Anulare act. Decizia nr. 1618/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1618/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 1618/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1618R
Ședința publică de la 4 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - D. F. G.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul-reclamant P. I. și de recurenții-pârâți I. M. G. și I. D. G., împotriva deciziei civile nr. 1209A/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act, obligația de a face”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 27 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilităților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 4 octombrie 2013.
CURTEA
Prin cererea din 14.03.2008 reclamanții P. I. și T. V. au chemat în judecată pe pârâții I. M. G., I. D. G. și I. L. S., pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816/02.08.2002 la BNP M. P. și S. T., în ceea ce privește vânzarea holului-culoar de acces, a podului mansardat, a terasei de la mansardă și a WC-ului de serviciu de la mansardă, aflate în podul imobilului situat în București, ., sector 5 și să fie obligată pârâta I. M. G. să lase liber accesul către camerele deținute de reclamanți în podul mansardat, prin acest hol culoar de acces.
În motivare, au arătat că sunt proprietari exclusivi asupra unor părți din imobil și în cotă parte indiviză asupra părților comune. Astfel, reclamantul P. I. a cumpărat, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. N3059/21.07.1999 de la Consiliul General al Municipiului București – DGAFI, apartamentul nr. 3 situat la etajul 2 al imobilului format din 4 camere, vestibul, baie, culoar, bucătărie, culoar, wc, debara, terasa, camera mansarda, cota parte culoar mansarda, balcon etaj 2, iar reclamantul T. V. a cumpărat de la P. M. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 294/05.03.2003 o garsonieră situată la parter, care se compune din: cameră, baie, sas, vestibul, dulap înzidit, wc de serviciu, boxa pod și dreptul de acces la pod și spălătorie.
Pârâta I. M. G. a cumpărat inițial, împreună cu soțul său I. I., trei camere aflate la mansarda imobilului prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2411 din 10.07.2002 de BNP M. P. și T. S.. Ulterior, aceștia au cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816/02.08.2002 de BNP M. P. și T. S. întregul pod mansardat, terasa, WC-ul de serviciu de la mansardă, holul-culoar acces, împreuna cu o cota indiviză din părțile și dependințele imobilului.
Prin sentința nr. 5632/08.07.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 7459/2003 s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816/02.08.2002 de BNP M. P. și S. T. în ceea ce privește vânzarea holului culoar acces aflat în podul mansardat al imobilului doar în contradictoriu cu numitul I. I..
Reclamanții au mai arătat că actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate parțiala o solicită a fost încheiat cu fraudarea dreptului de proprietate exclusivă a acestora asupra unor încăperi din podul imobilului precum și a dreptului de proprietate asupra spațiilor comune și a dreptului de acces la aceste spații existente în podul mansardat al imobilului.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.111 C.p.civ și art.480, art.481, art.948 și art.1073 C.civ.
La data de 14.04.2008 numitul I. I. a depus la dosar cerere de intervenție accesorie pentru susținerea apărării pârâtei I. M. G., în cuprinsul căreia invocă excepția autorității de lucru judecat pe toate cele trei capete de cerere.
Pârâta I. M. G., prin întâmpinare, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 4989/16.05.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul cu nr._, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei I. L. S., s-a anulat cererea formulată de reclamantul T. V. ca nesemnată, s-a respins cererea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta I. L. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, s-a disjuns cererea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții I. M. G. și I. D. G..
Cerea disjunsă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr._ .
La termenul din data de 20.06.2008 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.
Prin sentința civilă nr. 5770/15.05.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul cu nr._ a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții I. M. G. și I. D. G., constatându-se nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816/02.08.2002 de către B.N.P. M. P., respectiv în ceea ce privește holul culoar de acces în podul mansardat din imobilul situat în București, Bulevardul Eroilor, nr. 11, sector 5, pârâta I. M. G. fiind obligată să lase reclamantului accesul liber la camerele deținute de către reclamant în podul mansardat prin acest culoar de acces.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816 din 02.08.2002 I. D. G. și I. L. S. au vândut lui I. I. un pod mansardat, 6 mp aflați în pivniță, terasa, WC serviciu mansardă, hol – culoar de acces împreună cu o cotă indiviză aferentă din părțile de folosință comună a tuturor proprietarilor.
