. Tribunalul a reținut că nici la acest moment nu a fost emisă dispoziția.
Față de aceste prevederi legale și situația constatată anterior, tribunalul a reținut că pârâtul nu și-a respectat, ca unitate deținătoare învestită cu notificarea autorului reclamantelor, obligația de a se pronunța în termenul legal asupra acestei cereri de restituire iar, în plus, pârâtul nu a justificat în nici un mod atitudinea sa în raport cu obligația legală analizată, rămânerea sa în pasivitate o perioadă de timp îndelungată constituind în aceste condiții un impediment în realizarea drepturilor reclamantelor.
P. urmare, tribunalul a considerat că vătămarea pricinuită reclamantelor în exercitarea drepturilor lor fundamentate pe prevederile legii speciale de reparație, prin neemiterea până la acest moment a unei dispoziții motivate ca răspuns la notificarea formulată în anul 2001, poate fi examinată în cauza dedusă judecății, neexistând niciun impediment procedural în acest sens, fiind evident că reclamantele, în raport de conduita unității deținătoare, nu pot fi lipsite de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
. caz, lipsa răspunsului unității deținătoare pana la formularea actiunii, în condițiile mai sus-menționate, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, refuz ce trebuie cenzurat de către instanță, la sesizarea celui vătămat.
Tribunalul a analizat în consecință, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, dacă pretențiile reclamantelor sunt întemeiate, soluționând pe fond acțiunea acestora.
Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, instanța a reținut că în baza actului de vânzare cumpărare nr. 413 din 13.01.1950, autorul reclamantelor, K. P., a devenit proprietarul terenului în suprafață de 635 mp situat lângă lacul Fundeni, la capătul străzii Ziduri între Vii.
Potrivit adresei Serviciului Nomenclatură Urbană din cadrul PMB, la nivelul anului 1948, deci anterior transmiterii dreptului de proprietate către autorul reclamantelor, prin actul de vânzare-cumpărare din 1950, a fost înscris nr. 10 pe Prelungirea G. (fila 74).
De asemenea, din adresa Serviciului cadastru reiese că reconstituirea amplasamentului fostului imobil notificat nu s-a putut executa datorită elementelor de identificare (diferența de suprafață a imobilului, număr poștal etc. (fila 37).
Reclamantele afirmă că acest imobil a trecut în proprietatea statului în vederea realizării unui complex de blocuri, or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă care este modalitatea de preluare, astfel că tribunalul nu poate aprecia asupra preluării abuzive în sensul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a reținut că imobilul pentru care s-a formulat notificarea nu figurează în evidențele instituțiilor statului ca fiind preluat pentru expropriere (adresa ., AFI, PMB – filele 72, 73, 75, 98).
De asemenea, tribunalul a reținut că din punctul de vedere al individualizării imobilului notificat, potrivit adresei PMB – Direcția Patrimoniu, acesta reprezintă imobilul înscris în evidențele cadastrale din anul 1986 pe adresa ., ce a făcut obiectul Decretului CS 397/1986, în a cărui anexă, la poziția 41 este înscris Nimereanu I., cu o suprafață de 510 mp teren.
Tribunalul a apreciat că probele administrate nu dovedesc îndeplinirea condițiilor Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii, reclamantele nefăcând dovada calității de persoane îndreptățite la restituire, atât din punct de vedere al modalității de preluare a imobilului de către stat, cât și din perspectiva individualizării imobilului, motiv pentru care cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurentele K. A.-M. și K. C. I..
În motivarea recursului, recurentele au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, în mod greșit tribunalul apreciind că probele administrate nu dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În ceea ce privește individualizarea imobilului, recurentele au arătat că adresa, numărul și suprafața acestuia menționate în acțiune și în notificare, coincid cu documentele emise și aflate în evidențele direcțiilor de specialitate din cadrul P.M.B.
Recurentele au arătat că imobilul a devenit în timp, conform documentelor de la dosar, unul și același cu cel situat în București, sector 2, .) nr. 1.
