Legea 10/2001. Decizia nr. 2072/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2072/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-11-2012 în dosarul nr. 2072/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2072R
Ședința publică de la 16 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursurilor civile formulate de recurenta-reclamantă N. D. și de recurenții-pârâți M. București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.72/12.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă reprezentată de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a se constata că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri calculate conform procedurii stabilite de Titlul VII din Legea nr.247/2005, la valoarea de piață a imobilului în litigiu conform standardelor internaționale de evaluare, la momentul soluționării notificării, diminuate cu valoarea despăgubirilor încasate la momentul exproprierii și indexate cu indicele de inflație, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 206,39 mp și din construcție demolată cu o suprafață desfășurată de 252,31 mp.
Cu privire la recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la recursul formulat de M. București prin Primarul General, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Solicită obligarea recurentului-pârât M. București la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 02.05.2011 sub nr._, reclamanta N. D. a chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate că reclamanta este persoană îndreptățită, la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 180 mp și construcție în suprafață desfășurată de 252,31 mp, situat în București, .. 18A, sector 5; obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor egale cu valoarea de piață a imobilului, potrivit standardelor internaționale de evaluare; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, iar în subsidiar, dacă se va constata că trebuie parcursă procedura instituită de dispozițiile Legii nr. 247/2005, a solicitat ca după admiterea primului capăt de cerere, să se dispună obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției cu propunerea acordării acestor măsuri reparatorii prin echivalent și obligarea Municipiului București să transmită dosarul de notificare direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere efectuarea controlului de legalitate de către instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea nr. 2267/05.09.2001 transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda S. A., reclamanta a solicitat măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilul (teren și construcție) situat în București, ., nr. 18A, sector 5, preluat în mod abuziv de către stat.
Notificarea a fost înregistrată la Prefectura Municipiului București cu nr._ în data de 06.09.2001 și apoi a fost transmisă la Primăria Municipiului București unde s-a constituit dosarului nr._.
Terenul în suprafață de 180 mp situat în București, .., a fost dobândit de în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7604/07.03._.12.1946 la Tribunalul I., Secția notariat, de autorul soțului reclamantei, respectiv de N. I..
Potrivit declarației de notorietate autentificată cu nr. 120/17.02.2009 de Biroul Notarului Public M. D., N. I. este aceeași persoană cu D. I. menționat în unele acte oficiale.
Pe terenul cumpărat I. N. a construit o clădire cu anexe potrivit autorizației nr. 14P din 25.02.1928, nr. 185P din 22.06.1929 și vizei nr. 136P.
În urma decesului lui N. I., în data de 12.04.1958, potrivit certificatului de moștenitor nr. 248 din 23.05.1958, unicul moștenitor a rămas N. G. care în calitate de proprietar al imobilului format din casă cu subsol și parter precum și teren în suprafață de 180 mp, s-a înregistrat la Administrația Financiară.
Imobilul cu adresa .. 18A a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 230 din 28.06.1986, iar în anexa 1 a acestuia la poziția 128 este înscris în calitate de proprietar N. G. cu o suprafață de teren de 165 mp și construcții în suprafață desfășurată de 252,31 mp.
Potrivit declarației autentificată cu nr. 1151/22.07.2010 de Societatea civilă de notari publici "V. și asociații" și adresei nr. 2992/28.09.2007 a S.C. Cotroceni S.A. în urma exproprierii s-au încasat despăgubiri în valoare de 80.000 lei dintre care 412,50 lei pentru terenul în suprafață de 165 mp. Suprafața de teren de 15 mp a fost preluată fără Titlu de către stat, neplătindu-se nici un fel de despăgubire.
Prin adresele nr._/ind.DU/20.09.2001 și respectiv nr. 3204-_ din 09.10.2001 de la Primăria Municipiului București s-a precizat că terenul preluat acum este ocupat de construcții, alei de acces, zonă verde și rețele tehnico-edilitare și deci nu se poate restitui în natură.
În urma decesului lui N. G. în anul 1997 reclamanta este singura moștenitoare a acestuia potrivit certificatului de moștenitor nr. 65 din 25.08.1998.
Astfel, în urma formulării notificării nr. 2267/2001 reclamanta este singura persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul, compus din teren în suprafață de 180 mp și construcție în suprafață desfășurată de 252,31 mp ce a fost situat în București, .. 18 A, sector 5.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, s-au depus la dosar toate documentele, prin care se face dovada calității de proprietar al imobilului la momentul preluării abuzive, preluarea abuzivă, dovada rolului fiscal al imobilului până în momentul preluării, situația juridică a imobilului, situația juridică a despăgubirilor și a calității reclamantei de moștenitoare: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7604/07.03._.12.1946 la Tribunalul I., Secția Notariat pentru teren, autorizația nr. 14P din 25.02.1928, nr. 185P din 22.06.1929 și vizei nr. 136P pentru clădire și respectiv certificatul de moștenitor nr. 248 din 23.05.1958 întocmit după defunctul N. I.; continuitatea dreptului de proprietate până la momentul preluării abuzive prin adresa Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 5 din cadrul Municipiului București; preluarea abuzivă prin Decretul C.S. nr. 230/28.06.1986; situația juridică a despăgubirilor acordate potrivit declarației autentificată cu nr. 1151/22.07.2010 de Societatea civilă de notari publici "V. și asociații" și adresei nr. 2992/28.09.2007 a S.C. Cotroceni S.A; calitatea de moștenitoare prin certificatul de moștenitor nr. 65 din 25.08.1998; situația juridică a imobilului prin adresa nr._/_/03.10.2007 a Primăriei Municipiului București.
