Partaj judiciar. Decizia nr. 1568/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1568/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1568/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1568
Ședința publică de la 10.10.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții pârâți R. C. M. și R. E. V., împotriva deciziei civile nr.147 din 16.11.2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. M., R. G. și D. G. și cu intimații pârâți N. M., T. A., P. I., C. M., C. L. A. și C. D..
P. are ca obiect – partaj judiciar.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 3.10.2013, apoi la data de 10.10.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26.11.2009 pronunțată în baza dispozițiilor art. 6736 Cod procedură civilă de către Judecătoria G. s-a constatat deschisă succesiunea defunctului R. Ș., decedat la data de 28.08.1964, cu ultimul domiciliu în localitatea Naipu, jud. G., s-a constat că moștenitorii acestuia sunt R. D. și R. C. în calitate de fii, cu cota de 1/2 fiecare din masa succesorală, s-a constat că fiind străine de succesiune în condițiile art. 700 C.civ., pe fiicele def. C. S., P. F. și P. M. și moștenitorii acestora N. M., T. A., P. I., C. M., C. L. A., C. D., s-a constat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. Ș. se compune din: cota de 1/2 din casa de locuit cu 4 camere, situată în localitatea Naipu, ., teren arabil situat în extravilanul localității Naipu, . în suprafață de 7,02 ha, conform TP nr._/2007.; teren situat în intravilanul localității Naipu . în suprafață totală de 5500 mp., conform TP nr._/2007, s-a constat deschisă succesiunea defunctei R. D. decedată la data de 28.03.1972, cu ultimul domiciliu în ., s-a constat că moștenitorii acesteia sunt R. D. și R. C., în calitate de fii cu o cotă de 1/2 fiecare, s-a constat ca fiind străine de succesiune în condițiile art. 700 C.civ., pe fiicele def. C. S., P. F. și P. M. și moștenitorii acestora N. M., T. A., P. I., C. M., C. L. A., și C. D., s-a constat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei R. D., se compune din cota de 1/2 asupra casei de locuit situată în localitatea Naipu, ., s-a constat deschisă succesiunea defunctului R. D., decedat la data de 08.04.1994, cu ultimul domiciliu în localitatea Ghimpați, s-a constat că moștenitorii acestuia sunt R. G. în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 și R. M. și D. G., cărora în calitate de copii ai defunctului li se cuvine fiecăruia o cotă de 3/8, s-a constat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. D. se compune din cota de 1/2 asupra casei de locuit situată în loc. Naipu, .; cota de 1/2 din terenul extravilan și intravilan situat în aceeași localitate în suprafață totală de 7,57 ha conform TP nr._/2007, s-a luat act că cealaltă cotă de 1/2 din casa de locuit și 1/2din suprafața totală de 7,57 ha teren se cuvine lui R. C. și moștenitorilor acestuia, s-a constat că R. D. (în prezent decedat), R. G. și R. M. au adus casei de locuit din localitatea Naipu, ., următoarele îmbunătățiri, ce vor fi identificate prin expertiză de specialitate și excluse de la masa de partaj: turnat centură de rezistență în jurul casei; refacerea pereților casei interior și exterior cu plasă de sârmă, tencuieli și vopseli, construirea a două camere alăturate casei de locuit inițiale, instalație electrică, montat plafoane din rigips și construit 3 sobe din teracotă, schimbarea acoperișului casei de locuit cu tablă, refăcut structura de susținere a acoperișului, refăcut gardul împrejmuitor al terenului pe care se află casa de locuit, turnat alei din beton, construirea unei bolte pentru viță de vie din țeavă metalică și fier beton, s-a respins cererea formulată de R. G., R. M. și D. G. privind raportul donațiilor, s-a dispus efectuarea a două expertize tehnice specialitatea construcții și topo cadastrală, cu onorariu provizoriu în sumă de 700 lei fiecare, în sarcina părților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență că la data de 28.08.1964 a decedat numitul R. S., cu ultim domiciliu în localitatea Naipu, judet G., iar ca moștenitori ai acestuia au rămas R. D. și R. C., în calitate de fii, cu o cotă de ½ pentru fiecare.
S-a reținut că întrucât nu au acceptat succesiunea defunctului, sunt străini de succesiunea acestuia numitele C. S., P. F. și P. M.. În privința masei succesorale s-a constatat că aceasta este alcătuită din cota de ½ din casa de locuit cu patru camere situată în localitatea Naipu, ., teren arabil situat în extravilanul localității Naipu, ., în suprafața de 7,02 ha, conform TP_/2007, teren situat în intravilanul localității Naipu, ., în suprafața totală de 5.500 mp, conform TP_/2007.
S-a reținut în ceea ce privește bunurile menționate în testamentul autentificat sub nr. 228/1954, că acestea nu pot fi excluse de la masa partajabilă, deoarece dispozițiile testamentare nu au fost aduse la îndeplinite, TP_/2007 fiind emis pe numele ambilor fii ai defunctului, care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 iar prin sentința civilă nr. 2359/18.04.2008 pronunțată de Judecătoria G., irevocabilă, s-a respins cererea formulată de reclamanții pârâți pentru radierea din titlu a numitului R. C..
S-a mai reținut că la data de 28.03.1972 a decedat numita R. D. cu ultim domiciliu în . iar ca moștenitori ai acesteia au rămas R. D. și R. C. în calitate de fii, cu o cotă de ½ fiecare, fiind străine de succesiunea acestei defuncte numitele C. S., P. F. și P. M..