La data notificării, autorul K. P. cunoștea de la tatăl său că imobilul era situat la adresa din ., neavând cunoștință de schimbarea denumirii.
Recurentele au arătat că posibilitatea individualizării imobilului rezultă din următoarele documente:
-adresa nr._/9502/16.06.2011 emisă de Primăria Municipiului București - Serviciul Cadastru, în care se precizează „artera de circulație care a fost situată în București, sector 2, care a purtat denumirea de . nivelul anului 1964, anterior a purtat denumirea de Prelungirea G.. Aceasta începea din . și se termina în . de revizuire a numerotării – 1948 cu completările ulterioare, a fost înscris nr. 10 pe Prelungirea G. și nr. 1 pe . anului 1957, pe Prelungirea G. a fost înscris imobil cu nr. 10, fără a fi precizat numărul vechi”.
- nota de reconstituire emisă de Primăria Municipiului București menționează în prima parte ceea ce a reținut instanța de fond și anume faptul că reconstituirea amplasamentului fostului imobil nu s-a putut executa din cauza lipsei elementelor de identificare (diferență de suprafață, număr poștal) însă, arată recurentele, instanța nu a avut în vedere și cele menționate în continuarea notei de reconstituire, în care se arată că „având în vedere adresa nr._ eliberată de Direcția Venituri Buget Local - Serviciul Impunere Persoane Fizice, coroborată cu raportul de expertiză, rezultă că expertiza este în conformitate cu planurile aflate în baza noastră de date și justifică diferența de suprafață dintre baza noastră de date de 510 m.p. (suprafață înscrisă în fișa ITI) și suprafața identificată de expert circa 635 m.p., notificată conform actelor de proprietate. În aceeași notă se menționează că reconstituirea amplasamentului fostului imobil situat în București, notificat ca „ . în București, sect. 2, fosta . și anterior Prelungirea G. nr. 10” și identificat ca ., sect. 2.
- adresele nr. 7966 din 20.01.2011,_ și_ din 27.06. 2007 emise DBVL Sector 2;
- raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. M. D., care identifică și individualizează cu precizie terenul în cauză, ., fostă Prelungirea G. nr.10, fostă Ziduri între Vii, fiind unul și același cu cel din ..1.
- adresa nr. 117 BC din 20.012.2012 emisă de M.A.I./Arhivele Naționale însoțite de o copie de pe planul de situație în care conform poziției 43 plan imobilul este situat pe colțul intersecției, .. .> - adresa nr._/740/20.01.2012 emisă de P.M.B. Serviciul Cadastru, în care se prezintă fișa tehnică și juridică a imobilului și din care rezultă că și pe . figurează ca proprietar Kovesci P. cu teren în suprafață de 625 m.p.
- nefigurarea în evidențele instituției statului reținute de prima instanță a imobilului pentru care s-a formulat notificarea, este rezultatul transformării adresei din ., în .. 1;
Recurentele au mai arătat că în mod greșit s-a reținut că nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la restituire din punct de vedere al modalității de preluare a imobilului de către stat.
În acest sens, recurentele au arătat că în mod eronat în anexa la Decret CS 397/1986, poziția 41/43, a fost nominalizat ca expropriat Nimereanu I., pentru teren în suprafață de 510 m.p. situat în ., deoarece în locul acestuia ar fi trebuit să fie nominalizat Kovesci P., având în vedere următoarele:
- în adresa DVBL Sector 2 nr._ din 21.11.2001 privitoare la istoricul de rol fiscal se precizează că ultimul act de la dosar este referat întocmit de Circa Financiară, prin care se atestă că la data de 1.01.1986 imobilul din . lui K. P., a fost demolat și s-a propus închiderea rolului fiscal.
