Legea 10/2001. Decizia nr. 1925/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1925/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1925/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1925
Ședința publică de la 17.12.2014
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECĂTOR - M.-G. R.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta – reclamantă P. E. și de către recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile nr.2131 din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/1/2012.
P. are ca obiect acțiune civilă întemeiată în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. S., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.12.2014, eliberată de Baroul București – SCA „Laua & Asociații”, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă P. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., având cuvântul, declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul recurentului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate.
Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este în parte nelegală, în sensul în care în mod greșit a dispus față de solicitarea expresă a reclamantei cu privire la suprafața imobilului ce se cere a fi restituit în natură sau în compensare, fiind efectuate mențiuni cu ocazia închiderii dezbaterilor, lucru care rezultă și din încheierea de ședință raportat la cererea de chemare în judecată cu privire la suprafața de 600 mp și nu de 800 mp cum a reținut instanța de fond.
De asemenea, instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că reclamanta în cauză este îndreptățită a culege întreaga masă succesorală, deși acest lucru nu corespunde în raport cu actele care se aflau în dosarul administrativ și față de solicitările acesteia, dispoziția a fost emisă în raport de cota care i se cuvenea reclamantei în calitatea sa de moștenitor al autorilor săi.
Referitor la recursul promovat de recurenta-reclamantă solicită respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că sub acest aspect instanța de fond nu a efectuat nicio omisiune la pronunțarea hotărârii, ci s-a revenit pe parcursul derulării litigiului la probatoriul în referire la Legea nr.165/2013, în sensul că instanța a apreciat faptul că dispoziția conține deja o formă de reparație și măsuri reparatorii pentru terenul care s-a dovedit pe parcursul litigiului că nu poate fi restituit în natură.
Mai mult decât atât, solicitarea raportat la dispozițiile Legii nr.165/2013 cu privire la acordarea în compensare a unui imobil nu putea fi realizată, întrucât nu există o opțiune exprimată din partea recurentei-reclamante în cauză, drept urmare nu pot fi primite aprecierile acesteia.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2131/18.12.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin P. G., a anulat în parte Dispoziția nr._/16.03.2012 emisă de pârât, în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în municipiul București, st. A. Circu nr. 17 (fost Măcelari nr. 33), sector 3, în sensul că a constatat că acest imobil este compus din teren în suprafață de 870,71 m2 și construcții în suprafață utilă de 244,14 m2și a menținut în rest dispoziția atacată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin Dispoziția nr._/16.03.2012 (fila 3) emisă de pârâtul M. București, prin P. general, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în municipiul București, st. A. Circu nr. 17 (fost Măcelari nr. 33), sector 3, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/14 din imobilul anterior menționat, compus din teren în suprafață de 217,67 m2 și construcția demolată în suprafață utilă de 244,14 m2, imposibil de restituit persoanei îndreptățite P. E., reclamanta din prezenta cauză.
Contestație împotriva dispoziției primarului este formulată cu respectarea termenului de 30 zile de la comunicare, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr.10/2001.
Această dispoziție a fost adoptată în baza raportului Comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (filele 16-18).
Prin actul de vânzare-cumpărare din 20.02.1914, autentificat la Tribunalul I., Secția notariat, sub nr. 2903/1914 (fila 21-22), imobilul din st. Măcelari nr. 37 a fost transmis în proprietatea soților M. și I. I..
Din adresa nr. 4929/17.06.2010, emisă de Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană din cadrul Primăriei Municipiului București (fila 24), adresa din st. A. Circu nr. 17 corespundea adresei din . class="BodyText"> Ca urmare a decesului M. I., prin certificatul de moștenitor nr. S.173/11.08.1956 (fila 27), masa succesorală compusă din ½ din imobilul din .. 37 (actual st. A. Circu nr. 17), compus din teren în suprafață de 870,71 m2 și patru corpuri de casă, s-a transmis moștenitorilor legali, I. I., în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 7/14, I. C., I. D., I. Sevastița, G. I., în calitate de frați și surori, fiecare cu o cotă de 1/7 din imobil, Merlau M. – 1/7, I. E. și I. A. – împreună 1/7.
Astfel cum a rezultat din adresa nr._/21.10.2009 (fila 23 din dosar), emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului București, prin Decizia nr._/05.09.1957, aflată la dosarul fiscal al imobilului din București, .. 17, sector 3, s-a transmis în folosință Sfatului Popular al Raionului T. V. ¾ cotă parte indiviză din imobil – fostă proprietate a defunctului I. I. și a devenit proprietatea statului în baza Certificatului de succesiune vacantă a Tribunalului Popular al Raionului T. V., Notariatul de Stat nr. S.178/10.06.1957 și adresa nr._/04.11.1958 a Sfatului Popular al Raionului T. V..