De asemenea, s-a reținut că la data de 08.04.1994, a decedat numitul R. D. moștenitorii acestuia fiind pârâtii reclamanti R. G. în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 și R. M. și D. G., cărora în calitate de copii ai defunctului li se cuvine fiecăruia o cotă de 3/8.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. D. se compune din cota de 1/2 asupra casei de locuit situată în loc. Naipu, .; cota de 1/2 din terenul extravilan și intravilan situat în aceeași localitate în suprafață totală de 7,57 ha conform TP nr._/2007 și s-a luat act că cealaltă cotă de 1/2 din casa de locuit și 1/2din suprafața totală de 7,57 ha teren se cuvine lui R. C. și moștenitorilor acestuia.
Totodată, în urma analizării probelor administrate în cauză, s-a constatat că R. D. (în prezent decedat), R. G. și R. M. au adus casei de locuit din localitatea Naipu, ., următoarele îmbunătățiri, ce vor fi identificate prin expertiză de specialitate și excluse de la masa de partaj: turnat centură de rezistență în jurul casei; refacerea pereților casei interior și exterior cu plasă de sârmă, tencuieli și vopseli, construirea a două camere alăturate casei de locuit inițiale, instalație electrică, montat plafoane din rigips și construit 3 sobe din teracotă, schimbarea acoperișului casei de locuit cu tablă, refăcut structura de susținere a acoperișului, refăcut gardul împrejmuitor al terenului pe care se află casa de locuit, turnat alei din beton, construirea unei bolte pentru viță de vie din țeavă metalică și fier beton.
În ceea ce privește cererea formulată de R. G., R. M. și D. G. privind raportul donațiilor, s-a apreciat că aceasta este prescrisă, reținându-se incidența prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție de 3 ani, începând să curgă din data de 28.08.1964, dată la care a decedat R. S..
Prin sentința civilă nr. 376/28.01.2011 Judecătoria G. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. M., T. A., P. I. și C. Boris ( decedat la 01.11.2008), având ca moștenitori pe C. M., C. L. A. și C. D. M.; a constatat excepția lipsei calității procesuale a numiților R. M., R. G. și D. G. prin cererea reconvențională formulată, convertită prin disjungere obiect principal al litigiului; a constatat lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților ( deveniți reclamanți în urma disjungerii) R. M., R. G. și D. G., a respins cererea formulată de reclamanții R. M., R. G. și D. G., în contradictoriu cu pârâții N. M., T. A., P. I., C. M., C. L. A. și C. D. M., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții R. C. M. și R. E. V., astfel cum a fost precizată și completată, a omologat raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit de expert S. I. și raportul de expertiză tehnică specialitatea topo, astfel cum a fost completat ulterior, întocmit de expert G. G., în varianta 1.
S-a dispus atribuirea către reclamanți R. M., R. G. și D. G. în proprietate indiviză, a următoarelor bunuri imobile:- casă de locuit cu dependințe și anexe gospodărești situată în ., .. 23, jud. G. precum și îmbunătățirile aduse acestui imobil constând în extindere locuință ( conform Anexei nr. 2 poz. 6-7 a Raportului de expertiză în construcții) cu două încăperi ( antreu și baie) construite în 1974, alei beton și trotuare în curte, împrejmuiri și boltă susținere viță de vie, total valoare lot în sumă de 38.295 lei, din care suma de 14.294 lei reprezentând c/v imobil reținut la masa partajabilă în cotă de ½, iar suma de_ lei reprezentând c/v totală a îmbunătățirilor aduse la imobil de către reclamanți, suprafața de 1950 mp., teren intravilan (din totalul de 3900 mp.) în CV43 P 877, P878, ., nr. 23, ., jud. G., delimitat de coordonatele ABZ indice 1 Z din planul de situație anexă la raportul topo, în valoare de 30.854,26 RON ( reprezentând lot 1); suprafața de 800 mp. teren intravilan ( din totalul de 1600 mp.) din CV 49 P 1022, pct. Pe Coasta – La Dig, în ., jud. G., delimitat de coordonatele B1B1 AHHCC din planul de situație anexă la raportul topo, reprezentând lot 1, în valoare de 9388 RON ( teren ocupat de ulicioară provizorie, parte vie hibrid și teren în posesia numitului Călărețu C-tin; suprafața de 5000 mp. teren extravilan arabil, situat în T 129 P4, pct. . comunei Ghimpați, jud. G., înscris în TP nr._/2007având vecinătățile menționate prin acesta, în valoare de 16.776,5 RON; suprafața de 2500 mp., teren extravilan situat în T 131 P 37 pct. Pe Coastă pe raza . înscris în TP nr._/2007 având vecinătățile menționate prin acesta, în valoare de 7.286,75 lei, suprafața de 3700 mp., teren extravilan situat în T 128, P17 pct. . raza ., cu vecinătățile menționate în TP nr._/2007 în valoare de_,61 RON; suprafața de 4200 mp., teren extravilan situat în T 127 P 70 pe raza ., cu vecinătățile menționate în Tp. nr._/2007, în valoare de 15.946,45 lei; suprafața de 1200 mp., teren extravilan situat în T 128, P 18 pct. . ., cu vecinătățile menționate în Tp nr._/2007, în valoare de 4.026,36 lei; suprafața de_,05 mp. teren extravilan ( din totalul suprafeței de 53.600 mp) situat în T 96 P9 ( amplasament fost IAS Mihăilești în . raza ., în valoare de 73.529,0173 lei, total valoare lot atribuit reclamanților de 170.221,95 lei, reprezentând cota de ½ din valoarea terenurilor intravilane și extravilane incluse în masa partajabilă.