- prin adresa înregistrată de K. P. sub nr. 4397 din 13.02.2002 la Prefectura Municipiului București, acesta arată că terenul din ., era lipit cu cel din ., ambele proprietatea tatălui său și că, dacă cel din Plantației 8 apare în anexa la Decretul 397/1986 la poziția 144/149, având ca expropriat și pe K. P., era normal, ca în anexa aceluiași decret să apară la poziția 41-43 ca expropriat K. P. și nu Nimereanu I., întrucât acesta nu deținea acte de proprietate, fiind o eroare în întocmirea anexei la decret.
- alipirea celor două terenuri, Plantației nr. 8 și 10, rezultă din referatul, schița și raportul de expertiză judiciară din dosar.
- Nimereanu nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, conform adresei P.M.B. nr. 866/16.01.2012;
-prin adresa nr. 1689/16.12.2011, . faptul că deține actele de proprietate și alte acte aferente imobilelor și persoanelor nominalizate în anexa la decret, dar nu și pentru expropriatul Nimereanu I.;
Recurentele au mai arătat că în opinia acestora, cauza care a permis nominalizarea eronată a lui Nimereanu I., ca expropriat pe terenul proprietatea lui K. P., a fost determinată de nefolosirea terenului o perioadă mai mare de ani de acesta din urmă, ca urmare a aplicării de către Consiliul Popular 1 Mai, a procesului – verbal de sechestru din 24 iunie 1960, fără a pune la timp în aplicare sentința civilă nr. 3096/1962 prin care s-a anulat în totalitate acest proces-verbal, cât și datorită vârstei și sănătății proprietarului care nu i-au mai permis deplasarea la teren și folosirea acestuia, fiind posibil și ca instituțiile de stat să fi dat spre folosință terenul unor persoane sau acestea să se fi dat drept proprietari deveniți apoi expropriați, însă fără a prezenta actele de proprietate aferente.
În faza procesuală a recursului, a fost administrată proba cu înscrisuri.
În cadrul aceste probe, Curtea a dispus efectuarea unor adrese către Arhivele Naționale și Camera Notarilor Publici, pentru a se comunica dacă au fost înregistrate acte de înstrăinare pentru imobilul în litigiu pe numele atorului recurentelor, K. P. sau Nimereanu I., în perioada 13.01._86 și către DITL sector 2, București pentru a se comunica istoricul de rol fiscal pentru imobil și actele din dosarul fiscal, instituțiile menționate depunând relațiile solicitate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, având în vedere și prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele și cu limitele ce urmează a fi expuse în continuare:
Cererea dedusă judecății are ca obiect soluționarea pe fond a notificării (fila 24 dosar TB) formulate în temeiul Legii 10/2001, de autorul reclamantelor, K. P., cu privire la restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat in Bucuresti, . (fost Prelungirea G. nr. 10), sector 2, in suprafata de 635 mp.
Recurentele reclamante sunt mostenitoarele lui K. P., decedat la data de 15.03.2005, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 23/29.07.2005 emis de BNP I. Teiușanu P.( filele 14-15 dosar TB).
Prima instanță a reținut că notificarea nu a fost soluționată, ceea ce îndreptățește reclamantele să formuleze prezenta acțiune( sens în care, subliniază Curtea, a fost pronunțată și decizia în interesul legii nr. XX/2007), însă a respins cererea formulată, apreciind că recurentele reclamante nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, atât din punct de vedere al modalității de preluare a imobilului de către stat, cât și din perspectiva individualizării imobilului.
Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv din perspectiva probei cu înscrisuri noi administrată în recurs, conform art. 305 Cod procedură civilă, Curtea constată că în mod greșit a respins prima instanță cererea formulată, având în vedere următoarele considerente:
I. Cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, recurentele reclamante au depus la dosar actul de vânzare cumpărare transcris de Grefa Tribunalului I., secția I Civ. ./13.01.1950 (filele 8-11 dosar TB).