În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, prin adresa înregistrată la pârâta nr. 1, sub nr._/28.05.2008 reclamanta a solicitat expres prin mandatar, să se emită Dispoziția, anexând, în original sau în copie legalizată, documentele de care se folosește pentru probarea drepturilor conferite de lege, iar prin adresa nr._/13.08.2008 a formulat prin mandatar somație pentru emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri. Prin adresa nr._ din 18.03.2009 a depus declarația de notorietate nr. 120/17.02.2009 pentru ca dosarul să fie complet însă Primăria Municipiului București prin adresa nr._/07.09.2009 a comunicat că acesta nu s-a soluționat.
Pârâta Primăria Municipiului București nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 și a pct. 25 din H.G. nr. 250/2007, potrivit cu care Primăria Municipiului București avea obligația ca înlăuntrul acestui termen să ne fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de către reclamantă de depunerea și a altor probe.
O confirmare a faptului că dosarul depus la Primăria Municipiului București este complet este faptul că nu există vreo solicitare de alte acte din partea acestei instituții în urma primirii celor depuse de reclamantă.
Prin urmare, pârâta Primăria Municipiului București încalcă dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la care România a devenit parte.
Cum unitatea investită cu soluționarea notificării, nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin 1 C. proc.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.
Într-un această situație, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin. (2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Același punct de vedere l-a exprimat Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin Decizia nr. XX/19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere relevanța deosebită pentru domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 respectarea exigențelor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, potrivit căruia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional."
Atunci când este imposibil, ca imobilul să fie restituit în natură, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, astfel cum este stipulat de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri cu acordul persoanei îndreptățite.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață a construcțiilor.
Prin urmare, solicitarea de a se stabili valoarea de piață a imobilelor preluate abuziv în funcție de standardele internaționale de evaluare este justificată și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În practică, ca de altfel și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat că nici una din cele două legi, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, nu permit în prezent, într-un mod susceptibil să se ajungă la acordarea efectivă a unei despăgubiri persoanei îndreptățite și că nici una din cele două legi – Legea nr. 10/2001 și dispozițiile Legii nr. 247/2005, nu iau în calcul prejudiciul suferit din cauza lipsei prelungite de despăgubiri.
În temeiul art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 44, art. 20 alin 2 din Constituția României, privind garantarea proprietății și având în vedere prevalenta tratatelor internaționale, față de legislația internă, s-a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești, echivalente cu valoarea de piață a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
Prin Decizia nr. 33/2008, dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit: „pentru cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil, ... iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 sunt iluzorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că urmează să se stabilească persoanei îndreptățite despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a bunului.
În consecință, având în vedere că obligația nu mai poate fi executată în natură, precum și dispozițiile art. 1073 – 1075 C.civ., conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, are dreptul la dezdăunare, s-a solicitat admiterea cererii obligând pârâtul să plătească despăgubiri egale cu valoarea de piață a imobilului imposibil de restituit în natură, constând în diferența de valoare dintre cea încasată și valoarea de piață a construcției.
"Mai mult decât atât, fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale a Despăgubirilor prin Fondul Proprietatea, se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de S. R. și administrată de Ministerul Finanțelor, până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 81/2007. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România, acordând despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului R., instituție ce funcționează în baza art. 3 și 81 din HG nr. 34/2009.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 998, 999, 1073 - 1075 C.civ., Decizia nr. 33/2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. XX a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 25, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Hotărârea pilot a CEDO, în cauza A. Contra României, prin care s-a pus în vedere Statului R. să ia masuri rapide de aplicare a legilor proprietății, privind acordarea despăgubirilor.
În dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu acte și expertiză evaluatoare a despăgubirilor în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, precum și orice alt mijloc de probă, necesar justei soluționări a cauzei.