Au fost atribuite pârâților R. C. M. și R. E. V. în proprietate indiviză, următoarele bunuri imobile: suprafața de 1950 mp. teren intravilan (din totalul de 3900 mp.) situat în CV 43 P 877, P878 ., nr. 23, ., delimitat de coordonatele Z Z1FG din planul de situație anexă la raportul topo, în valoare de 30.854,26 RON ( reprezentând lot 2); suprafața de 800 mp. teren intravilan ( din totalul de 1600 mp) situat în CV 49 P 1022, pct. Pe Coastă – La Dig, în ., jud. G., delimitat de coordonatele HHDE din planul de situație anexă la raportul topo reprezentând lot 2, în valoare de 9388 RON ( teren ocupat de ulicioară provizorie, parte vie hibrid și teren în posesia numitului Călărețu C-tin; suprafața de 34.234 mp., teren extravilan ( din totalul de 53.600 mp) situat în T 96, P9 ( amplasament fost IAS Mihăilești) în . raza ., în valoare de 129.979,46 lei, total valoare lot, atribuit pârâților 170.221,95 lei, reprezentând cota de ½ din valoarea terenurilor intravilane și extravilane incluse la masa partajabilă.
Au fost obligați reclamanții R. M., R. G. și D. G. să plătească pârâților R. C. M. și R. E. V. suma de 3.573,5 lei fiecăruia, cu titlu de sultă provenită din împărțeala imobilului casă de locuit, fiind compensate cheltuielile de judecată efectuată de părți în proces.
Pentru a se dispune astfel, s-au avut în vedere considerentele dezvoltate în cuprinsul încheierii pronunțate la data de 26.11.2009.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a părților (deveniți reclamanți în urma disjungerii) R. M., R. G. și D. G., instanța a constatat că a rămas fără obiect în prezenta cauză, față de măsura disjungerii și schimbarea calității pârâților deveniți reclamanți și disjungerea cererii formulate de către reclamanții R. C. și R. E. V. (pârâți în prezenta cauză), în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
În ce privește modalitatea partajării terenurilor intravilane și extravilane reținute la masa partajabilă, instanța a ținut seama de cotele succesorale reținute părților, de categoria de folosință, destinația economică, modul de amplasare a terenurilor, precum și de aspectul împărțirii în natură a acestora, fără plata vreunei sulte.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții R. M., R. G. și D. G. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-au susținut următoarele:
În ce privește încheierea de ședință din data de 26.11.2009, s-a invocat greșita apreciere a instanței de fond referitoare la constatarea calității de moștenitori ai defunctului R. Ș. a fiilor acestuia, R. D. și R. C., cu cota de 1/2 fiecare, în condițiile în care defunctul R. Ș. și-a materializat voința testamentară în anul 1954.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama nici de voința testamentară a defunctei R. D..
Această gravă eroare a condus instanța de fond la erori succesive în ceea ce privește calitatea de moștenitori ai fiilor celor doi testatori, R. D. și R. C., ai căror moștenitori sunt părțile din prezenta cauză.
Apelanții-reclamanți au solicitat ca instanța de apel să îndrepte aceste erori, urmând să se constate calitate de moștenitori testamentari ai lui R. D. și R. C. după defuncții lor părinți, R. Ș. și R. D., conform voinței acestora din urmă.
Cele două testamente ale acestora, ambele din anul 1954, sunt valide, nefiind anulate sau revocate, iar ele trebuie să își producă efectele juridice în ceea ce privește dezbaterea succesiunii după autorii acestor testamente.
La punctul 4 din testamentul defunctului R. Ș. se regăsește averea pe care testatorul a testat-o în favoarea fiului său, R. D.. La litera a se regăsește imobilul-casă de locuit și terenul intravilan pe care se află casa în cauză - 3.600 mp, situat în vatra localității Naipu. Mai arată reclamanții faptul că în testament se precizează că această casă se compune din două camere și două săli, fiind vorba de casa în care locuiește acum R. G., așa cum a reieșit din întregul probatoriu administrat în cauză. Și suprafața de teren de 1.600 mp intravilan arabil inclusă în titlul de proprietate cu numărul_/2007 a fost testată de defunctul R. D. Ș. către R. D., la punctul 4, litera g, această suprafață învecinându-se la răsărit (Est) cu râul Cîlniștea, la apus vest) cu S. Z., iar la miazănoapte (Nord) cu drum, vecinătăți care se regăsesc și în titlul de proprietate numărul_/2007.
Aceste susțineri au fost confirmate și prin răspunsurile pârâților N. M. și P. I. la interogatorii, aspecte care nu au fost negate nici de ceilalți pârâți în răspunsurile lor la interogatorii, precum și că în aceiași manieră a fost testată și o suprafață de tren arabil de 600 mp, pe raza aceleiași localități Naipu, iar toate aceste bunuri testate în beneficiul lui R. D. se instituiau în cotitatea disponibilă pe care o putea liberaliza testatorul R. D..