P. acest act, I. Zimbran a vândut lui K. P., în calitate de părinte și pentru contul lui K. P., suprafața de 635 mp, teren, situat lângă lacul Fundeni, la capătul străzii Ziduri între Vii, vânzătorul dobândind terenul în baza actului de ajudecare nr. 72/1946 al Trib. I., secția Notariat, în care se menționează că terenul formează . blocul A( filele 4-7 dosar TB).
K. P. are calitatea de moștenitor al lui K. P.( zis și P., P.), astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1083/28.06.1989 emis de fostul Notariat de Stat la sectorului 2, București (fila 105 dosar TB), recurentele reclamante fiind la rândul lor, moștenitoarele lui K. P., după cum s-a arătat mai sus.
II. În ceea ce privește individualizarea imobilului în litigiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit adresei nr._/16.06.2011 emisă de Primăria Municipiului București- Direcția Patrimoniu, Serviciul Cadastru(fila 226 dosar TB), artera de circulație care a fost situată în București sectorul 2, care a purtat denumirea de .> la nivelul anului 1964, anterior a purtat denumirea de Prelungirea G.. Aceasta începea din . Vii și se termina în . de revizuire a a numerotării imobilelor- 1948 cu completările ulterioare a fost înscris numărul 10 pe Prelungirea G. și numărul 1 pe .> În evidențele cadastrale întocmite la nivelul anului 1986 a fost înscris imobil cu nr. 1 pe . 2, București, adresă pe care a purtat-o până la sistematizarea zonei, nu și imobilul cu nr. 10 pe .( artera de circulație care a purtat denumirea . prezent desființată, astfel cum rezultă din nota emisă de PMB în cadrul dosarului administrativ- fila 74 dosar TB).
În referatul cu privire la terenurile proprietatea K. P. întocmit de Consiliul Popular al Raionului 1 Mai – secțiunea financiară, inspecția de impozite, în anul 1966 (fila 72 dosar C.), se menționează că pe terenul în suprafață de 1140 situat în .. 8-10, s-a deschis o stradă, Prelungirea străzii Litrei, lungă de 42 mp și lată de 6 mp, total 252 mp.
Potrivit fișei tehnice a imobilului întocmită în anul 1968 și actualizată în anul 1979 (fila 25 dosar C.), anexată adresei nr._/20.01.2012 emisă de PMB- Direcția Patrimoniu, Serviciul Cadastru (fila 24 dosar C.), pe . figura, cu proprietate particulară (teren în suprafață de 510 mp), autorul recurentelor reclamante, K. P..
Din planul de situație al imobilului, rezultă că . erau învecinate, terenul fiind practic poziționat la intersecția acestora.
P. raportul de expertiză efectuat în primă instanță de expert D. M. D. (filele 148-152), a fost identificat imobilul în litigiu, expertul menționând că a identificat pe planurile cadastrale scara 1/500, fostul teren, amplasat la intersecția dintre . G.) și .> (plan cadastral ediție 1954, actualizat an 1970), plan executat înainte de expropriere și demolarea zonei, identificarea făcându-se pe baza planului cadastral obținut de Evidența Proprietății, plan ce conține fostele parcele 7 c și 8d.
În expertiză se menționează că, potrivit adresei nr. 616/1966 emisă de Sfatul Popular al Raionului 1 Mai, cele două parcele însumau suprafața de 1.260 mp (fiecare având 630 mp); conform planului parcelar între cele două parcele s-a format o arteră de circulație denumită . o lățime de 6 ml pe 42 ml lungime, obligând pe proprietar să lase câte 3 ml din fiecare parcelă.
În concluzie, se arată în expertiză, la nivelul anului 1966, . ml lățime și 42 ml lungime, deci o suprafață de 504 mp, diferența de teren până la 630 mp, respectiv 126 mp trecând în domeniul public, proprietarul K. P. fiind scăzut cu la impozite cu suprafața de 126 mp x2 ( 252 mp) - pentru parcelele 7d și 8 d, conform adresei nr. 1644/10.11.1996 a Sfatului Popular 1 Mai.