În susținerea cererii au fost anexate la dosar următoarele documente, în copie conformă cu originalul: notificarea nr. 2267 din 05.09.2001 transmisă prin Biroul executorului judecătoresc Casagranda S. A.; adresa nr._/SG din 30.08.2002 a Prefecturii Municipiului București, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7604/1928 de la Tribunalul I., Secția Notariat, declarație autentificată nr. 120 din 17.02.2009 de Biroul Notarului Public M. D., adresa nr. 2086/_ din 09.05.2008 a Primăriei Municipiului București, adresa Administrației Finanțelor Publice a Municipiului București, certificatul de moștenitor nr. 248 din 23.05.1958, adresa nr. 5268/_ din 12.12.2007 cu Decretul CS nr. 230 din 28.06.1986 și extras din tabelul anexă cu nr. 128, declarație autentificată nr. 1151 din 22.07.2010 de Societatea civilă de notari publici "V. și asociații", adresa nr. 2992/28.09.2007 a S.C. Cotroceni S.A. S., adresa nr._/_ din 03.10.2007 a Primăriei Municipiului București, adresa nr. 3204-_ din 09.10.2001 a Primăriei Municipiului București cu situația juridică, adresa nr. 3204-_ din 09.10.2001 a Primăriei Municipiului București cu situația investițiilor, adresa nr._/ind.DU din 20.09.2001 a Primăriei Municipiului București, certificatul de moștenitor nr. 65 din 25.08.1998, BI N. D., certificat de naștere N. D., certificat de căsătorie N. G. cu N. D., certificat de moarte N. I., certificat de deces N. M.; certificat de naștere N. G.; certificat de deces N. G.; cererea de emitere a dispoziției nr._ din 28.05.2008; somația de emitere a dispoziției nr._ din 13.08.2008; adresa înregistrată la Primăria Municipiului București cu nr._ din 18.03.2009; adresa Primăriei Municipiului București cu nr._ din 07.09.2009, fișa tehnică a imobilului din .. 18A, sector 5, schițe, planuri și o fotografie a construcției din .. 18A, sector 5, plan de situație cuprinzând fostul imobil din fosta din ., nr. 18A, sector 5 și împuternicire avocațială.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta N. D. a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 înregistrată la Prefectura Municipiului București sub nr._/06.09.2001 și transmisă la Primăria Municipiului București unde s-a constituit dosarul nr._/2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 180 mp și construcție în suprafață desfășurată de 252,31 mp, situat în București, .. 18A, sector 5.
Terenul a fost dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7604 din 07.03.1928 la Tribunalul I., Secția Notariat, de numitul D. I., zis N., socrul reclamantei din prezenta cauză. Potrivit declarației de notorietate autentificată cu nr. 120 din 17.02.2009 la BNP M. D., N. I. este aceeași persoană cu D. I..
Pe teren a fost construită de către cumpărător o clădire cu anexe, potrivit autorizațiilor nr. 14P din 25.02.1928; nr. 185P din 22.06.1929 și vizei nr. 136P. Soțul reclamantei, N. G., este unicul moștenitor al lui N. I., decedat la 12.04.1958, conform certificatului de moștenitor nr. 248 din 23.05.1958.
Imobilul din .. 18A a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 230/28.06.1986, în anexa 1, poziția 128, fiind înscris în calitate de proprietar N. G. cu o suprafață de teren de 165 mp și construcții în suprafață desfășurată de 252,31 mp. Potrivit declarației autentificată cu nr. 1151 din 22.07.2010 de . Asociații și a adresei nr. 2992 din 28.09.2007 a .-au acordat despăgubiri în valoare de 80.000 lei din care 412,50 lei pentru terenul în suprafață de 165 mp.
Pentru diferența de teren de 15 mp nu s-au acordat despăgubiri.
Reclamanta este unica moștenitoare a soțului său decedat, conform certificatului de moștenitor nr. 65/25.08.1998. Primăria Municipiului București nu a soluționat notificarea cu care a fost învestită.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007 publicată în Monitorul Oficial Partea I – nr.764 din 12.11.2007 s-a statuat că în cazul în care unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită în art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură, ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri … se impune ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire.
Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat pentru ca nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră îndreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin. 2 că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea terenului prin care s-a stabilit că există identitate între suprafața terenului situat în . nr. 18A, sector 5, București, conform actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei și suprafața preluată abuziv care se află în posesia statului. Den Planurile de amplasament și delimitare – Planșele 2-6 și Tabelul nr. 2 întocmit de expert conform Legii nr. 10/2001, în care sunt prezentate obiectivele amplasate pe teren: Bloc P27, .. 3, spațiu verde, trotuar, spațiu verde, parcare, alee acces . joacă pentru copii, rezultă că nu există teren liber pe amplasamentul fostului proprietar pentru retrocedare.
Terenul revendicat de reclamantă este traversat de la Est la Vest și de la Nord la Sud de conducte subterane de canalizare (reprezentate pe planurile de amplasament și delimitare) și de la Est la Vest de o conductă subterană de apă.
La 07.12.2011 Primăria Municipiului București, Direcția Patrimoniu a depus la dosarul cauzei punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic, specialitatea topografie, cadastru și geodezie, ing. A. M. cu privire la imobilul din . nr. 6, sector 4, prin care se confirmă că expertul a identificat limitele imobilului situat la adresa menționată în conformitate cu planurile . 1/2000 întocmite de fostul Institut Proiect București începând cu anul 1986 și actualizate periodic, aflate în baza de adate.
Expertul identifică o suprafață deținută real de fostul proprietar (cca. 247 mp) mai mică decât cea înscrisă în actele de proprietate (cca. 256 mp).
Considerentele expertului referitoare al situația topografică actuală (elementele supraterane/subterane ce afectează fostul imobilul), sunt în totalitate conforme cu realitatea din teren.