Prin urmare, aceste bunuri imobile testate de defunctul R. Ș. în beneficiul defunctului R. D., nu pot face obiectul partajului.
Pentru aceste motive au solicitat instanței să țină seama de testamentul defunctului R. Ș., cel al defunctei R. D. fiind mai puțin important, întrucât la dosarul cauzei nu se regăsesc acte de proprietate pentru bunurile enumerate în cuprinsul acestuia, însă, în testamentul acestei defuncte, R. D., se specifică expres faptul că lasă fiului ei, R. D., întreaga sa cotitate disponibilă și să atribuie tulpinei acestora după defunctul R. D., terenurile la care face referire expresă testamentul, până la cotitatea disponibilă.
De asemenea, au solicitat instanței să observe faptul că R. C. a ținut seama de voința testamentară a părinților săi atunci când a formulat cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate temeiul Legii fondului funciar și a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate doar pentru suprafața de teren de un hectar, consemnând expres în cererea sa că solicită această suprafață de teren de doar un hectar, conform testamentului iar faptul că moștenitorii acestuia, pârâții R. C.-M. și R. E. V., nu respectă voința testamentară a bunicului deși tatăl lor a demonstrat că o respectă, nu dă dreptul instanțelor de judecată să ignore voința testamentară cu ocazia dezbaterii succesiunii testatorilor R. Ș. și R. D..
Au mai arătat că probele administrate în cauză relevă greșita respingere a cererii de raport al donațiilor pe care R. D. și R. Ș. le-au făcut către fiul lor, R. C., urmând ca instanța să aibă în vedere, la compunerea masei partajabile și suprafața de teren pentru care i s-a reconstituit acestuia din urmă dreptul de proprietate pe raza comunei Putineiu, jud. G., în urma transferului terenului de pe raza localității Naipu în .> În motivarea apelului au arătat că aceste donații se pot lesne observa și din cuprinsul testamentului defunctului R. Ș. și au solicitat instanței să dea efect acestuia, caz în care cererea de raport al donațiilor ar rămâne fără obiect.
Cu privire la sentința civilă nr. 376/28.01.2011 au invocat greșita omologare a raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie în varianta 1 și au solicitat omologarea în varianta 2 din Completarea raportului de expertiză topografică, atribuirea către reclamanți în devălmășie (lot comun) a lotului nr.1, urmând să li se atribuie, alături de alte suprafețe de teren, întreaga suprafață de teren intravilan, categoriile curți-construcții, abil și vie hibrid, în suprafață totală de 3.900 mp, situată în cvartalul 43, parcelele 877 și 878. pe .. 23, din satul Naipu, ., din măsurători au rezultat doar 3597,18 mp.
Astfel, au arătat că dacă s-ar partaja această suprafață de teren din incinta casei de locuit conform variantei nr.1, nu li s-ar mai putea atribui reclamanților, totalitatea construcțiilor, anexelor gospodărești și acareturilor, aleilor din beton și trotuarelor, precum și gardul împrejmuitor și bolta de viță-de-vie și au învederat faptul că pârâții sunt de acord cu atribuirea acestora către reclamanți.
De asemenea au mai solicitat atribuirea către pârâții R. C.-M. și R. E. V. a suprafeței de teren de 2.500 mp, situată în extravilan, T 131, P 37, pct. „Pe Coastă", conform titlului de proprietate nr._/2007, în valoare de 7.286,75 lei, suprafață de teren care le-a fost atribuită acestora de către instanța de fond prin hotărârea judecătorească atacată, în vederea egalizării loturilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimații R. C. M., R. E. V. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece prima instanță a analizat complet și exigent aspectele legate de faptele pe care s-a fundamentat cauza, acceptându-le numai pe acelea ce ș-au găsit confirmare în dovezile administrate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod de procedură civilă.
În apel s-a încuviințat administrarea unor noi probe cu o expertiză topografică și de evaluare a imobilelor.
Prin decizia civilă nr.147/16.11.2012, Tribunalul G. a admis apelul formulat de apelanții – reclamanți împotriva încheierii din 26.11.2009 și sentinței civile nr.376/28.01.2011, ale Judecătoriei G. și rejudecând, a schimbat în parte încheierea din 26.11.2009 în sensul că a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. Ș. se compune din casă de locuit cu 4 camere situată în localitatea Naipu, . și teren arabil intravilan și extravilan în suprafață de 7,57 ha conform titlului de proprietate_/2007, a constatat moștenitor testamentar universal pe R. D. și moștenitor testamentar cu titlu particular pe R. C., a constatat că legatul făcut pe numele legatorului R. C. se constituie din_ m.p. teren arabil extravilan și 1400 m.p. teren intravilan loc de casă, acest ultim teren neregăsindu-se în cadrul terenurilor reconstituite prin TP_/2007, a constatat că, potrivit testamentului arătat, terenurile intravilane reconstituite prin TP_/2007 și casa de locuit reținută în masa succesorală reprezintă legate cu titlu particular făcute de defunct legatarului R. D., a constatat ca moștenitor al defunctei R. D. pe R. D. cu o cotă de 1/1, a constatat străini de succesiunea defunctei R. D., decedată la 28.03.1972 pe R. C. M. și R. E. V. în condițiile art. 700 C. civ., a constatat că nu s-au dovedit bunuri rămase după defuncta R. D., a constatat că masa succesorală a defunctului R. D. se compune din: casa de locuit din Naipu, terenul intravilan din TP_/2007 și terenul extravilan din acest act, mai puțin legatele particulare de 1,88 ha teren extravilan și echivalentul extravilan al suprafeței de 1400 m.p. teren intravilan, a schimbat în parte sentința civilă nr.376/28.01.2011 a Judecătoriei G. în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. M., T. A., P. I. și C. Boris (decedat la 01.11.2008) având moștenitori pe C. M., C. L. A. și C. D. M..