În anul 1966, pe rolul fiscal al imobilului situat în București, .. 17, sector 3, au figurat impuși plătitori de impozit moștenitorii lui I. I. și M. pentru construcție și teren în suprafață de 217,67 m2.
Totuși, în perioada anterioară, mai precis între 1952 - 1957, pe rolul fiscal al acestui imobil, au figurat impuși ca plătitori de impozit numiții I. I. și M. pentru construcție și teren în suprafață de 870,71 m2.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 41/22.02.1989, anexa 7, poziția 26, imobilul situat în București, .. 17, sector 3, pe care se aflau construcții de 315,92 m2, proprietate de stat la data emiterii decretului, s-a scos din funcțiune în vederea demolării.
Potrivit certificatului de legatar autentificat de Biroul Notarial Notariatul Public Oletnița nr. 329/2002 (fila 24), în urma decesului numitului I. D., cel căruia îi revenea 1/14 din imobil ca urmare a dobândirii calității de moștenitor legal al M. I., succesiunea acestuia a revenit reclamantei P. E., în calitate de legatar testamentar.
Expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, având ca obiect terenul în suprafață de 870,71 m2, a conchis (fila 113) că acesta este, în prezent, afectat în totalitate de elemente de sistematizare, construcție bloc V62c din .. 6, trotuar de protecție, spațiu verde aferent blocului, spațiu verde aferent blocului 53d din .. 4, trotuare pietonale, carosabil și rețele edilitare subterane.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a reținut că deși, prin Dispoziția nr._/16.03.2012 emisă de pârâtul M. București, prin P. general, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a soluționat în mod corect notificarea cu privire la imobilul situat în municipiul București, .. 17 (fost Măcelari nr. 33), sector 3 și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/14 din imobilul anterior menționat, suprafața de teren cu privire la care reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită este, astfel cum a rezultat din actele anterior menționate, de 870,71 m2, iar nu de 217,67 m2.
În concluzie, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis în parte acțiunea, iar pe cale de consecință: a anulat în parte Dispoziția nr._/16.03.2012 emisă de pârât, în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în municipiul București, st. A. Circu nr. 17 (fost Măcelari nr. 33), sector 3, în sensul că a constatat că acest imobil este compus din teren în suprafață de 870,71 m2 și construcții în suprafață utilă de 244,14 m2.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanta P. E. și pârâtul M. București, prin P. G., care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie, la data de 18.09.2014.
Prin recursul formulat de reclamanta P. E., la data de 12.08.2014, se solicită modificarea hotărârii atacate și pe fondul admiterea acțiunii conform precizărilor formulate în cauza și prin aplicarea dispozițiilor mai favorabile ale Legii nr. 165/2013 indicate în cadrul precizărilor, să se dispună: anularea dispoziției nr._/16.03.2012 a Primarului G. al Municipiului București privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în .. 17, sector 3, București; obligarea Primarului G. al Municipiului București la emiterea unei dispoziții de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 870 m.p. din .. 17, sector 3, București prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe un alt amplasament potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 165/2013; obligarea Primarului G. al Municipiului București la trimiterea dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate autorităților competente pentru stabilirea și plata despăgubirilor corespunzătoare construcțiilor din cadrul imobilului situat în .. 17, sector 3, București evaluate cel puțin la suma de 50.000 Euro, pentru următoarele motive:
Prin, hotărârea atacată s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, s-a anulat în parte Dispoziția nr._/16.03.2012 în sensul că s-a constatat că imobilul este compus din teren cu suprafață de 870 mp și construcții în suprafață utilă de 244,14 mp. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Hotărârea atacată este incompletă, instanța omițând a se pronunța asupra solicitării reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pe un alt amplasament, potrivit principiilor statuate în legile privind reconstituirea dreptului de proprietate din care amintim Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013 (art. 1 raportat la art. 3 pct. 6) și pe cererea de trimitere a dosarului de despăgubiri pentru despăgubire acesteia cu valoarea corespunzătoare construcțiilor evaluată la cel puțin 50.000 Euro. .
Pe parcursul judecății a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care potrivit dispozițiilor art. 4 se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor, astfel încât este aplicabilă și prezentei cauze.
Conform principiului statuat în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - de care nu se poate face abstracție în niciun caz în litigiul de față în temeiul art. 4 sus-indicat - Imobilele preluate abuziv în perioada regimul ui Comunist se restituie în natură.