Potrivit art. 10 (1) din Legea nr. 10/2001 „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total…. Pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Potrivit art. 10 (8) din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate, se stabilește potrivit valorii de piață de la momentul soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziție evaluatorului.
Valoarea terenurilor, potrivit alin. 9 al art. 10 din Legea nr. 10/2001… care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În cazul în care s-a primit o despăgubire, acesta se va actualiza și se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii stabilite potrivit prevederilor art. 11 alin. 8 din lege.
Prin sentința civilă nr. 72/12.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. D., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri care reprezintă diferența dintre valoarea de circulație a imobilelor expropriate la momentul exproprierii și despăgubirile efectiv plătite, calculate la valoarea actuală de circulație potrivit standardelor internaționale de evaluare, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 252,31 mp situat în București, .. 18 A, sector 5, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor, iar pe M. București să transmită dosarul de notificare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire, precum și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamanta N. D. și de recurenții-pârâți M. București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul formulat, reclamanta N. D. a criticat sentința tribunalului arătând că este parțial netemeinică și nelegală, pentru motivele ce urmează:
Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a soluționat pe fond notificarea nr. 2267/2001, formulată de recurenta-reclamantă, constatând refuzul nelegal de soluționare din partea pârâtului M. București prin Primarul General, a constatat calitatea recurentei-reclamante de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri care reprezintă diferența dintre valoarea de circulație a imobilului expropriat, la momentul exproprierii și despăgubirile efectiv plătite, calculate la valoarea actuală de circulație potrivit standardelor internaționale de evaluare, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 252,31 mp, situat în București, .. 18 A, sectorul 5, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubiri lor și M. București să transmită dosarul de notificare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru emiterea titlului de despăgubire.
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., hotărârea pronunțată cuprinzând motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În mod greșit, în dispozitivul sentinței pronunțată de instanța de fond s-a stabilit că imobilul notificat de reclamantă, situat în .. 18 A, sectorul 5, București, este compus din teren în suprafață de 252,31 mp, contrar situației de fapt care rezultă cu claritate din înscrisurile existente în dosarul cauzei, cât și din raportul de expertiză tehnică topografică, întocmit în dosarul de fond de expert tehnic A. M..
Astfel, din actele de proprietate, constând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7604/07.03.1928 de Tribunalul I. – Secția Notariat și din autorizațiile de construire nr. 14 P/25.02.1928 și nr. 185 P/22.06.1929, rezultă că autorul reclamantei, D. I., zis și N., a cumpărat un teren viran în suprafață de 180 mp, pe care a construit o clădire cu anexe, cu destinația de locuință. Acest imobil a fost moștenit de fiul fostului proprietar, N. G., conform certificatului de moștenitor nr. 248/23.05.1958.
În baza decretului de expropriere nr. 230/1986, imobilul a fost preluat de stat de la proprietarul acestuia, N. G., fostul soț al reclamantei, care a fost înscris în anexa la acest decret cu imobilul situat în București, sectorul 5, .. 18 A, compus din teren în suprafață de 165 mp și construcții în suprafață desfășurată de 252,31 mp.
Din fișa tehnică a imobilului, întocmită de Institutul Proiect București, la momentul exproprierii, rezultă că imobilul situat în .. 18 A, sectorul 5, era compus din teren în suprafață de 165 mp și construcție de 252,31 mp, suprafață desfășurată. Suprafața terenului înscrisă în actul de preluare abuzivă și în fișa tehnică, de 165 mp, este greșită, având în vedere că din schița întocmită de Institutul Proiect București (care face parte din fișa tehnică a imobilului), rezultă că suprafața reală a terenului, calculată prin înmulțirea lungimii laturilor acestuia, astfel cum sunt consemnate în acest înscris, este de 206, 39 mp (25,00 mp x 8,30 mp) și nu de 165 mp.
Această suprafață reală a terenului din fosta stradă I. Oarcă nr. 18 A, sectorul 5, București, care a aparținut autorului reclamantei și care a fost preluat abuziv de stat, este de 206,39 mp și a fost stabilită și prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în prezenta cauză de expert tehnic A. M. (prin răspunsul la obiectivul nr. 1 al expertizei), suprafața reală de teren de 206,39 mp rezultând din reconstituirea fostului teren, prin suprapunere pe planul cadastral scara 1:200 din anul 1960 (anexa 1 la raportul de expertiză).
În considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond, se arată inițial, că fostul imobil, notificat de subsemnata reclamantă, are o suprafață de 180 mp, conform actului de proprietate, iar în pagina 8 se face referire la concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, făcându-se însă vorbire de un alt imobil, situat în București, . nr. 6, sectorul 4, care nu face obiectul prezentei acțiuni, trăgându-se astfel concluzia eronată că expertul tehnic a identificat o suprafață de teren, deținută real de fostul proprietar de cea. 247 mp, mai mică decât cea înscrisă în actele de proprietate de 256 mp.