S-a atribuit pârâților R. C. M. și R. E. V. în proprietate comună suprafața de_ m.p. teren extravilan (din totalul de_ m.p. situat în T 96. P.9 ( amplasament fost IAS Mihăilești, în . restul masei succesorale reclamanților, fiind înlăturate orice dispoziții contrare deciziei din încheierea din 26.11.2009 și sentința civilă nr.376/2011.
De asemeenea s-a dispus obligarea intimaților R. C. M. și R. E. V. la plata sumei de 6300 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constat reevaluând materialul probatoriu administrat la fond și completările făcute în fața instanței de apel, sunt date care impun corecții ale situației faptice, ce prima instanță le-a scăpat din vedere și care schimbă fundamental perspectiva de rezolvare a obiectului prezentei cauze.
Astfel, s-a constatat că instanța de fond justifică neaplicarea dispozițiilor testamentare din testamentul făcut de Rapotaru Ș., conform înscrisului autentificat sub nr. 228/23.06.1954, pe considerentul imposibilității aducerii la îndeplinire, dată de obiectivizarea reconstituirii drepturilor de proprietate funciară pe numele celor doi fii, R. D. și R. C., în baza legii 18/1991, așa cum atestă titlul de proprietate emis nr._/09.05. 2007.
Impedimentul invocat de prima instanța drept suport legal al ineficienței dispozițiilor testamentare nu există, reprezentând o interpretare greșită a dispozițiilor legale cuprinse în art. 13 alineatul 3 din Legea 18/1991.
S-a apreciat că trimiterea pe care o face art.13 alineatul 3 din Legea 18/1991 la dreptul comun privește partajul, stabilirea drepturilor exclusive ale fiecărui moștenitor și care, se face, fără nici o restricție, conform dispozițiilor legale în materie ale Codului civil .
Potrivit art.650 cod civil succesiunea se deferă prin lege, sau prin voința omului prin testament, iar în ce privește ordinea în care se aplică, alternativ cele două modalități, ne lămurește art. 796 Cod civil prin care se statuează că dacă toate bunurile ce ascendentele a lăsat la moartea sa, nu au fost cuprinse în împărțeală, bunurile se vor împărți conform cu legea.Deci, acolo unde există dispoziție testamentară aceasta se aplică cu prioritate.
Din testamentul defunctului R. Ș. rezultă pe de o parte că R. D. a fost beneficiarul unor legate cu titlu particular în ce privește imobilele pe care le-a deținut defunctul; la fel ca și fratele său R. C. pentru o . terenuri, însă primul a fost instituit și legatar universal pentru restul bunurilor.
Identificarea legatelor cu titlu particular pentru fiecare parte va ține seama de constrângerile pe care le-a creat în timp succesiunea celor două acte majore ce au influențat starea funciară, exproprierea și redarea proprietății.
În atare condiții se poate determina cert casa de locuit cu terenul aferent de 3900 mp și terenul intravilan de 1600 mp din CV 49, . legate lăsate numitului R. D..
Restul legatelor pot fi determinate numai ca suprafață în cea reconstituită, iar R. C. a beneficiat din partea autorului său de o suprafață de teren cu acest titlu de 1,88 ha teren arabil extravilan și o suprafață de 1400 mp intravilan, pentru care tribunalul îi va atribui în echivalent arabil extravilan o suprafață de 6200 mp, întregind suprafața intimaților la nivelul de_ mp, adică 1/3 din suprafața de teren reconstituită.
Pe temeiul acelorași dificultăți de individualizare, dată de schimbările suferite cât și de alterarea dovezilor, tribunalul a constatat că la decesul defunctei R. D. nu au rămas bunuri.
Tribunalul a modificat sentința și în cazul celorlalte persoane chemate în judecată în ce privește starea calității lor procesuale, deoarece actele de stare civilă ale acestora dovedesc filiația lor și numai dezinteresul constatat în condițiile art. 700 Cod civil a făcut ca aceștia să nu participe la partaj .
În raport de dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții R. C. M. și R. E. V., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul de a li se atribui bunurile imobile supuse împărțelii, respectându-se cotele legale de ½, stabilite prin încheiere, de pe urma autorilor lor, R. C. (autorul recurenților și R. D. – autorul intimaților) astfel cum au fost atribuite prin sentința civilă nr.376 din 28.01.2011 a Judecătoriei G..
În motivarea recursului, după expunerea situației de fapt, recurenții pârâți au susținut că instanța de apel, deși observă că suprafața de 1400 m.p. teren intravilan nu se regăsește în realitate, atribuie în echivalent suprafața de 6200 m.p. în compensație, întregind astfel o suprafață de 25.000 m.p. teren extravilan pentru a ajunge la cota de 1/3 din suprafața reconstituită.