Prin sentința civilă nr. 5632/08.07.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții inițiali împotriva pârâților I. D. G., I. L. S. și I. I. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului menționat, respectiv în ceea ce privește vânzarea holului, culoar de acces aflat în pod, pârâtul I. I. a fost obligat să lase reclamanților accesul liber la camerele deținute la mansarda imobilului. Cererea de anulare pentru restul podului mansardat, a terasei, WC-ului de serviciu din mansardă precum și cererea de daune cominatorii, au fost respinse.
Reținând că reclamantul a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. N3059/21.07.1999 patru camere, un vestibul, baie, culoar, bucătărie, culoar, wc, debara, cămară și o terasă de 3.14 mp, precum și o cămară mansardă, o cotă parte din culoar mansardă și balcon, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză, prima instanță a constatat că reclamantul deține doar o cotă parte din culoarul de la mansardă, iar în exclusivitate camera de la mansardă. Acesta nu deține titlu de proprietate asupra altor suprafețe ale podului, singurul bun aflat în coproprietate forțată și perpetuă fiind culoarul de acces la mansardă, necesar în condițiile în care deține în exclusivitate o încăpere în acest spațiu.
Instanța a arătat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la existența unei coproprietăți forțate și perpetue asupra încăperii nr. 12 în condițiile în care autorii pârâtului I., primii proprietari ai imobilului au înstrăinat de-a lungul timpului apartamente din imobil împreună cu încăperi din pod.
Reținând că holul, culoar de acces la mansardă nu putea face obiect al vânzării precum și încălcarea dispozițiilor art. 948 C.civ., raportat la art. 966 C.civ. instanța a anulat în parte contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2816/02.08.2002, în ceea ce privește holul, culoar de acces.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, care în susținerea motivelor de nelegalitate invocate, a pretins că în mod greșit prima instanța a anulat doar în parte contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți, întrucât la nivelul podului mai există și alte spații care aparțin în proprietate exclusivă, fie în coproprietate altor persoane.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și pârâta I. M. G., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă. De asemenea, a reiterat excepția lipsei calității procesuale active, iar, pe fond, netemeinicia acțiunii.
La data de 03.12.2009 pârâtul I. D. G. a formulat cerere de aderare la apelul formulat de către pârâta I. M. G., în susținerea căruia, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe aceleași considerente.
Prin decizia civilă nr. 1209A/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, a fost admis apelul formulat de reclamant și a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a dispus anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816/2002 de către B.N.P. M. P., și cu privire la boxa nr. 10 din imobil, identificată prin raportul de expertiză efectuat de expertul R.. Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute. Totodată, s-au respins, ca nefondate, atât apelul formulat de pârâta I. M. G., cât și cererea de aderare la apel formulată de către pârâtul I. D. G..
În considerente, în ceea ce privește apelul formulat de către apelantul reclamant, instanța a reținut că principala critică adusă sentinței constă în modul eronat de stabilire a situației de fapt, în opinia apelantului reclamant la nivelul podului mansardat din imobilul situat în București, Bulevardul Eroilor, nr. 11, existând și alte spații aflate în proprietate exclusivă sau în coproprietate forțată și perpetuă, care nu puteau forma obiect al contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii I. D. Goerge și I. L. S. neavând un drept de proprietate asupra acestora.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 35/20.07.1939 soții I. A. și I. C. au dobândit de la Casa Construcțiilor dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bulevardul Eroilor, nr. 11 (Bulevardul Kalinderu la acea vreme ), compus din teren în suprafață de 375,9 mp și construcție compusă din două apartamente a câte trei camere, fiecare apartament având baie, bucătărie, pivniță, spălătorie și pod comun.
Prin procesul verbal din data de 17.06.1942 întocmit de către Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare, imobilul mai sus menționat este înscris pe numele soților I., potrivit mențiunilor din cartea funciară, acesta fiind descris ca având la parter trei camere, hol, baie, la etajul 1 patru camere, hol și baie, la etajul 2 un apartament cu două camere, hol, baie și o garsonieră cu o cameră, baie, vestiar, debara, iar la mansardă patru camere pentru servitori.