Potrivit adresei nr._/9489/15.06.2011 emisă de PMB- Direcția Patrimoniu- Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat(fila 228 dosar TB), imobilul astfel identificat prin raportul de expertiză, reprezintă imobilul înscris în evidențele cadastrale ale orașului București, din anul 1956, pe adresa din ., sector 2, cu suprafața de 494 mp teren, categoria de folosință, alte terenuri, ca proprietate de stat, cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor, Consiliul Popular sector 2, București.
P. urmare, având în vedere cele menționate mai sus, Curtea constată că adresa terenului în litigiu, care a aparținut autorului reclamantelor, K. P., situat la capătul străzii Ziduri între Vii, s-a aflat la intersecția între . G.) și . lungul timpului în evidențele nomenclaturii stradale figurând Prelungirea G., . Litrei.
Așadar, potrivit înscrisurilor menționate mai sus, Curtea constată că imobilul în litigiu a fost suficient individualizat, aprecierea primei instanțe în sens contrar, fiind neîntemeiată.
Imobilul din .. 10( fostă Prelungirea G., nr. 10) este unul și același cu imobilul din ., autorul reclamantelor figurând în evidențe atât cu imobil situat în .. 10 (în acest sens fiind istoricul de rol fiscal emis de Consiliul local sector 2- Direcția venituri buget local, serviciul impunere persoane fizice - fila 95 dosar TB și referatul referatului întocmit de secția financiară - fila 59 dosar C. ), cât și pe ., conform fișei tehnice a imobilului întocmită în anul 1968 și actualizată în anul 1979, fișelor juridice ale imobilului întocmite în anul 1970, anexate adresei nr._/20.01.2012 emisă de PMB- Direcția Patrimoniu, Serviciul Cadastru (filele 25-27 dosar C.).
III. În ceea ce privește modalitatea de preluare a imobilului în litigiu, Curtea reține că, potrivit referatului întocmit de secția financiară, ce reprezintă ultimul act din dosarul fiscal (fila 59 dosar C.), rezultă că imobilul din . proprietatea lui K. P. a fost demolat la data de 01.11.1986, în baza Decretului nr. 397/01.12.1986.
De asemenea, potrivit adresei nr. nr._/9489/15.06.2011 emisă de PMB- Direcția Patrimoniu- Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat(fila 228 dosar TB), imobilul situat la adresa ., sector 2, a făcut obiectul Decretului nr. 397/01.12.1986, privind exproprierea unor terenuri și construcții, demolarea unor construcții, scoaterea din funcțiune a unor fonduri fixe, precum și realizarea și desființarea unor artere de circulație, în a cărui anexă nr. 6, la poziția 41 este înscris Nimereanu I., cu suprafața de 510 mp teren.
Astfel cum s-a reținut mai sus, adresa din .. 10 este aceeași cu ..
Având în vedere identitatea celor două adrese, Curtea constată, că în mod greșit în decret se menționează exproprierea imobilului în litigiu, pe numele Nimereanu I., pentru ., câtă vreme acest imobil era proprietatea autorului recurentelor reclamante și a fost expropriat prin același decret de la acesta, însă pe adresa din ., cele două adrese reprezentând în realitate același imobil.
III.1. Sub acest aspect, în ceea ce privește dreptul de proprietate al autorului recurentelor reclamante asupra imobilului în litigiu, Curtea reține că acesta a fost dovedit în cauză, la dosar fiind depus actul de vânzare cumpărare transcris de Grefa Tribunalului I., secția I Civ. ./13.01.1950 (filele 8-11 dosar TB).
K. P. a figurat în istoricul de rol cu imobilul situat în . (același cu cel din ., astfel cum s-a arătat mai sus), până în anul 1986, când s-a propus închiderea rolului fiscal, astfel cum rezultă din adresa nr._/21.11.2001 emisă de Consiliul local sector 2- Direcția Venituri Buget local( filele 95-96 dosar TB) și din referatul din dosarul fiscal (fila 59 dosar C.).