Astfel, instanța nu a avut la bază nici un temei legal, când a încercat compensarea acestor suprafețe de teren, expertiza topo-geodezică întocmită în cauză nici nu cuprindea aceste terenuri, nu se știa valoarea lor și, totuși, instanța în mod greșit a atribuit ce nu s-a cerut.
Recurenții pârâți critică decizia civilă nr.147/16.11.2012 și pentru faptul că a procedat la modificarea încheierii dată de instanța de fond, în sensul că acestora le-a fost diminuat în mod greșit cota legală de ½ și le-a fost stabilită cota de 1/3, fără nici un suport legal și fără să respecte modalitatea legală de atribuire a cotelor succesorale. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de titlul de proprietate nr._/9.05.2007, care este ultimul act juridic de care trebuie ținut cont în condițiile împărțelii, procedând la o atribuire arbitrară a bunurilor supuse împărțelii, fără să țină cont cel puțin de vreun raport de expertiză întocmit în cauză, așa cum prevede practica judiciară în condițiile partajării bunurilor atunci când părțile nu se înțeleg.
Intimatul reclamant R. M. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar dacă se va considera că se impune analizarea recursului pe fond, respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a invocat excepția nulității recursului în raport de dispoz.art.137 C.proc.civ. și ale art.3021 alin.1 lit.c cu referire la prevederile art.306 alin.3 din același act normativ, excepție care a fost soluționat prin încheierea de ședință din data de 26.09.2013.
Totodată, intimatul a sustinut că prin dezvoltarea motivelor prezentului recurs nu este criticată hotărârea atacată. Astfel, deși prin hotărârea pronunțata în apel a fost schimbata încheierea de admitere în principiu, din data de 26.11.2009, criticile din recurs nu vizează hotărârea atacată cu privire la acest aspect, ci prin prisma sentinței civile pronunțate în fond, care nu a făcut obiectul admiterii apelului în mod direct.
Totodată, hotărârea atacată este criticată pentru stabilirea greșită a cotelor de participație la succesiunea legală a defunctului R. Ș.. Însă, instanța de apel a constatat că natura succesiunii defunctului R. Ș. este testamentară și nu legală, cotele de participare la moștenire fiind stabilite de testator cu respectarea rezervei succesorale și nu conform devoluțiunii legale.
Singura critica pe care recurenții reclamanți o aduc devoluțiunii testamentare constă în faptul că moștenitorii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și le-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991, funcție de evidențele găsite la data reconstituirii și anume Registrul Agricol care a păstrat evidența înscrierii în CAP la data de 1959-1963. Dincolo de faptul că această apărare nu arată nici un motiv de ineficacitate a testamentului, intimatul arată că testamentul este unul dintre actele justificative ale formulării cererilor de retrocedare, dovedind calitatea de succesori ai defunctului proprietar.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu care a fost legal investită și a prevederilor legale incidente cauze, Curtea retine următoarele:
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Judecătoriei G. – 08.11.2007- prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865 (Codul de procedură civilă), conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Tot astfel, în ceea ce privește normele de drept substanțial aplicabile, Curtea va reține incidența art. 6 alin. 5 și 6 din Legea nr. 287/2009, privind Codul Civil respectiv art. 5 și art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, astfel încât în cauză sunt incidente prevederile înscrise în Codul civil de la 1864 (Codul civil).
În referire la critica vizând greșita admitere a apelului îndreptat împotriva încheierii instanței de fond din 26.11.2009.
Critica este nefondată.
Astfel, deși recurenții susțin că le-a fost diminuată în mod greșit cota legală de ½ fiind stabilită în favoarea lor o cota de 1/3, fără niciun suport legal și fără să se respecte modalitatea legală de atribuire a cotelor succesorale, Curtea reține în legătură cu aspectul litigios dedus analizei, că acesta a mai făcut obiect al analizei instanțelor de judecată.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 2359/18.04.2008 pronunțată de Judecătoria G. și al deciziei civile nr. 110/18.02.2009 a Tribunalului G., irevocabilă, reclamanții din prezenta cauză au solicitat modificarea titlului de proprietate nr._/2007, emis conform Legii nr. 18/1991, pe numele defuncților R. C. și R. D., în sensul radierii titularului R. C..
Deși această cerere a fost respinsă, Curtea reține că argumentele decizorii avute în vedere de către instanțele de judecată care le-au pronunțat au vizat faptul că persoana care a adus terenuri în CAP a fost R. Ș., că persoanele care fac dovada vocației succesorale legale și /sau testamentare, concrete cum este cazul titularilor dreptului de proprietate din titlul de proprietate menționat, sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 8 alin. 2 și 3 și art. 14 din Legea nr. 18/1991, concluzionându-se că, problematica litigioasă dedusă judecății se restrânge la partajul averii defunctului, testamentul întocmit de acesta putând constitui un util instrument de realizare, respectiv că asupra a aceea ce s-a dispus prin testament și ce se cuvine fiecăruia dintre moștenitori urmează a se stabili pe calea unei acțiuni separate de ieșire din indiviziune asupra terenurilor înscrise în acest titlu.
Având în vedere dezlegarea acestor chestiuni litigioase intrate în putere de lucru judecat, dar și faptul că moștenitorii vin la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit vocației succesorale din dreptul comun, împrumutând locul persoanei care ar fi îndreptățită, faptul că în cauză, reconstituirea dreptului s-a făcut pe numele ambilor fii ai defunctului care au formulat cerere în temeiul legii speciale, Curtea apreciază că nu se poate ajunge la o altă concluzie în ceea ce privește cotele la care sunt îndreptățite părțile, dispozițiile art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 din Codul civil, fiind pe deplin aplicabile.