Rezultă că sentința civilă recurată cuprinde motive contradictorii, sau chiar străine de natura pricinii, considerente care au condus în final la concluzia greșită că terenul aferent imobilului notificat de subsemnata reclamantă are o suprafață de 252, 31 mp, deși suprafața reală a terenului este de 206,39 mp, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, care se coroborează cu suprafața reală care rezultă din schița la scara 1 :500, întocmită de .nstitutul Proiect București în anul 1986, anul exproprierii imobilului notificat.
Pe de altă parte, deși în considerentele sentinței s-a reținut în mod întemeiat că pe terenul situat în București, .. 18 A, sectorul 5 a existat și o construcție cu destinația de locuință, cu o suprafață desfășurată de 252.31 mp, astfel cum rezultă de altfel și din anexa la Decretul de expropriere nr. 230/1986, în dispozitivul hotărârii s-a constatat că subsemnata reclamantă sunt persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru teren, pentru construcție nu s-a mai reținut nimic.
Față de motivele de netemeinicie și de nelegalitate arătate mai sus, rezultă că sentința recurată este parțial nelegală și netemeinică, în ceea ce privește stabilirea dreptului la măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren diferită față de cea reală ( 252,31 mp în loc de 206,39 mp, cât este corect), cât și pentru faptul că nu s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii și pentru construcția în suprafață de 252,31 mp, constând din diferența între valoarea de piață a construcției, la momentul soluționării notificării și cuantumul despăgubirilor primite la momentul exproprierii, actualizate la inflație.
2. Motivul de nelegalitate prevăzut de arte 304 pct. 9 C.pr.civ., sentința fiind parțial dată cu aplicarea greșită a legii, referitor la măsura de obligare a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor, în echivalent pentru imobilul preluat abuziv și care este imposibil să fie restituit în natură.
Prin capătul doi de cerere din acțiune, subsemnata reclamantă a solicitat în principal, obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor egale cu valoarea de piață a imobilului, calculate potrivit standardelor internaționale de evaluare, motivat de faptul că notificarea formulată de sub semnata reclamantă, prin care am solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de la fostul meu soț, nu a fost soluționată de unitatea deținătoare (pârâtul M. București) încălcându-se dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cât și cele ale art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, constând din dreptul la soluționarea notificării într-un termen rezonabil.
La momentul formulării acțiunii, practica judecătorească în materia imobilelor preluate abuziv era neuniformă, unele instanțe admițând obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în echivalent pentru imobilele preluate abuziv și care nu pot să fie restituite în natură, apreciindu-se că legislația specială în materie este neclară și că nu stabilește suficiente măsuri de accelerare a soluționării notificării și de plată efectivă a despăgubiri lor.
La data pronunțării hotărârii recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase însă deja Decizia nr. 27/2011, în interesul legii, prin care a stabilit că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea Statului R. de a plăti despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, statul român nu are calitate procesua1ă pasivă, fiind totodată și inadmisibile.
Rezultă că în mod nelegal instanța de fond a admis capătul 2 de cerere principal și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor aferente imobilului ce face obiectul notificării formulate de sub semnata reclamantă, cu încălcarea dispozițiilor legii speciale privind stabilirea și plata despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, respectiv titlul VII din Legea nr. 247/2005, care stabilește că despăgubirile pentru imobilele preluate abuziv și care nu pot să fie restituite în natură se calculează de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și se plătesc de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În concluzie, având în vedere motivele de recurs formulate, solicită în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 72/12.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, după cum urmează:
- să se constatate că reclamantă sunt persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri calculate conform procedurii stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la valoarea de piață a imobilului, conform standardelor internaționale de evaluare, la momentul soluționării notificării, diminuate cu valoarea despăgubirilor încasate la momentul exproprieri, indexate cu indicele de inflație, pentru imobilul situat în București, sectorul 5, .. 18 A, compus din teren în suprafață de 206,39 mp și din construcție IJ demolată, cu o suprafață desfășurată de 252,31 mp.
- să admiteți excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, privind capătul de cerere prin care am solicitat obligarea acestuia la plata despăgubirilor aferente imobilului, iar pe fond să respingeți acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane rară calitate procesuală pasivă;
- să mențineți măsura dispusă de instanța de fond, de obligare a pârâtului M. București prin Primarul General de a transmite dosarul aferent notificării, privind imobilul situat în București, sectorul 5, .. 18 A, împreună cu hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în prezentul dosar, direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și emiterii titlului de despăgubire, având în vedere că instanța judecătorească a soluționat pe fond notificarea și a efectuat controlul de legalitate cu privire la toate aspectele ce privesc dreptul de proprietate asupra imobilului, calitatea de persoană îndreptățită a subsemnatei reclamante și preluarea abuzivă, astfel că procedura prevăzută de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin care se stabilește efectuarea controlului de legalitate de către prefect asupra măsurilor stabilite de primar prin dispoziția emisă în temeiul art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, a rămas fără obiect.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ..
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., solicită judecarea recursului și în lipsă.