De asemenea, conform fișei tehnice a imobilului întocmită în anul 1968 și actualizată în anul 1979 și fișelor juridice ale imobilului întocmite în anul 1970, anexate adresei nr._/20.01.2012 emisă de PMB- Direcția Patrimoniu, Serviciul Cadastru (filele 25-27 dosar C.), menționate mai sus, K. P. a figurat cu imobil situat în ., în suprafață de 625 mp(fișa juridică), respectiv 510 mp(fișa tehnică).
De menționat că, astfel cum rezultă din istoricul de rol, autorul recurentelor a deținut în zona respectivă două suprafețe de teren, învecinate, la adresele din .( suprafața de 1137 mp) și Plantației nr. 10( suprafața de 635 mp, ce face obiectul litigiului de față, dobândită prin actul de vânzare cumpărare de la Zimbran I.).
Și imobilul situat în ., sector 2 ( teren în suprafață de 242 mp și construcții de 89,35 mp), a fost expropriat prin Decretul de expropriere 397/1986, de la proprietarii K. P., P. G. și Putoiu C. ( la dosarul fiscal existând două chitanțe privind vânzarea terenului în suprafață de 452 mp din .( Litrei, nr. 2), către P. I. și ulterior de către acesta către Putaru C. –filele 70, 71 dosar C.).
Obiectul notificării în cauza de față îl reprezintă însă terenul din . ( .), astfel cum de altfel a precizat și autorul recurentelor reclamante prin cererile depuse în dosarul administrativ( filele 91-93 dosar TB).
De asemenea, se impune a se preciza că în cuprinsul adresei nr._/21.11.2001 emisă de Consiliul local sector 2- Direcția Venituri Buget local se menționează că la dosar există și decizia nr. 85/10.02.1962, prin care se „ aprobă trecerea în patrimoniul statului în baza procesului verbal de confiscare nr. 8444/1959 al Tribunalului Capitalei - Executori judecătorești și a sentinței nr. 113/1959 a Tribunalului Popular al Raionului 1 Mai, a unui teren viran situat în ., colț cu Fundătura Litrei, în suprafață de 528 mp, cât a rămas după preluarea străzilor, fost proprietatea lui K. P.”.
P. sentința civilă nr. 3096/21.05.1962 pronunțată de Tribunalul Popular al raionului 1 Mai (filele 133-134 dosar TB), s-a admis contestația introdusă de contestatorul K. P. în contradictoriu cu secția financiară a raionului 1 Mai și s-a anulat procesul verbal de sechestru întocmit de executorul judecătoresc al Tribunalului Capitalei la data de 24 iunie 1960, în baza sentinței penale nr. 113/1959.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că prin sentința penală nr. 113/1959, contestatorul a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională, confiscarea averii personale prevăzută în procesul verbal de sechestru și confiscarea a 750 de dolari.
Sentința penală nr. 113/1959 a fost casată prin decizia penală nr. 263/ 6 martie 1959 a Tribunalului capitalei și în fond, contestatorul a fost condamnat la 8 ani închisoare și confiscarea a 750 dolari, fără a se face vreo mențiune cu privire la menținerea celorlalte dispoziții.
Cum procesul verbal de sechestru a fost înființat în baza unei sentințe casate, iar în rejudecare nu s-a menținut pedeapsa complementară a confiscării averii personale, tribunalul a dispus anularea procesului verbal de sechestru.
Așadar, măsura confiscării averii luată prin sentința penală nr. 113/1959, a fost desființată, autorul reclamantelor rămânând în proprietatea imobilului în litigiu și figurând în continuare pe rolul fiscal până în anul 1986, când imobilul a fost expropriat.
În acest sens este chiar mențiunea din istoricul de rol cu privire la închiderea rolului fiscal (fila 95 dosar TB), potrivit referatului întocmit de Circa Financiară ( fila 59 dosar C.), în care se menționează că imobilul din . proprietatea lui K. P. a fost demolat în baza Decretului nr. 397/01.12.1986.