Astfel, împrejurarea că testamentul a fost redactat înainte de preluarea terenurilor de către C.A.P., iar autorul comun al acestora a decedat ulterior acestui moment, nu era de natură a conduce la concluzia că testamentul nu-și mai produce efectele, pe de o parte, legatul instituit în favoarea autorului intimaților fiind unul universal, iar pe de altă parte, nefăcându-se dovada că testatorul a revenit voluntar asupra actului său de ultima voință, respectiv că autorul intimaților ar fi formulat cererea de reconstituire, în calitate de moștenitor legal, renunțând astfel la invocarea calității sale de legatar .
Mai mult, în cauză nici autorul recurenților și nici aceștia nu au invocat reducțiunea legatului institut în favoarea autorului intimaților.
Curtea are în vedere, totodată, împrejurarea că, ulterior întocmirii testamentului, autorul comun al părților a fost privat în mod abuziv de stat de bunurile care au făcut obiect al legatelor, nu are drept consecință lipsirea acestui act de ultimă voință de efecte juridice, deoarece emolumentul moștenirii, se determină nu în raport de data testării, ci de data decesului testatorului și el cuprinde, ca activ succesoral, toate drepturile patrimoniale existente la data deschiderii moștenirii, ceea ce înseamnă nu doar drepturile reale și de creanță, materializate sub formă de bunuri existente efectiv în patrimoniul defunctului, ci și acțiunile patrimoniale deschise acestuia pentru recuperarea bunurilor la care se referă aceste drepturi.
Or, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 1/1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție: „Potrivit art. 13 alin. 1 și 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (republicată), în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Din aceste dispoziții ale Legii fondului funciar, întregite cu prevederile de la art. 15 din Regulamentul de aplicare a legii, rezultă voința legiuitorului de a acorda beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului cu drept la reconstituire. În adevăr, prin art. 15 alin. 2 din regulamentul menționat se prevede că, în situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate depun cereri mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali se iau în considerare, prin excludere, în ordinea de preferință stabilită în cuprinsul acestui articol, în conformitate cu normele dreptului comun. Așa, de exemplu, în ceea ce privește pe descendenții direcți, singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor, s-a stabilit că aceștia exclud pe toți ceilalți moștenitori, iar între descendenți, copiii exclud pe nepoți și nepoții pe strănepoți, în afară de situația când nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii. Prin includerea în regulament a unor dispoziții cu privire la vocația succesibililor în conformitate cu principiul proximității gradului de rudenie se dezvoltă, fără a le contrazice, precizările înscrise în art. 13 din Legea fondului funciar, pentru a se asigura aplicarea unui tratament corect față de toate categoriile de moștenitori care solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului lor. În același timp, dispoziția imperativă de la art. 13 alin. 2 din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind „considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei", care nu este infirmată de nici o altă prevedere legală, impune concluzia că toți succesibilii autorului îndreptățit a solicita reconstituirea dreptului de proprietate sunt, la rândul lor, repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor. În această privință este de observat că, repunând toate categoriile de moștenitori în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, textul art. 13 alin. 2 din Legea fondului funciar a instituit un tratament egal pentru toți succesibilii, dând posibilitate atât celor a căror calitate de moștenitor poate fi stabilită pe baza certificatului de moștenitor, a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, cât și celor care nu pot dovedi calitatea de moștenitor, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, să accepte moștenirea prin cererea adresată comisiei de pe lângă consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul. De aceea, în aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, se impune a se stabili că de aceste dispoziții beneficiază toți succesorii autorului îndreptățiți la reconstituire, ei fiind considerați repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile ce au aparținut autorului”.
Tot astfel, potrivit art. 13 alin. 4 din HG nr. 890/2005, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, exhibat de părțile litigante în cauză:„În cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun”.
De altfel, practica judiciara este constantă în a recunoaște legalitatea titlurilor de proprietate emise atât pe numele moștenitorilor legali, cât și testamentari, urmând ca ulterior să se procedeze după dreptul comun.
Întrucât testamentul este valabil și produce efecte juridice, nu se pot reține alte cote în favoarea părților, respectiv cote egale, astfel cum pretind recurenții, întrucât s-ar nesocoti voința defunctului.
Tot astfel, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, la efectuarea partajului, instanța de apel ar fi trebuit să țină seama doar de titlul de proprietate nr._/9.05.2007, câtă vreme acest înscris nu stabilește cotele cuvenite părților litigante și nici calitatea în care aceștia au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate (moștenitori legali sau testamentari).
Deși calea dobândirii dreptului de proprietate este legea, ne aflăm într-o situație specială, unde legiuitorul face trimitere în mod expres la dreptul comun în materia succesiunii. Or, nu se poate face abstracție de faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză a fost făcută tocmai în considerarea calității autorilor părților litigante de moștenitori ai autorului lor comun - R. S., bunurile cu privire la care prin titlul de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate, urmând a fi partajate conform dreptului comun, respectiv conform celor stabilite în cuprinsul testamentului.