Arată reclamanta că altă normă de favoare a Legii nr. 165/2013 - ce nu poate fi lăsată inaplicabilă, inclusiv în speța de față - cea a art. 3 pct. 6 dispune că restituirea în natură (conform principului cuprins în art. 1) în privința terenului se efectuează prin reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament.
Față de această situație, în cadrul precizărilor formulate având în vedere apariția dispozițiilor mai favorabile ale Legii nr. 165/2013 indicate mai sus, singurele care ar putea fi aplicate în cauză fără a se aduce atingere principiului ocrotirii și prezervării drepturilor câștigate (având în vedere că, potrivit legislației și practicii judecătorești, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, reclamanta era îndreptățită la obținerea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului prin echivalent în natură aceasta însemnând obținerea unui alt teren echivalent cu cel pierdut) - a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 870 m.p, de teren - cum a reieșit din expertiză - prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe un alt amplasament în baza art. 3 pct. 6 raportat la art. 1 din - Legea nr. 165/2013.
Orice altă interpretare a drepturilor conferite de art. l, art. 6 pct. 3 și art. 4 din Legea nr. 165/2013 în combinație cu principiul ocrotirii drepturilor câștigate ne va conduce direct în fața instanței europene de control a aplicării drepturilor omului (CEDO) pentru obținerea recunoașterii dreptului nostru de proprietate Ia peste 24 de ani de la căderea regimului totalitar comunist ale cărui nedreptăți sunt, după cum se vede, încă foarte greu de reparat.
Apărările pârâtului în privința chestiunilor de drept ignoră situația legală aplicabilă în speță, după cum urmează:
Aserțiunea potrivit căreia art. 3. pct. 6 s-ar referi la terenurile a căror restituire/reconstituire a dreptului de proprietate s-ar face potrivit Legii 18/1991 nu poate fi primită atâta vreme cât legea nu face o astfel de distincție - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, și este contrazisă de prevederile pct. 1 al art. 3 care arată expres că articolul respectiv se referă la toate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv notificările pe Legea nr. 10/2001, și de cele ale pct. 2 al art. 3 care definește persoana care se consideră îndreptățită ca fiind persoana care a formulat și depus, în termen legal, la entitățile prevăzute Ia pct. 1 (implicit cele prevăzute de Legea nr. 10/2001).
Invocarea aplicabilității în cauză a art. 16 din Legea nr. 165/2013 care supune cererile de restituire ce nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege soluționării prin acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte este fără suport câtă vreme nu s-a făcut o dovadă dincolo de orice îndoială rezonabilă că solicitarea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pe un alt amplasament nu este posibilă.
Arată în continuare că dimpotrivă, pârâtul - deși este o autoritate publică ce ar trebui să respecte drepturile tuturor cetățenilor, inclusiv pe cele ale reclamantei - a refuzat nelegitim să răspundă solicitării de indicare a terenurilor libere susceptibile de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantei pe alt amplasament (cererea a fost depusă la ultimul termen la dosarul pricinii), dar nici nu a dovedit că nu ar avea în patrimoniu astfel de terenuri.
Cum nimeni nu se poate prevala de propria culpă, și în acest caz culpa este demonstrată de însăși lipsa răspunsului Ia solicitarea de indicare a terenurilor apte de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pe alt amplasament, orice apărare a pârâtului legată de această pretinsă împrejurare trebuie respinsă.
La emiterea deciziei atacate s-a omis a se lua în considerare dreptul de acrescământ al reclamante prevăzut în art. 4 alin. (4) din legea nr. 10/2001 potrivit căruia depunerea notificării echivalează cu acceptarea succesiunii, chiar si pentru succesibilii care nu au acceptat succesiunea, aceștia fiind repuși în termen, iar acceptarea se considera ca ~este făcută pentru întreg imobilul, partea unui succesor neacceptat profitând celorlalți moștenitori acceptanți.
Având în vedere toate cele solicitate și rezultatul raportului de expertiză care a arătat că nu ar fi teren disponibil pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, reclamanta solicită obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care reconstituirea să se efectueze pe un alt amplasament în pe raza Municipiului București (conform art. 3 pct. 6 raportat la art. 1 și art. 4 din Legea nr. 165/2013), reprezentând echivalentul suprafeței de 870 mp cât aceasta a avut inițial.
Pentru construcții solicită trimiterea dosarului pentru competentă soluționare autorităților competente să efectueze compensarea în condițiile legii.