Recurentul-pârât M. București prin Primarul General a susținut următoarele motive de recurs:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.: „Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, în opinia sa, instanța în mod greșit l-a obligat sa înainteze toată documentația către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de dispozițiile Legii nr. 247/2005, dispozițiile OUG nr. 81/2007, unitatea deținătoare sesizata cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda masuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumita suma ci aceste obligații, conform Legii nr. 10/2001, republicata, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 și în condițiile speciale ale Legii nr. 247/2005 privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Iar în art. 61 din Titlul VII al Legii nr. 24 7/2005 se prevede în mod expres faptul ca valoarea echivalenta a imobilului solicitat urmează a fi stabilit de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 100/2001, republicata, se poate constata ca Primarul General al Municipiului București are competenta numai de a propune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii, prin art. l alin. 1 Titlul VII care a modificat și completat Legea nr. 100/2001 se reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Așadar, recurentul-pârât apreciază că are obligația legala de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și de a înainta dosarul administrativ Instituției Prefectului Municipiului București în vederea verificării legalității actului emis.
Înainte de a ajunge la Secretariatului Comisiei Centrale, M. București are obligația sa înainteze dosarul către Instituția Prefectului Municipiului București, în vederea întocmirii unui aviz de legalitate. Iar la art. 16 din titlul VI se prevede în mod expres faptul ca, valoarea echivalenta a imobilului solicitat urmează a fi stabilita de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 în sensul acordării de masuri reparatorii se predau pe baza de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, numai daca simt însoțite de avizul de legalitate al Prefectului.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor, în care, în mod întemeiat cererea de restituire a fost respinsa, după care, acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Fată de cele învederate, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, iar, pe fond, respingerea acțiunea, ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și a solicitat judecarea în lipsă.
Recurentul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, în dezvoltarea recursului declarat arată următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civila la data de 02.05.2011 sub nr._, reclamanta N. D. a chemat în judecata pe M. București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând sa se constate ca reclamanta este persoana îndreptățită, la acordarea de masuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafața de 180 mp și construcție în suprafața de 252,31 mp, situat în București, ..18A, sector 5; obligarea paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor egale cu valoarea de piața a imobilului, potrivit standardelor internaționale de evaluare; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces, iar în subsidiar, daca se va constata ca trebuie parcursa procedura instituita de dispozițiile Legii 247/2005, va solicitam, ca după admiterea primului capăt de cerere, sa se dispună obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției cu propunerea acordării acestor masuri reparatorii prin echivalent și obligarea Municipiului București sa trimită dosarul de notificare direct la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere efectuarea controlului de legalitate de către instanța de judecata, prin hotărâre judecătoreasca.
Prin sentința civila nr. 72 din 12.01.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civila a admis în parte acțiunea, a constatat ca reclamanta este persoana îndreptățita la acordarea de masuri reparatorii în echivalent constând în despagubiri care reprezinta diferenta dintre valoarea de circulatie a imobilelor expropriate la momentul exproprierii și despagubiri efectiv platite, calculate la valoarea actuala de circulatie potrivit standardelor internationale de evaluare, conform Legii 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafata de 252,31 mp situat în Bucuresti ..18A, sector 5; a obligat paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice la plata despagubirilor și M. Bucuresti sa transmita dosarul de notificare la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor în vederea emiterii titlului de despagubire și a obligat M. Bucuresti la 1500 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Hotărârea pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a fost data, cu incalcarea și aplicarea greșita a legii, motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct 9 din Codul de procedura civila.
In mod gresit instanta de fond, a admis în parte actiunea reclamantei și a acordat despagubiri în favoarea acesteia, avand în vedere urmatoarele considerente:
Se invocă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finantelor Publice, precum și exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand în vedere Decizia nr.27/2011 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie.
Astfel, prin Decizia nr.27/2011, Inalta Curte de Casatie și Justitie, a admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie și Justitie și procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie și Justitie, stabilind urmatoarele:
"1.ln actiunile intemeiate pe dispozitiile art.26 alin 3 din Legea nr.1 0/2001, republicata, prin care se solicita obligarea Statului R. sa acorde despagubiri banesti pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. R. nu are calitate procesuala pasiva.
2.Actiunile în acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natura și pentru care se prevad masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, indreptate direct impotriva Statului R., intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, ale art.1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului și Iiberatilor fundamentale și ale art.13 din aceasta Conventie, sunt inadmisibile."
F. de cele expuse mai sus, se solicită admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei noastre, precum și exceptia inadmisibilitatii si, în consecinta, respingerea actiunii ca atare.
Pe fondul cauzei, potrivit Legii nr.10/2001, atat restituirea în natura, cat și despagubirile se acorda de catre unitatea investita cu solutionarea notificarii.
Față de cererea formulata de reclamanta se retine ca, dupa modificarile aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 247/2005, procedura prealabila sesizarii instantei s-a scindat în doua etape, respectiv, unitatea detinatoare emite decizie/dispozitie cu propunere de acordare a masurilor reparatorii, iar Comisia Centrala din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor stabileste valoarea finala a despagubirilor, pe baza careia se emite și titlul de despagubiri.