Din actele ce formează obiectul dosarului fiscal pentru imobilul din . sector 2 (filele 58-77), rezultă că autorul recurentelor reclamante a figurat pe rolul fiscal începând cu data de 10 februarie 1952 (fila 7), iar în anii 1962, 1966 a formulat cereri pentru scăderea impozitelor(file 69, 72, 73, 77).
La dosarul fiscal sunt depuse titlurile de proprietate ale autorului recurentelor reclamante pentru imobilele pe care deținea( filele 61-64, 67), iar în cererile formulate de autorul recurentelor și în adresele emise de secțiunea financiară se menționează că acesta acesta deține „ un teren în .. 8-10, în suprafață de 1260 mp, din care a fost defalcată pentru . 252 mp, rămânând două terenuri de câte 504 mp”(fila 65), „ teren de 1140 mp pe .-10, pe care s-a deschis o stradă, Prelungirea Litrei”(fila 72), „teren viran pe . cu . P.”( fila 77).
P. urmare, este incontestabil în cauză, că autorul reclamantelor a dobândit potrivit actului de vânzare cumpărare transcris de Grefa Tribunalului I., secția I Civ. ./13.01.1950, un teren în suprafață de 625 mp, identificat conform probelor administrate, ca fiind pe ., actuală Litrei, nr. 1, după formarea străzii Litrei, acesta rămânând cu o suprafață de 504 mp, identificați ca atare și în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Reclamantul a figurat ca proprietar în actele fiscale, cu imobil situat la adresa din ., dar și la adresa din ., existența celor două denumiri explicându-se prin aceea că . formată prin deschiderea pe terenul din .> De asemenea, potrivit actelor din dosarul fiscal autorul recurentelor reclamante nu a înstrăinat terenul din . ( .), în acest sens fiind și relațiile comunicate prin adresa nr. 4.646/05.04.2012, emisă de MAI- Arhivele Naționale, în care se arată că, din evidențele pe care această instituție le deține, K. P. nu figurează cu acte de înstrăinare cu privire la imobilul în litigiu (fila 52 dosar C.).
Potrivit referatului de închidere a rolului fiscal pentru ., imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 397/01.12.1986.
P. urmare, este cert că la data exproprierii imobilul din . (aceeași cu Litrei nr. 1) era proprietatea autorului recurentelor reclamantelor, fiind expropriat de la acesta, potrivit Decretului 387/1995.
III. 2. În ceea ce privește mențiunea din Decretul nr. 397/1986 referitoare la exproprierea imobilului din . de la Nimereanu I., Curtea constată că aceasta este eronată, având în vedere următoarele:
În primul rând, în cuprinsul actelor din dosarul fiscal comunicate de Municipiul București, sector 2- Direcția de Venituri Buget local sector 2, prin adresa nr._/09.10.2012(filele 98-140 dosar C.), nu se regăsește un titlu de proprietate prin care Nimereanu I. să fi dobândit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
De asemenea, în adresa nr. 2689/16.12.2011, emisă de . 31 dosar C.) în care se arată că pentru imobilul expropriat de la Nimereanu I., de 510 mp, nu s-au plătit despăgubiri, se menționează că societatea nu deține actele proprietății acestuia.
În al doilea rând, Curtea constată că, potrivit declarației de impunere din data de 6 februarie 1952 (fila 139), adresa imobilului pentru care s-a făcut impunerea este Intrarea Litrei, prin ., fără a se specifica numărul, dar în adresa nr. 1108/05.02.1952 emisă de secțiunea financiară 1 Mai, se menționează .>4(fila 136), același număr fiind menționat și în cererea formulată de Nimereanu I. cu privire la stabilirea impozite, și în adresele emise de secțiunea financiară la nivelul anilor 1953-1954 (filele 131-136).
