Legea 10/2001. Decizia nr. 2095/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2095/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 2095/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.2095
Ședința publică de la 26 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1255 din 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - contestatori S. A. D. și S. M..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului-intimat M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat S. C. D., în calitate de reprezentant al intimaților - contestatori S. A. D. și S. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 02.11.2011, emisă de Baroul București, aflată la fila 1 din dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului-intimat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii părții adverse de modificare a dispoziției contestate în ceea ce privește diferența de teren de 500 mp ce privește imobilul litigios pentru care intimații solicită acordarea de măsuri reparatorii.
Menționează că în soluționarea dosarului administrativ privind emiterea dispoziției s-a raportat la actele existente în acel dosar și la decretul de expropriere care vizează imobilul în discuție.
Avocatul intimaților-contestatori solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că în ceea ce privește suprafața de teren nu există nici un dubiu, însă ceea ce au solicitat intimații a fost restituirea terenului și pentru S. M. pentru care S. A. D. a avut mandat tacit, mandat a cărei executare rezultă inclusiv din acțiunea de la instanța de fond prin care a obligat M. București la emiterea dispoziției.
De asemenea, arată că toate actele dosarului sunt comune celor doi frați moștenitori, au fost trecuți ca moștenitori ai lui S. P., iar despăgubirea a fost ridicată împreună.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr._, contestatorii S. A. D. și S. M. au formulat contestația împotriva Dispoziției Primarului General al Municipiului București înregistrată sub nr._/10.11.2011, pe care au apreciat-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziție s-a admis notificarea nr.2442/31.07.2001, în parte, pentru o suprafață de 500 mp teren, situat în București, ., sector 5, apreciindu-se în mod nelegal că notificarea a fost făcută de contestatorul S. A. D. doar în nume propriu, nu și ca reprezentant al fratelui său S. M..
În realitate, susțin contestatorii, prin notificare s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1.000 mp, notificarea a fost semnată de contestatorul S. A. D. în nume propriu, dar și ca reprezentant al fratelui său S. M., înscrisurile anexate notificării dovedeau dreptul de proprietate al autorului lor asupra întregului teren expropriat în mod abuziv de către stat.
Mandatul în baza căruia a fost formulată notificarea a fost tacit și rezulta implicit din sentința civilă nr.211/04.02.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin care M. București prin Primarul General a fost obligat să soluționeze notificarea, în considerentele acestei hotărâri reținându-se în mod expres faptul că în anul 2001 reclamantul S. A. D. a solicitat despăgubiri împreună cu fratele său S. M..
Prin sentința civilă nr.1255/12.06.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte contestația, a modificat Dispoziția nr._/10.11.2011 emisă de intimatul M. București prin Primarul General, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață a imobilului teren în suprafață de 1.000 mp situat în București, ., sector 5, imposibil de restituit în natură, persoanelor îndreptățite S. A. D. și S. M., a respins contestația cu privire la terenul în suprafață de 0,67 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr.2442/2001 s-a solicitat de contestatorul S. A. D. acordarea de despăgubiri sau restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.000 mp situat în București, ., sector 5, arătându-se că notificatorul împreună cu fratele său S. M. sunt moștenitorii fostului proprietar S. P..
Notificarea poartă doar semnătura notificatorului S. A. D., iar prin dispoziția contestată intimata, soluționând notificarea, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în favoarea notificatorului pentru terenul în suprafață de 500 mp (cota indiviză de ½ din totalul de 1.000 mp), situat în București, ., sector 5, respingându-se notificarea pentru restul de 500 mp teren.
Față de motivele invocate în notificare, în care se arăta expres faptul că aceasta este formulată de contestatorul S. A. D., atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar al fratelui său S. M., dar și față de dispozițiile art.1533 cod civil care reglementează atât mandatul expres, cât și pe cel tacit, instanța a apreciat că dispoziția este nelegală, iar notificarea se impunea a fi admisă și pentru cota indiviză de teren ce revenea celuilalt succesor al fostului proprietar, respectiv contestatorului S. M..