Astfel, prevederile art.16 alin (1) și (2) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, referitor la regimul stabilirii și platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de fostul regim comunist, stipuleaza expres ca se predau Secretariatului Comisiei Centrale, atat deciziile, cat și dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor sau cererilor de retrocedare în care s-a consemnat suma ce urmeaza a se acorda ca despagubire, insotita de intreaga documentatie aferenta acestora, cat și notificarile formulate potrivit Legii nr.10/2001 și care nu au fost solutionate pana la . Legii nr.24 7 /2005.
Despagubirile ce se pot acorda pentru imobilele preluate abuziv de stat se stabilesc printr-un raport intocmit de acest Secretariat al Comisiei Centrale din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.
Prin urmare, atat prin Legea nr.1 0/2001, cat și prin Legea nr.247/2005 se indica, în mod imperativ, procedura ce trebuie urmata de cei indreptatiti la masuri reparatorii prin echivalent.
Modalitatea în care sunt evaluate despagubirile, asa cum sunt ele cuprinse în decizia Comisiei Centrale din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor (respectiv, caracterul echitabil al intinderii acestora, acoperirea în intregime a prejudiciului cauzat prin deposedarea abuziva) este supusa cenzurii instantei de contenctios administrativ.
Prin decizia în interesul legii nr.52/2007 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie s-a statuat în sensul ca instantei civile nu-l revine competenta de stabililire a cuantumului despagubirilor dupa . Legii nr.247/2005 (singurele acte emise în procedura prealabila, cenzurabile în continuare pe acest aspect, fiind cele anterioare intrarii în vigoare a acestui act normativ).
In cuprinsul deciziei civile recurate instanta de judecata retine: "Din perspectiva aplicabilitatii art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, invocat ca temei juridic al actiunii, Tribunalul constanta ca paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice are calitate procesuala pasiva".
Or, în cauza nu se poate retine aplicabilitatea art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, avand în vedere urmatoarele:
Cererea prezenta indreptata impotriva Statului R. prin Ministerul Finantelor Publice, în care se pretinde obligarea acestuia la alte masuri reparatorii decat cele prevazute de lege nu-si poate avea temei suficient în Conventia europeana, care nu garanteaza dobandirea unui drept (de proprietate sau de creanta), ci sanctioneaza nesocotirea drepturilor și libertatilor ocrotite de aceasta.
Cat timp dreptul invocat face obiectul unei proceduri judiciare interne, el nu constituie obiectului unui "bun existent", iar reclamanta nu este titulara unei creante suficient stabilita pentru a aparea ca exigibila, astfel incat nu se poate prevala de existenta unui bun în sensul art.1.
De asemenea, se învederează ca, în aprecierea prezentei cererei, trebuie observate precizarile și distinctiile facute în decizia în interesul Legii nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie, referitoare la raportul dintre legea speciala și cea generala (in ce masura poate fi parasita calea reglementata de legea speciala nr.247/2005 și ales dreptul comun), la existenta în patrimoniul celui care formuleaza cererea pe dreptul comun a unui "bun" în sensul Conventiei.
Avand în vedere cele de mai sus, consideră că în mod gresit instanta de judecata a obligat, direct, paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice la plata catre reclamanta a sumei de 1.432.971 lei, cu titlu de despagubiri, atata timp cat reclamanta are la dispozitie calea prevazuta de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Mai mult decat atat, potrivit alineatului nr.(2) din acelasi articol, "dispozitiile prezentului titlu sunt aplicabile și despagubiri lor propuse prin decizia motivata a conducatorului institutiei publice implicate în privatizare sau, dupa caz, prin ordinului ministrului finantelor publice, în temeiul art.32 alin.(3) din Legea nr.1 0/2001.
Asa cum s-a retinut și în jurisprudenta CEDO, S. se bucura totusi de o marja rezonabila privind modul în care intelege sa asigure caile și mijloacele de reparare a abuzurilor din perioada guvernarii comuniste, urmand sa acorde aceste reparatii și în functie de conditiile economico-sociale ale momentului, precum și de posibilitatile financiare ale acestuia.
Se solicită a se constate ca nu sunt motive legale și temeinice, pentru a putea institui o sarcina exorbitanta pentru S. R., constand în obligatia de plata imediata și intergrala a tuturor creantelor de acest fel, cu atat mai mult, cu cat, legiuitorul sau, a asigurat o procedura rezonabila de realizare a drepturilor pretinse de reclamanta.
Astfel, calea de realizare a dreptului pretins de reclamanta, admisa de catre instanta de fond, indicata de catre legiuitor, este efectiva și nu iluzorie și nu poate fi ocolita prin obligarea directa a Statului R. prin Ministerul Finantelor Publice.
Urmand procedura speciala pusa la indemana de catre legiuitor, reclamanta are posibilitatea ca, dupa stabilirea creantei certe și lichide a acestora sa recurga și la institutia dobandilor, astfel ca nu se poate retine intemeiat, ca nu ar avea niciun remediu cu privire la realizarea dreptului legal pretins.