Față de toate aceste considerente, reclamanta solicită modificarea hotărârii atacate și pe fondul admiterea acțiunii conform precizărilor formulate în cauză și prin aplicarea dispozițiilor mai favorabile ale Legii nr. 165/2013 indicate în cadrul precizărilor și anularea dispoziției nr._/16.03.2012 a Primarului G. al Municipiului București privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în .. 17, sector 3, București, obligarea Primarului G. al Municipiului București la emiterea unei dispoziții de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 870 m.p. din .. 17, sector 3, București prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe un alt amplasament potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 165/2013 și obligarea Primarului G. al Municipiului București la trimiterea dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate autorităților competente pentru stabilirea și plata despăgubirilor corespunzătoare construcțiilor din cadrul imobilului situat în .. 17, sector 3, București evaluate cel puțin la suma de 50.000 Euro.
În drept au fost invocate dispozițiile legii 10/2001 și dispozițiile de favoare ale Legii nr. 165/2013 indicate în cadrul recursului.
Prin recursul formulat de pârâtul M. București prin P. G., la data de 12.08.2014, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe fond menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției nr._/16.03.2012 emisă de Primăria Municipiului București prin Primar G. pentru motivele următoare:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: (i) anularea dispoziției Primarului G. al Municipiului București nr._/16.03.2012, (ii) obligarea subscrisei de a emite o dispoziție de restituire în natură pentru o suprafață de aprox.600 mp și (iii) obligarea de a transmite dosarul de către autoritatea competentă în vederea primirii despăgubirilor în echivalent în sumă de 50.000 de euro reprezentând contravaloarea terenului nerestituit în natură și a construcțiilor demolate.
În susținerea cererii sale, intimata reclamantă arată că, Dispoziția Primarului G. al Municipiului București nr._/16.03.2012 este nelegală și netemeinică întrucât prin intermediul acesteia s-au acordat despăgubiri în echivalent deși ar exista o suprafață de teren liberă care poate fi retrocedată în natură.
Cu privire la sentința civilă pronunțată de prima instanță sentinței civile nr.2131/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosar nr._, pârâtul arată că
Prima instanță a dispus prin sentința civilă nr.2131/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosar nr._, admiterea acțiunii formulate de intimata reclamantă P. E. prin mandatar, a dispus anularea în parte a Dispoziției contestată, în sensul în care se constată că imobilul în discuție este compus din teren în suprafață de 870,71 mp și construcții în suprafață utilă de 244,14 mp.
Pentru a pronunța soluția în cauză, instanța a reținut în esență că suprafața de 870,71 mp este suprafața la care este îndreptățită reclamanta după cum a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea, în acest context reținând instanța că în soluționarea notificării cu privire la imobilul în discuție s-a dispus în mod greșit acordarea de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru cota de 1/4 respectiv întrucât reclamanta era îndreptățită la măsuri reparatorii pentru suprafața de 870,71 mp.
Cu privire la argumente care să conducă la admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.2131/18.12.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosar n r._/ 3/2012, pârâtul arată că
Analizând conținutul cererii de chemare în judecată și cuprinsul considerentelor hotărârii primei instanței, se poate observa că, prima instanță a pronunțat o hotărâre vădit netemeinică și nelegală, acordând mai mult decât s-a cerut (motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.6 C.pr.civ.).
Astfel, solicită pârâtul să se aibă în vedere conținutul solicitării reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată. După cum a mai arătat aceasta a solicitat, instanței să dispună: (i) anularea dispoziției Primarului G. al Municipiului București nr._/16.03.2012, (ii) obligarea subscrisei de a emite o dispoziție de restituire în natură pentru o suprafață de aprox.600 mp și (iii) obligarea de a transmite dosarul de către autoritatea competentă în vederea primirii despăgubirilor în echivalent în sumă de 50.000 de euro reprezentând contravaloarea terenului nerestituit în natură și a construcțiilor demolate.
Dincolo de faptul că, susținerile neîntemeiate reclamantei cu privire la restituirea în natură sunt vădit neîntemeiate față de imposibilitatea evidentă de restituire în natură, instanța s-a pronunțat în mod neîntemeiat asupra unei chestiuni care nu a făcut obiectul solicitării reclamantei. Astfel, instanța de judecată dincolo de solicitarea reclamantei a reanalizat și a dispus asupra suprafeței din imobil pentru care aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii.
Soluția relativa la acest aspect este vădit neîntemeiată.Arată în continuare pârâtul că prin Notificarea nr.2200 din 28.08.2001, reclamanta Pope E. a solicitat revendicarea imobilului compus din teren 871 mp și patru corpuri de clădiri numerotate A,B,C,D situat în București, .. 17.