Prin urmare, fața de cele mai sus-reținute, este lipsit de relevanță din punct de vedere juridic faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută de către autorii părților la o distanță mare în timp față de momentul decesului autorului sau că aceștia au fost menționați împreună în titlul de proprietate, atâta vreme cât, potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, moștenitorii urmează să împartă bunul conform dreptului comun în materie.
În ceea ce privește însă criticile referitoare la modalitatea de realizare a partajului, de către Tribunal, Curtea le apreciază ca fiind fondate în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, așa cum a reținut instanța de apel, ca efect al testamentului întocmit de defunctul R. S., numitul R. C. era îndreptățit la a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor expres menționate în testamentul autentificat sub nr. 228/1954 la art. 3 lit. a –c, R. D. fiind instituit legatar particular pentru bunurile menționate în art. 4 lit.a-g și legatar universal, pentru cotitatea disponibilă a moștenirii, acesta având vocația de a culege toate bunurile aflate în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii și care nu au făcut obiect al legatelor lăsate de acesta.
Se retine, totodată, că deși testamentul cuprinde și alte legate cu titlu particular, singurii moștenitori care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform a Legii nr. 18/1991, sunt autorii părților litigante.
Potrivit situației de fapt stabilite în cauză și necontestate în recurs, suprafața de 1.400 mp teren extravilan, menționată în art. 3 lit. c din testament nu a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/2007. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că se impune respectarea dispozițiilor de ultimă voință ale autorului comun, respectiv că se impune a se atribui în echivalent recurenților o suprafață de 6200 m.p. în compensație, întregind astfel o suprafață de 25.000 m.p. teren extravilan.
Curtea urmează a reține că această statuare a instanței de apel nu a făcut obiect al contestației intimaților în prezenta cale de atac, astfel că, recunoașterea în apel a dreptului recurenților de a beneficia de echivalentul bunului ce a făcut obiect al acestui legat a intrat în putere de lucru judecat.
Raportat la critica concretă dedusă judecății, dar și la circumstanțele concrete al cauzei, anterior reliefate, Curtea urmează a retine că este corect argumentul recurenților în sensul că instanța de apel nu a avut un temei legal și nici probatoriu când a dispus compensarea suprafeței de teren intravilan de 1.400 mp cu o suprafață de 6.200 mp., teren extravilan.
Astfel, expertiza topografică și evaluatorie întocmită în cauză nu face referire la acest teren care nu a făcut obiect al reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. Or, o măsura de compensare s-ar fi putut dispune doar în condițiile în care terenul în suprafața de 1.400 mp ar fi fost evaluat cel puțin ipotetic.
În aceste condiții, câtă vreme în cauză sunt pe deplin incidente prevederile înscrise în art. 296 din Codul de procedură civilă aplicabile în cauză în conformitate cu art. 316 din Codul de procedură civilă, recurenților neputându-li-se înrăutăți situația în propria lor cale de atac, se impune a se completa probatoriul administrat în cauză cu o astfel de expertiză, pentru a se putea verifica modul în care s-a procedat la compensare, iar în măsura în care expertiza evaluatorie ar evidenția o valoare mai mare a terenului ce a făcut obiect al legatului, să se procedeze la echilibrarea loturilor atribuite părților.
Tot astfel, Curtea apreciază ca fiind fondată critica recurenților vizând modul de realizare al partajului, reținând că deși în apel s-a procedat la reconfigurarea loturilor atribuite părților litigante, acestea nu sunt în concret individualizate, prin limite și vecinătăți, nici în cuprinsul dispozitivului și nici în considerente, ceea ce impietează asupra punerii în executare a hotărârii.
Totodată, raportându-se la raportul de expertiza tehnică întocmit în cauză, Curtea constată că nici în cuprinsul acestuia nu se regăsește o atare delimitare a vreunui lot care să cuprindă suprafața de 25.000 mp teren extravilan.
În aceste condiții, întrucât partajul are drept scop, tranșarea irevocabilă a litigiilor referitoare la starea de indiviziune, hotărârea de partaj constituind în principiu titlu executoriu pentru predarea bunurilor atribuite copărtașilor, se impune completarea probatoriului cu o expertiză de specialitate care să procedeze la individualizarea în concret a loturilor atribuite părților, în considerarea celor anterior reliefate.
În consecință, pentru ansamblul acestor considerente, dat fiind caracterul restrictiv al probelor care se pot administra în recurs, conform art. 305 Cod Procedură Civilă, coroborat cu art. XXII alin.2 din Legea nr. 202/2010, Curtea apreciază în temeiul art. 312 al. 3 Cod Procedură Civilă, că se impune admiterea recursului formulat de recurenții R. C. M. și R. E. V. împotriva deciziei civile nr.147/16.11.2012, pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimații reclamanți R. M., R. G., D. G., intimații pârâți N. M., T. A., P. I., C. M., C. L. A. și C. D., casarea în parte a deciziei recurate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, în limitele considerentelor expuse mai sus în prezenta hotărâre, prilej cu care va fi soluționată și cererea intimaților având ca obiect cheltuieli de judecată, ținându-se cont de conduita procesuală în ansamblu a părților litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți R. C. M. și R. E. V. împotriva deciziei civile nr.147/16.11.2012, pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimații reclamanți R. M., R. G., D. G., intimații pârâți N. M., T. A., P. I., C. M., C. L. A. și C. D..
Casează în parte decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/05.11.2013
------------------------------------
T.G. – I.C.-M.
- G.T.
Jud.G. – N.R.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1604/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1690/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
