Legea 10/2001. Decizia nr. 1699/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1699/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1699/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1699R
Ședința publică de la 16 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - A. C. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. GENERAL împotriva sentinței civile nr. 897/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. D. M. și intimatul pârât P. M. BUCUREȘTI, având ca obiect: Legea nr. 10/2001, obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 14.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr._, la data de 03.09.2012, reclamanta C. D. - M., a solicitat, in contradictoriu cu paratii M. BUCURESTI si P. M. BUCURESTI in calitate de P. al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe langa Primaria M. Bucuresti, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor la emiterea Hotararii privind solutionarea Notificarii inregistrata la PMB - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 sub nr. 1964/24.05.2001 si 2211/23.04.2001, care le-a lost expediata in temeiul Legii nr.10/2001 prin Biroul Execulorului Judecatoresc si inregistrata sub nr. 1707/18.04.2001 si completata prin notificarea nr.241/2005 expediata prin Biroul Executorului Judecatoresc A. P. referitoare la imobilul din fosta . (in prezent Parcul Hasdeu-I.) prin care s-a solicitat conform prevederilor legale acordarea de ,,masurii reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafata de 32,63 mp. Situat pe fosta . apartamentul demolat in suprafata de 135.30 mp."; stabilirea unui termen de executare de maxim 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii ce se va pronunta.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in temeiul Legii nr.10/2001, la data de 18.04.2001 a expediat paratilor o Notificare, prin intermediul Executorului Judecatoresc ce functiona in cadrul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub numarul 1707/18.04.2001 si in data de 24.05.2001 s-a revenit cu o noua Notificare expediata prin Biroul Executorului Judecătoresc A. P. și înregistrată sub nr. 241/2005.
La aceste notificari a anexat actele doveditoare ale calitatii pe care o avea de a notifica paratii. Din aceste acte rezulta ca la data de 31.07.1941 matusa reclamantei P. Avidia (fosta Ariclia G. I. G.) a cumparat alaturi de C. T.D., M. T. D. si C. D. prin Actul de vanzare-cumparare nr._/31.07.1941 transcris la Tribunalul I. Sectia Notarial de la E. E. imobilul teren in suprafata de 251 mp. si o constructie veche aflata pe teren iar la data de 07.09.1945 s-a incheiat o conventiune intre coproprietafii terenului cu privire la viitoarea constructie ce urmeaza sa fie construita pe terenul pe care îi detineau in coproprietate, la aceasta conventiune au fost atasate si planurile constructiei intocmite de dl. Arhitect N.T.D., constructia fund ridicata in regie proprie.
In data de 20 august 1987 in baza Decretului nr.206/20.08.1987 imobilul din . din Bucuresti a fost expropriat. Matusa reclamantei P. Ariclia (fosta G. G. Ariclia) detinea in proprietate din intregul imobil o cota de teren in suprafata de 32 mp. si o constructie in suprafata de 89,75 mp.
Calitatea reclamantei de a formula notificarea, precum si calitatea procesuala activa este intemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001, republicata precum si pe dispozitiile art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind mostenitoarea matusii alaturi de fratele reclamantei G. I..
Potrivit art.25 din Legea nr. 10/2001, paratii erau obligati sa raspunda la "notificare in termen de 6 luni de la inregistrarea acesteia.
Reclamanta a solicitat a se constata ca paratii au incalcat dispozitiile art.25 alin. 1 din Legea 10/2001, in sensul tergiversarii nejustificate a solutionarii notificarii, cauzandu-se, prin aceasta, prejudiciu.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.4 alin.2, art.25 alin.l si art. 38 din Legea nr. 10/2001 (modificata si completata), republicata, art. 580 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 897/19.04.2013 Tribunalul București Secția a IV -a Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr. 1707/2001 completată cu notificarea nr. 241/2005 privind cererea reclamantei prin care solicită măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, în prezent demolat, într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a se pronunța în acest mod, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul care a fost situat în ., sector 5, respectiv pentru suprafața de teren ce i-ar fi revenit autoarei sale Ariclia P., născută G. I. G. pentru apartamentul nr. 4 din imobil, potrivit schițelor depuse la dosar, că a declanșat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, depunând notificarea nr. 1707 /2001, dar nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege.
Întrucât, în prezent imobilul este demolat, iar cota parte din teren ce i-ar fi revenit, nu mai poate fi restituit în natură, potrivit art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii s-au stabilit doar prin echivalent, potrivit Legii nr.10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul M. București prin P. General prin P. General, invocând dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se susține că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013 în prezent nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ca urmare unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
Se arată în acest sens, că potrivit art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, pârâtul trebuia să fie obligat să emită dispoziția acordând compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
În ceea ce privește termenul de 30 de zile prevăzut de hotărârea judecătorească atacată, se susține că pârâtul recurent se află în imposibilitate de a o pune în executare întrucât nu au fost publicate în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.
Intimata - reclamantă C. D. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat .
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica vizând aplicabilitatea în prezent a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 se reține că instanța de fond a obligat pârâtul recurent să soluționeze notificarea nr.1707/2001 completată cu notificarea nr. 241 /2005 prin care în anul 2001 s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, în prezent demolat, făcând referire în considerentele expuse atât la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cât și la Legea nr. 165/2013, în mod legal întrucât la data formulării notificării cât și la data introducerii cererii de chemare în judecată era în vigoare legea nr. 247/2005,
În prezent are aplicabilitate legea nr. 165/2013 așa cum susține și recurentul întrucât conform art. 4 se aplică și proceselor în curs de judecată, însă obligația de a soluționa notificarea este legală și poate fi pusă în executare prin raportare la dispozițiile legii nr. 165/2013 întrucât calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei a fost stabilită precum și dreptul acesteia la măsuri compensatorii, simpla diferență de terminologie fiind fără relevanță sub acest aspect și ținând exclusiv de etapa administrativă desfășurată în fața Comisiei Centrale.
Cât privește termenul de 30 de zile stabilit de către prima instanță, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Curtea reține că acesta este un termen rezonabil față de împrejurarea că notificarea a fost formulată în anul 2001.
De asemenea, în prezent au fost edictate Normele Metodologice de punere în aplicare a legii nr. 165/2013, acestea fiind publicate în Monitorul Oficial nr. 393/29 iunie 2013, fiind aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 401 19 iunie 2013.
Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. GENERAL împotriva sentinței civile nr. 897/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. D. M. și intimatul pârât P. M. BUCUREȘTI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. A. C. C. M.
B. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./25.10.2013
Jud. fond:
C. Segăcrcinua
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1510/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1683/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