Ulterior, prin cererile și adresele formulate la nivelul anului 1956-1958, este menționată adresa din .>1 și suprafața de teren de 425 mp (filele122 119, 124, 125 127, 128, 129), pentru ca, în anul 1965, în documentele fiscale să fie menționată .>2 (filele 106, 107, 108, 109, 110, 117), iar în anul 1971 (când Nimereanu I. a înstrăinat 100 mp teren către S. V., prin înscris sub semnătură privată), adresa imobilului este menționată la nr. 6 (filele 100, 101,103). Chiar dacă închiderea rolului fiscal a avut loc cu privire la imobilul din ., pe numele lui Nimereanu I., din înscrisurile menționate mai sus nu rezultă că Nimereanu I. deținea un titlu valabil cu privire la terenul respectiv, și în plus, chiar și actele din dosarul fiscal menționate, cuprind numeroase inadvertențe cu privire la numărul poștal.
III.3. P. urmare, Nimereanu I. nu deține un titlu de proprietate pentru adresa din ., din actele menționate în dosarul fiscal rezultând posibilitatea ca acesta să fi deținut un imobil pe ., 4 sau 6( nici pentru aceste adrese nefiind însă depus la dosarul fiscal un titlu de proprietate valabil).
Așadar, în mod greșit în Decretul de expropriere s-a menționat exproprierea terenului de 504 mp, pe ., de la Nimereanu I., deoarece, pe de o parte, terenul menționat este cel din ., proprietatea lui K. P., Nimereanu I. nejustificând un titlu de proprietate pentru acest teren, iar, pe de altă parte, și dacă Nimereanu I. a deținut un teren în zonă, este posibil ca acesta fi fost situat la o altă adresă, având în vedere neconcordanțele cu privire la numerele poștale existente în actele din dosarul fiscal.
De altfel, Nimereanu I. nu a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, pentru imobilul din ., astfel cum rezultă din adresa nr. 866/06.01.2012 emisă de PMB- Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări (fila (filele 28-30 dosar C.).
IV. În consecință, având în vedere toate considerentele expuse mai sus, Curtea constată că recurentele reclamante au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. 1 lit. și art. 4 din Legea 10/2001, fiind moștenitoarele lui K. P., care, la data exproprierii avea calitatea de proprietar al imobilului în litigiu (teren în suprafață de 504 mp situat în București, . (fostă, Plantației, nr. 10, fostă Prelungirea G., nr. 10, fostă Ziduri între Vii), identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert D. M. D. (filele 148-152).
Măsura exproprierii este abuzivă, în sensul art. 2 lit. i și art. 11 din Legea 10/2001, astfel că recurentele reclamante sunt îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în virtutea acestei legi.
În ceea ce privește modalitatea concretă acordare a măsurilor reparatorii, Curtea constată că nu este posibilă restituirea în natură deoarece, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul este afectat de lucrări de sistematizare și utilități publice: domeniu public (parcare), alee acces, rampă acces pentru garajele de la subsolul blocului 44 din . . .> P. urmare, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001, se impune ca unitatea deținătoare să propună în favoarea reclamantelor acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 504 m.p., identificat prin raportul de expertiză.
Curtea reține că măsura reparatorie nu se poate realiza pentru întreaga suprafață de teren menționată în actul de proprietate(625 mp) și solicitată prin acțiune, deoarece, după formarea străzii Litrei, autorul recurentelor reclamante a rămas în proprietatea suprafeței de 504 mp, aceasta fiind suprafața de teren deținută la momentul exproprierii.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurentele reclamante K. A. M. și K. C. I., va modifică sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să propună în favoarea reclamantelor acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 504 m.p., identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert D. M. D..
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele reclamante K. A. M. și K. C. I., împotriva deciziei civile nr.1263/30.06.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât P. G. al Municipiului București.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul să propună în favoarea reclamantelor, acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 504 m.p., identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert D. M. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I./04.12.2012
2 ex./Jud. fond:T. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2038/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 337/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