Din acest imobil familia I. A. și I. C. au înstrăinat cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9028/09.07.1949 către G. N. garsoniera nr. 5situată la parter, în curtea imobilului compusă din: vestiar, cameră, baie fără cazan, wc, un loc aflat sub scara de serviciu pentru boxă, și un mic loc în pod spre calcanul dinspre proprietatea D. pentru a-și face cumpărătorul o mică boxă în care se va păstra numai lucruri ușoare. În cuprinsul acestor înscrisuri se menționează împrejurarea că noul proprietar al garsonierei va avea acces la pod, care va servi numai pentru uscatul rufelor iarna și la spălătoria comună a imobilului.
Potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 29/25.01.1985 de pe urma defunctului G. N. a rămas ca moștenitor legal P. M.. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 294/05.03.2003 de către B.N.P. L., aceasta a înstrăinat către unul dintre reclamanții inițiali, respectiv T. V., dreptul de proprietate asupra garsonierei nr. 5 situată la parterul imobilului din Bulevardul Eroilor, nr. 11, în cuprinsul actului menționându-se că aceasta este compusă din: cameră, baie, sas, vestibul, wc serviciu, dulap înzidit, boxă pod, boxă intrare. Odată cu garsoniera s-a transmis cumpărătorului și dreptul de acces la pod și spălătorie.
Potrivit adresei emisă de către S.C. Cotroceni S.A., în baza Decretului nr. 92/1950, au fost preluate de către stat de la familia I. apartamentul nr. 2 de la etajul 1 și apartamentul nr. 4 de la etajul 2, precum și camerele de serviciu nr. 6,7 și 8 situate la mansardă și garajul din curte. Aceste spații au fost restituite în proprietatea apelantului pârât I. D. G. în baza dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 1116/08.06.2001.
Prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. N 3059/21.07.1999, apelantul reclamant P. I. a dobândit de la Consiliul General al Municipiului București dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 situat la etajul 2 al imobilului din Bulevardul Eroilor, nr. 11, compus din: patru camere, vestibul, baie, culoar, bucătărie, culoar, wc, debara, cămară, terasă de 3.14 mp, cămară mansardă, cotă parte culoar mansardă, balcon de la etaj 2 în suprafață de 1,40 mp, în schița anexă la acest contract fiind menționată camera de la mansardă în suprafață de 4,34 mp. precum și cota parte din culoarul de la mansardă, în suprafață de 1 mp.
Acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat în baza Legii nr. 112/1995 și a avut ca temei contractul de închiriere încheiat anterior de către reclamant, în a cărei fișă locativă se menționează și dreptul de folosință exclusivă asupra unei camere de 5,60 mp la mansardă și a vestibulului de 1 mp, în folosință comună.
În raport de această situație de fapt, tribunalul a reținut că apelantul reclamant P. I. nu poate pretinde a avea un drept de proprietate exclusivă asupra altei camere de la mansardă decât cea menționată în contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat și pe care a avut-o în folosință anterior în calitate de chiriaș și nici existența vreunui drept de coproprietate forțată și perpetuă asupra altor spații decât holul, culoar de acces la mansardă, prin care se asigură accesul la camerele deținute în proprietate exclusivă la nivelul mansardei, acesta neputând pretinde existența mai multor drepturi decât cele ce i-au fost conferite prin titlul său de proprietate.
Instanța a mai constatat din examinarea actelor de vânzare cumpărare încheiate de către autorii apelantului pârât I. D. G. cu V. și Branislav D., precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia cu C. Colongo că, pe lângă apartamentele înstrăinate, s-a transmis în proprietate exclusivă, dreptul asupra unor camere situate la mansarda imobilului precum și dreptul de acces la podul și la spălătoria comună, în primul contract menționat făcându-se referire și la transmiterea proprietății asupra unui loc în pod de 2 m x 2 m pentru construirea unei boxe, fapt ce denotă intenția proprietarilor inițiali de a înstrăina doar părțile expres menționate în contracte din mansardă și pod, păstrând pentru ei dreptul de proprietate exclusivă asupra restului acestuia.