În urma analizării notificării și actelor ce constituie dosarul administrativ, a fost emisă Dispoziția nr._/_ prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul notificat din imobilul situat în București, ., sector 3. La emiterea dispoziției în cauză, s-au luat în considerare actele depuse de reclamantă din care a rezultat faptul că aceasta este persoană îndreptățită în sensul legii 10/2001 la 1/4 din totalul suprafeței inițial compusă.
Precizează pârâtul că, restituirea în natură a imobilului în discuție este imposibil de realizat, după cum a rezultat din actele dosarului administrativ și din raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, întrucât acesta este afectat în totalitate de detalii de sistematizare, trotuar de protecție, spațiu verde, trotuare pietonale, carosabil și rețele edilitare subterane.
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că, în patrimoniul reclamantei se află dreptul de a culege întreaga masă succesorală. După cum a rezultat din cuprinsul certificatului de; moștenitor nr.173/1956 masa succesorală ce se dezbate este compusă din jumătate cotă indiviză din imobilul notificat, în consecință Dispoziția emisă pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru cota de 1/4 din imobilul notificat este temeinică și legală. Aprecierea instanței în sensul în care se impune modificarea Dispoziției nr._/16.03.2012 în sensul constatării că acest imobilul în discuție este compus din teren în suprafață de 870,71 mp și construcții în suprafață de 244,14 mp, este eronată.
In consecință, în raport de argumentele mai sus dezvoltate, apreciază pârâtul că se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile nr.2131/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosar nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului conform art.306 alin. 3 rap. la art.304 pct.6 C.pr.civ., Curtea constată că prima instanță nu a acordat mai mult decât s-a cerut cum nefondat susține recurentul-pârât, ci s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut, cum fondat relevă recurenta-reclamantă, pronunțându-se în sensul unei acțiuni în constatarea suprafeței de teren menționată în Dispoziția contestată, 870,71 mp, în loc de 217,67 mp, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată precizată era chemată să analizeze acțiunea în realizare a reclamantei care urmărea să i se stabilească dreptul de proprietate nedivizat la 1/14, cum este menționat în Dispoziție, care să se întindă pe o suprafață de 870 mp alături de suprafața construcțiilor de 244,14 mp, cu obligarea pârâtului să-i acorde reclamantei teren în compensare pe alt amplasament și să înainteze Dispoziția ce se va emite, care să contină și propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru construcții, către Comisia Națională pentru Compensare Imobilelor.
Această cerere de chemare în judecată introdusă la 19.04.2012(filele 1-2
dosar prima instanță) și precizată la filele 125-126 și 132-133 din dosarul primei instanțe, pe baza celor puse în discuție de Tribunal la termenul din 17.06.2013 și amânării judecății de la termenul din 16.09.2013, prin care reclamanta P. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN P. G., solicitând anularea Dispoziției nr._/16.03.2012 și obligarea pârâtului să emită în locul acesteia altă Dispoziție care să-i stabilească dreptul de proprietate nedivizat la 1/14 cum este menționat în Dispoziție, care să se întindă pe o suprafață de 870 mp alături de suprafața construcțiilor de 244,14 mp, cu obligarea pârâtului să-i acorde reclamantei teren în compensare pe alt amplasament și să înainteze Dispoziția ce se va emite, care să contină și propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru construcții, către Comisia Națională pentru Compensare Imobilelor, cu cheltuieli de judecată, cerere ce impunea soluționarea sa de către prima instanță prin prisma dispozițiilor legale referitoare la transmisiunile succesorale(legale și respectiv testamentare) din Codul civil vechi sub imperiul căruia se deschiseseră succesiunile cauzei și a dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001 privind ,,persoanele îndreptățite” și ,,imobilele” preluate de stat abuziv, precum și a dispozițiilor Legii nr.10/2001 raportate la ale Legii nr.165/2013, pe care prima instanță trebuia să le individualizeze, răspunzând criticilor reclamantei din cererea de chemare în judecată conform art. 261 C.proc.civ., și în considerarea cărora prima instanță trebuia să evidențieze în sentință dacă/în ce măsură ele se verifică în cauză, a rămas nesoluționată, astfel că, potrivit art. 312 alin. 5 C.proc.civ.,Curtea are obligatia de a casa sentința recurată și a trimite cauza Tribunalului București, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul recurentului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G. împotriva sentinței civile nr. 2131 din 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul recurentei-reclamante P. E. împotriva aceleiași sentințe civile.
Casează sentința recurată și trimite cauza Tribunalului București, spre
rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
A. P. C. B. M.-G.
B. T. R.
GREFIER,
Ș. P.
Red.CBT
Tehnored.CBT/GIA
Ex.2/…
TB - S. a V-a civ. - B. A. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 572/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