Este adevarat ca reclamanta are un "bun" de aparat, în sensul art.1 din Primul Protocol Aditional la CEDO, insa, nu trebuie pierdute din vedere nici dispozitiilor art.480 din Codul civil roman, potrivti carora, dreptul de proprietate, inclusiv asupra unui bun concretizat sub forma unui drept de creanta, cum este cazul reclamantei, poate fi exercitat "in limitele determinate de lege", în cazul de fata, potrivit procedurii apeciale amintite, care prevede inclusiv posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ, daca se aprecieaza ca autoritatile statului abilitate, le incalca drepturile, astfel ca nici din acest punct de vedere nu poate fi angajata raspunderea directa a Statului R. prin Ministerul Finantelor Publice.
Față de argumentele prezentate, solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat, sa se modifice sentința civila atacata, în principal, în sensul respingerii capătului de cerere prin care a fost obligat la plata către reclamanta a despăgubirilor egale cu valoarea de piata a imobilelor, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar în subsidiar respingerea actiunii ca neintemaita.
În drept: - art.304 pct. 9 din C.proc.civ; art.3041 C.proc.civ. - Legea nr. 247/2005.
Se solicită judecarea cauzei și în conformitate cu prevederile art.242 alin. (2) din Codul de procedura civila.
Este nefondată critica recurentului M. București, prin Primarul General vizând nelegalitatea deciziei recurate în ce privește obligarea sa să înainteze toată documentația către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că această documentație trebuie în fapt, înaintată Prefecturii Municipiului București, în vederea exercitării controlului de legalitate și emiterii referatului cu avizul de legalitate al acestei instituții privind imobilul notificat în condițiile art. 16 alin. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pe de o parte, critica nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora întreaga documentație se predă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce întocmește un raport privind despăgubirile ce se pot acorda pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
Așadar, prin Legea nr. 10/2001, cât și prin Legea nr. 247/2005, s-a stabilit imperativ procedura ce trebuie urmată de către cei îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Despăgubirile sunt în continuare evaluate prin decizia Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, supusă, la rândul său, cenzurii instanței de contencios administrativ, din perspectiva caracterului echitabil al întinderii despăgubirilor, respectiv al acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin deposedarea abuzivă.
Pe de altă parte, asupra legalității deciziei/dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii, se pronunță instanța de judecată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are putere de lucru judecat, context în care, un control de legalitate al Instituției Prefectului ar încălca însuși principiul separației puterilor în stat din această perspectivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat de recurentul-pârât M. București, prin Primarul General, va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că este fondată, având în vedere Decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit căreia, „1. În acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea S. R., să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. R. nu are calitate procesuală pasivă”.
Prin urmare, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei enunțate, pronunțată în recurs în interesul legii, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, astfel că, urmare a admiterii recursului în condițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., urmează a fi modificată în parte sentința civilă atacată în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Criticile formulate de către recurenta N. D. sunt fondate pentru cele ce urmează:
Conform actelor de proprietate invocate de către reclamantă în dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7604/07.03.1928 de Tribunalul I. – Secția Notariat și autorizațiile de construire nr. 14P/25.02.1928 și nr. 185P/22.06.1929, rezultă că autorul acesteia, D. I., numit și N., a dobândit în proprietate un teren viran în suprafață de 180 mp, pe care a edificat o clădire cu destinația de locuință imobil dobândit prin succesiune de N. G., conform certificatului de moștenitor nr. 248/23.05.1958.
De la acest ultim proprietar, imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 230/1986, suprafața reală a terenului fiind de 206,39 mp conform constatărilor expertului topograf A. M., probă ce se corelează cu schița scara 1:500 emisă de Institutul Proiect București în anul 1986, când imobilul a fost expropriat.
Prin urmare, sub acest aspect, recursul recurentei-reclamante urmează a fi admis, iar sentința recurată modificată în sensul că suprafața de teren pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent este de 206, 39 mp și nu 252,31 mp, cum s-a reținut la instanța de fond pentru terenul situat în București, .. 18A, sector 5.
Totodată, urmează ca prin admiterea recursului aceeași hotărâre să fie modificată parțial și în ce privește precizarea că suprafața desfășurată a construcției cu destinația de locuință, preluată abuziv de stat, este de 252,31 mp, astfel cum rezultă din anexa la Decretul de expropriere nr. 230/1986.
Urmează ca, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul recurentei-reclamante să fie admis în sensul celor precizate anterior, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., obligă intimatul M. București prin Primarul General, la plata sumei de 868 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M. București.
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă N. D. și de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 72 din 12.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .
Modifică sentința în parte, în sensul că respinge acțiunea față de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Constată că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a imobilelor expropriate, constând în suprafața de 206,39 mp teren și construcția cu o suprafață desfășurată de 252,31 mp, imobile situate în București, .. 18 A, sector 5, actualizate potrivit standardelor internaționale și valoarea încasată la data exproprierii, în condițiile Legii nr. 10/2001 și Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Obligă pe pârâtul M. București să plătească reclamantei suma de 868 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. A. V. R. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. .. PS 2 ex.
10.01.2013
Jud. fond: S. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 997/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 410/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