Față de aceste considerente, susținerile apelantului reclamant, potrivit cărora ar mai exista și alte spații la nivelul mansardei, respectiv al podului care să îi revină în proprietate exclusivă sau în coproprietate perpetuă și forțată, au fost găsite neîntemeiate.
Tribunalul a mai reținut că prezintă putere de lucru judecat considerentele sentinței civile nr. 5632/08.07.2004 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, potrivit cărora, apelantul pârât I. D. G. nu putea să înstrăineze familiei I. holul culoar de acces situat la mansarda imobilului, acesta fiind deținut în coproprietate de către toți ocupanții imobilului și deservind accesul la camerele de la mansardă deținute în proprietate exclusivă de către fiecare precum și sancțiunea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2816/02.08.2002, în ceea ce privește holul, culoar de acces la mansardă. Această soluție, deși dispusă într-un litigiu în care apelanta-pârâtă nu are calitate, se impune ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat, care face ca chestiunile litigioase ce au fost anterior soluționate de către o altă instanță, în mod irevocabil, să nu poată fi contrazise de o altă hotărâre judecătorească.
A fost găsită întemeiată însă, critica apelantului reclamant potrivit căreia ar mai exista alte spații la nivelul mansardei în proprietatea exclusivă a altor persoane, acestea neputând astfel forma obiect al contractului de vânzare cumpărare încheiat între apelanții pârâți din prezenta cauză.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere soluția pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința cu nr. 3838/19.05.2010 dată în dosarul cu nr._, definitivă și irevocabilă, în care s-a reținut că boxa nr. 10 de la nivelul podului mansardat din imobilul situat în Bulevardul Eroilor, nr. 11, identificată prin schița anexă la raportul de expertiză, este proprietatea exclusivă a lui T. V.. Apelanta-pârâtă I. M. G. și soțul său, I. I., au fost obligați să lase acest spațiu în deplină proprietate și posesie precum și accesul liber la acesta prin culoarul de acces existent la nivelul mansardei, chestiunea existenței dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui spațiu nemaiputând fi rediscutată în alt litigiu ca urmare a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat.
Față de considerentele din această hotărâre, potrivit cărora «dreptul de proprietate asupra boxei nr. 10 nu putea face obiect al contractului încheiat de I. D. G. cu familia I., întrucât dreptul de proprietate asupra acestui spațiu nu se mai afla în patrimoniul acestuia», tribunalul a constatat că actul a cărui nulitate se invocă nu este valabil încheiat nici în ceea ce privește acest spațiu, fiind lovit de nulitate absolută și cu privire la acesta, acesta fiind întocmit în fraudarea intereselor altor proprietari exclusivi, respectiv coproprietari din imobil.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelanta pârâtă I. M. G. și cererea de aderare la apelul acesteia, formulată de către apelantul pârât I. D. G., instanța a reținut, cu privire la lipsa calității procesual active invocată de către apelanții pârâți, că obiectul cererii de chemare în judecată constă în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2816/2002 de către B.N.P. M. P., motivul invocat fiind existența unei cauze ilicite la întocmirea acestuia, respectiv fraudarea drepturilor celorlalți coproprietari și a drepturilor proprietarilor exclusivi asupra spațiilor deținute, motiv de nulitate absolută, ce poate fi invocat de orice persoană interesată.
Chiar dacă se invocă și susține și faptul că apelantul pârât I. D. G. a vândut părți din imobil asupra cărora nu mai avea dreptul de proprietate, aceasta s-a făcut în dovedirea caracterului ilicit al cauzei actului juridic, astfel că nu sunt fondate susținerile apelanților pârâți referitoare la invocarea unor motive de nulitate relativă drept cauză de anulare a actului juridic contestat.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de către apelantul pârât I. D. G., tribunalul a reținut caracterul nefondat al acesteia, constatând că există un interes al apelantului reclamant de a formula acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2816/2002 de către B.N.P. M. P., acesta justificându-și demersul judiciar în baza calității sale de proprietar exclusiv al unui spațiu la mansarda imobilului precum și de pretins coproprietar al altor spații existente la nivelul mansardei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către apelanții-pârâți, prin raportare la dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, și la posibilitatea pe care apelantul reclamant ar fi avut-o de a recurge la acțiunea în realizare (acțiunea în revendicare) pentru a obține protecția juridică a drepturilor sale asupra spațiilor de la mansarda imobilului, tribunalul a constatat caracterul nefondat al acesteia.