Dovada existenței mandatului tacit a fost reținută de instanța de fond și din însăși executarea acestui mandat de către contestatorul S. A. D., care a semnat notificarea în nume propriu, dar și ca reprezentant al fratelui său.
Tribunalul a apreciat că, deși terenul preluat de la autorul contestatorilor a avut o suprafață de 1.067 mp, față de petitul notificării prin care aceștia au solicitat expres acordarea de măsuri reparatorii sau restituirea în natură doar pentru 1.000 mp teren, se impune admiterea acțiunii în parte, respectiv restituirea prin echivalent către contestatori doar a suprafeței expres solicitate, nu și a diferenței de 0,67 mp.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, deoarece a admis contestația și a reținut calitatea intimaților contestatori de persoane îndreptățite la restituirea unei suprafețe de teren de 1000 mp, în loc de 500 cât au fost acordați prin dispoziția contestată, deși, potrivit reglementărilor legale nu putea fi restituită decât suprafața de teren prevăzută în decretul de expropriere, iar din probele administrate nu a rezultat că ambii contestatori ar fi formulat notificare.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001, de materialul probator administrat în cauză și de criticile formulate de recurent, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 prezumă dreptul de proprietate al persoanei care figurează în actul de preluare, dar și întinderea dreptului de proprietate al acesteia, ca fiind cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură. Prezumția este una relativă, putând fi înlăturată de persoana interesată prin administrarea probei contrare.
Din probele administrate în cauză la instanța de fond a rezultat că autorul intimaților contestatori a deținut un imobil în suprafață de 500 mp teren și 61,9 mp construcție situat în ., imobil expropriat prin Decretul nr. 153/04.06.1987, dar și un imobil în suprafață de 1067 mp teren și 257,08 mp construcție, situat la aceiași adresă, expropriat după decesul acestuia, respectiv prin Decretul nr. 107/06.04.1988 (fila 13, 15, 16 dosar fond) .
Prin sentința recurată instanța de fond a constatat calitatea intimaților contestatori de persoane îndreptățite la restituire prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren solicitată prin notificare (1000 mp), care era oricum mai mică decât cea expropriată de la autorul acestora.
Din cuprinsul notificării ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate rezultă că aceasta a fost formulată de intimatul contestator S. A. D., în nume propriu, dar și în calitate de mandatar al fratelui său S. M., situație în care, în mod corect instanța de fond a apreciat că ambii sunt îndreptățiți la restituire, în condițiile legii speciale de reparație.
Conform dispozițiilor art. 1532 Cod Civil, mandatul este un contract în baza căruia o persoană se obligă, fără plată, să facă ceva pe seama altei persoane de la care a primit însărcinarea, iar conform dispozițiilor art. 1533 Cod Civil poate fi expres sau tacit.
Față de aceste texte de lege și de modul în care era redactată notificarea, recurentul pârât era obligat să țină seama de mandatul existent între părți, invocat expres prin notificare și să aibă în vedere la stabilirea dreptului de proprietate calitatea ambilor intimați contestatori de persoane îndreptățite la restituire.
Soluția se impunea cu atât mai mult cu cât, între părți se purtase anterior un alt proces, care a avut ca obiect o obligație de a face, respectiv obligarea recurentului pârât M. București prin Primarul General la soluționarea notificării, iar prin sentința civilă nr. 211/04.02.2011 (filele 50 din dosarul de fond) pronunțată în această cauză, definitivă și irevocabilă, se reținuse expres faptul că notificarea a fost înregistrată de intimatul contestator S. A. D., atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al fratelui său S. M..
În consecință, apreciind că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale invocate de recurent, Curtea va dispune, în baza art. 312 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-intimat M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1255 din 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - contestatori S. A. D. și S. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.R.L.
2 ex./11.12.2012
TB-S.4 – S.E.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2099/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 997/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