Astfel, potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În cauza de față, obiectul acțiunii îl constituie anularea parțială a unui titlu de proprietate, în privința înstrăinării unor spații în legătură cu care se susține că nu ar fi fost proprietatea exclusivă a vânzătorului, ori desființarea unui act juridic pentru nevalabilitatea uneia dintre condițiile esențiale la încheierea acestuia, nu se poate obține pe o altă cale, acțiunea în revendicare putând fi folosită doar în ipoteza în care apelantul reclamant ar fi pretins că are un drept de proprietate exclusiv asupra spațiilor în litigiu și ar fi dorit recunoașterea acestui drept, prin compararea titlului său cu cel exhibat de către apelanta pârâtă I. M. G..
Cum demersul judiciar ar apelantului reclamant urmărește constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al apelantei pârâte I., pentru nevalabilitatea cauzei actului juridic încheiat, tribunalul a reținut că nu se poate susține inadmisibilitatea acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile la care face referire art. 111 Cod procedură civilă, întrucât apelantul reclamant nu avea la dispoziție o acțiune în realizare pentru a obține desființarea parțială a actului juridic contestat.
Referitor la critica privind fondul litigiului, tribunalul a constatat caracterul nefondat al acesteia, în raport de considerentele expuse în analiza apelului formulat de către apelantul reclamant, în urma cărora s-a reținut existența unui drept de coproprietate asupra holului culoar de acces la mansardă și a unui drept de proprietate exclusiv asupra boxei nr. 10 aflată la mansarda imobilului.
Reținând, în esență, că din analiza actelor de proprietate depuse de către părți și din interpretarea voinței proprietarilor inițiali a rezultat existența unui drept de coproprietate asupra holului, culoar de acces la mansardă și a unui drept de proprietate exclusivă a unor camere aflate la același nivel (menționate în fiecare contract de vânzare cumpărare depus la dosar), susținerile apelanților pârâți, potrivit cărora nu s-ar fi făcut o analiză a actelor de proprietate pentru a se determina în ce măsură apelantul pârât I. D. G. ar fi avut un drept de dispoziție asupra spațiilor în litigiu, sunt nefondate.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, care în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, a pretins că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, ceea ce face să fie nesocotite dispozițiile art. 6 din paragraful 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
De asemenea, greșit instanța nu a observat că au fost încălcate norme imperative la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2816/2002, atâta vreme cât, vânzătorul I. D., prin acest contract a transmis un bun care nu se afla în proprietatea sa, podul mansardat reprezentând o parte distinctă din întregul imobil aflat în proprietatea lui, respectiv a reclamantului-recurent.
Astfel, vânzarea-cumpărarea s-a făcut în fraudarea dreptului său de proprietate cu complicitatea și cu riscul cumpărătorului, ceea ce impunea ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 966 și 968 Cod civil.
Printr-un alt recurs, înregistrat înăuntrul termenului de recurs, același recurent a susținut și netemeinicia deciziei, prin neluarea în considerare a tuturor pretențiilor sale.
Împotriva deciziei au declarat recurs și pârâții I. D.-G. și I. M. G..
Aceștia din urmă au susținut nelegalitatea sentinței pe considerentul că, greșit și cu încălcarea puterii lucrului judecat, consacrată prin prevederile art. 1200 alin. 1 pct. 4 din Codul civil, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2816/2002 autentificat de către BNP M. P. și cu privire la boxa nr. 10, atâta vreme cât, prin sentința civilă nr. 3838/19.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a reținut că imobilul este proprietatea exclusivă a lui T. V., iar ei, pârâții, au fost obligați să-i predea acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie boxa. Or, T. V. nu figurează ca reclamant în prezenta cauză.
Sub acest aspect, hotărârea conține motive contradictorii, străine de natura pricinii, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În plus, greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Curtea reține că recursul, motivat prin cele două cereri de recurs, formulat de către reclamant, este nul.
Astfel, deși prin citație, recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării recursului cu o taxă judiciară de timbru de 4 lei și a unui timbru judiciar de 0,15 lei, acesta nu a înțeles să timbreze recursul până la primul termen de judecată stabilit, 27.09.2013.
Faptul că recurentul a formulat o cerere de amânare a cauzei pe motiv că este bolnav, fără a prezenta dovezi în acest sens, nu-l exonerează de sancțiunea instituită prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal … instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
În raport de aceste prevederi legale, Curtea urmează a anula recursul declarat de reclamant și motivat prin cele două cereri intentate în termenul de recurs, ca netimbrat.
Referitor la recursurile declarate de către pârâți, Curtea reține că, pe bună-dreptate, tribunalul a menținut soluția judecătoriei prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2816 din 02.08.2002 de BNP M. P. cu privire la holul culoar de acces în podul mansardat din imobilul situat în București, ., sector 5.
În baza situației de fapt stabilită de primele instanțe, ce nu poate fi modificată în recurs, reclamantul este proprietarul exclusiv al unei camere de la mansardă și se află în stare de coproprietate forțată cu privire la culoarul de la mansardă, în raport de ceilalți proprietari ai imobilului, așa încât pârâta I. M. G. nu-i poate îngrădi accesul liber la camera deținută de reclamant în podul mansardat prin holul culoar de acces.
Includerea acestui hol culoar în contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, este făcută într-adevăr, în frauda reclamantului și cu concursul vânzătorului I. D. G., ceea ce face ca sub acest aspect, acest contract să fie nul în baza dispozițiilor art. 966 și 968 Cod civil.
De altfel, prin sentința civilă nr. 5632/08.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a constatat, cu putere de lucru judecat, nulitatea parțială a aceluiași contract în ceea ce privește holul culoar de acces în pod, iar actuala judecată s-a inițiat doar pentru ca nulitatea să fie opozabilă și pârâtei I. M. G., nu numai soțului ei, I. I., și pârâtul I. D. G..
În schimb, constatarea nulității aceluiași contract și cu privire la boxa mansardată, este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu are inclusă în obiectul contractului său de vânzare-cumpărare nr. N3059 din 21.07.1999 și nici în contractul de închiriere care a stat la baza acestuia, boxa de la mansardă.
În plus de aceasta, cererea pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare în privința boxei mansardate a fost inclusă în considerarea pretenției reclamantului T. V..
Or, prin sentința civilă nr. 4989 din 16.05.2008, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă a disjuns cererea formulată de acest reclamant, iar prezenta cauză, înregistrată sub nr._ are ca obiect numai pretențiile formulate de către reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții I. M. G., I. D. G. și I. L. S..
În plus, cum just se reține prin motivele de recurs, se impune cu autoritate de lucru judecat soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 3838/19.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a reținut că boxa mansardată din imobil este proprietatea exclusivă a lui T. V., iar ei, pârâții-recurenți, au fost obligați să-i predea acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie boxa.
Ca urmare, aceiași pârâți nu mai pot fi obligați să predea aceeași boxă și către reclamantul P. I., căci s-ar înfrânge efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
De asemenea, pe bună dreptate instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu avea deschisă calea acțiunii în constatare, ci calea acțiunii în realizare, la care a și apelat de vreme ce a pretins desființarea unui contract și repunerea în situația anterioară.
Astfel, dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, potrivit cu care cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, nu au fost încălcate.
Așa fiind, pentru aceste din urmă considerente, urmează a se admite recursurile declarate de pârâți, a se modifica în parte decizia și a se respinge apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
Restul dispozițiilor deciziei, cu privire la menținerea soluției primei instanțe, urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant P. I. împotriva deciziei civile nr. 1209A/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ .
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți I. M. G. și I. D. G., împotriva aceleiași decizii civile.
Modifică în parte decizia în sensul că respinge, ca nefondat, și apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 5770/15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. D. F. G.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
08.10.2013
Jud. apel: B. M. C.
L. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1589/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
